Specificitatea turismului rural românesc
Fiind un produs turistic în curs de fundamentare, delimitare si organizare, conceptele teoretice si instrumentele metodologice comporta înca discutii.
În principiu, turismul rural include toate activitatile care se desfasoara în acest mediu. El este reprezentat de asezarile rurale situate într-un mediu nepoluat, semnificative prin valorile etnofolclorice si culturale, pastratoare de traditii satesti sau cu un bogat trecut isto 717x2315h ric, care în afara functiilor administrative, economice si culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur.
Turismul rural este expresia orientarii unei parti însemnate din turistii contemporani cître natura ca urmare a implicatiilor civilizatiei post industriale. Astari natura devine pretext de reflectie, petru descoperire, pentru educatie, dar si pentru tratament, performante sportive si implicit pentru o viata noua.
Datorita resurselor sale naturale si antropice deosebit de bogate, diversificate si echilibrat repartizate în teritoriu, tara noastra prezinta o mare disponibilitate pentru turismul rural. Prin tot ce poseda (munti, dealuri împadurite si întinse câmpii, litoralul Marii negre, Delta Dunarii, numeroase monumente istorice si culturale de vocatie universala, artizanatul si ospitalitatea specifica etc) România poate satisface gusturile si preferintele celor mai exigenti turisti români si straini.
Varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia în teritoriu si cu precadere în spatiul rural a patrimoniului cultural - istoric, asigura acestei forme de turismconditii de desfasurare în peste 60 % din cuprinsul tarii, ceea ce reprezinta un mare avantaj fata de alte tari.
Cu toate aceste conditii extrem de favorabile, turismul rural în România, ca forma organizata si de mare dimensiune se practica de putin timp. Fata de alte tari europene, experienta noastra în organizarea turismului rural este redusa. Specialistii în domeniu mentioneaza anii 1973-1974 drept un moment semnificativ în dezvoltarea turismului rural, când s-a încercat identificarea a 33 de sate turistice din toate zonele etnografice si omologarea gospodariiilor taranesti pentru activitati turistice. Aceasta actiune nu a fost însa finalizata, doar doua sate, Leresti (Arges) si Sibiel (Sibiu), fiind angajate în turismul rural. În consecinta, abia dupa 1990 s-au initiat actiuni sistenmatice de ordin organizatoric si legislativ de promovare a turismului rural. Întârzierea promovarii sistematice a turismului rural în tara noastra obliga la studierea atenta a experientei altor tari în aceasta directie si valorificarea ei în toate masurile de revitalizare a turismului rural românesc.
Prin continutul sau, turismul rural se interfereaza, în mare masura, cu alte forme de turism cu care se completeaza si se stimuleaza reciproc. Avem în vedere în special turismul cultural, turismul cinegetic si de pescuit, turismul legat de Delta Dunarii. Drept urmare, cercetatorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografico - folclorice, de creatie artistica si artizanala, climaterice si pisagistice, pescaresti si de interes vânatoresc, viti - pomicole etc. Dezvoltarea tuturor acestor sate turistice într-o conceptie unitara, ofera posibilitati deosebite de echilibrare a pietei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidente pozitive asupra turismului rural.
Prin prezenta conditiilor favorabile de desfasurare în peste 60 % din cuprinsul tarii, turismul rural contribuie la întroducerea în circuitul intern si international a unei partinsemnate a potentialului turistic al tarii noastre, fapt ce impune o atentie speciala din partea factorilor raspunzatori. Se poate afirma ca sansa turismului românesc depinde, în mare masura, de dezvoltarea corespunzatoare a turismului rural.
Fata de alte forme, turismul rural nu necesita investitii mari pentru amenajarile de infrastructura sau pentru alte dotari si nu produce aglomerari care creeaza diverse probleme pentru localitartile urbane. Pentru structurile de primire, pe lânga gospodariile unor sateni, se pot folosi fermele si pensiunile agricole.
Turismul rural constituie un rezultat dar si o premisa a dezvoltarii economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltarii teritoriale a tarii. În acest sens avem în vedere urmatoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri si locuri de munca; încurajarea activitatilor traditionale locale, cu precadere artizanatul, dar si cele care pot determina dezvoltarea unui comert specific si crearea de noi locuri de munca; cresterea veniturilor locuitorilor asezarilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale si a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turistilor.
În raport cu agricultura, care ramâne activitatea principala a satelor, turismul rural constituie o activitate complementara si nu o alternativa sau o substitutie a acesteia ;
În conditiile specifice tranzitiei României la economia de piata, turismul rural îndeplineste si o importanta functie de protectie sociala, oferind populatiei cu venituri reduse posibilitatea realizarii unor concedii de odihna, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasa, litoralul Marii Negre sau Delta Dunarii.
Din acest punct de vedere interventia statului în sprijinirea dezvoltarii turismului rural este nu numai necesara, ci si urgenta.
|
