TRASEUL ANGHELIDE

Spre satisfactia noastra īntīlnim din ce īn ce mai multi tineri īn zonele de abrupt ale Pietrei Craiului. Din pacate, nu toti echipati corespunzator altitudinii si mai ales caracterului alpin al traseelor din acest masiv alcatuit numai din creste, brīuri, vai de abrupt si hornuri. De aceea, Piatra Craiului implica mai mult decīt alti munti cei putin o pregatire documentara minima pentru cunoasterea unor variante de eventuala "retragere fortata " - īn cazul unor schimbari bruste de vreme sau a aparitiei altor probleme, ca ezitari la treceri mai expuse, īntīrzieri, rataciri, etc.

          Unii alpinisti īncep 939e418j 59;tori care au avut diferite dificultati pe traseul atīt de frumos si util descoperit de regretatul N. Anghelide cu 16 ani īn urma, ne-au sugerat sa facem o punere la punct asupra respectivului traseu. Prietenul Emilian Cristea, marele nostru animator de alpinism, ne adresase aceeasi solicitare īn vederea reeditarii monografiei sale despre Piatra Craiului; dar disparitia sa sub a carei impresie dureroasa īnca ne aflam, a īmpiedicat realizarea acestui proiect.

Īn descrierea prea rezumativa a traseului publicata chiar de N. Anghelide īn Almanahul Turistic din 1968 se arata ca: "de la cabana Plaiul Foii urmam poteca marcata catre Lanturi" - actualmente un bun drum forestier -" pe Valea Bīrsa Tamasului īn sus pīna la Stīna din spirla asezata la confluenta Vaii spirla cu Bīrsa (un km. de la cabana). (Dupa ce am lasat la dreapta marcajele de pe Raiul Mare pentru Umeri - Marele Grohotis - Papusa). "De aici" (unde īn prezent exista un canton) ,,parasind marcajul banda rosie" - ne īndreptam spre stīnga pe Valea spirlei (?) de-a lungul unui fost drum forestier. Noi consideram ca acest drum care se ramifica la stīnga aproape perpendicular din cel de pe valea Bīrsei, merge pe valea Vladusca, nu pe valea spirlei! (dupa aceasta ramificatie, daca am continua drumul principal, am ajunge la bifurcatia: valea spirlei īn stīnga ce trece pe sub Zaplaz si valea Tamasului īn dreapta avīndu-si obīrsia īntre Zaplaz si Umeri).

N. Anghelide continua: ,,Parcurgerea vaii īn īntregime dureaza o ora, pe ultima portiune aceasta transformīndu-se īntr-un rīu de grohotis care vesteste apropierea abruptului".

Aceasta portiune, care īn fond reprezinta calea de acces a traseului, trebuie descrisa mai īn detaliu pentru ca ea ofera cīteva prilejuri de "bījbīiala".. Astfel, drumul forestier, azi deteriorat pe care ne-am angajat la stīnga, se continua curīnd cu o poteca ce īnsoteste valea Vladuscai care, dupa circa 20 de minute de la cantonul de unde s-a ramificat drumul nostru, face un cot mare la dreapta, lasīnd spre stīnga o poteca parasita pe o vale afluenta, de obicei secata. Noi continuam poteca pe firul apei spre dreapta īn urcus din ce īn ce mai pronuntat (pe valea ale carei maluri sīnt acum dezgolite) pīna aproape de obīrsie. Dupa circa 1 ora de la canton ajungem la izvorul vaii (situat īn malul drept geografic al ei) loc de popas si de aprovizionare cu apa - deoarece adesea īn grota "La Ulcior" de pe Brīul de Mijloc gasim "chiuveta" cu apa atīt de dorita si laudata.... fara apa!

Valea se mai continua putin si la izvor, aproape de abrupt, poteca se bifurca din nou: la dreapta o poteca mai putin umblata urca prin padure spre originea culmii care ne separa de adevarata vale a spirlei, iar la stīnga, ramura pe care mergem noi, vizīnd un perete compact cu roca galbena (asemanator cu cel de la baza Padinei lui Calinet), urmeaza un fir al vaii plin de grohotis ce urca accentuat spre stīnga pīna la perete (am parcurs pīna īn acest punct circa 2 ore de la Plaiul Foii). De aici, la dreapta (spre sud) pe dupa peretele ce parea sa ne īnchida calea, urcam pe un culoar larg cu grohotis ce seamana cu panta de sub Zaplaz (avīnd si aceeasi orientare) ajungīnd pe seaua īnierbata a "Portii Mari" - denumirea data de Anghelide trecatorii situate īntre peretele din stīnga ce scapa de sub Brīul de Mijloc si peretele din dreapta al unei creste secundare paralele.

Din aceasta sa traseul Anghelide urmeaza practic o parte īn Brīului de Jos al abruptului vestic al Pietrei Craiului urcīnd spre sud si īn sus, pentru a atinge Brīul de Mijloc īn portiunea sa cea mai īnalta aproape de terminarea lui īn caldarea Ocolita (care, īn partea ei inferioara la nivelul Brīulul de Mijloc, se prezinta ca o vale iarga de abrupt).

Dupa Poarta Mare, hatasul brīului pe care ne poarta traseul Anghelide, coboara si urca traversīnd doua fire de vale si cīstigīnd repede īnaltime. Īn fata noastra, dar mai jos, se vede Zaplazul, iar īn dreapta pe culmea ce conduce la Zaplaz zarim īntr-un luminis refugiul spirla. Spre apus urmarim cu privirea pīna departe drumul forestier spre Rudarita dincolo de care se īnalta Fagarasul, iar peste valea Dīmbovitei troneaza impozanta Papusa.

Dupa ultimul fir a carui traversare este ceva mai dificila, hatasul fiind mai īngust, urcam un fel de horn deschis care la mijlocul pantei sale alcatuita din lespezi, prezinta o saritoare ce se ocoleste prin dreapta. Ajungem astfel īntr-o alta sa mai mica decīt cea a Portii Mari, locul fiind de aceea denumit "Poarta Mica".

Asa cum cīnd privim panta de sub Poarta Mare nu vedem ce urmeaza dupa seaua ei, tot asa, de sub strunga Portii Mici, nu stim ce surpriza ne asteapta dincolo! Prin aceasta este atīt de atractiv traseul Anghelide! Aici ne aflam īn fond īn cea mai frumoasa parte a ascensiunii noastre regretīnd īnsa ca ea reprezinta si sfīrsitul acestui traseu. Odata ajunsi īn strunga Portii Mici. Īn fata ne apare ca o spartura īn peretele umbrit, al treilea element surpriza al traseului, micul canion final (in realitate un scurt fir abrupt de vale) prin a carui spintecatura vom trece usor mai departe, dupa ce admiram privind īnapoi, impresionantul tanc, ca o coloana verticala izolata - pe care Anghelide l-a asemuit cu "Degetul lui Calinet". Ei margineste spre apus strunga Portii mici, dar se vede bine numai din canion. Pentru ca īntr-adevar acest monolit este un frumos monument al Pietrei Craiului propunem sa-i spunem "Degetul spirlei" (pe firele vai spirla mai sīnt multe alte tancuri, dar nici unul nu este atīt de bine individualizat ca acesta).

Din canion iesim pe grohotisul unei vai largi ce, chiar sub noi īn dreapta, prezinta o saritoare verticala. Noi urcam la stīnga circa 100 m pantele īnclinate ale vaii atingīnd poteca Brīului de Mijloc aproape de coama de piatra pe care el trece spre nord pe sub grota La Ulcior - pīna la care continuam la stīnga īnca 100 de m hatasul bine batut ai brīului (de la Poarta Mare si pīna aici am facut circa o ora si jumatate).

Se stie ca Brīul de Mijloc, continuat la stīnga, ajunge pīna īn Valea Podurilor la mica strunga denumita "Termopile" de sub Coltii Gemeni, de unde īn jos, paralel cu valea Podurilor, (fara a trece prin "Termopile" si deci fara a coborī īn vale) urmam hatasul care coboara īn Poiana Cotofenii si la Plaiul Foii īn 3-4 ore de la grota La Ulcior) atentie la urmarirea discretului, dar corectului, marcaj "cruce verde" si a momīilor de pietre, mai ales īn zonele de denivelare a brīului).

Daca vrem sa iesim īn creasta, din locul unde am ajuns īn Brīul de Mijloc, continua poteca brīului spre dreapta (sud) 50-80 m si īnainte de a depasi ultima coama dincolo de care brīul se pierde īn Caldarea Ocolita (el se īntrerupe pe peretele Coltilor Rai de vis-ā-vis) parasim brīul si urcam la stīnga valea stīncoasa dar lunga (un fir al spirlei) ce ne scoate īntr-o ora īn Creasta Nordica si vīrful La Om, unde pe la "Lanturi" putem reveni la Raiul Foii īn 4 ore.

Pentru coborīrea din Brīul de Mijloc pe traseul Anghelide la Plaiul Foii. descrierea facuta de autor īn Almanahul Turistic 1968 este suficienta si ne oprim putin numai asupra īnceputului ei: "urmīnd Brīul de Mijloc catre miazazi, ne oprim īn dreptul primului vīlcel pe care-l īntīlnim dupa ce am trecut de grota "La Ulcior", acolo unde brīul īncepe urcusul final catre "Caldarea Ocolita"... (Dupa cum am aratat, nu brīul īncepe urcusul final, ci valea pe care ne angajam la stīnga pentru a ajunge la creasta nordica, parasind brīul.)

Pentru a coborī īnsa traseul Anghelide, dupa grota La Ulcior traversam spre sud creasta de pe care ne apare īn fata Caldarea Ocolita, iar sus, īn stīnga, vīrful La Om si coborīm oblic spre dreapta pantele īnierbate de sub aceasta Creasta. Ele se aduna īntr-o vale - īntr-adevar este prima vale pe care o īntīlnim dupa grota La Ulcior - īn al carei fir cu grohotis ajungem dupa 100 m de coborīre). "Urmam catre vale firul Vīlcelului, care este īnsa curīnd īntrerupt de o mare ruptura de panta ce exclude orice posibilitate de intrare. Spre dreapta (N) gasim īnsa intrarea īntr-un canion īngust si īntunecos. Coborīm usor canionul prin ai carui pereti abia se poate strecura un om si la iesire, descoperim una din cele mai spectaculoase formatiuni din abrupt: un imens tanc de calcar"... "De-a lungul unui brīneag ocolim tancul prin dreapta" (adica trecem prin Poarta Mica, strunga ce se formeaza īntre tanc si perete) "coborīm un horn īnierbat" (este vorba de panta cu lespezi si cu o saritoare la mijloc care se ocoleste la coborīs pe stīnga), "traversam un fir al spirlei, depasim o muchie slab conturata, coborīm 50 m pe o fata īnclinata si īmpadurita (cu arbori foarte rari) si dupa o ultima traversare a unui fir secundar ai spirlei poposim īntr-o strunga pe care am denumit-o "Poarta" (conf. M. Anghelide ..Almanahul Turistic", 1968, pag. 129).