TRASEUL ANGHELIDE

Spre satisfactia noastra întîlnim din ce în ce mai multi tineri în zonele de abrupt ale Pietrei Craiului. Din pacate, nu toti echipati corespunzator altitudinii si mai ales caracterului alpin al traseelor din acest masiv alcatuit numai din creste, brîuri, vai de abrupt si hornuri. De aceea, Piatra Craiului implica mai mult decît alti munti cei putin o pregatire documentara minima pentru cunoasterea unor variante de eventuala "retragere fortata " - în cazul unor schimbari bruste de vreme sau a aparitiei altor probleme, ca ezitari la treceri mai expuse, întîrzieri, rataciri, etc.

          Unii alpinisti încep 939e418j 59;tori care au avut diferite dificultati pe traseul atît de frumos si util descoperit de regretatul N. Anghelide cu 16 ani în urma, ne-au sugerat sa facem o punere la punct asupra respectivului traseu. Prietenul Emilian Cristea, marele nostru animator de alpinism, ne adresase aceeasi solicitare în vederea reeditarii monografiei sale despre Piatra Craiului; dar disparitia sa sub a carei impresie dureroasa înca ne aflam, a împiedicat realizarea acestui proiect.

În descrierea prea rezumativa a traseului publicata chiar de N. Anghelide în Almanahul Turistic din 1968 se arata ca: "de la cabana Plaiul Foii urmam poteca marcata catre Lanturi" - actualmente un bun drum forestier -" pe Valea Bîrsa Tamasului în sus pîna la Stîna din spirla asezata la confluenta Vaii spirla cu Bîrsa (un km. de la cabana). (Dupa ce am lasat la dreapta marcajele de pe Raiul Mare pentru Umeri - Marele Grohotis - Papusa). "De aici" (unde în prezent exista un canton) ,,parasind marcajul banda rosie" - ne îndreptam spre stînga pe Valea spirlei (?) de-a lungul unui fost drum forestier. Noi consideram ca acest drum care se ramifica la stînga aproape perpendicular din cel de pe valea Bîrsei, merge pe valea Vladusca, nu pe valea spirlei! (dupa aceasta ramificatie, daca am continua drumul principal, am ajunge la bifurcatia: valea spirlei în stînga ce trece pe sub Zaplaz si valea Tamasului în dreapta avîndu-si obîrsia între Zaplaz si Umeri).

N. Anghelide continua: ,,Parcurgerea vaii în întregime dureaza o ora, pe ultima portiune aceasta transformîndu-se într-un rîu de grohotis care vesteste apropierea abruptului".

Aceasta portiune, care în fond reprezinta calea de acces a traseului, trebuie descrisa mai în detaliu pentru ca ea ofera cîteva prilejuri de "bîjbîiala".. Astfel, drumul forestier, azi deteriorat pe care ne-am angajat la stînga, se continua curînd cu o poteca ce însoteste valea Vladuscai care, dupa circa 20 de minute de la cantonul de unde s-a ramificat drumul nostru, face un cot mare la dreapta, lasînd spre stînga o poteca parasita pe o vale afluenta, de obicei secata. Noi continuam poteca pe firul apei spre dreapta în urcus din ce în ce mai pronuntat (pe valea ale carei maluri sînt acum dezgolite) pîna aproape de obîrsie. Dupa circa 1 ora de la canton ajungem la izvorul vaii (situat în malul drept geografic al ei) loc de popas si de aprovizionare cu apa - deoarece adesea în grota "La Ulcior" de pe Brîul de Mijloc gasim "chiuveta" cu apa atît de dorita si laudata.... fara apa!

Valea se mai continua putin si la izvor, aproape de abrupt, poteca se bifurca din nou: la dreapta o poteca mai putin umblata urca prin padure spre originea culmii care ne separa de adevarata vale a spirlei, iar la stînga, ramura pe care mergem noi, vizînd un perete compact cu roca galbena (asemanator cu cel de la baza Padinei lui Calinet), urmeaza un fir al vaii plin de grohotis ce urca accentuat spre stînga pîna la perete (am parcurs pîna în acest punct circa 2 ore de la Plaiul Foii). De aici, la dreapta (spre sud) pe dupa peretele ce parea sa ne închida calea, urcam pe un culoar larg cu grohotis ce seamana cu panta de sub Zaplaz (avînd si aceeasi orientare) ajungînd pe seaua înierbata a "Portii Mari" - denumirea data de Anghelide trecatorii situate între peretele din stînga ce scapa de sub Brîul de Mijloc si peretele din dreapta al unei creste secundare paralele.

Din aceasta sa traseul Anghelide urmeaza practic o parte în Brîului de Jos al abruptului vestic al Pietrei Craiului urcînd spre sud si în sus, pentru a atinge Brîul de Mijloc în portiunea sa cea mai înalta aproape de terminarea lui în caldarea Ocolita (care, în partea ei inferioara la nivelul Brîulul de Mijloc, se prezinta ca o vale iarga de abrupt).

Dupa Poarta Mare, hatasul brîului pe care ne poarta traseul Anghelide, coboara si urca traversînd doua fire de vale si cîstigînd repede înaltime. În fata noastra, dar mai jos, se vede Zaplazul, iar în dreapta pe culmea ce conduce la Zaplaz zarim într-un luminis refugiul spirla. Spre apus urmarim cu privirea pîna departe drumul forestier spre Rudarita dincolo de care se înalta Fagarasul, iar peste valea Dîmbovitei troneaza impozanta Papusa.

Dupa ultimul fir a carui traversare este ceva mai dificila, hatasul fiind mai îngust, urcam un fel de horn deschis care la mijlocul pantei sale alcatuita din lespezi, prezinta o saritoare ce se ocoleste prin dreapta. Ajungem astfel într-o alta sa mai mica decît cea a Portii Mari, locul fiind de aceea denumit "Poarta Mica".

Asa cum cînd privim panta de sub Poarta Mare nu vedem ce urmeaza dupa seaua ei, tot asa, de sub strunga Portii Mici, nu stim ce surpriza ne asteapta dincolo! Prin aceasta este atît de atractiv traseul Anghelide! Aici ne aflam în fond în cea mai frumoasa parte a ascensiunii noastre regretînd însa ca ea reprezinta si sfîrsitul acestui traseu. Odata ajunsi în strunga Portii Mici. În fata ne apare ca o spartura în peretele umbrit, al treilea element surpriza al traseului, micul canion final (in realitate un scurt fir abrupt de vale) prin a carui spintecatura vom trece usor mai departe, dupa ce admiram privind înapoi, impresionantul tanc, ca o coloana verticala izolata - pe care Anghelide l-a asemuit cu "Degetul lui Calinet". Ei margineste spre apus strunga Portii mici, dar se vede bine numai din canion. Pentru ca într-adevar acest monolit este un frumos monument al Pietrei Craiului propunem sa-i spunem "Degetul spirlei" (pe firele vai spirla mai sînt multe alte tancuri, dar nici unul nu este atît de bine individualizat ca acesta).

Din canion iesim pe grohotisul unei vai largi ce, chiar sub noi în dreapta, prezinta o saritoare verticala. Noi urcam la stînga circa 100 m pantele înclinate ale vaii atingînd poteca Brîului de Mijloc aproape de coama de piatra pe care el trece spre nord pe sub grota La Ulcior - pîna la care continuam la stînga înca 100 de m hatasul bine batut ai brîului (de la Poarta Mare si pîna aici am facut circa o ora si jumatate).

Se stie ca Brîul de Mijloc, continuat la stînga, ajunge pîna în Valea Podurilor la mica strunga denumita "Termopile" de sub Coltii Gemeni, de unde în jos, paralel cu valea Podurilor, (fara a trece prin "Termopile" si deci fara a coborî în vale) urmam hatasul care coboara în Poiana Cotofenii si la Plaiul Foii în 3-4 ore de la grota La Ulcior) atentie la urmarirea discretului, dar corectului, marcaj "cruce verde" si a momîilor de pietre, mai ales în zonele de denivelare a brîului).

Daca vrem sa iesim în creasta, din locul unde am ajuns în Brîul de Mijloc, continua poteca brîului spre dreapta (sud) 50-80 m si înainte de a depasi ultima coama dincolo de care brîul se pierde în Caldarea Ocolita (el se întrerupe pe peretele Coltilor Rai de vis-â-vis) parasim brîul si urcam la stînga valea stîncoasa dar lunga (un fir al spirlei) ce ne scoate într-o ora în Creasta Nordica si vîrful La Om, unde pe la "Lanturi" putem reveni la Raiul Foii în 4 ore.

Pentru coborîrea din Brîul de Mijloc pe traseul Anghelide la Plaiul Foii. descrierea facuta de autor în Almanahul Turistic 1968 este suficienta si ne oprim putin numai asupra începutului ei: "urmînd Brîul de Mijloc catre miazazi, ne oprim în dreptul primului vîlcel pe care-l întîlnim dupa ce am trecut de grota "La Ulcior", acolo unde brîul începe urcusul final catre "Caldarea Ocolita"... (Dupa cum am aratat, nu brîul începe urcusul final, ci valea pe care ne angajam la stînga pentru a ajunge la creasta nordica, parasind brîul.)

Pentru a coborî însa traseul Anghelide, dupa grota La Ulcior traversam spre sud creasta de pe care ne apare în fata Caldarea Ocolita, iar sus, în stînga, vîrful La Om si coborîm oblic spre dreapta pantele înierbate de sub aceasta Creasta. Ele se aduna într-o vale - într-adevar este prima vale pe care o întîlnim dupa grota La Ulcior - în al carei fir cu grohotis ajungem dupa 100 m de coborîre). "Urmam catre vale firul Vîlcelului, care este însa curînd întrerupt de o mare ruptura de panta ce exclude orice posibilitate de intrare. Spre dreapta (N) gasim însa intrarea într-un canion îngust si întunecos. Coborîm usor canionul prin ai carui pereti abia se poate strecura un om si la iesire, descoperim una din cele mai spectaculoase formatiuni din abrupt: un imens tanc de calcar"... "De-a lungul unui brîneag ocolim tancul prin dreapta" (adica trecem prin Poarta Mica, strunga ce se formeaza între tanc si perete) "coborîm un horn înierbat" (este vorba de panta cu lespezi si cu o saritoare la mijloc care se ocoleste la coborîs pe stînga), "traversam un fir al spirlei, depasim o muchie slab conturata, coborîm 50 m pe o fata înclinata si împadurita (cu arbori foarte rari) si dupa o ultima traversare a unui fir secundar ai spirlei poposim într-o strunga pe care am denumit-o "Poarta" (conf. M. Anghelide ..Almanahul Turistic", 1968, pag. 129).