Spatiul rural si dezvoltarea rurala si protectia mediului

Spatiul rural si dezvoltarea rurala si protectia mediului

Spatiul rural constituie un domeniu vital pentru o tara, atât prin dimensiunile lui cât si prin efectele complexe pe care le genereaza. El este principala sursa de materii prime naturale -agricole si neagricole - precum si zona pentru depoluarea noxelor din marile aglomerari urbane, ca si pentru recreere si stari antistres pentru populatie.

3.1. Definirea si caracteristicile spatiului rural

Importanta deosebita pentru societate a spatiului rural se datoreaza nu numai ponderii sale dominante în ansamblul unei suprafete de teren date dar mai ales caracteristicilor sale deosebite. Comisia pentru Agricultura a Consiliului Europei apreciaza ca spatiul rural european reprezinta mai mult de 85% din suprafata continentului si afecteaza direct sau indirect mai mult de jumatate din populatia europeana. Importanta acordata spatiului rezulta si din recomandarea 1296/1966 a C.E. privind elaborarea unui document special pentru aceasta problema sub forma Cartei Europene a spatiului rural.

Proiectul de Carta Europeana precizeaza ca spatiul rural este constituit din terenurile destinate culturii plantelor si cresterii animalelor precum si din spatiul funciar neagricol, ocupat pentru desfasurarea altor activitati decât agricultura în mediul rural. Spatiul rural cuprinde satele si orasele mici, zonele montane amenajate pentru petrecerea timpului liber si ca rezervatii naturale, suprafetele folosite pentru habitat, pentru activitati artizanale, servicii sau activitati industriale.

Recomandarea 1296/1996 a Adunarii Parlamentare a C.E. considera ca spatiul rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care include sate si orase mici, în care majoritatea terenului este utilizat pentru:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; agricultura, silvicultura, acvacultura, pescuit;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; desfasurarea activitatilor economice si sociale ale locuitorilor din zona;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; amenajari de zone pentru petrecerea timpului liber sau rezervatii naturale;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; alte folosinte cu exceptia celor de locuit.

În limbajul curent, notiunile rural si agrar se confunda, deseori fiind considerate sinonime. Notiunea "rural" are o sfera de cuprindere foarte mare în care se include si notiunea de agrar. În anumite zone, cea mai importanta componenta a spatiului rural este spatiul agricol, iar cele mai importante si mai multe activitati rurale sunt cele agricole. Chiar si asa, cele doua notiuni nu se pot confunda.

Evolutia spatiului rural este una din problemele importante ale omenirii deoarece impune asigurarea unui echilibru între cerinta de conservare a spatiului rural economic, ecologic si social cu tendinta logica de modernizare a vietii rurale. Evolutia spatiului rural în aceste coordonate este influentata de expansiunea urbanului, de industrializarea uneori agresiva, de lipsa unei preocupari constante si consecvente privind sanatatea mediului. Mentinerea si conservarea caracterului national al spatiului si culturii rurale constituie obiective de interes major pentru orice natiune.

Evolutia societatii umane a detrminat modificari structurale si functionale ale spatiului rural reliefate prin aparitia si dezvoltarea unor activitati neagricole si prin tendinta generala de urbanizare.

Principalele caracteristici ale spatiului rural contemporan sunt:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; agricultura este principala ramura economica chiar daca în anumite zone predomina silvicultura si industria lemnului sau agroturismul, ca în zonele montane, delta etc;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; este un spatiu de productie în care sectoarele primare au o pondere importanta. Cele mai multe confesiuni practicate în spatiul rural sunt profesiuni cu caracter practic care necesita policalificare. Persoanele ocupate în alte sectoare decât agricultura participa în buna masura, cu intensitate diferita, la activitatile agricole fie în gospodariile lor personale, fie ajutând familiile lor la astfel de activitati;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; principala forma de proprietate este proprietatea privata-familiala, proprietatea statului fiind mai restrânsa, reprezentata de rezervatii, parcuri nationale, terenurile limitrofe cailor de comunicatii, terenuri cu destinatie speciala;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; din punct de vedere social, suprafata localitatilor rurale si densitatea populatiei este mai mica, dar raporturile umane sunt mai participative, conferind vietii sociale un caracter mai apropiat;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; calitatea spatiului rural fac din acesta un patrimoniu al umanitatii, constituind un foarte favorabil mediu antistres psihic;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; modul de viata rural, traditiile si obiceiurile formeaza cultura populara, esenta unui popor care da adevarata dimensiune a spatiului rural. Asa cum aprecia ing. S. P. Radianu, în 1916 "taranul.....pastreaza mai mult si mai bine decât orasenii virtutiile stramosesti, puterea natiunii si a rasei.......Comoara întelepciunii tarii e îngropata la sate".

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; dezvoltarea spatiului rural presupune aplicarea principiului continuitatii si complementaritatii activitatilor agroalimentare, a activitatilor neagricole si a serviciilor, pentru mentinerea si fortificarea spatiului agricol fara însa a atenta la caracteristica sa fundamentala de "viata la tara";

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; din motive tehnologice si economice, conceptul de revenire la ruralul patriarhal nu mai este posibil.

3.2. Functiile si structura spatiului rural

Spatiul rural constituie un spatiu peisager pretios, rezultat al unei lungi istorii. El îsi poate îndeplini functiile sale doar daca ramâne un spatiu atragator si original, cu o buna infrastructura, cu o agricultura si o silvicultura viabile, în care conditiile locale sa favorizeze dezvoltarea activitatilor economice neagricole, cu un peisaj îngrijit.

Carta Europeana a spatiului rural defineste urmatoarele functii ale spatiului rural:

a.   &nbs 16216n1322q p;  Functia economica, considerata ca functie de baza, care are ca componenta dominanta agricultura, la care se adauga silvicultura, industria, mineritul, mestesugarilor, etc;

Principalele componente ale functiei agricole sunt:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; asigurarea necesarului de alimente pentru populatie;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; garantarea unui nivel al profiturilor agricultorilor si familiilor lor, comparanil cu alte profesii;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; producerea de materii prime reciclabile, pentru industrie si productia de energie;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; asigurarea materiilor prime pentru întreprinderile mici si mijlocii agricole, industriale, artizanale, de prestari servicii etc;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; asigurarea bazei pentru recreatie si turism;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; conservarea resurselor genetice ca baza pentru agricultura si biotehnologii;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; protejarea mediului înconjurator si asigurarea regenerarii mijloacelor de productie, reprezentate prin sol si apa, în principal.

b.   &nbs 16216n1322q p;  Functia ecologica se exprima prin reabilitarea peisajului agricol si silvic, prin refacerea biodiversitatii naturale în cadrul ecosistemelor afectate negativ de industrializarea excesiva, exploatarea miniera rapace în unele zone, intensificarea si industrializarea zoohtehniei, exploatarea agricola intensiva etc.

c.   &nbs 16216n1322q p;   Functia socio-culturala se manifesta prin relatiile complexe dintre oameni prin care se pastreaza traditia si cultura. Spatiul social din mediul rural determina individualizarea personalitatii omului ca membru al colectivitatii. Locuitorii se cunosc între ei si se apreciaza dupa scara valorilor umane locale, iar prin sistemul lor de relatii se mentine viata spirituala a colectivitatii, de multe ori cultura locala fiind transmisa din generatie în generatie prin viu grai.

3.3. Bazele teoretice ale dezvoltarii

Valul de informatii privind degradarea mediului a determinat Secretariatul General al O.N.U. sa convoace, în anul 1972, prima conferinta dedicata problemelor de mediu, la Stockholm. Cu acest prilej a rezultat necesitatea aplicarii masurilor corespunzatoare pentru stavilirea degradarii sistemelor ecologice specifice pentru diverse areale.

În 1973, primul raport al Clubului de la Roma "Meadows", a ajuns la concluzia ca nevoia de hrana a populatiei, industrializarea si poluarea prezinta cresteri exponentiale, iar resursele materiale sunt în descrestere exponentiala. S-a conchis ca, daca nu se iau masuri rapide, civilizatia va intra în declin.

În 1976, s-a organizat la Bucuresti, Congresul Mondial al Populatiei, având ca obiectiv schitarea unei politici demografice mondiale în vederea diminuarii cresterii populatiei si a stoparii acelei dezvoltari industriale care s-a soldat cu esec.

Continuându-se aceste preocupari, s-a organizat în 1982, la Stockholm o conferinta pentru analiza dezvoltarii industriale si a impactului acesteia asupra mediului înconjurator. Cu aceasta ocazie s-a constituit Comisia Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare, sub conducerea doamnei Gro Herlem Brundtland. Comisia Brundtland a prezentat, în cadrul Conferintei ONU, din 1987, raportul "Viitorul nostru consum" care a sensibilizat Forul Mondial asupra gravelor probleme cu care se confrunta omenirea în raport cu mediul aflat într-o rapida si continua degradare. S-a hotarât convocarea unei conferinte mondiale la vârf, care a avut loc, în 1992, la Rio de Janeiro, pregatita timp de patru ani sub conducerea domnului Maurice Strong, secretar general al conferintei de la Rio.

Conferinta de la Rio a fost cea mai mare întâlnire a conducatorilor lumii din toate timpurile, la care au participat 182 sefi de state si de guverne. Ea s-a desfasurat în doua etape: între 3 si 12 iunie 1992 a avut loc întâlnirea de lucru dintre ministrii mediului si reprezentantii unor institutii nationale neguvernamentale sau internationale, între 12 si 13 iunie a avut loc întâlnirea la nivel înalt numita "Earth Summit".

La conferinta de la Rio, s-au prezentat cinci documente de o importanta deosebita, dintre care doar doua au fost semnate:

►   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   Declaratia de la Rio, care cuprinde principiile dupa care omenirea trebuie sa se conduca în relatiile de interactiune om-mediu;

►   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   Agenda 21, document care analizeaza posibilitatile de aplicare a principiilor cuprinse în Declaratie, dimensiunile sociale si economice ale problemelor de mediu, conservarea si gestionarea resurselor în scopul dezvoltarii etc. elementele de baza ale Agendei 21 sunt:

-   &nbs 16216n1322q p;   o lume prospera în care dezvoltarea si pastrarea mediului trebuie sa se faca dupa alte scheme de dezvoltare decât cele traditionale;

-   &nbs 16216n1322q p;   o lume justa, care sa ofere locuitorilor sai un trai decent;

-   &nbs 16216n1322q p;   o lume locuibila, în sensul ca, în prezent cca 3 miliarde de oameni locuiesc în asezari urbane în continua expansiune. Se prevede ca la începutul mileniului III în oras vor locui cca 5 miliarde de oameni. Aceasta va duce la poluare extrema, la probleme de aprovizionare deosebite, la paralizarea serviciilor urbane, lipsa conditiilor sanitare etc.;

-   &nbs 16216n1322q p;   o lume fertila, în care problemele legate de agricultura, apa potabila, energie, paduri, diveristate biologica, biotehnologii, poluare maxima, zone montane sunt abordate sub o conceptie ecologica;

-   &nbs 16216n1322q p;   o lume curata, idee care cuprinde preocuparea fata de poluarea cu deseuri menajere, industriale si radioactive.

Celelalte documente abordate la conferinta de la Rio sunt:

►   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   Conventia privind schimbarile climatice globale, prin care se cere reducerea emisiilor de CO₂ în atmosfera pentru stoparea efectului de sera;

►   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   Conventia privind diveristatea bioologica care cuprinde prevederi privind amenajarea unor zone de protectie si masuri pentru protejarea ecosistemelor precum si transferul de tehnologii catre tarile sarace;

►   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   Declaratia de principii asupra conservarii si exploatarii padurilor, cu referire speciala la padurile tropicale, exploatate abuziv si crae ar putea dispare în scurt timp. Asupra acestui document nu s-a ajuns la nici un acord, limitarea taierilor fiind considerata un atentat la dreptul statelor în curs de dezvoltare de a-si folosi resursele.

În cadrul conferintei de la Rio, reluând ideile prezentate în 1987 în raportul Comisiei Brundtland, notiunea de deezvoltare durabila, care reflecta satisfacerea cerintelor prezente fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte, a reprezentat conceptul de baza pentru evolutia societatii umane.

3.4. Principiile dezvoltarii

Dezvoltarea durabila este un proces lent de schimbari care permite folosirea pe termen lung a mediului astfel încât dezvoltarea economica sa ramâna posibila concomitent cu mentinerea calitatii mediului la un nivel acceptabil.

Principiile dezvoltarii durabile în conditii ecologice sunt:

→   &nbs 16216n1322q p;  regenerarea resurselor naturale si pastrarea stocului lor natural la un nivel acceptabil;

→   &nbs 16216n1322q p;  reducerea poluarii la un "nivel minim de siguranta";

→   &nbs 16216n1322q p;  respectarea limitelor pentru conservarea biodiversitatii;

→   &nbs 16216n1322q p;  evitarea ireversibilitatii efectelor proceselor economice prin:

strategii orientate catre prevenirea riscurilor;

orientarea dezvoltarii tehnologice în directia protejarii mediului;

orientarea schimbarilor institutionale si a deciziilor economice în directia protejarii mediului;

distributia veniturilor în mod echitabil si rezonabil.

Dezvoltarea durabila este un proces pe termen lung si nu poate fi atinsa în decursul unei generatii, ceea ce înseamna ca trebuie facute eforturi pentru începerea acestui proces.

Durata îndelungata a procesului de dezvoltare durabila este generata de urmatorii factori:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  cresterea populatiei pamântului;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  scaderea constanta a resurselor globale;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  lipsa unor acorduriinternationale asupra exploatarii excesive a resurselor naturale;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  existenta unui decalaj îndelungat în cadrul proceselor din ecosisteme;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  existenta unor aspecte înca neîntelese ale relatiei mediu-economie;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  implicarea factorului uman: oamenii trebuie sa aiba necesitatile de baza satisfacute (asigurate) pentru a fi interesati într-un scop altruist cum este dezvoltarea durabila;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  toate natiunile trebuie sa fie dispuse sa coopereze si sa contribuie financiar la acest proces;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  existenta si a altor probleme etice.

Rezulta ca dezvoltarea durabila nu poate fi conceputa decât ca o relatie între urmatoarele elemente:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  cultura, din care rezulta ce functii ale societatii si ce schimbari de comportament sunt esentiale pentru aplicarea dezvoltarii durabile;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura, care trebuie sa precizeze organizarea modului de realizare a dezvoltarii durabile;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  tehnologia, care trebuie sa stabileasca mijloacele tehnologice prin care se poate realiza dezvoltarea durabila.

Aplicarea acestor principii în cadrul Uniunii Europene a facut obiectul Conferintei Europene asupra Dezvoltarii rurale (Cork, Irlanda, 7 - 9. 11. 1996) care a elaborat declaratia de la Cork. Documentul cuprinde directiile recomandate statelor din U.E. pentru implementarea unei dezvoltari durabile:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  în ansamblul evolutiei societatii, dezvoltarea rurala trebuie sa fie prioritara. Ea trebuie sa devina principiul fundamental care sa sustina politica în mediul rural prin care sa asigure: inversarea exodului rural, combaterea saraciei, stimularea fortei de munca, protectia si ameliorarea mediului rural;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  abordarea integrata a activitatilor prin care se asigura caracterul multidisciplinar si aplicarea multisectoriala a dezvoltarii durabile.

Dezvoltarea durabila trebuie aplicata dupa principiul concentrarii si diferentierii în favoarea zonelor cu cele mai mari necesitati. Acest proces se bazeaza pe o abordare integrata care reuneste în acelasi cadru juridic si instrumental, adaptarea si dezvoltarea agriculturii, diversificarea economica, gestiunea resurselor naturale, îmbunatatirea activitatilor legate de mediu, punerea în valoare a patrimoniului cultural si a turismului;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  diversificarea activitatilor economice si sociale trebuie sa favorizeze dezvoltarea sectorului particular prin: investitii, asistenta tehnica, servicii, infrastructurib adecvate, educare-formare;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  asigurarea caraterului durabil pentru toate activitatile, aplicarea principiului subsidiaritatii. Subsidiaritatea este un principiu fundamental al deciziei sociale prin care, dupa teorema lui Bellman din cercetarea operationala, efectele decizionale maxime se obtin numai atunci când actul decizional se apropie de obiectul deciziei. O politica globala poate fi optima numai daca fiecare politica componenta este optima. Acest principiu cere descentralizarea cât mai mult posibil a managementului spatiului rural si desfasurarea activitatilor pe baza de parteneriat si colaborare între toate nivelurile de responsabilitate: local, regional, national, european.

Dezvoltarea rurala trebuie sa fie locala, condusa de comunitatile locale, într-un cadru general coerent:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  aplicarea principiului simplificarii: politica rurala, mai ale în domeniul agricol trebuie simplificata pentru asigurarea unei mai bune coerente a activitatilor (descentralizare, limitarea reglementarilor la reguli si proceduri generale etc.);

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  elaborarea unor programe unice pentru dezvoltarea rurala pe zone, caracterizate prin coerenta si transparenta, care sa constituie un instrument unic pe dezvoltarea rurala a zonei;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  finantarea prgramelor de dezvoltare rurala. Este de neconceput o administratie locala eficace fara mijloace financiare adecvate. Resursele pentru finantarea proiectelor locale se bazeaza pe resurse locale si pe credite rurale, pentru o mai buna mobilizare a finantelor publice si private;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  cresterea capacitatii de gestionare si a eficacitatii autoritatilor regionale si locale precum si a grupurilor de comunitati locale;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  evaluare si cercetare. Rezultatele partiale si de etapa care se obtin în aplicarea proiectelor de dezvoltare rurala trebuie sa fie evaluate si analizate pentru asigurarea transparentei procedurilor, pentru garantarea bunei utilizari a creditelor publice, pentru stimularea cercetarii.

Pentru ca zonele rurale sa devina locuri de viata mai atragatoare, sa asigure o viata mai bogata pentru locuitorii veniti din alte zone, trebuie abordate obiectivele din fig. 3.1.

Reorganizarea teritoriului Îmbunatatiri funciare Cai de cominicatie

Conservarea resurselor  Înfrumusetarea peisajului Îmbunatatirea conforului

si pastrarea echilibrului  si petrecerea timpului liber populatiei

ecologic

Fig. 3.1 - Obiectivele generale ale dezvoltarii rurale

3.5. Indicatori de apreciere a dezvoltarii

Nivelul social economic al unei zone depinde de un complex de fcatori istorici, politici, culturali etc., cu caracter variabil pe termen scurt sau cu caracter stabil pe o durata îndelungata de timp. Din acest motiv, indicatorii de apreciere a dezvoltarii rurale trebuie adaptati la nivelul general de evolutie a societatii la un monent dat. În principiu, acesti indicatori pot fi grupati dupa mai multe criterii:

- dupa scara geografica la care se refera;

- dupa sectorul de activitate pe care-l reflecta.

A)   &nbs 16216n1322q p; Indicatori ai dezvoltarii rurale în functie de scara geografica

Aprecierea nivelului general de dezvoltare a unei zone trebuie privita în contextul national respectiv si de aceea trebuie luati în consideratie unii indiatori macroeconomici, stabiliti la nivel national cum sunt:

- produsul intern brut reflecta expresia valorica a tuturor marfurilor produse în tara si a serviciilor prestate într-o anumita perioada de timp, de obicei un an. Se poate exprima ca PIB total sau raportat pe locuitor;

- ponderea ramurilor economice în formarea PIB reflecta contributia ramurilor si sectoarelor economice la formarea PIB;

- productivitatea muncii sectoriale se poate exprima prin:

→ PIB/persoana activa (PA)

→ PIB/unitatea de timp activ (persoana ocupata integral în agricultura: UTA), pentru activitatea agricola.

Deoarece timpul real utilizat pentru munca este diferit de alte sectoare din cauza caracterului sezonier al activitatii, indicatorul PIB/PA este mai mic în agricultura fata de alte sectoare. Indicatorul PIB/UTA are însa valori mai mari;

→ structura populatiei active, apreciata în doua moduri: populatie total ocupata si populatie activa conventionala, rezultata din recalcularea populatiei totale ocupate la nivelul timpului integral de lucru.

Pentru agricultura timpul mediu efectiv de lucru, în prductia vegetala este de cca 30% din timpul total;

→ productia energetica si consumul energetic/locuitor;

→ randamentul consum energie/volum de produse;

→ em isii de gaze cu efect de sera si alti poluanti;

→ rata somajului;

→ rata de crestere a populatiei urbane etc.

La nivel regional sau local indicatorii economici trebui sa reflecte marimea resurselor naturale si umane disponibile precum si gardul de dezvoltare generala actuala. Prin compararea acestor indicatori cu indicatorii echivalenti stabiliti la nivel national se poate aprecia gradul actual de dezvoltare regionala (locala) în vederea stabilirii unor programe si directii de evolutie. Dintre indicatorii dezvoltarii rurale la nivel regional (local) mentionam:

→ indicatori economici:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  suprafata agricola si arabila pe locuitor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura exploatatiilor agricole pe clase de marime;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura culturilor si productii obtinute;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura efectivelor de animale total si pe locuitor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  cheltuieli totale pe familie si structura acestora;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  suprafata agricola deservita de principalele masini agricole;

→ indicatori sociali:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  rata de crestere a populatiei;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  rata migratiei nete;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  rata somajului;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  ponderea populatiei sub pragul saraciei;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  ponderea populatiei scolarizate, pe niveluri;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura populatiei pe grupe de vârsta;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  dotarea tehnica a localitatilor si a gospodariilor;

→ alti indicatori:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  densitatea cailor de transport pe categorii si clase de calitate;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura si calitatea servciilor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  practicarea agroturismului (capacitate, numarul de turisti etc.);

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  consumul de combustibil fosil.

B)   &nbs 16216n1322q p; Indicatori ai dezvoltarii rurale pe ram uri economice si sociale

Determinarea prioritatilor în aplicarea programelor privind dezvoltarea rurala necesita utilizarea unor indicatori specifici fiecarui sector de activitate. Acesti indicatori se regasesc în buna masura si în cadrul indicatorilor apreciati dupa scara geografica, realizându-se, de fapt, o alta grupare a lor.

În domeniul agriculturii indicatorii trebuie detaliati pe ramuri pentru o analiza eficienta a situatiei actuale si a modificarilor pe care se produc de la o etapa la alta.

Pentru productia agricola intereseaza:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  culturi de câmp;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  legumicole;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  pomi-viticole;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  suprafata agricola/arabila, pe locuitor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  ponderea terenurilor pe categorii de proprietari (detinatori); pe categorii de folosinta;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  structura culturilor si productii obtinute;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  consumul de îngrasaminte chimice si organice la hectar;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  gradul de valorificare prin industrializare al productiei principale;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  gradul de valorificare a produselor secundare agricole sau rezultate din prelucrare industriala;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  suprafata aferenta principalelor tipuri de masini agricole;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  baza de transport si mecanizare a agriculturii (CP/locuitor);

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  suprafata amenajata pe categorii de lucrari de îmbunatatiri funciare, ponderea din suprafata totala;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  indicele de utilizare a amenajarilor de irigatii;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  numarul, marimea si complexitatea întreprinderilor de prelucrare a produselor agricole;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  numarul de animale, pe specii si locuitor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  productia medie de carne, lapte, oua etc./locuitor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  productia piscicola/ha luciu de apa;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  consumul de furaje/kg carne, litru de lapte, 100 de oua etc.

3.6. Relatia economie-mediu

Activitatile economice produc adesea efecte secundare cum ar fi degradarea mediului înconjurator. În majoritatea cazurilor efectele pozitive ale activitatilor economice se exprima valoric, în bani, iar pagubele produse ca efecte secundare se manifesta fizic si mult mai putin valoric. În acelasi timp distributia beneficiilor si a costurilor este rareori egala.

Principiile pe care se bazeaza economia moderna sunt:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    mecanismul preturilor prin care se aloca resurse prin repartizarea valorilor monetare pentru utilizari alternative. Pretul este forma de manifestare a valorii unei marfi, dependent si de alte elemente cum sunt: raportul cerere/oerta, calitatea etc.;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    stimulentul economic, care consta în obtinerea maximului de mijloace de la resursele date sau alocarea unor resurse limitate prin care sa se asigure satisfacerea deplina a necesitatilor;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    modelele de optimizare prin care pot fi diferentiate procesele economice pe baza compararii costuri/beneficii în vederea alocarii resurselorr cu efecte maxime;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    suveranitatea consumatorului care influenteaza marimea pretului în functie de modul în care un produs îi satisface exigentele si posibilitatile;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    utilizarea înlocuitorilor la materiile prime si materialele traditionale cu efecte asupra folosirii mai rationale a resurselor.

Aceste principii actioneaza asupra agentilor individuali din economie, constituind subiectul microeconomiei. Rezultatul acestor actiuni individuale la nivel national este subiectul macroeconomiei. În general, strategia proceselor economice se desfasoara dupa schema urmatoare (fig. 3.2.)

Societatea umana

Necesitati Satisfacerea

necesitatilor

	Activitatea productiva primara -   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; productia factorilor primari -   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; politica ecologica -   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p; alte activitati

Intrare Iesire

Informatii din mediul ambiant

Fig. 3.2. - Stretegia desfasurarii proceselor economice

Activitatea productiva primara se organizeaza pentru a satisface niste necesitati ale colectivitatii. În acest sens politica economica stabileste directiile procesului de management pe baza informatiilor social-economice si a informatiilor de mediu, organizându-se productia factorilor primari corelat cu politica ecologica.

Se observa ca atât în elaborarea politicii economice cât si în procesul de activitate propriu-zis problemele ecologice au un rol aparte, calitatea mediului înconjurator fiind un element prioritar. În acest sens, relatia mediu-economie trebuie sa trateze urmatoarele concepte:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    ciclul productie-deseuri din care rezulta volumul si calitatea productiei principale si secundare, a deseurilor, a factorilor polunati etc.; ciclul productie-deseuri se desfasoara dupa schema din figura 3.3.;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    cauza-efecte în lant, pe baza analizei fiecarei etape din ciclul productie deseuri, cu operatiunile anexe corespunzatoare se delimiteaza momentul dintr-un sir de evenimente în care se poate produce un accident de mediu care poate genera dezechilibre ecologice (modificarea biotopului si/sai biocenozei, schimbarea desttinatiei terenului etc.);

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    scara geografica. Desi activitatile economice se produc pe plan local sau regional ele se desfasoara la o anumita scara geografica daca privim procesele economice ca lanturi de productie de la materiile prime la procesul final. Pe spatiul geografic caracteristic ciclului productie-deseuri pot aparea oricând momente defavorabile pentru mediul înconjurator. Scara de apreciere a spatiului geografic caracteristic proceselor economice se prezinta în tabelul 3.1.

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    scara timpului. De obicei problemele mediului înconjurator sunt cauzete de evenimente produse în trecut. Rezultatele agresiunii mediului se fac simtite dupa un anumit timp si de aceea scara timpului devine importanta în evaluarea starii mediului. În acest cadru trebuie sa se diferentieze:

- timpul de descoperire, anterior recunoasterii unei probleme, a carui durata depinde de intensitatea de manifestare a degradarii, nivelul de constientizare a factorului uman etc.;

- timp de frictiune, cuprins între identificarea unei probleme si solutionarea ei prin actiuni tehnologice si de mediu aplicate sursei care a produs degradarea;

- timp de reactie, cuprins între momentul aplicarii masurilor de remediere si manifestarea efectului favorabil al acestora;

- timp de declin: durata necesara pentru degradarea substantelor eco-periculoase (biodegrabilitatea).

Pentru ca dezvoltarea sa aiba caracter durabil scara timpului trebuie sa fie mult mai lunga fata de acea caracteristica dezvoltarii traditionale deoarece factorii de decizie care stabilesc si aplica masurile respective pot prevedea în linii mari o perioada de pâna la 10 ani în viitor. Orizontul strategic nu depaseste 20 ani nici chiar în cazul companiilor multinationale de mare anvergura. Or, dezvoltarea durabila ia în considerare un orizont strategic de 50 ani. Ca regula generala, deciziile ale caror efecte sunt de asteptat la mai mult de 10 ani impun implicarea guvernamentala si un suport social amplu;

- conceptul de risc. Notiunea de risc reflecta un pericol, un inconstient posibil. În probleme de mediu riscul defineste conditiile care pot produce perturbari în ecosisteme pentru fiecare agent poluant. Riscul se evalueaza ca o functie de probabilitate si magnitudine, ca o functie de efect, ca nivel tolerabil (concentratie admisa). În domeniul evaluarii riscului, controlul si managementul favorizeaza activitatea de comunicare a riscului în vederea prevenirii unor accidente ecologice.

transport transport transport

resurse productie consum depozitarea deseurilor

depozitare depozitare depozitare

prelucrarea deseurilor

ciclu deschis

Fig.3.3. - Schema ciclului productie-deseuri

Tabel 3.1 - Caracteristicile scarii geografice a dezvoltarii proceselor economice

3.7. Componente ale programelor pentru dezvoltare

În elaborarea programului cadru privind dezvoltarea rurala durabila a unei zone trebuie întocmitao evaluare a starii social - economice actuale precum si o evaluare a conditiilor de mediu care sa evidentieze calitatile naturale si deficientele produse prin interventia omului.

Caracterizarea social-economica se bazeaza pe calculul indicatorilor specific care trebuie interpretati atât în cadrul general al tarii caruia apartine teritoriului, cât si în functie de traditiile si nivelul local al evolutiei comunitatii respective.

Caracterizarea conditiilor de mediu necesita evaluarea prin studii de specialitate privind cadrul natural. Sunt necesare studii climatice care sa prezinte valorile medii si valori extreme ale principalelor elemente climatice si dinamica lor în timp. Trebuie analizata calitatea naturala a solurilor, productivitatea lor si factorii limitativi care împiedica valorificarea lor deplina. Acest studiu trebuie sa ia în consideratie si efectul geotehniei si hidrogeologiei asupra solurilor.

De asemenea trebuie studiata hidrologia zonei, de suprafata si subterana, cu indicarea resurselor disponibile de apa si a calitatii acestora etc.

Studiile globale privind zona trebuie valorificate prin audit de mediu al carui scop principal este sa precizeze în timp util daca masurile de protectia mediului aplicate în cazul unor activitati distincte sunt satisfacatoare fata de prevederile legislative si cerintele publice.

3.8. Dezvoltarea rurala prin lucrari de amenajare a teritoriului

Amenajarea teritoriului este o politica prin care guvernele dau o anumita orientare dezvoltarii spatiilor din mediul înconjurator.aceasta politica, difera de politicile sectoriale care se refera la organizarea concreta a teritoriului pentru o anumita ramura de activitate, prin aceea ca vizeaza interesele mai multor sectoare, cum ar fi: agricultura, constructia de locuinte, alimentarea cu energie electrica, protectia naturii, industria extractiva, circulatia si transporturile, apararea.

Amenajarea teritoriului îsi propune sa rezolve raporturile dintre problemele de amenajare stabilite prin politicile sectoriale, într-un mod ponderat, astfel ca deciziile sa fie favorabile atât spatiului cât si societatii.

Ponderea amenajarilor sectoriale în politica de amenajarea teritoriului este legata de notiunea de timp, atât pentru ca se bazeaza pe date disponibile la un moment dat cât si prin modul în care sunt determinate si întelese în acel moment elementele de baza ca: mediul încojurator, dezvoltarea economica, demografia etc.

Teritoriul este un spatiu organizat într-o materie de existenta sociala si reprezinta o zona controlata de catre o persoana, o familie sau o colectivitate, fiind deseori echipat pentru a fi aparat.

Prin amenajarea teritoriului se urmareste aplicarea unui ansamblu de masuri pentru micsorarea inegalitatilor cele mai evidente rezultate dintr-o dezvoltare spontana.

Conceptul "amenajarea teritoriului" a aparut în perioada exodului rural catre orasele care se dezvoltau în ritm accelerat sub influenta revolutiei industriale. A aparut necesitatea de a separa spatial functiile urbane: de locuit, de munca, de cultura, de circulatie etc., amenajarea teritoriului extinzându-se asupra ansamblului spatiului geografic, atât urban cât si rural.

O astfel de abordare impune descentralizarea industriala si redistribuirea surplusului de capital generat de cresterea economica, proces complex controlat de stat.

Pe plan calitativ a aparut o noua polarizare a activitatilor si o noua diviziune spatiala a muncii. Polarizarea spatiala se caracterizeaza printr+o diviziune a muncii din ce în ce mai aprofundata si printr-o interdependenta din ce în ce mai mare între spatiile locuite ale unui teritoriu.

Sistemul economic al unei astfel de societati cuprinde producatori de bunuri si consumatori de bunuri, tipurile de activitati caracteristice acestui sistem economic fiind:

- activitati obisnuite prin care se produc bunuri si servicii direct pentru consumatorii finali;

- activitati speciale, desfasurate de producatorii de bunuri intermediare (agricultura, industria etc.) ale caror produse trec prin activitatile obisnuite pentru a ajunge la consumatorul final.

Polarizarea spatiala determina trei functii geografice disociate ale sistemului economic: functia de conceptie, functia de productie directa si functia de ansamblare-montare-constructie, ceea ce determina gruparea teritoriului pe trei niveluri: zone de conducere, zone de productie, zone de ansamblare-montare-constructie.

Acest caracter al activitatii economice impune aplicarea unei politici de planificare regionala care sa satisfaca necesitatile zonale, integrate într-un plan national si corelate cu alte planuri regionale.

Elaborarea planurilor de amenajare regionala a teritoriului trebuie sa se bazeze pe un complex de elemente de baza, de natura diferita pentru a determina solutii tehnice prietenoase fata de mediu, utile si eficiente pe plan economico-social (fig. 3.4.).

Necesitatile social economice -   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  Cererea sociala Studii privind necesitatile si caracteristicile demografice ale comunitatii -   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  Cererea economica Studii privind situatia actuala si de perspectiva în sectoarele primare, secundare, tertiare si recreere -   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;  Cererea urbanistica Studii privind situatia actuala a locuintelor, dotarilor urbane etc. Deficiente si necesitati

Fig.3.4. - Etape în elaborarea planului de amenajare a teritoriului

Organizarea teritoriului constituie o baza a politicii de dezvoltare generica care urmareste coordonarea multiplelor necesitati si interese pentru o anumita zona în vederea folosirii rationale a resurselor, cu caracter durabil.

Organizarea teritoriului cuprinde totalitatea interventiilor care urmaresc modelarea si echiparea optima a teritoriului, potrivit caracteristicilor naturale si social-economice, constituind expresia spatiala a politicii economice si sociale pentru o dezvoltare echilibrata, durabila a spatiului.

Rezulta ca organizarea teritoriului este o conceptie generala, complexa, interdisciplinara, care raspunde la multiplele dezechilibre existente, asigurând repartitia rationala a fortelor de productie în concordanta cu necesitatile economico-sociale nationale, regionale si locale.

Organizarea teritoriului are o sfera de cuprindere vasta care include complexul de masuri pentru punerea în valoare, în conditii durabile, a resurselor, pentru dezvoltarea integrala economica si umana. Ea include lucrarile de amenajare a teritoriului care urmaresc crearea unor conditii favorabile pentru desfasurarea activitatilor economice si sociale la toate nivelurile în conditiile protejarii si conservarii mediului rural.

Organizarea teritoriului se diferentiaza de planurile de echiparea teritoriului cu diferite amenajari prin aceea ca trateaza totalitatea problemelor de repartitie, echipare si utilizarea terenurilor pentru definirea unui sistem optim de folosire si echipare a acestora.

În acest cadru, amenajarea teritoriului poate sa previna degradarea mediului natural printr-un mod judicios de amplasare a lucrarilor, a zonelor functionale, a obiectivelor de productie, a spatiilor rezidentiale etc.

O amenajare durabila a teritoriului se bazeaza pe sistematizarea acestuia care constituie baza stiintifica pentru lucrarile de amenajare. Sistematizarea elaboreaza solutii de integrare armonioasa pe un teritoriu dat a tuturor activitatilor cu extindere spatiala pentru asigurarea unui cadru optim de desfasurare a acestora în vederea ridicarii permanente a standardului de viata.

Amenajarea teritoriului trebuie sa fie înteleasa în complexitatea ei ca fiind totalitatea masurilor tehnice si a lucrarilor aplicate, într-un ansamblu de actiuni coordonate pentru organizarea armonioasa a unui anumit teritoriu (national, regional, local etc.) care sa permita valorificarea optima a resurselor naturale si umane, repartizarea echilibrata a fortelor de productie, folosirea optima a terenurilor, o politica demografica adecvata obiectivelor economice etc.

Notiunile "organizarea teritoriului" si "amenajarea teritoriului" sunt folosite frecvent împreuna, sub forma unei sintagme care defineste complexul de activitati si actiuni pe care se bazeaza politica de evolutie a spatiului, general si sectorial.

În Legea fondului funciar, se arata ca organizarea si amenajarea teritoriului agricol - componenta dominanta a spatiului rural - trebuie sa asigure crearea conditiilor pentru o mai buna folosire a terenurilor în scopul productiei agricole, pe baza de studii si proiecte pentru rezolvarea urmatoarelor probleme:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    corelarea dezvoltarii agriculturii cu celelalte activitati economice si sociale din zona, stabilind masuri care sa determine cresterea productiei agricole si îmbunatatirea exploatarii terenului, cunoasterea terenurilor pe proprietari si destinatii în concordanta cu structurile de proprietate si cu formele de cultivare a pamântului;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    stabilirea perimetrului fiecarei proprietati prin comasarea terenurilor dispersate si rectificarea hotarelor amplasate nerational; elaborarea de proiecte pentru organizarea si amenajarea exploatatiilor agricole;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    stabilirea retelei de drumuri tehnologice agricole ca o completare a retelei de drumuri clasate etc.

În functie de sfera de cuprindere, ca mod concret de aplicare a conceptiei de organizare a teritoriului, în domeniul amenajarii teritoriului deosebim:

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    planul de amenajare a teritoriului, constituit ca un ansamblu de studii referitoare la o suprafata de teren definita care prevede obiectivele, actiunile si masurile de adoptare pe o perioada determinata care orienteaza aplicarea unor politici în domeniul organizarii teritoriului national, regional sau local;

-   &nbs 16216n1322q p;   &nbs 16216n1322q p;    planul urbanistic general, documentatie care stabileste obiectivele, actiunile si masurile pentru localitate, pe o perioada determinata în vederea amenajarii teritoriului. În concordanta cu acesta se elaboreaza planul urbanistic zonal si planul urbanistic de detaliu.