"TARGUL DE FETE' DE PE MUNTELE GAINA

"TÂRGUL DE FETE" DE PE MUNTELE GĂINA

de VAL PUsCARIU

Vice-Presedintele "Turing-Clubului României"

Multi dintre acei care rasfoiesc paginele acestei enciclopedii au auzit vorbindu-se de acest vestit ,,târg de fete", care se tine odata pe an în toiul verei, pe muntele Gaina, aflat chiar în inima masivului Bihariei, iar unii au si avut prilejul sa-l viziteze odata sau chiar de mai multe ori.

Din tot ce se spune, se crede, sau s'a scris despre aceasta sarbatoare populara multe lucruri nu corespund însa realitatii sau au fost g 10210e45k resit interpretate.

Fireste ca între obiceiurile atât de vechi si de curioase ale populatiei din regiunea izvoarelor Crisului Alb si ale celor doua Ariesuri ,,târgul de fete" de pe muntele Gaina ocupa un loc de frunte si între sutele de legende cu oare ea a împodobit existenta frumusetilor naturale ale acestui sarac si izolat colt de tara (pesteri, chei izbucuri etc.), muntele Gaina nu putea sa nu-si aiba legenda lui. Teofil Frâncu si George Candrea, al caror studiu linguistic si toponimic despre Românii din Muntii Apuseni si-a pastrat chiar dupa jumatate de veac o valoare documentara, spun ca obârsia muntelui Gaina - nume ce se mai întâlneste si în alte regiuni ale Muntilor Apuseni - este dupa Vidreni, locuitori de la poalele ei urmatoarea:

"Odinioara în vremile din batrâni, când si în muntii Bihariei se lucrau baile, o gaina de aur esia din ele si se aseza pe acest munte, unde îsi avea cuibul cu oua de aur. Gaina aceasta era,, vâlva" bailor. Anume baesii au credinta, ca fiecare baie are vâlva ei, o fiinta supranaturala, care îmbogateste baia de aur. Când vâlva paraseste baia, în ea nu se mai gaseste aur si de aceea se crede ca baile parasite nu mai au vâlva.

Vidrenii voiau sa prinza gaina cea de aur, dar degiaba, ca om pamântean nu se putea apropia de tainicul ei cuib. Suparata însa de prigonirile Vidrenilor, ea a sburat din aceste locuri si si-a asezat cuibul pe muntii Rosiei. De atunci nu s'a mai gasit aur în baile din muntii Bihariei si ele au fost parasite, dar muntelui, pe care s'a aflat cuibul cu ouale de aur i s'a dat numele de ,,Gaina".

Legenda este cunoscuta si în tara Crisului Alb, cu deosebire ca rolul Vidrenilor l'a avut - dupa spusa oamenilor - un vânator din Baia de Cris sau din Grohot.

Acest munte legendar e totusi mai putin impunator decât s'ar crede. El reprezinta un simplu platou ce n'atinge 1500 m., înaltime în continuarea sud-estica a culmei Bihariei, facând hotar între tinutul Motilor din regiunea Ariesului si Zarand sau tinutul Crisului Alb.

El se afla deci la rascrucea drumurilor de legatura între tara Motilor ciubarari si a Crisenilor pastori, mult mai umblate altadata decât astazi, cum o amintesc si alte târguri de schimb anuale, asemanatoare cu cel depe muntele Gaina, care s'au tinut pâna acum 100 de ani pe Biharia. Unii batrâni spun ca ar fi mai existat asemenea târguri la Lespezi si pe Biharia; amintirea acestuia din urma se pastreaza înca prin toponimia locului, numirea ,,La joc" din preajma Tarnitei Bihariei, fiind mentionata si în hartile topografice militare[1], ,,Târgul de pe muntele Gaina" cum spune si Silvestru Moldovan în cartea sa despre "Zarand si Muntii Apuseni", n'a fost nici când "târg de fete", în acceptiunea fantezista data de unii publicisti si cu atât mai putin este acum. În legatura cu aceste descrieri ipotezele cele mai diferite au circulat asupra originei târgului, de la acea a lui Reisenberger, în care se vorbeste de luptele Motilor cu Tatarii, terminate cu învingerea acestora din urma si celebrarea victoriei pe muntele Gaina, cu ocazia sarbatorirei facându-se si câteva casatorii, pâna la luptele din sec. XVI-lea ale Curutilor, dusmani ai Habsburgilor cu Lobontii, aliatii acestora din urma. si unii si altii ar fi fost învinsi de Motii din Vidra, târgul de fete perpetând amintirea acestui fapt de arme.

Altii au voit sa vada în praznuirea acestei sarbatori, o traditie pagâna, mai veche decât obiceiurile crestinesti, un fel de "cult al Naturii", care si-ar trage origina din epoca preromana.

Mai apropiate de firea si de ocupatiile bastinasilor sunt ipotezele care pornesc de la viata pastorala: plata drepturilor de pasune catre proprietarii din Halmagiu si mai ales binecuvântarea care se dadea turmelor Vidrenilor odata pe an de catre preoti, binecuvântare însotita si de sarbatoarea transformata apoi în târg de schimb.

Ultima ipoteza este desigur cea mai apropiata de adevar, sarbatori pastorale si târguri de schimb întâlnim chiar în timpurile noastre în Banat, în tara Hategului, în muntii Lotrului si Sebesului si chiar în Bucovina (muntele Stânisoara). Denumirea de "târg de fete" nu corespunde deci realitatii decât numai într'o mica masura. "Târgul" nu e de fapt decât o sarbatoare pastoreasca ca si nedeile din muntii Cibinului si ai Sebesului[2], dând prilej de întâlnire si petrecere Motilor si Crisenilor, prilej desigur foarte nimerit odinioara pentru înlesnirea de casatorii. Dealtfel pe vastul platou al Calinesei, în preajma izvoarelor râului cu acelasi nume, are loc si astazi cu o saptamâna mai înainte, de târgul de pe muntele Gaina, în ziua de Sf. Petru si Pavel (stil vechiu) un târg anual de schimb, asemanator întrucâtva cu cel de pe Gaina, la care iau parte locuitori din împrejurimile acestui munte: Motii si pastorii criseni care-si pasc turmele în regiunea muntelui Batrâna.

Dupa aceasta introducere asupra originei si rostului adevarat al târgului voi cauta sa va calauzesc pe drumurile mai principale ce duc spre muntele Gaina si sa zugravesc ambianta si caracterul actual al târgului de fete. Caci, daca acest caracter local si provincial a fost mult alterat de navala turistilor de tot felul si de instalarea cârciumelor si a pravaliilor efemere, totusi observarea satelor pe care le veti strabate, a oamenilor cu care veti sta de vorba va vor apropia cunoasterea acestei regiuni izolate si sarace, pastrând totusi multe trasaturi arhaice de cea mai autentica viata româneasca.

"Târgul de fete" de pe muntele Gaina se tine în fiecare an, în cea dintâi Dumineca ce urmeaza sarbatoarei Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (stil vechiu), daca aceasta sarbatoare cade Luni sau Marti, ori în a 2-a Dumineca daca sarbatoarea cade într'una din celelalte zile. Potrivit acestei socoteli, "târgul de fete" de pe muntele Gaina se tine cam în jurul datei de 20 Iulie (Sf. Ilie).

Patru itinerarii aproape deopotriva de interesante va stau la dispozitie, având drept puncte de plecare urmatoarele localitati: Halmagiu, Baia de Cris, Vascau si Câmpeni. Cele ce pornesc din Halmagiu si Baia de Cris sunt de recomandat în special vizitatorilor ce ar pleca din Oltenia - Banat, partile sibiene sau partile Aradului, cel din Vascau pentru partile Oradiei, Beiusului si Vascaului, cel prin Câmpeni pentru nordul, centrul rasaritului Ardealului si regiunea Brasovului. Pentru turistii din Moldova si din Muntenia o preferinta e greu de ales, fiindca distantele si timpul de parcurs sunt aproape deopotriva de mari. Cine n'a cunoscut înca Valea Ariesului, aceasta Prahova a Muntilor Apuseni e îndrumat sa apuce drumul prin Câmpeni.

Ca sa prinzi "târgul" chiar de la început, trebuie sa-ti potrivesti în asa fel plecarea, ca sa poti ajunge pe muntele Gaina în seara ce precedeaza ziua târgului, sau cel mai târziu în dimineata târgului.

Din oricare din localitatile amintite ar pleca, turistul e obligat sa parcurga drum lung, pe jos sau calare. Din Halmagiu aproape 20 km. drum de cal si de picior peste Halmagel, cu popas de noapte în cort sau sub cerul liber; din Baia de Cris prin satele Risca - Baldovin - Risculita - Bulzesti, 26 Km.; din Câmpeni pe Ariesul Mic cu caruta pâna în Avram Iancu (Vidra de sus) 32 km., apoi pe jos sau calare la muntele Gaina 8 km., popasul de noapte putându-se face în satul Avram Iancu.

Aproape tot atât e de lunga calea din tinutul Crisului negru, cu plecarea din târgul Vascaului, peste 35 km., trecând prin satele: Carpinet- Seliste - Poiana si urcând la Gruiul Dumii[3], unde ofera adapost casa cu acelasi nume, apoi peste muntele Lespezi, tot pe culmea Biharii pâna la muntele Gaina.

Târgul fiind vizitat de multa lume din 5 judete înconjuratoare: Hunedoara, Arad, Bihor, Cluj si Turda, procurarea cailor de transport si strabaterea acestor distante este mult usurata, caravane întregi urcând dealungul afluentilor Crisului Alb si peste "bulzurile" de calcar, sau pe pripoarele despadurite ce domina satul în care s'a nascut "Craiul Muntilor", Avram Iancu.

În pitorescul drumurilor mentionate, care strabat plaiuri înflorite, trec pe lânga gospodarii împrastiate cu case de o straveche arhitectura, în aceasta zi de sarbatoare elementul omenesc ocupa însa locul de frunte.

Turistul are timp suficent o zi si jumatate sa observe taranii si tarancele învestmântate în costume de sarbatoare alaturi de comerciantii ambulanti încarcati cu oale, stamburi, butoiase de vin si bere, cum urca sau coboara drumurile de creasta, poposind noaptea la lumina facliilor sau a focurilor care încing muntele din toate partile.

Moate tinere, încalecate barbateste pe cai marunti, poarta spre târg vestitul "tulnic" din care vor trimite spre ceruri, cântarea jalnica a plaiurilor singuratice si fara de sfârsit.

Cei ce au poposit într'o poiana mai departata, la Gruiul Dumii sau în satul Avram Iancu, pleaca de cu noapte spre a ajunge pe crupa dintre cele doua vârfuri ale muntelui "Gaina", înainte de revarsatul zorilor. Nici nu s'a luminat bine de ziua si câteva mii de oameni: Moti, Criseni, Bihoreni si-au dat întâlnire, gospodarindu-si ceia ce au de vândut sau de schimbat, dupa obiceiul din batrâni. Motii în partea de rasarit a Muntelui, Crisenii în cea de apus.

Batrânii îsi aduc aminte de timpurile când târgul era si un fel de expozitie a zestrei fetelor de maritat, prologul acelei "încredintari", - cuvânt ce însemneaza logodna, - încredintare ce astazi se face în satele din vale, între socri si gineri dupa socoteli mai îndelungate, perechile întâlnindu-se pe munte numai dupa ce nunta a fost hotarîta. Acel obiceiu al "miresei furate" si al împacarei celor ce "s'au furat" cu parintii lor nu mai exista decât în cântecul pe care rar îl mai îngâna înca unele fete:

Intra'n casa, nu te teme,

Vin la mama de ma cere,

De m'a da, de nu m'a da,

Scrie-mi carte ca-s a ta.

si pe urma ne-om fura,

La soare ne-om credinta,

La luna ne-om cununa.

Este un popa'ntre molifti

Ce cununa pe fugiti, etc...

Târgul de fete e în toiu dimineata între orele 9-11, dupa ce rând pe rând taranii din diferite sate cu odoare si steaguri în frunte au primit la crucea de pe munte binecuvântarea preoteasca[4]. În aceste 2 ore târgul roieste ca o stupina de albine. Cârciumile improvizate si-au desfundat butoaiele sau sticlele cu rozolie (vin rosu îndulcit cu zahar si miere), mirosul.de friptura se asociaza la acel al cojoacelor proaspat tabacite; pretutindeni în toate colturile oamenii vând sau cumpara produse din cele mai diferite, de la cele alimentare (brânza, lapte, smântâna), aduse de Vidreni, pâna la feluritele obiecte de lemn ce reprezinta industria casnica favorita a motilor si olaria rosie transportata pe cai tocmai din satele din preajma Vascaului, (Leheceni, Carpinet). Fetele de mot încearca îndelung ,,tulnicele", a caror cumparare facuta odata în viata, coincide cu trecerea de la copilarie la adolescenta.

Aproape de amiaza târgul,,se sparge"; toata aceasta multime zgomotoasa si împestritata pleaca pe drumurile lungi de întoarcere spre casa, parinti si prieteni despartindu-se la fiecare rascruce de drumuri, poate pentru un an întreg. Când soarele scapata dupa amiazi, doar ecoul tulnicelor si buna dispozitie a chefliilor mai turbura de departe singuratatea plaiurilor ce coboara spre Vidra, Scarisoara sau spre satele tarii Crisului.

Turistii, care au venit de la mari departari, spre a vizita "târgul de fete" e pacat sa se întoarca pe acelasi drum si sa nu sacrifice înca 2-3 zile spre a vizita câteva monumente istorice de mare însemnatate sau frumuseti naturale ce nu-si au pereche în tara. Asa e de pilda pentru acei care se întorc prin Arad sau Brad "Gorunul lui Horea din Ţebea", la umbra caruia doarme somnul de veci Avram Iancu; pentru acei ce se întorc prin Vidra - Câmpeni, casa natala a Craiului Muntilor din satul ce-i poarta numele, sau daca coboara peste Tarnita Ierbei Rele la Scarisoara vizitarea minunatului "Ghetar de la Scarisoara", nu trebuie cu nici un chip trecuta cu vederea.

Din catunul Garda de sus, ce apartine comunei Scarisoara o poteca destul de buna, marcata de "Touring-Clubul României" duce direct la acest maret fenomen al naturei, ascuns într'o pestera, cât si la casa acestei asociatii, unde turistii pot poposi noaptea.

Iar de la ghetar, vizitarea canionului vaii Ordâncusii si întoarcerea pe valea Ariesului mare va fi o excursie nu mai putin placuta. Pentru acei ce nu cunosc înca Muntii Apuseni, ea înseamna o initiere si un îndemn spre viztarea pe îndelete a acestei regiuni, al carei pitoresc este prea putin cunoscut.