Specificitatea turismului rural romānesc
Fiind un produs turistic īn curs de fundamentare, delimitare si organizare, conceptele teoretice si instrumentele metodologice comporta īnca discutii.
Īn principiu, turismul rural include toate activitatile care se desfasoara īn acest mediu. El este reprezentat de asezarile rurale situate īntr-un mediu nepoluat, semnificative prin valorile etnofolclorice si culturale, pastratoare de traditii satesti sau cu un bogat trecut isto 717x2315h ric, care īn afara functiilor administrative, economice si culturale proprii, īndeplinesc sezonier sau īn tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur.
Turismul rural este expresia orientarii unei parti īnsemnate din turistii contemporani cītre natura ca urmare a implicatiilor civilizatiei post industriale. Astari natura devine pretext de reflectie, petru descoperire, pentru educatie, dar si pentru tratament, performante sportive si implicit pentru o viata noua.
Datorita resurselor sale naturale si antropice deosebit de bogate, diversificate si echilibrat repartizate īn teritoriu, tara noastra prezinta o mare disponibilitate pentru turismul rural. Prin tot ce poseda (munti, dealuri īmpadurite si īntinse cāmpii, litoralul Marii negre, Delta Dunarii, numeroase monumente istorice si culturale de vocatie universala, artizanatul si ospitalitatea specifica etc) Romānia poate satisface gusturile si preferintele celor mai exigenti turisti romāni si straini.
Varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia īn teritoriu si cu precadere īn spatiul rural a patrimoniului cultural - istoric, asigura acestei forme de turismconditii de desfasurare īn peste 60 % din cuprinsul tarii, ceea ce reprezinta un mare avantaj fata de alte tari.
Cu toate aceste conditii extrem de favorabile, turismul rural īn Romānia, ca forma organizata si de mare dimensiune se practica de putin timp. Fata de alte tari europene, experienta noastra īn organizarea turismului rural este redusa. Specialistii īn domeniu mentioneaza anii 1973-1974 drept un moment semnificativ īn dezvoltarea turismului rural, cānd s-a īncercat identificarea a 33 de sate turistice din toate zonele etnografice si omologarea gospodariiilor taranesti pentru activitati turistice. Aceasta actiune nu a fost īnsa finalizata, doar doua sate, Leresti (Arges) si Sibiel (Sibiu), fiind angajate īn turismul rural. Īn consecinta, abia dupa 1990 s-au initiat actiuni sistenmatice de ordin organizatoric si legislativ de promovare a turismului rural. Īntārzierea promovarii sistematice a turismului rural īn tara noastra obliga la studierea atenta a experientei altor tari īn aceasta directie si valorificarea ei īn toate masurile de revitalizare a turismului rural romānesc.
Prin continutul sau, turismul rural se interfereaza, īn mare masura, cu alte forme de turism cu care se completeaza si se stimuleaza reciproc. Avem īn vedere īn special turismul cultural, turismul cinegetic si de pescuit, turismul legat de Delta Dunarii. Drept urmare, cercetatorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografico - folclorice, de creatie artistica si artizanala, climaterice si pisagistice, pescaresti si de interes vānatoresc, viti - pomicole etc. Dezvoltarea tuturor acestor sate turistice īntr-o conceptie unitara, ofera posibilitati deosebite de echilibrare a pietei turistice īn profil teritorial, cu numeroase incidente pozitive asupra turismului rural.
Prin prezenta conditiilor favorabile de desfasurare īn peste 60 % din cuprinsul tarii, turismul rural contribuie la īntroducerea īn circuitul intern si international a unei partinsemnate a potentialului turistic al tarii noastre, fapt ce impune o atentie speciala din partea factorilor raspunzatori. Se poate afirma ca sansa turismului romānesc depinde, īn mare masura, de dezvoltarea corespunzatoare a turismului rural.
Fata de alte forme, turismul rural nu necesita investitii mari pentru amenajarile de infrastructura sau pentru alte dotari si nu produce aglomerari care creeaza diverse probleme pentru localitartile urbane. Pentru structurile de primire, pe lānga gospodariile unor sateni, se pot folosi fermele si pensiunile agricole.
Turismul rural constituie un rezultat dar si o premisa a dezvoltarii economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltarii teritoriale a tarii. Īn acest sens avem īn vedere urmatoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri si locuri de munca; īncurajarea activitatilor traditionale locale, cu precadere artizanatul, dar si cele care pot determina dezvoltarea unui comert specific si crearea de noi locuri de munca; cresterea veniturilor locuitorilor asezarilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale si a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turistilor.
Īn raport cu agricultura, care ramāne activitatea principala a satelor, turismul rural constituie o activitate complementara si nu o alternativa sau o substitutie a acesteia ;
Īn conditiile specifice tranzitiei Romāniei la economia de piata, turismul rural īndeplineste si o importanta functie de protectie sociala, oferind populatiei cu venituri reduse posibilitatea realizarii unor concedii de odihna, de petrecere a timpului liber īn peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasa, litoralul Marii Negre sau Delta Dunarii.
Din acest punct de vedere interventia statului īn sprijinirea dezvoltarii turismului rural este nu numai necesara, ci si urgenta.
|
