Singur pe acoperisul lumii

Singur pe acoperisul lumii

Nu se poate exprima īn cuvinte fantastica si divina frumusete a peisajului himalayan 17217n139r , a carui grandoare īti taie respiratia. Acesti munti ai superlativelor, supranumiti Acoperisul Lumii, au fost un miraj pentru mine timp de mai multi ani. Specializat īn alpinismul solitar, cu experiente inedite īn cadrul escaladelor de vara sau iarna din muntii Carpati, Anatoliei, Pamir si Caucaz, dar si subjugat de o dorinta atotchinuitoare, purced la pregatirea si organizarea unei expeditii solitare ce are ca tinta escalada unuia dintre cei 14 giganti ai lumii, vīrful Broad Peak (8047 m) din Pakistan.

Dupa aproape 9 luni de pregatiri febrile, pe parcursul carora am īntīmpinat serioase piedici si sicane, īn ziua de 24 mai a.c. plec īn expeditie .

Calatorind cu avionul, īn 25 mai ajung la Karachi, de unde, continuīnd drumul cu trenul, īn dupa-amiaza zilei de 26 mai sosesc īn orasul Rawualpindi. Urmeaza o perioada de aproape 2 saptamīni, la capatul carora se consuma o teribila etapa birocratica. Īn acest interval de timp, īn care am trait clipe disperate si foarte deprimante, am īncercat sa rezolv īndeosebi doua probleme de importanta vitala: prelungirea vizei pe pasaport si aderarea la o expeditie alpina, pentru a rezolva astfel problema permisului de escalada, pe care nu-l puteam obtine din pricina sumei ridicol de mici pe care o aveam. Din cauza celor de la Imigration and Passport, nu obtin prelungirea vizei, desi aveam acest drept. Solicitīnd sprijinul Ambasadei Romāne din Islamabad, nu numai ca situatia ramīne neschimbata, dar sīnt tratat uneori si cu ostilitate. Īntre timp fac demersuri pentru aderarea la o expeditie. Datorita piedicilor insurmontabile, ratarea expeditiei este evidenta. Dar n-a fost sa fie chiar asa, datorita urmatorului fapt: o cunosc cu totul īntīmplator pe marea skioare si alpinista Marie Jose Valensot din Chamonix, Franta. Datorita sprijinului de nepretuit si determinant al acesteia, dar si al cītorva prieteni ai dumneaei, mi se permite, īn mod exceptional, sa intru īn munti fara autorizatie, dar cu interdictia de a nu escalada vīrfuri de 7000 sau 8000 de metri. Pasaportul ramīnīnd la directorul unei agentii pentru prelungirea vizei, m-am deplasat spre munti cu o copie executata la xerox dupa acest act.

Prin urmare, īn 8 iunie zbor cu avionul din Islamabad īn Skardu. Avionul, īn zborul sau, survoleaza o parte a muntilor Himalaya. Priviti de la mare īnaltime, muntii acoperiti cu zapezi si gheturi vesnice creeaza un spectacol de o inegalabila maretie si de o tulburatoare frumusete. Īn zilele de 8 si 9 iunie vizitez orasul Skardu, capitala a provinciei Baltisan, concomitent cu īnceperea aclimatizarii, asezarea aflīndu-se la aproape 2500 m altitudine. Īn 10 iunie plec īmpreuna cu ghidul Anwar Ali spre satul Hushe, aflat la o distanta apreciabila. Calatorind cu autobuzul si jeep-ul strabatem locuri aride si austere. Hushe, unde ajung a doua zi dupa-amiaza, se afla Īn muntii Karakorum, masivul Masherbrum, la sud de cunoscutul ghetar Baltoro, la altitudinea de 3050 m. Īn zilele de 13, 14 si 15 iunie efectuez, īmpreuna cu Ali, marsul de apropiere. Carīnd poveri foarte grele, de circa 40 kg fiecare, ajungem Ia ghetarul Charakusa.

Ramīnīnd singur, īn perioada 16-29 iunie inclusiv, mi-am instalat tabara de baza īn 3 puncte diferite. De asemenea, īn cadrul perioadei de aclimatizare am explorat ghetarul amintit, concomitent cu tatonarea unor pereti, a unor vīrfuri diferite, īn vederea descoperirii unui traseu cīt de cīt accesibil si sigur pentru o escalada solitara fara corzi, pitoane si alte materiale alpine. Pretutindeni am gasit pereti verticali care implicau o escalada foarte dificila chiar si pentru o echipa. Abordīnd un perete al vīrfului Sirin Peak de 6858 m, care din tabara de baza parea ceva mai accesibil, odata ajuns aproape de altitudinea de 6000 m, din cauza obstacolelor greu de depasit, care vedeam cum se succed pīna pe pisc, am fost determinat sa ma retrag. Peste cīteva zile voi parcurge ghetarul Chogolisa, situat īn apropierea celuilalt. A fost mai dificil si mai primejdios. M-a pus la grele īncercari, īndeosebi īn portiunea aflata la baza peretelui estic al vīrfului Drangra (6325 m), spre care am urcat. Turnurile de gheata (seracurile), crevasele, pīraiele care īn timpul noptii īngheata, stīncile ce marginesc ghetarul creeaza un relief haotic de o stranie frumusete. Īn timpul escaladei spre vīrful Drangra, īnainte de a ma catara pe tronsonul cel mai dificil din traseu, vremea se strica brusc. Īn timpul coborīrii, surprins de noapte, sīnt nevoit sa īnnoptez fara cort, direct īn zapada, petrecīnd o noapte oribila īn ninsoare, viscol, umezeala si frig. A doua zi dimineata vremea e tot vitrega. Dupa un mic accident care mi-a produs emotii, ajung līnga cort. Vremea rea si īmputinarea alimentelor m-au īmpiedicat sa urc acest vīrf. Cu puterile sleite ma retrag si īn ziua de 6 iulie, seara, ajung īn aval, la tabara Chospah. Aici, dupa 21 de zile de izolare si singuratate absoluta, īntīlnesc din nou oameni...

Cu proviziile aproape terminate, sīnt primit si ospatat de proprietarul unui mic depozit de alimente, aflat īntr-o constructie rudimentara din piatra. Refacīndu-ma īntr-un timp record, īncep sa urc spre vīrful Oltsit Peak (5761 m), apreciind ca pīna la lasarea serii voi putea coborī de pe vīrf pīna la baza. Datorita faptului ca vremea era calda, nu īmi iau īn rucsac echipament calduros.

Pe o buna parte din traseu nu am probleme deosebite īn privinta dificultatilor tehnice, dar peretele terminal, vertical si stīncos, placat cu ghiata si zapada, face din escalada o īncercare foarte dificila si riscanta. Totusi, cu multa prudenta, ma catar. La lasarea noptii ajung sub un pasaj foarte expus si prea primejdios pentru a-1 ataca la acea ora īnaintata a serii. Ma aflam doar la cīteva zeci de metri sub vīrf. Urmeaza o noapte alba, friguroasa si foarte chinuitoare, petrecuta īn plin perete, fara alimente. Pentru a treia oara īnvins, a doua zi dimineata cobor, ajungīnd la poale aproape sfīrsit de oboseala si nesomn.

Īn 10 iulie cobor īn Hushe. Īn 13 voi ajunge īn Skardu. iar īn 17 la Rawualpindi. dupa ce am parcurs cu autobuzul foarte spectaculoasa vale a Indusului, care a spintecat impresionant muntii. Calatoria pe acest splendid tronson a fost de neuitat. Īn fine, īn 22 iulie, cercul se īnchide, la capatul a 14.000 km, ajungīnd la Bucuresti.

Desi obiectivul expeditiei nu a fost atins, aceasta īncercare, inclusiv pregatirea ei, mi-a oferit prilejul sa traiesc o experienta extraordinara, stabilind, totodata, doua recorduri romānesti remarcabile:

- sīnt autorul primei expeditii romānesti solitare īn Himalaya

- sīnt unicul alpinist din istoria alpinismului romānesc cu escalade solitare īn muntii Carpati, Anatoliei, Pamir, Caucaz si Himalaya.

Fotografii realizate de autor