2.1. FUNDAMENTE
Dintre realitatile ce ne inconjoara, piata constituie fara indoiala una dintre cele mai dinamice si complexe. Universul pietei este extrem de bogat si evolueaza sub impactul a numerosi factori, este insotit de numeroase contradictii.
La origine, termenul de piata indica un anume teritoriu in care se desfasoara schimburile de marfuri. Cu timpul sensul termenului s-a amplificat in semnificatii ajungandu-se a insemna un grup de persoane aflate in relatii de afaceri si care efectueaza tranzactii in legatura cu o marfa oarecare, numarul de persoane participante la actul de vanzare-cumparare dimensionand "intinderea' pietei. Concentrarea geografica a oamenilor este factorul care da semnificatie conceptului de piata vazuta sub aspectul teritorial: fara populatia care cumpara si consuma bunurile si serviciile, criteriul geografic are o importanta redusa. Populatia cu nevoile si preferintele ei unite cu puterea si vointa ei de cumparare constituie fondul pietei.
Identificarea geografica a pietei este necesara deoarece bunurile si serviciile trebuie oferite intr-un anumit timp si in anumite puncte teritoriale-unde sunt atrasi consumatorii. Prin extensiune, piata vazuta ca un loc geografic, si intr-o anumita perioada de timp, a devenit piata unei localitati, a unei tari, a unui continent, sau a intregii economii mondiale.
Alvin Toffler considera ca piata a avut ca premisa sciziunea dintre producator si consumator, ca doua universuri complementare ale vietii economice, ea devenind necesara abia atunci cand functia consumului s-a separat de functia productiva.
In lumina acestor considerente piata desemneaza un ansamblu coerent de relatii intre participantii la procesele ei, producatorii de bunuri, consumatorii si utilizatorii, intermediarii dintre acestia adica intre ofertantii si solicitantii de bunuri. Participantii la procesele pietei se opun unul altuia prin urmarirea propriului interes, dar sunt si legati (uniti) printr-o solidaritate functionala. Nu este necesara intalnirea fizica a ofertantului cu clientul, ci doar a cererii cu oferta.
Notiunea de piata semnifica existenta unor schimburi libere intre agentii economici si nu impuse prin ordine si reglementari administrative, iar preturile sa se formeze prin negocieri intre agentii economici pe baza cererii si ofertei.
Piata este privita, in acelasi timp, ca un mecanism, cuprinzand cererea si oferta aflate intr-un anumit raport cantitativ, concurenta, preturile, prin care se regleaza activitatea economica. Ea este "mana invizibila' care reglementeaza viata economica, "forta impersonala' care actioneaza dincolo de capacitatea de interventie a participantilor la diviziunea muncii si la schimbul de activitati, determinand pretul si venitul participantilor.
Privita ca o institutie de baza a societatii, piata a fost construita si dezvoltata in decurs de secole printr-o actiune umana constienta.
Pe parcursul maturizarii sale, piata si-a autonomizat cateva functii specifice:
de determinare a pretului, deoarece, prin confruntarea cererii si ofertei bunurilor se stabileste pretul acestor marfuri;
de coordonare, intrucat unitatile economice se orienteaza pe piata potrivit datelor referitoare la cerere si oferta;
de organizare socio-economica a unitatilor, pentru ca prin piata se realizeaza legatura dintre ofertanti si cumparatori, infaptuindu-se astfel o comuniune economica;
. de rationalitate economica, deoarece piata ii obliga pe cei ce participa la schimb sa realizeze o activitate economica rentabila, numai in acest mod putand rezista pe piata.
Apreciata prin prisma naturii bunurilor ce formeaza obiectul tranzactiilor comerciale, piata bunurilor sub forma de fluxuri are ca obiect atat produse fizice sau substantiale (masini, imbracaminte) cat si produse nonsub-stantiale (servicii, informatii). Abstractie facand de forma in care se manifesta (bunuri materiale, servicii, informatii), bunurile economice care fac obiectul schimbului pe piata sunt omogene sau eterogene.
Concluzionand, se poate spune ca piata este expresia concentrata a multor procese si decizii economice, o sinteza si o reflectare a activitatii economice. Prin mecanismul sau piata sustine intreaga viata a societatii, fiind "liantul' dintre toti agentii economici care actioneaza pentru dezvoltarea economiei nationale. Acest mecanism devine insa pe deplin performant numai in conditiile existentei unui cadru legislativ si organizatoric corespunzator, care presupune numeroase interventii de politica economica.
Piata este o institutie care trebuie creata, ea nu apare spontan, fara efort, experienta. Spiritul, regulile pietei se statornicesc in timp si necesita protectia statului
Considerata drept un ansamblu de mijloace de comunicatii prin care vanzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce se ofera sau se solicita, despre preturile tranzactiilor dintre ei, piata este constituita din mai multe segmente, presupune existenta si functionarea simultana a mai multor tipuri de piete, intre acestea existand relatii de interconditionare, piata fiind in realitate un sistem complex. Una din componentele principale ale acestui sistem este piata turistica.
2.2. COMPLEXITATEA SI PARTICULARITATILE PIETEI TURISTICE
Cu toate ca turismul, in sfera distributiei, vehiculeaza produse "invizibile' ce nu pot fi definite cantitativ si calitativ decat partial si indirect, totusi si-a constituit o piata proprie, definita prin elemente cu manifestare specifica.
in principiu, se poate spune ca piata turistica reprezinta sfera de interferenta a intereselor purtatorilor ofertei turistice, materializata prin productia turistica, cu cele ale purtatorilor cererii turistice. Deoarece in cazul turismului, locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a cererii, interferenta se va transforma in suprapunere in timp si spatiu a celor doi factori (oferta si cererea), prin intermediul consumului turistic.
Piata turistica are drept specific faptul ca, in raport cu alte ramuri, comporta examinarea si luarea in consideratie a unui numar mult mai mare de variabile, ceea ce complica procesul de luare a deciziilor.
Privita in toata amploarea sa, piata turistica include o multitudine de elemente constitutive care ii imprima o accentuata nota de complexitate. Principalele elemente care se cer luate in considerare in studierea acesteia sunt (vezi figura 2.1.):
Ofertantul de produse turistice, de o mare diversitate, transportul, alimentatia, agrementul, excursiile etc, toate alcatuind de fapt "produsul turistic";
Cererea de produse turistice, alcatuita din masa larga a consumatorilor, fie interni (reali), fie externi (din afara localitatii, inclusiv turisti straini), conform intregii tipologii a produsului turistic.
Legislatia in vigoare, sub forma celor mai diferite reglementari privind regimul de circulatie turistica, durata concediului de odihna, conditiile de miscare in teritoriu etc;
Canalele de distributie a produselor turistice;
Mijloacele de comunicare si informare necesare "sensibilizarii' si transmiterii la consumator a produselor turistice;
Mijloacele de transport;
Concurenta reprezentata de totalitatea ofertei altor produse turistice care apar pe piata din partea altor firme, concomitent cu oferta proprie;
Mediul alcatuit din totalitatea factorilor de ordin social, economic, cultural si chiar politic in care isi desfasoara activitatea agentii turistici.
Mediul 8
National si
Ecomomic international
3
Reglementari
6 4 5
Vanzari Promovari Publicitate
Oferta turistica 1
7
Concurenta
Figura 2.1. Elemente constitutive ale pietei turistice.
Sursa: UIOOT, Survey of the Marketing methods and techniques appilcable to tourism promotion, Geneva, 1971, pagina 120
Actiunea simultana a tuturor acestor elemente si a altora, corelatiile de interconditionare reciproca ce exista intre ele, reprezinta pentru agentii turistici obiectivul de baza al activitatilor de management si marketing.
Analizata in raport cu alte piete, piata turistica, se distinge prin cateva particularitati, printre care cele mai importante sunt:
Este o piata cu o finalitate specifica, turistul in calitate de client urmarind nu achizitionarea si consumarea unor marfuri obisnuite, comune si generalizate la nivelul intregii populatii, ci procurarea unor satisfactii pe care le induc actiunile din cadrul acestui sector de activitate;
Locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a cererii;
Oferta turistica este perceputa de cerere sub forma unei imagini formate prin cumularea tuturor informatiilor primite, direct si indirect, de catre fiecare potential turist;
Cererea turistica se manifesta diferit: prima este foarte elastica si supusa unei permanente fluctuatii datorita influentei multor factori (economici, sociali, politici, conjuncturali etc), iar a doua (oferta) este rigida, neelastica in timp si spatiu, nu poate fi stocata sau transformata;
Este o piata fragmentata, fapt ce se concretizeaza in existenta unei multitudini de subpiete: piata turismului montan, de litoral, cultural, de afaceri; piata turismului local, zonal, national, international; piata turistica pe termen scurt, mediu si lung etc.
Sezonalitatea cererii turistice marcheaza profund intreaga activita te a agentilor implicati in turism;
Este o piata cu o incarcatura de risc mult mai accentuata, ofertantii de servicii turistice confruntandu-se cu o suita de incertitudini, mult mai numeroase decat cele ale pietei bunurilor materiale.
Toate aceste particularitati imprima pietei turistice nu numai un specific, dar si un caracter complex, situatie care justifica extinderea cercetarilor de marketing in vederea aprofundarii principalelor ei componente.
Cresterea volumului ofertei turistice si diversificarea acesteia au transformat treptat piata turistica intr-o piata a cumparatorului. in aceste conditii cumparatorul de servicii turistice, pus in fata unui evantai de oferte din cele mai diverse si mai sofisticate, are posibilitatea de a decide in favoarea acelei oferte care i se pare avantajoasa din punct de vedere al posibilitatilor financiare de care dispune la un moment dat. Cu alte cuvinte, cumparatorul este cel care are initiativa deciziei de cumparare, iar organizatorii si prestatorii de servicii turistice urmeaza sa se adapteze la gusturile potentialilor turisti. in consecinta, nu se mai recomanda "fabricarea' prealabila a unui produs turistic, ca dupa aceea sa se caute posibilitati de comercializare pe piata, apoi pe baza analizelor privind capacitatea de absorbtie a pietei sa se intreprinda masurile organizatorice necesare conceperii si oferirii pe acea piata a produsului turistic solicitat.
CERAMICA DE HOREZU
2.3. CUANTIFICAREA PIETEI TURISTICE
Evaluarea cantitativa si calitativa a pietei turistice, in toata complexitatea ei, se realizeaza cu ajutorul mai multor indicatori, care pot fi simpli, formulati ca medii, structuri procentuale etc, si sintetici, rezultati din prelucrarea complexa a datelor statistice. in toate cazurile insa indicatorii trebuie sa se bazeze pe o metodologie de calcul statistic unitara.
Indicatorii pietei turistice pot fi clasificati in mai multe grupe:
indicatori principali, cei care se refera la oferta si cerere si al caror scop este sa urmareasca evolutia in tendintele acestor marimi, precum si a structurii lor in timp si spatiu;
indicatorii corelatiei dintre diferitele laturi ale pietei turistice, care fac posibila calcularea, de exemplu, a gradului de utilizare a capacitatilor turistice instalate etc;
indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei in ansamblu sau asupra anumitor sectoare.
Specialistii in materie de turism considera ca cei mai reprezentativi indicatori ai pietei turistice sunt urmatorii
In practica, determinarile pietei turistice se concentreaza asupra capacitatii, potentialului si volumului pietei.
Capacitatea pietei turistice (Cpt) exprima necesitatea, pe o anumita piata, a unuia sau mai multor produse turistice, indiferent de nivelul pretului produsului si al veniturilor consumatorilor. Se calculeaza ca produs dintre numarul consumatorilor potentiali (Ne) si capacitatea medie de consum (Kc).
Cpt = Ne x Kc
n
Ct = S Ci (p),
i=1
unde: Ct = cererea totala (potentialul pietei turistice) pentru produsul turistic
analizat;
Ci = cererea de consum individual in functie de preturile practicate pentru un
anumit produs turistic si de veniturile turistilor;
n = numarul de turisti.
Volumul pietei produsului turistic (Vpt) exprima totalitatea tranzactiilor incheiate pentru un produs turistic oarecare pe o piata data, intr-un anumit interval de timp.
n
Vpt = S ti,
i=1
unde: ti = nivelul cantitativ al unei tranzactii individuale n = numarul de tranzactii intr-o anumita perioada.
Sub aspectul gradului lor de cuprindere, studiile de piata pot fi generale sau partiale: astfel, ele pot cuprinde ansamblul pietei nationale, mondiale sau numai anumite zone distincte; ele pot include totalitatea consumatorilor turistici potentiali sau se pot limita doar la anumite categorii ale acestora; in sfarsit, ele pot examina totalitatea elementelor pietei (volumul si structura cererii si ofertei, consumul turistic, sistemele de preturi practicate etc.) sau se pot rezuma numai la unele din aceste aspecte ale pietei. Pentru astfel de cerinte si altele se pot delimita mai multe grupe de indicatori ai pietei.
2.3.1. Indicatori ai cererii turistice
Indicatorii cererii turistice reflecta distributia si evolutia in timp a cererii globale, interne si externe, sun diferitele ei forme.
Indicele modificarii cererii turistice globale
CCi
IM0-i
=
CC0
unde:
IM0-i indicele modificarii in perioada 0 la i;
CCi - cererea turistica globala in anul i;
C.C0 - cererea turistica globala in anul 0.
Indicele repartitiei cererii turistice globale intre cererea interna si cererea externa
CI0 CE0
100; 100;
CC0 CC0
unde:
CIo - cererea turistica interna;
CEo - cererea turistica externa.
. Indicele de variatie in timp a cererii
CEi CEi
ICE0-i
= 100; ICI0-i =
CE0 CE0
ICE0-i - indicele de variatie a cererii externe;
ICI0-i - indicele de variatie a cererii interne.
Indicatori ai structurii cererii pe mijloace de transport
CtAv0 CtAuto0 CtAlte0
+ ++ = 1
Ct0 Ct0 Ct0
unde:
CtAv - cererea totala avion in anul 0;
CtAuto0 - cererea totala autocar in anul 0;
Ct0 - cererea totala in anul 0.
Indicatori ai structurii cererii pe principalele mijloace de cazare
CtHv0 CtAp0 CtAlte0
+ ++ = 1
Ct0 Ct0 Ct0
unde:
CtHv0 - cerere turistica pentru cazare hoteliera in momentul 0;
CtAp0 - cerere turistica pentru cazare in apartamente rezidentiale in momentul 0.
Indici ai sezonalitatii cererii turistice: greutatea specifica a cererii pentru fiecare luna a anului; coeficientul lunar de trafic; coeficientul concentratiei lunare. De exemplu, coeficientul concentratiei lunare (Cc) se calculeaza prin raportarea numarului de turisti cu cele mai multe sosiri (L.M0) la numarul turistilor dintr-un an (At0
L.M0
C0 =
At0
Indicatorul de fidelitate a cererii turistice ( F0
Rd0 + Id0
F0 =
Ct0
unde:
Rd0 - numarul de turisti care au revenit spre o anumita destinatie;
Id0 - numarul de turisti care au intentia sa revina in viitor.
2.3.2. Indicatori ai circulatiei turistice
Aceasta grupa de indicatori reflecta manifestarea efectiva a cererii turistice.
. Numarul
mediu de turisti ( Nt )
care arata ca intensitatea circulatiei turistice intr-un anume interval de timp se determina raportand numarul turistilor inregistrati intr-o
perioada ( ∑T ) la
numarul zilelor din perioada respectiva (n)
∑T
Nt =
n
. Durata medie a sejurului (Ds) se determina prin raportarea numarului de zile/turist (NZT) la numarul turistilor (T) si reflecta posibilitatea ofertei turistice de a retine turistul intr-o statiune
∑NZT
Ds =
∑T
Densitatea circulatiei turistice (D) este indicatorul care pune in legatura directa circulatia turistica cu populatia rezidenta a zonei turistice. Se calculeaza ca un raport intre numarul de turisti si numarul populatiei (P)
∑ T
D =
P
Numarul turistilor zile pentru o actiune turistica (NZT) se determina prin inmultirea numarului persoanelor participante (T), cu durata efectiva in zile a actiunii respective (NZ)
NZT = T · NZ
Preferinta relativa a turistilor (Pr) furnizeaza informatii privind orientarea geografica a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zona, tara etc.) si se calculeaza ca un raport intre numarul de turisti spre o destinatie data (Ti) si totalul emisiunii turistice a tarii (zonei) respective (T), sau totalul populatiei rezistente (P)
∑ T ∑ T
Pr = sau Pr =
∑ T P
2.3.3. Indicatori ai ofertei turistice
Sunt destinati sa reflecte repartitia si variatia in timp si in structura a ofertei turistice.
. Indicatori ai structurii capacitatii de cazare pe categorii de unitati (Unitatea de masura este numarul de locuri sau numarul de camere)
LH0 LEx0
+ = 1
LC0 LC0
unde:
LH0 - numarul de locuri in hoteluri in momentul 0;
LC0 - capacitatea de cazare in momentul 0;
LEx0 - numarul de locuri in unitati extrahoteliere in momentul 0;
LH0
100 - pondrea capacitatii hoteliere in total capacitate de cazare
LC0
Indicele variatiei capacitatii de cazare
Li
100
L0
Structura capacitatii hoteliere pe categorii calitative
LHI LHII LHN
+ + + = 1
LH LH LH
unde:
LHi - numar locuri in hotel categoria I;
LH - numar locuri in toate hotelurile.
Gradul de ocupare al hotelurilor
NH · 100 NT · S
G0 = =
100
LH · Z LH · Z
unde:
NH - numarul de innoptari;
LH - numarul de locuri in hotel;
Z - numarul de zile ale ofertei hoteliere;
NT - numarul de
turisti;
S - durata medie de sejur.
2.3.4. Indicatorii efectelor economice
Aceasta grupa de indicatori deosebit de extinsa ofera posibilitatea masurarii aportului activitatii turistice in dezvoltarea economiei nationale. Functie de cerintele analizei se folosesc indicatori economici generali cum ar fi cheltuieli pentru turism, incasari din turism, valoarea adaugata din turism, indicele preturilor turistice, soldul balantei turistice sau indicatori economici derivati: ponderea cheltuielilor pentru turism in totalul cheltuielilor pe locuitor, ponderea cheltuielilor pentru turism in PIB, ponderea cheltuielilor pe locuitor, ponderea cheltuielilor valutare pentru turism in import, cheltuieli medii pe turist etc.
Relatiile de calcul pentru indicatorii care nu au fost redati anterior (1.1) sunt:
. Indicatorul cheltuieli medii pe turist ( R )
Rt0
R =
T0
unde:
Rt0 - cheltuiala turistica totala inregistrata pe un teritoriu in momentul 0;
T0 - numarul total de turisti in momentul 0 in cadrul unui teritoriu.
Cheltuiala medie turistica
poate apartine turistilor sositi (Ts) pe un teritoriu
sau turistilor care pleaca (Tp) de pe teritoriul respectiv.
. Indicatorul valorii adaugate in turisM ( VAt
VAt
VAt 100
VAN
unde:
VAt - valoarea adaugata in turism;
VAN - valoarea adaugata pe plan national.
Indicele participarii turismului la incasarile valutare (It)
It
It
V
unde:
It - incasari valutare din turism;
V - venituri valutare total (brute).
Indicele raportului intre soldul turistic si soldul balantei comerciale si de plati
St St
100; 100;
SBC SBP
unde:
St - soldul balantei turistice;
SBC - soldul balantei comerciale;
SBP - soldul balantei de plati.
. Indicele preturilor turistice (IPt)
Pit · Wi0
It =
Wi0
unde:
Pit - preturile diferitelor bunuri si servicii in anul t;
Wi0 - ponderea valorii bunurilor in momentul culegerii informatiilor privind structura cheltuielilor.
2.3.5. Caracteristici de calitate ale produsului turistic
Avand o structura complexa, calitatea produsului turistic se apreciaza prin mai multe genuri de caracteristici. Pe langa aspectele calitative care rezulta din indicatorii mentionati anterior, ar mai fi de analizat urmatoarele caracteristici:
Caracteristici de calitate ale componentei naturale: frumusetea peisajului; Puritatea aerului si apei; climatul si altitudinea obiectivelor turistice; frecventa si amploarea unor fenomene naturale (avalanse de zapada, explozii vulcanice, cutremure);
Caracteristici de ordin tehnic ale infrastructurii turistice: clasa mijloacelor de transport si viteza lor de deplasare; numarul de stele ale hotelurilor; conditiile de iluminat si de semnalizare; zgomotul si vibratiile care insotesc serviciile turistice; siguranta turistilor pe timpul calatoriilor si sejurului;
Caracteristici care tin de personalul antrenat in activitatea turistica: numarul personalului pus la dispozitia turistilor (raportul optim pentru servire prompta a turistilor dar care sa nu incarce costurile); structura personalului pe profesii, niveluri de calificare, pe categorii de servicii, varsta; tinuta si starea de spirit afisate; amabilitatea si solicitudinea de care da dovada personalul in raporturile cu turistii; gradul de cunoastere a limbilor straine; respectarea programului de lucru;
Caracteristici economice ale produsului turistic: nivelul si structura costurilor pe care le presupune; nivelul tarifelor; densitatea retelei comerciale in zona.
|
|
CETATEA TARGOVISTEI- TURNUL CHINDIEI
|
