Sinaia - Vf. cu Dor-Pestera.
(Drumul Eforiei; marcaj rosu vertical pe fond alb; timp necesar: 7-8 ore; pe harta No. 1).
Iesirea din Sinaia se face prin str. Furnica, dupa care se foloseste soseaua de automobile ce leaga Sinaia de Cota 14.00, pâna dincolo de Sf. Ana (ramificatie la stânga), la un canton de padurar; aci lasam la dreapta drumul spre Piatra Arsa si urmam spre stânga soseaua tot atât de larga si bine 525e46f întretinuta (vedere frumoasa spre v. Prahovei si Sinaia).
soseaua sfârseste la Hotelul Furnica (splendida constructie nepusa înca în functiune), asezat lânga Cabana O. N. T. Cota 1400 (apa, telefon, restaurant), atât de cunoscuta skiorilor si construita de Oficiul National de Turism pe locul unui vechi chiosc; pe vremea când soseaua era doar o poteca, iar muntii dimprejur o marc necunoscuta, se aventurau pâna aci doar "îndraznetii care considerau justificata denumirea de ,,Poiana Sfârsitului Lumii" data acestor locuri.
Pâna aci se mai poate veni fie scurtând serpentinele soselei pe o poteca mai directa, fie folosind "vechiul drum de pe plai" din capul strazii Furnica, foarte recomandabil iarna - la urcus - din care cauza îl vom prezenta în amanunt în capitolul "drumuri de iarna din Sinaia".
Mai sus de Cota 1400, poteca înlocueste soseaua, începând sa urce pantele Furnicii, între Valea cu brazi si Valea Sgarburei (în dreapta, deasupra limitei padurii, Valea lui Carp cu celebrele coborîri de ski); iesind pe plaiurile deschise ale Furnicii, poteca trece pe la Piatra Turcului (reminiscenta de pe timpul invaziilor turcesti) si urcând domol catre Sud, traverseaza v. Sgarburei (sipot), atinge coama dintre aceasta si v. Stânei (hotarul muntelui Vf. cu Dor) si apoi, dealungul acestei ultime vai, se opreste la casa de adapost Vârful cu Dor (construita în 1935-36 de fosta soc. S.K.V.; azi propr. O. N. T., 1920 m. alt.; apa, telefon, restaurant), având tot timpul în stânga pantele Vârfului cu Dor, iar în dreapta, stâncile "La Cetate" de pe Furnica.
De notat, pe parcurs, ramificatia spre "Brâul Vf. cu Dor", pe coama dintre v. Sgarburei si v. Statiei, iar la cabana, ramificatia spre Piatra Arsa -Babele pentru ski.
Dupa un scurt urcus prin spatele cabanei, drumul Eforiei ajunge în Curmatura Vf. cu Dor (1950 m.; punctul de maxima înaltime de pe întregul traseu cu ramificatie pe spinarea Furnicii, spre Piatra Arsa-platou).
Dincolo de Curmatura (vedere splendida spre Leaota-Strunga-Doamnele), drumul coboara putin si apoi se bifurca: o varianta (numai de vara) coboara piezis pe spinarea Furnicii, spre dreapta, pâna în fundul vaii Izvorul Dorului, sub linia funicularului aerian (Monumentul Arh. Câmpeanu), cealalta varianta (drum de iarna clasic) coboara direct si vertiginos - Valea Scândurarilor (Vâlcelul Dorului), ajunge la confluenta cu v. Izvorul Dorului, se angajeaza pe fundul acesteia, spre dreapta si întâlneste prima varianta sub linia funicularului.
De aci, traseul urca direct spre N.V. - în Curmatura Laptici (1825 m.) si coboara fara întrerupere peste pantele muntelui Laptici, cu nenumaratele lui viroage si prin padurea de o exceptionala frumusete; pentru ea, ajungând la o foarte mica diferenta de nivel fata de albia Ialomitei, în dreptul Casei Padina, sa se dirijeze spre miazanoapte, traversând padurea Cocorei pâna în Poiana Crucii, la Casa Pestera, (T. C. R., 1615 m. alt. apa, telefon, restaurant, biblioteca) ridicata în anul 1942 în stil de hotel de altitudine,; pe locul fostului Han al Drumetilor cladit în anul 1926 si distrus de un incendiu, în luna Februarie 1940.
Pentru cunoasterea locurilor ce compun "Statiunea Alpina Pestera", se va consulta capitolul special (vezi pag. 113-115).
|
