ALTE DOCUMENTE |
TURISMUL - FENOMEN CONTEMPORAN IN DINAMICA
Dupa studierea acestui capitol, cititorul va putea sa:
inteleaga semnificatia unora dintre conceptele de baza ale activitatii turistice: 'calator',
'explorator', 'vizitator', 'turist', 'excursionist', 'turism', s.a.;
. coreleze elementele structurale fundamentale ale fenomenului turistic;
. sistematizeze deosebirile de nuanta dintre diferitele contributii la dezvoltarea stiintei economiei
turismului;
. aprofundeze intelegerea relatiilor biunivoce: timp de munca - timp liber, turism - calatorie;
explice caracterul multipolar al turismului;
diferentieze metaturismul de turismul in masa;
discute factorii care influenteaza activitatea turismului;
ia in calcul factorii restrictivi ai dezvoltarii turistice.
2.1. 'Turism' s i 'turist' - notiuni fundamentale ale activitat ii din domeniu
Inainte de a incepe examinarea cadrului contemporan al dezvoltarii fenomenale proprii
activitatii turistice, sa aruncam o privire asupra catorva din termenii folositi frecvent in acest
context. Distinctia dintre 'calator', 'explorator' s i 'turist' - trei termeni cu sens apropiat - ar fi
oportuna. In trecut 'calatorul' era un aventurier, un individ care vizita alte popoare, alte targuri
pentru a dobandi cunostinte referitoare la cultura lor, la situatia lor sociala si materiala. El isi
planuia si aranja calatoria in mod independent si in general nefiind sprijinit in vre-un anume fel de
catre altcineva. Calatoriile se dovedeau a fi lungi, anevoioase si riscante. Pe de alta parte,
'exploratorul' pleaca in calatorie, in baza unei actiuni finantate de guverne sau companii
comerciale (de exemplu, expeditiile dintre anii 1420-1620 - perioada marilor descoperiri
geografice), fiind bine aprovizionat material, insotit de alte persoane si avand telul de a strange
metale sau pietre pretioase, mirodenii sau de a explora noi targuri si, eventual, de a le coloniza.
Aceste calatorii au adus noi bogatii, produse s i oportunitati oamenilor si natiunilor lor, precum si un
efect istoric si politic pe termen lung asupra lumii.
Cuvantul 'turist' este relativ de origine recenta. Odata, chiar si invadatorul era considerat un
turist, in speranta ca va pleca intr-o buna zi. In secolul al XVII-lea s i la inceputul secolului al
XVIII-lea, englezii, germanii si altii, facand turul continentului, au ajuns sa fie cunoscuti sub
numele de 'turis ti'.
Termenul turism isi are originile lingvistice in semnificatiile urmatoarelor cuvinte latine:
'tornare' - a se intoarce si 'tornus' - miscare circulara care nu presupune schimbarea rezidentei.
Limbile europene moderne au retinut termenul din frantuzescul 'tour' care inseamna calatorie in
circuit, deci cu revenirea la punctul de plecare, semnificatie care sta la baza cuvintelor 'tourisme' -
la francezi, 'tourismo' - la italieni, 'tourismus' - la germani, 'tourism' - la englezi, 'turizm' - la
rusi sau 'turism' - la romani.
Pentru prima data termenul de turist a fost folosit in anul 1800 de catre Samuel Pegge, in
lucrarea sa intitulata 'Anecdote ale limbii engleze', intr-o foarte interesanta formulare: 'A traveller
is now - a - days called Tour-ist', adica: un calator astazi e numit turist. In Franta, primul care a
folosit cuvantul turist a fost Stendhal in 'Memoriile unui turist' din 1838. 'Sporting Magazine' din
Anglia a introdus cuvantul 'tourism' in 1811. Si totusi, in ciuda faptului ca ambii termeni - 'turist'
si 'turism' - apartin circuitului lingvistic de aproape doua secole, inca nu exista o definitie distincta,
unanim acceptata pentru nici unul din ei. Lipsa definitiilor potrivite s i acceptate este o sursa
continua de nemultumire pentru planificatorii si analistii din domeniul turismului. Ori, dezvoltarea
surselor de date cumulative si a datelor interregionale si internationale, din bancile de date care
sprijina analiza turismului, depinde de realizarea unui consens in ceea ce priveste definitiile
corespunzatoare pentru turist, turism s i alti termeni corelativi. In ultimele doua decenii s-a facut un
anume progres in directia standardizarii terminologice pentru turismul international. Dar, in ceea ce
priveste definitiile locale, in special in contextul comparatiei dintre notiuni, aceasta este o problema
care apartine deocamdata viitorului indepartat.
Din perspectiva istoriei gandirii economice privind domeniul calatoriri si recreerii, prima
definire a turistului apare in 1876 in 'Dictionarul universal al sec. al XIX-lea', potrivit careia
turistul este 'persoana ce calatores te doar pentru placerea calatoriei (ca sa poata spune ca a
calatorit)'1. Dupa acest prim inceput, termenii: 'turist' si, mai tarziu, 'turism' au capatat o larga
acceptare si folosinta. Des i, din punctul de vedere lingvistic, termenul era stangaci, el a fost unanim
acceptat datorita scurtimii, sensului deplin, flexibilitatii gramaticale (usurinta cu care se puteau
forma familii de cuvinte) si similitudinii in toate limbile principale.
Ce cauze au determinat, de fapt, necesitatea explicarii continutului turismului? Principala
nevoie de a defini exact turismul a aparut din necesitatea de a stabili standardele statistice adecvate.
De asemenea, au existat considerente de ordin legal-administrativ. In realitate, inca inainte ca acest
termen sa fie acceptat oficial si folosit in Marea Britanie (1815), statisticile faceau deosebirea intre
emigranti si calatorii obisnuiti, dupa criteriul cazarii pe nave. Emigranti erau considerati toti acei
pasageri care traversau oceanul, exceptand pe cei cazati in cabine, in calitate fie de calatori
ocazionali, fie de oameni de afaceri. Astfel, criteriul principal de caracterizare a turismului -
caracterul temporar al schimbarii resedintei, fusese recunoscut. Aceasta trasatura caracteristica a
turismului nu si-a pierdut valabilitatea nici in zilele noastre: turistul este persoana a carui trecuta si
viitoare resedinta este aceeas i, in contrast cu emigrantul, a carui resedinta este aflata intr-o tara
spre care acesta se indreapta. Ulterior, analistii au folosit drept criteriu de departajare a acestor
doua categorii de calatori 'un an de s edere intr-o tara straina'. Totusi, odata cu dezvoltarea
turismului in perioada interbelica, nevoia de o definire mai precisa, din perspectiva statistica, a
devenit imperioasa. Ce s-a cas tigat in acest sens?
Comitetul Expertilor in Statistica al Ligii Natiunilor recomanda in octombrie 1936 definitia
'turistului strain'. Ea a fost adoptata de Comitetul de Turism al Ligii Natiunilor in 1937. Potrivit
acesteia, turistul strain (turistul international) este 'orice persoana care viziteaza o alta tara decat
cea in care isi are resedinta obisnuita, pentru un timp care depaseste 24 ore'2. Comitetul Expertilor
Statistici au exclus din referirea directa indivizii care sosesc pentru a munci sau pentru a se stabili
definitiv, studentii care urmeaza anumite scoli, persoanele care trec granitele in mod regulat in
drumul lor spre locul de munca si calatorii care nu se opresc din drum printr-o tara, indiferent de
timpul fizic cat sunt prezenti in tara respectiva. Aceasta definitie a fost amendata de Comisia
Economica a Ligii Natiunilor prin stabilirea cadrului maximal s i minimal temporal al sederii unui
turist: 'turistul este persoana care se afla intr-o localitate situata in afara perimetrului unde isi are
resedinta pentru o perioada minima de 24 ore sau maxima de un an'3. Persoanele care depasesc
perioada de un an intr-o res edinta dintr-o tara straina sunt considerate indivizi emigranti.
Definitiile din 1936/37 au fost reformulate de Uniunea Internationala a Oficiilor Nationale
de Turism (IUOTO-International Union of Official Travel Organizations), astazi Organizatia
Mondiala de Turism (WTO-World Tourism Organization) in anul 1950, admitand ca turisti s i pe
studentii aflati in strainatate, pentru formare si specializare profesionala, si specificand un nou tip
de calator numit 'excursionist international'. Un excursionist este un individ care calatores te din
placere s i care viziteaza alta tara pentru mai putin de 24 de ore. De asemenea, IUOTO a definit
'calatorul in tranzit' ca acel individ care trece printr-o tara fara a se opri, indiferent de timpul pe
care el il petrece in tara respectiva, sau ca acel individ care calatoreste printr-o tara in mai putin de
24 de ore, daca face doar o calatorie scurta, neturistica. La scurt timp, O.N.U. a formulat o
'Conventie privind facilitatile de vamuire', care a extins sfera definitiei anterioare privind turistul
strain, redimensionand si durata maxima de sedere in afara resedintei la maximum 6 luni. Celelalte
componente ale definitiilor anterioare au fost pastrate.
Aproximativ zece ani mai tarziu, in 1963 la Roma, o alta 'Conferinta a O.N.U. despre
Turism si Calatorie Internationala' a facut o distinctie intre vizitatori-turisti, care stau mai mult de
24 de ore, si vizitatori-excursionis ti, care stau mai putin de 24 de ore. Aceasta distinctie este de fapt
identica cu cea facuta de IUOTO in 1950, dintre turisti si excursionis ti.
Terminologia referitoare la aceste deosebiri a fost examinata in 1967 de catre un grup de
experti statistici (Expert Statistical Group) care a activat sub directa indrumare a Comisiei Statistice
a Natiunilor Unite. Ei au sugerat ca trebuie facuta o deosebire intre turisti, care stau peste noapte, si
excursionisti sau vizitatori de zi, care nu stau peste noapte. Astfel 'criteriul cazarii peste noapte' l-
a inlocuit pe cel de '24 ore' in Inpartirea vizitatorilor in turisti s i excursionisti'. O asemenea
abordare pare sa fie mai acceptabila, daca se tine seama de aspectul economic al cazarii, dar si de
faptul ca o excursie cu cazare poate dura mai putin de 24 ore.
Din nou, dupa o perioada de zece ani, in 1976, Comisia Statistica a Natiunilor Unite a
convenit asupra unei Conferinte Internationale, in care au fost inclusi si reprezentanti ai O.M.T.,
Conferintei asupra Comertului si Dezvoltarii a Natiunilor Unite, Conferintei Statisticienilor
Europeni, Pietei Comune a Insulelor Caraibe de Est si cei ai Comunitatii Caraibelor. Indrumarile
pentru definitiile care au rezultat din aceasta conferinta au folosit drept baza pentru definirea
calatorilor internationali, acceptiune folosita astazi de majoritatea tarilor. Detaliile acestor
indrumari, la fel ca si cateva proteste in legatura cu dificultatile nerezolvate, pot fi gasite in Cartea
Tehnica asupra colectarii s i prezentarii de date statistice privind turismul national si international,
publicata de OMT in 1981.
Sistematizand semnificatia termenilor si definitiilor recomandate de OMT, in legatura cu
turismul international, retinem urmatoarele:
A. Vizitator international : un individ care intra intr-o tara ce nu reprezinta locul sau permanent de
resedinta si care:
a) nu intentioneaza sa emigreze sau sa obtina un loc de munca remunerat in tara de
destinatie;
b) nu viziteaza tara respectiva in calitate de diplomat sau de membru al fortelor armate;
c) nu depinde de nici una din categoriile de mai sus;
d) nu este refugiat, nomad sau muncitor in zona limitrofa granitei;
e) nu intentioneaza sa stea mai mult de un an;
dar care poate:
f) sa viziteze tara respectiva in scopuri recreative, religioase, familiale, sportive,
participare la conferinte, studii sau sa tranziteze spre alte tari;
g) sa fie membrul unui echipaj de pe un vas sau un avion strain care intreprind o escala in
tara respectiva;
h) sa fie calator cu probleme comerciale sau de afaceri, care sta pentru mai putin de un
an, inclusiv tehnicienii care sosesc pentru a instala masini si echipamente;
i) sa fie un functionar al unor organisme internationale, intr-o misiune care dureaza mai
putin de un an, sau un cetatean apartinand tarii respective care se intoarce acasa
pentru o vizita temporara.
B. Vizitatorii internationali trebuiesc clasificati in:
B1 - turisti internationali;
B2 - excursionisti internationali.
B1. Turistii internationali : vizitatorii care petrec cel putin o noapte in tara de destinatie.
B2. Excursionistii internationali : vizitatorii care nu petrec cel putin o noapte in tara de
destinatie. Acestia includ si vizitatorii pasageri pe nave de croaziera care pot vizita
acelasi port timp de mai multe zile, dar care se intorc pe nava pentru a innopta, si nu
includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene care pot atinge
teritoriul unei tari, dar nu trec oficial prin vama.
Referitor la aceste definitii, si la componentele lor, cateva remarci sunt necesare:
1. Vizitatorul nu este clasificat dupa nationalitatea lui, ci dupa locul resedintei sale.
Astfel, cetatenii unei tari care isi viziteaza tara de origine, dar au res edinta intr-o alta
tara sunt considerati turisti.
2. Vizitatorii sunt Inpartiti in doua categorii: turisti si excursionisti:
. turist - vizitator de cel putin o zi si care comporta cazare peste noapte;
. excursionist - vizitator de mai putin de o zi si care nu se cazeaza peste noapte.
Deci, 'criteriul cazarii peste noapte', inlocuindu-l pe cel de '24 h', serveste la departajarea
vizitatorilor in 'turisti' si 'excursionis ti'. Acest lucru a fost adoptat in 1968 de Organizatia
Mondiala a Turismului. Totusi, multe organisme nationale de turism si astazi folosesc, inca,
criteriul celor '24 h'.
3. Turistii se Inpart in trei categorii:
a. turisti adevarati sau propriu-zisi, cei ce calatoresc de placere in timpul lor liber;
b. turisti de afaceri, inclusiv parlamentarii si restul delegatiilor oficiale;
c. alti turis ti, respectiv: studenti in strainatate, pelerini, misionari, persoane aflate la
cura sau participante la funeralii.
Includerea oamenilor de afaceri si a celor aflati in calatorie din alte motive decat
placerea, a constituit temeiul unor indelungate dispute, chiar s i dupa 1963. In acest
sens, Declaratia de la Manila a OMT, din 1980, este un exemplu sugestiv: 'plasarea
turismului in contextul mai larg al deplasarilor personale sau oficiale si orice
raportare restrictiva a turismului numai la vacante si recreere poate duce la
confuzii'1.
4. Persoanele ce figureaza in afara definitiei: rezidenti nationali reintors i in tara de
origine dupa o absenta mai mare de un an, emigranti permanenti si temporari,
stramutatii, diplomatii, militarii si persoanele aflate in tranzit fara viza de intrare pun
unele probleme. Unele tari se lovesc de obstacole de ordin operational cu privire la
excluderea unor categorii de calatori: diplomati si militari straini. Includerea acestor
categorii nu ar modifica substantial statisticile. Insa, categoria celor aflati in tranzit
distorsioneaza statisticile in cazul 'inflatiei' de vizitatori (de exemplu, Bulgaria si
Polonia).
5. Perioada maxima de sedere de un an, asa cum era definita de Comisia Ligii Natiunilor
(1937), a fost validata si astazi, desi au existat s i tentative de reducere a acesteia la 6
luni (1950 si mai tarziu in 1968 cu ocazia Seminarului Interregional de Dezvoltare a
Turismului, organizat de O.N.U.).
6. Nu exista un criteriu precis privitor la distanta dintre resedinta permanenta si cea
temporara, atat in ceea ce priveste turismul international cat si pe cel national (un
minim de 80 km (50 mile) ori 160 km (100 mile) la americani; 80 km (50 mile) ori
40 km (25 mile) la canadieni).
7. Impactul economic al turismului este conditionat de veniturile provenite de la vizitatori
(atat turis ti cat si excursionis ti). In practica sunt incluse insa si veniturile provenite
de la categoriile excluse, de pilda tranzitantii.
8. Definitia din 1963 se refera la turismul international, desi, mutatis-mutandis, se aplica
si celui national. De fapt, Declaratia de la Manila din 1980 extindea sfera definitiei la
intregul turism: international s i national (domestic).
In paralel cu definitiile privind persoana ca subiect al cererii turistice (vizitatorul, turistul ori
excursionistul), elaborate din ratiuni statistice, exista si un numar oarecare de definitii conceptuale
despre turism ca activitate. Cea mai importanta (dar s i cea mai controversata) a fost cea din 1942
(ajustata mai tarziu) si apartine clor doi economisti elvetieni, K.Krapf si W.Hunziker, din a caror
initiativa a fost creata Asociatia Internationala a Expertilor Stiintifici ai Turismului (A.I.E.S.T.),
domeniu ce a devenit in perioada postbelica un subiect major de studiu stiintific sistematic. Pentru
specialistii elvetieni mentionati, 'turismul este un ansamblu de fenomene si relatii rezultand din
calatoria s i s ederea nerezidentilor, atata timp cat acestea nu determina o res edinta permanenta sau
nu se leaga de vreo activitate temporara (sau permanenta) retribuita'
Rezumand, in stadiul actual al gandirii economice privind circumscrierea unei persoane intr-
o relatie de piata turistica, suntem de acord cu aprecierea cercetatorului american al domeniului,
Zbigniew Meczkowski, dupa care, cea mai comprehensiva clasificare a calatorilor este facuta de
canadianul Chadwick2, asa cum rezulta din Fig.2.1.
Referitor la acest mod de structurare a calatorilor sunt necesare urmatoarele precizari:
1) clasificarea propusa reflecta punctul de vedere al statisticienilor canadieni, foarte
apreciati de catva timp pentru spiritul de profunzime in terminologia domeniului;
2) 'schema Chadwick' ofera o imagine completa a sistemului terminologic referitor la
turism s i, in esenta, nu difera de abordarea ONU/OMT. Exista doar o mica diferenta:
echipajele aeronavelor si cele ale mijloacelor de transport naval sunt excluse din 'schema
Chadwick' privind calatorii-turisti si incluse in statisticile OMT. In esenta echipajele
navelor sau ale aeronavelor nu sunt turisti, dar cu greu impactul lor economic nu ar putea
fi considerat ca fiind asemanator cu cel al turistilor. De asemenea, dupa opinia canadiana,
studentii navetisti intre casa-scoala nu intra nici in categoria turistilor si nici in cea a
excursionistilor, spre deosebire de cei aflati la studii in afara perimetrului considerat
apropiat de casa;
3) in fine, Chadwich este un adversar al sensului integrator al termenului 'turism', preferand
sintagma 'turism si calatorie' cand este vorba de deplasarile, motivate intr-un anume fel,
al persoanelor.
Acest mod de a concepe complexitatea activitatii turistice, adoptat s i de A.I.E.S.T., include
urmatoarele elemente structurale fundamentale ale fenomenului 'turism':
1. calatoria (elementul dinamic);
2. destinatia sejurului aflat in afara res edintei (elementul static);
3. temporaritatea sejurului (elementul efemer al fenomenului pentru persoana vizitatoare);
4. caracterul nelucrativ (neaducator de cas tig) al activitatii vizitatorului.
Controversa a aparut in legatura cu elementul 4, care este distinct de definitia statistica.
Analistii elvetieni considerau turistul doar un consumator pur, ce-si cheltuieste toti bani in timpul
calatoriei si la locurile destinate destinderii. Excluderea oamenilor de afaceri din categoria turis tilor,
sugerata de Hunziker si Krapf, a declansat opozitia multor experti. Era si firesc deoarece, orientarea
stricta a turismului spre consum nu este acceptabila din urmatoarele motive:
a) se opune definitiei statice internationale, care include si oameni de afaceri;
b) o asemenea diferentiere nu este posibila in esenta, deoarece calatoriile de afaceri sau
profesionale sunt, de obicei, legate de placere si contribuie la economia locala in calitate de
consum pur. Deci, aceste tipuri de calatorie (de afaceri si profesionale) se circumscriu in sfera
turismului numai cu conditia de a nu avea ca obiectiv o alta resedinta permanenta sau o
munca retribuita;
c) turismul pur sau calatoria de placere, nu de putine ori, se regasesc la destinatie in contacte de
afaceri si profesionale, care pot duce la un castig economic;
d) si, nu in ultimul rand, impactul enorm al calatoriilor de afaceri cu industria turismului, privita
in ansamblu, si cu turismul urban in special, este atat de evident incat ar fi o inconsecventa
excluderea lor din categoriile turismului1.
O alta definitie conceptuala, in acord cu definitia statistica, dar bazata pe conceptia
Hunziker-Krapf / AIEST, apartine francezului A.Sessa, dupa care: 'Turismul este un ansamblu de
relatii s i fenomene rezultate din calatoria si sejurul nonrezidentilor, atata timp cat acesta (sejurul) nu
se deruleaza intr-o resedinta ce devine permanenta'2. Astfel, notiunea de turism este legata de
schimbarea temporara a resedintei fara, practic, nici un scop, concept dominant in literatura de
specialitate a anilor '60. Aceasta semnificatie este sugestiv ilustrata si de definitia data de Medlik,
intr-un studiu reprezentativ al operei sale, in sensul ca 'turistii sunt persoane care se afla in afara
resedintei lor permanente, a locului de munca, intr-un loc temporar cu intentia clara de a se intoarce
dupa o absenta de cateva zile, saptamani sau cateva luni'3. Un alt economist, americanul Young G.,
ne ofera o definitie si mai succinta: 'turistul este persoana care calatoreste in afara locuintei (in
sensul localitatii de domiciliu - n.n.)'1. Aceasta definitie include toate momentele de deplasare ale
oamenilor, exceptandu-l pe cel de emigrare, ceea ce este foarte corect. In plus, mai putem retine si
incercarea lui H.P.Schmidhauser de a construi o punte intre definitiile conceptuale s i cele statistice
despre turism2. Examinand definitiile de pana acum, cercetatorii disting noua categorii de calatorii
(vezi Tabelul 2.1). Dupa aprecierile analistilor, definitia nr.3 se bucura, pana acum, de cea mai mare
adeziune.
1. Ansamblul relatiilor si fenomenelor care rezulta
din sejurul nonrezidentilor, in ma sura in care acesta
nu implica schimbarea domiciliului pentru o
activitate principala , permanenta sau temporara
remunerata (definitia curenta a AIEST).
2. Totalitatea relatiilor si fenomenelor care rezulta
din calatoria si sederea (sejurul) nonrezidentilor.
3. Totalitatea relatiilor si fenomenelor care rezulta
din calatoria si sederea persoanelor in locuri care
nu se constituie nici ca resedinta a lor principala,
nici ca loc de munca (definitia lui St.Gallen).
4. Totalitatea relatiilor si fenomenelor care rezulta
din cala toria si sederea nonrezidentilor, in masura
in care sejurul nu are lega tura cu infiintarea unei
intreprinderi de afaceri.
5. Totalitatea relatiilor si fenomenelor care rezulta
din ca la toria si studiul efectuate (fa cute) de
persoane, in locuri care nu se constituie nici ca
principala resedinta , nici ca loc de munca si nici ca
un loc cu functii centrale pentru zona lor de
resedinta.
6. Totalitatea relatiilor si fenomenelor care rezulta
din calatoria, sejurul si ra manerea peste noapte a
persoanelor, pentru care locul de innoptare nu este
nici resedinta principala, nici loc de munca .
7. Totalitatea relatiilor si fenomenelor care rezulta
din calatoria si sejurul persoanelor pentru care locul
de sedere nu este nici resedinta principala, nici loc
de munca sau studiu.
NOTA: Consistenta rationamentului cercetatorului elvetian Schmidhauser si cea a catorva opinii
incluse in tabel, marcate cu 1, 2 sau 3, in intelegerea turismului si a categoriilor de calatori, se
fundamenteaza pe convingerea dupa care:
1. pentru indivizii care intentioneaza sa intemeieze o intreprindere de afaceri, locul sejurului
devine principala resedinta si loc de munca, fapt pentru care ei nu sunt considerati turisti;
2. scurtele hoinareli (din motive recreative) prin aglomeratiile urbane nu pot fi catalogate drept
actiuni turistice;
3. puterea de atractie a capitalelor sau municipiilor se extinde si dincolo de zonele aglomerate.
Totusi, potrivit definitiilor 4, 5 si 8, timpul alocat de catre o gospodina dintr-o suburbie a unui
mare centru urban pentru efectuarea de cumparaturi in zonele comerciale special construite din
centrul orasului, ce-i satisfac si motivatii de natura recreativa, nu poate fi revendicat de turism,
in timp ce aceeas i forma recreativa de petrecere a timpului de catre o gospodina ce-si are
domiciliul in alta localitate poate fi definita ca turism.
Turismul, in esenta sa, implica calatoria, in limba engleza moderna semnificatiile celor doi
termeni fiind deseori identice. Exista insa, puncte de vedere care delimiteaza sferele de cuprindere
ale celor doua notiuni. Sub acest aspect, mai ales in randul populatiilor de limba engleza, multi
indivizi au sentimentul ca 'turismul este un cuvant cu o incarcatura semantica malefica (negativa),
caruia unii oameni atribuie un inteles apropiat unui anumit mod de targuiala si ca, numai cuvantul
<<calatorie>> ar corespunde cel mai bine scopului'1. E.Eliot, in acord cu aceasta observatie, scria:
'Turismul este un termen peiorativ in toata lumea. Turis tii sunt respectati pentru banii lor, dar
dispretuiti pentru ignoranta lor; a fi considerat turist nu este o postura nobila. Calatoria pentru mine
- tine sa precizeze Eliot - inseamna ceva mai mult, mult mai profund: o tentativa sincera de a
intelege si a cunoaste aceasta lume straina, dorinta de a invata istoria, cultura si limba ei, de a
deveni intr-o mica masura parte din ea'2. De aceea, considera unii analisti, este preferabila
inlocuirea termenului 'turist' cu alti termeni mai apropiati de sensul adevarat al realitatii in cauza,
respectiv 'calator', 'vizitator' sau 'oaspete'.
Incarcatura peiorativa a termenului 'turist' este evitata si in activitatea practica. In Hawaii,
de exemplu, nu exista un birou pentru turisti, insa exista un birou pentru vizitatori. Calatorii devin
'oaspeti'
in hoteluri, 'persoane foarte importante' in restaurante.
inlocuit termenul 'turist' cu 'pelerin', 'voiajor' sau 'calator'. De asemenea, Organizatia Mondiala
a Turismului este numita in engleza Organizatia Mondiala de Calatorie (World Travel
Organization). Versiunea engleza a Uniunii Internationale a Oficiilor de Turism este Uniunea
Internationala a Oficiilor de Calatorie (International Union of Official Travel Organizations).
Industria turistica este numita industrie a calatoriei (sau ospitalitatii) din cauza sensului negativ
atribuit de unii cuvantului 'turist'.
Alti analisti, evitand sensul peiorativ al termenului in discutie, cred ca turismul este legat
doar de calatoria de placere si vacanta. De aceea, se considera ca termeni ca 'vizitator' sau
'industria vizitatorilor' sunt cu mult mai integratori, incluzand si calatoriile de afaceri s i cele cu
scopuri strict personale3.
In paralel cu punctele de vedere mentionate, s-a conturat s i opinia dupa care termenul
'calatorie' n-ar putea sa-l substituie pe cel de 'turism', sau cel de 'calator' pe cel de 'turist'.
'Calatoria este o notiune mult mai larga, putand fi inteleasa si ca emigrare, deplasare dintr-un loc in
altul, care nu au nimic in comun cu motivatiile turistice. Cu alte cuvinte, calatoria are un sens
atotcuprinzator, incluzand deplasarile pentru orice motiv. Calatori vor fi deci, nu numai turistii, ci si
nomazii, vagabonzii, soldatii, emigrantii, refugiatii etc. Turismul, in aceasta opinie, este un
fenomen socio-economic al erei industriale moderne, avand parametrii cantitativi s i calitativi
proprii4.
Reprezentarea schematica ne sugereaza ca termenul 'calatorie' are un sens mai larg decat
termenul 'turism'. Pe de alta parte, strict vorbind, calatoria este un element al turismului. Intr-
adevar, turismul presupune si calatorie, reciproca nefiind valabila.
De retinut ar mai fi si faptul ca, in ultimul timp, si in tarile de limba engleza termenii
'turism' si 'turist' sunt intr-o masura mai mare luati in calcul si folositi in terminologia domeniului.
De exemplu, Asociatia Britanica de Calatorie este numita acum Asociatia Britanica a Turismului,
sau, din 1970, Asociatia Canadiana a Industriei Calatoriei a devenit Asociatia Canadiana de Turism,
iar din 1978 se numeste Asociatia Industriei Turismului din Canada. Aceste schimbari de denumiri
ale institutiilor coordonatoare de profil nu inseamna nicidecum abandonarea termenilor 'calatori'
sau 'calatorie', ei fiind considerati doar mai putin precisi.
Dupa cum am mai precizat, pe masura Inbogatirii continutului muncii pe seama asimilarii
informatiei, a perfectionarii celorlalti factori de productie creste randamentul muncii, sporesc
continuu rezultatele obtinute. Ca atare, se manifesta o tendinta obiectiva de reducere a duratei
muncii, oamenii asigurandu-si cele necesare traiului intr-un timp de munca mai scurt. Efectul nu
poate fi altul decat cresterea timpului pentru odihna. Reducerea timpului de munca si cresterea celui
din afara muncii sunt atat expresie, cat s i premisa a ridicarii gradului de civilizatie.
Cea mai mare parte a timpului liber este petrecuta acasa si prin activitati recreative in
localitatea de domiciliu a fiecaruia, deci nu ca turist. Totusi, turismul revendica un procent in
crestere din ansamblul timpului discretionar al unui individ. Mai mult, o parte a timpului destinat
turismului se interfereaza cu timpul in relatie cu munca (in cazul activitatilor ce presupun calatoria:
afaceri, intruniri, congrese, incheierea unor conventii etc.).
Inexistenta unei standardizari conceptuale perpetueaza, inca, prezenta unor neconcordante in
interpretarea si cuantificarea proceselor specifice pietei turistice de la un continent la altul. Astfel,
in America de Nord termenul 'turism' nu numai ca este frecvent substituit cu termenul 'calatorie',
ci si deseori inlocuit cu cel de 'recreere'. Cu alte cuvinte, ceea ce in Europe este catalogat turism, in
America de Nord apare drept 'recreere in exterior' (outdoor recreation), in afara caminului
(locuintei), sau pur si simplu 'recreere' (recreation)1. Aceasta identitate semantica este explicit
prezentata in raportul oficial al guvernului canadian, in care cuvintele turism si recreere in
exteriorul locuintei sunt sinonime. Pentru unii autori acesti termeni nu sunt doar substituibili, ci
chiar intr-un raport de subordonare. In acest sens, calatoria, recreerea in afara caminului in diverse
moduri sunt forme ale recreerii.
Semnificatia atat de cuprinzatoare a termenului 'recreere' isi are sorgintea in acceptarea
premisei ca recreerea, ca timp, apartine integral timpului de odihna, se subordoneaza acestuia.
In opinia noastra, s i in acord cu unele puncte de vedere exprimate in dezbaterile din
domeniu, identificarea turismului cu recreerea nu este corecta, din urmatoarele ratiuni:
a) turismul este asociat nu numai cu timpul liber (odihna), ci si cu timpul pentru calatoriile in
legatura cu munca (afaceri, intruniri etc.). Dar, oriunde in lume, recreerea se deruleaza total in
timpul liber. Deci, recreerea nu poate subordona turismul in totalitatea formelor sale. Intr-
adevar, afacerile, procesul educational, practicarea unor pasiuni in timpul liber, pelerinajele,
vizita la doctor, cura balneara, vizitarea unor prieteni sau rude s i alte calatorii cu scop personal
(funeralii, de exemplu) apartin clasei turismului, dar cu greu pot fi asociate cu recreerea;
b) turismul, spre deosebire de recreere, in mod axiomatic presupune calatoria (deplasarea) pe o
distanta mai mica sau mai mare de domiciliu s i innoptarea in afara caminului. Nu toate formele
de recreere in afara locuintei presupun si o deplasare de la domiciliu, des i se pot derula in zone
aflate in cadrul natural sau suburban. Participantii pot fi calatori de o zi sau excursionisti. Cu
alte cuvinte, turismul este asociat cu cazarea peste noapte altundeva decat domiciliul. In fapt,
cele mai multe forme de recreere se desfasoara in cadrul caminului sau in zone foarte apropiate
lui. Recreerea familiala inseamna, practic, consumarea unor scurte evenimente din timpul de
odihna in cele mai multe cazuri fara schimbarea domiciliului;
c) turismul s i recreerea nu difera doar in intelesul lor, ci sunt discordante si in practica:
achizitionarea echipamentelor pentru recreere induce conflicte financiare in bugetul de familie,
in legatura cu perspectiva alocatiilor din venituri s i pentru turism;
d) turismul (si industria turismului) are conotatii comerciale clare ca domeniu al economiei.
Recreerea are, desigur, aspecte comerciale, dar nesemnificative, mai ales cand componentele
sale sunt asigurate de guvern, fundatii etc.;
e) recreerea, spre deosebire de turism, este tot mai pregnant orientata spre activitati ce presupun
indeletniciri speciale (arte, hobby-uri, sporturi, practicarea unor vocatii in orele libere s.a.).
Impreuna sau fiecare din argumentele mentionate nu trebuie insa sa ne conduca la concluzia
ca intre turism si recreere nu exista nimic in comun. Dimpotriva, intre ele exista o importanta zona
de intersectie: recreerea, in buna masura, se realizeaza prin turism, iar turismul, in cea mai mare
parte a formelor sale, inseamna recreere.
2.2. Turismul - fenomen cu abordare multifunct ionala
Desi cresterea cantitativa a turismului a fost mai redusa in perioada postbelica, multe
persoane, agenti intreprinzatori si institutii guvernamentale preocupate de turism au inceput abia
recent sa acorde o atentie mai serioasa implicatiilor sale. Standardele profesionale pentru operatiile
de anvergura in turism, nivelul planificarii industriei turistice si posibilitatile create pentru
invatamantul superior in domeniul turismului sunt, din pacate, apreciaza specialis tii, departe de a fi
corespunzatoare pentru o industrie atat de larga. Sunt foarte multe motive care au determinat
aceasta situatie, dar, in ultimul rand, cea mai mare dintre responsabilitati revine: (1) unei lipse de
informatii credibile despre importanta turismului s i (2) unei traditii in turism, care pune putin accent
pe pregatirea universitara s i cercetarea de inalta calitate ce ar duce la informatia credibila necesara.
Necesitatea unei mai bune informari se intinde de la activitatea la clasa pana la ministere.
Studentii si dascalii lor, planificatorii, analistii politici, antreprenorii si factorii de decizie au nevoie
de date, daca trebuie sa inteleaga fortele, endogene si exogene, care afecteaza turismul s i cum
turismul, la randul sau, afecteaza societatea. Perfectionarea in colectarea de date si in difuzarea
informatiei asteapta Inbunatatiri in sistemul educational si in domeniul cercetarii. Des i majoritatea
tarilor au anumite formulare tipizate pentru strangerea informatiilor (datelor) in turism, exista o
semnificativa variatie in calitatea datelor culese, precum si in sofisticarea analizelor aplicate acestor
date, odata ce au fost colectate.
Pana recent, au fost putine cursuri universitare privind turismul, atat in tarile Americii cat si
in cele ale Europei. Majoritatea institutiilor de educatie post-liceale, vizand formarea in domeniul
turismului, ofereau numeroase programe de pregatire profesionala in activitati cum ar fi cele pentru:
formarea chelnarilor s i bucatarilor. Aparitia specializarilor superioare, precum si a programelor
stiintifice, a fost destul de inceata si limitata initial la liceele economice. Numai in ultimii 10-12 ani
a inceput functionarea departamentelor de recreere si petrecere a timpului liber, geografia,
planificarea si alte domenii recunoscand turismul ca o specializare de fapt. Diplomele independente
pentru programele de turism sunt destul de rare, desi cresc ca numar.
Turismul este, in intelegerea multor profesionis ti, cu precadere o problema de piata si
administratie empirica. In timp ce aceste activitati sunt importante, domeniul este si mai important.
Planificarea, dezvoltarea si politica profiturilor depasesc aspectele practice si limitate ale tehnicilor
de piata. In viitor, pregatirea profesionis tilor in domeniul turismului va avea nevoie de stapanirea si
folosirea stiintei acestui sector, singura alternativa pe care s-ar putea fundamenta dezvoltarea
productiei si evaluarea corecta a industriei turistice. Turismul, ca forma populara de existenta
umana in timpul liber, de asemenea, ofera oamenilor de stiinta din domeniul social o posibilitate
apreciabila pentru o mai buna intelegere a anumitor forme de interactiune umana, si cum acestea
afecteaza alti oameni si mediul in care ele apar.
Aceste posibilitati de studiu pot fi valorificate cel mai bine daca se incearca o recunoas tere
explicita ca turismul este un domeniu multilateral (cu mai multe fatete). In consecinta, el necesita o
abordare din perspectiva mai multor stiinte sociale, precum si din aceea a diferitelor profesii. Sirul
de probleme privind studiul si cercetarea in turism poate fi apreciat prin examinarea pe rand a
naturii turismului in mai multe ipostaze: ca experienta umana, comportament social, ca fenomen
geografic, ca afacere si sursa de venit, precum si ca industrie.
2.2.1. Turismul - o experienta umana
Turismul este o activitate pe care o desfas oara indivizii si de care, de obicei, aces tia se
bucura. Pentru a intelege mai bine fenomenul turismului, trebuie sa intelegem comportamentul
individului - psihologia turistilor si a celor care pot sa devina turisti. Dezvoltarea s i testarea
modelelor care ajuta la explicarea antecedentelor si consecintelor comportarii umane reprezinta o
prioritate importanta in invatamantul si cercetarea legata de turism. Asemenea informatii pot fi de
reala valoare in proiectarea atat a noilor produse turistice, cat si in campaniile marketingului de
promovare a acestor produse. Cunoasterea modului in care indivizii iau decizii, in legatura cu
produsele turistice substituibile, ce surse de informatii folosesc ei, cum evalueaza ei aceasta
informatie si cum structureaza ei experienta lor, pot oferi avantaje importante in practica de afaceri
si in modul in care noi sa intelegem in general experienta din turism.
Cand oamenii calatoresc, ei folosesc de obicei unele obiecte si sunt sprijiniti de alti indivizi
cunoscatori ai destinatiei turistice, ca parte a experientei lor de calatorie. Obiectele, cum ar fi
aparatele de fotografiat sau de filmat, Inbracamintea adecvata calatoriei turistice, mijlocul personal
de transport (automobilul) si ghizii de calatorie specializati, au devenit parte din stereotipul turistic
in multe tari. Rolul acestora de mediatori sau filtre si peisajul sau societatea pe care o viziteaza
constituie un aspect al complexitatii turismului foarte putin inteles.
Un alt aspect al interactiunii dintre subiectii turisti si destinatia turistica, foarte important in
anumite contexte, este dorinta de 'autenticitate'. Autenticitatea, in acest sens, vizeaza sentimentul
subiectiv ca individul traieste o experienta esentiala privind calitatea altei culturi. Conditiile care
creaza un sens al autenticitatii sunt interesante nu numai pentru operatorii de turism local, care pot
beneficia de abilitati in stimularea acestui sentiment, dar si pentru oamenii de stiinta care cauta o
mai buna intelegere teoretica a motivatiilor si perceptiilor umane. In general, perspectivele
psihologiei individului s i psihologiei sociale au mult de oferit prin dezvoltarea educatiei s i cercetarii
privind turismul. Turismul, la randul sau, ofera acestor stiinte sociale o posibilitate de a examina o
forma speciala si importanta de experienta umana care deseori exista in afara formelor mai
conventionale ale comportarii umane.
2.2.2. Turismul - o conduita sociala
Experienta umana individuala, traita in calitate de turist, este de obicei Inpartasita altor
oameni. Chiar si atunci cand calatoreste singur, turistul va veni in contact cu alti oameni si institutii
sociale. Multe din deciziile legate de o experienta in turism sunt influentate, atat de psihologia
individului, cat si de socializarea experientelor si de autoperceperea rolului social al turismului.
Turistul soses te intr-o zona noua si int稷neste localnici, cat si alti turisti. Int稷nirile pot fi, de la cele
mai scurte si mai intgplatoare si anonime, pana la cele mai intense interactiuni dintre persoane. Se
pot forma prietenii, dar se pot crea si conflicte. Turistii pot contribui neintentionat la deteriorarea
structurii sociale, daca sosesc in numar mare, aduc noi venituri la nivele necunoscute inainte si
expun forme radical diferite de comportare in public, decat obiceiurile rezidentilor locali.
Turistii pot deveni victimele crimei sau pot comite ei ins is i acte sociale inacceptabile.
Cunoasterea interactiunii sociale a turistilor fata de ceilalti turisti, s i fata de rezidentii locali si
institutiile locale, poate contribui la ameliorarea conflictelor care pot lua nastere si poate facilita
intelegerea noastra privind conduita sociala si functionarea structurii diferitelor societati sau
comunitati.
Turismul, de asemenea, ridica si multe probleme economice. Indivizii si familiile isi
contureaza dorintele pentru o vacanta in functie de resursele financiare. O comunitate evalueaza
oportunitatea unei finantari suplimentare pentru o destinatie locala care va atrage mai multi turisti
prin comparatii cu alte moduri de a folosi aceleasi fonduri publice. Un agent de turism ia in
considerare riscurile potentiale, dar si profiturile, in extinderea unei afaceri. Deci, studiul economic
este studiul resurselor si alocarii acestora intre modurile de folosire care intra in concurenta. Modul
in care aceste decizii sunt luate implica, in buna masura, posibilitatile personale ale individului sau
deciziile s i politica industrial-turistica, dar in toate cazurile aceste decizii au implicatii sociale.
Decizia comunitatii, privitoare la un sprijin mai mare in dezvoltarea turismului, indica valoarea
sociala pe care comunitatea o acorda cresterii economice. Alegerea intreprinzatorului reflecta
modul in care el percepe tendinta sociala care influenteaza cererea pentru produsul sau.
2.2.3. Turismul - un fenomen geografic
Calatoria turistica, de la punctul de plecare la destinatie, este inerenta si constituie o
caracteristica distincta a turismului. Industriile turistice, locale si regionale sunt, in general,
organizate in interiorul granitelor zonelor geografice respective. Astfel de organizatii pot fi la fel de
specifice ca si un birou turistic local sau pot sa cuprinda mai multe state (cum ar fi Asociatia
Industriei Turismului din regiunile Americii). Scopurile turismului deseori se bazeaza pe o imagine
convingatoare a locului in reclamele care se fac. Imagini de plaje, de puncte de atractie culturala
locala, dinamismul conturului unui oras sau singuratatea unui s ir de munti sunt concepte
geografice deja familiare folosite pentru a promova puncte de atractie.
Cercetarea geografica ajuta la cunoas terea turismului in mai multe feluri. Ea contribuie la
identificarea si analizarea existentei regiunilor functionale de turism, informatii care pot fi folosite
ca baza de dezvoltare sau evaluare a zonei geografice a unei asociatii de turism. Evaluarea
volumului posibil de calatorii este un alt domeniu important al cercetarii geografice. Analiza
morfologiei regiunilor turistice, a localitatilor turistice si a coridoarelor turistice este, de asemenea,
importanta pentru planificarea in turism. In general, perspectiva geografica ofera un context
important pentru activitatea altor oameni de stiinta din domeniul social care, de asemenea, studiaza
turismul.
2.2.4. Turismul - afacere si sursa de venit
Turismul, pentru majoritatea celor care activeaza in acest domeniu, reprezinta sfera
manifestarii personalitatii lor si s ansei realizarii unui profit. Acesti intreprinzatori, sau salariatii lor,
pot beneficia de pe urma educatiei superioare s i cercetarii legate de turism, care:
(1) odata aplicate, Inbunatatesc eficienta structurarii afacerii s i a aranjamentelor manageriale;
(2) Inbunatatesc strategiile pentru a face fata riscului si nesigurantei inerente in industria turistica;
(3) ofera o baza mai solida pentru eforturile de marketing;
(4) ofera linii directoare Inbunatatite, pentru conducatorii din acest domeniu, in atragerea de noi
lucratori si pentru perfectionarea profesionala a vechilor angajati.
Industria turismului este vulnerabila mai ales fata de factorii externi. Instabilitatea politica
si terorismul intr-o tara straina vor devia traseele turistice spre tara respectiva si vor oferi beneficii
neanticipate destinatiilor alternative. Dezastrele naturale, problemele meteorologice, epidemiile,
schimbarile nefavorabile in rata de schimb a monedei nationale, noile legi ale impozitelor sau
complicarea formalitatilor de trecere a granitelor pot foarte rapid s i dramatic sa schimbe atractia
relativa fata de puncte de destinatie competitive. Frecvent, operatorii din turism se bazeaza pe
experienta personala s i pe contactele personale cu alti operatori care-i ajuta sa inteleaga, sa
anticipeze si sa depaseasca aceste probleme. Oricum, mecanismele prin care ei pot sa faca fata pot
fi Inbunatatite numai daca ei au acces si intrebuinteaza literatura de specialitate, frecventeaza
cursuri de specialitate in acest domeniu sau se adreseaza regulat agentiilor de consultanta
(particulare sau guvernamentale). Eficienta acestor surse de informatii depinde de gradul la care ele
se bazeaza pe cunostinte empirice testate. De aceea, este nevoie atat de cercetarea practica in
turism, cat si de extinderea bazei de cercetare a problemelor operatorilor in turism in institutii de
educatie.
In paralel, turismul este sursa de venit pentru sustinerea localitatilor sau zonelor gazda.
Multe localitati sunt interesate in a adauga turismul la inventarul lor de afaceri, deoarece el are
puterea de a aduce, prin intermediul turistilor, bani din alte regiuni cu posibilitati turistice mai
reduse. Cand turistii sunt atrasi de anumite destinatii, datorita unicelor lor calitati, indiferent ca este
vorba de peisaj, de importanta istorica sau culturala, atunci turismul poate fi folosit pentru a sprijini
protectia s i sporirea acestor calitati.
Din pacate, succesul in atragerea turistilor pentru agrementul acestora s i pentru a sustine
unele particularitati locale semnificative poarta in sine samanta propriei sale negari. Sosirea zilnica
a zeci de mii de vizitatori, in localitatile a caror populatie permanenta poate fi mult inferioara
cantitativ, poate foarte curand sa deterioreze exact acele calitati care au stat la originea atractiei
turistilor. In consecinta, perspectiva turismului ca sursa de Inbogatire locala cere o evaluare realista
atat a beneficiilor pe care turismul le poate aduce, cat si a costurilor pe care le implica. Numai o
strategie de management si planificare care combina interesele de afaceri, preocuparile pentru
mediul ambiant si cunoasterea fenomenelor din punct de vedere social poate deseori optimiza
castigurile aduse de turism diferitelor localitati.
In concluzie, pentru a evita accentuarea si agravarea conflictului dintre costurile si
beneficiile turismului, in cazul unei anumite localitati sau zone, se impune o severa reexaminare a
rolului sau in contextul unui control amanuntit privind costurile si efectele negative, in paralel cu
promovarea beneficiilor acestuia. Se apreciaza ca, cea mai pozitiva si realista atitudine a
administratiilor publice, centrale s i locale, fata de turism este punerea in balanta a mediului,
afacerilor si managementului, precum si a consecintelor sociale, astfel incat turismul sa fie
recunoscut ca putand sa fie periculos, dar si o resursa valoroasa.
2.2.5. Turismul - un complex de tip industrial
Turismul nu este reprezentat doar din cateva zeci sau sute de afaceri singulare intr-o
economie nationala. Cu atat mai mult cand este vorba de componenta mondiala a acestuia. El este o
industrie cu importante implicatii politice. Mai precis, el este un grup de mai multe industrii
corelate: transport, cazare, servicii de alimentatie publica, puncte de interes s i marcare a unor
evenimente, precum si activitati de vanzare cu amanuntul. Comparativ cu alte domenii, o
caracteristica importanta a industriei turismului o reprezinta faptul ca ea este foarte intensiva din
punctul de vedere al activitatii. In realitate, apreciaza specialistii, un nivel dat de venituri sprijina
mai multe locuri de munca in turism decat ar sprijini acelasi nivel de venituri in industria
automobilelor sau in prelucrarea petrolului, de exemplu.
De asemenea, turismul reprezinta o importanta cale de intensificare a fluxurilor monetare
interregionale si internationale. Guvernele, la toate nivelele, isi propun promovarea si dezvoltarea
activitatii turistice, deoarece ea aduce noi bogatii care pot crea, la randul lor, noi locuri de munca.
In plus, guvernele trebuie sa fie preocupate de efectele turismului pe plan social si asupra mediului
inconjurator. Oricum insa, modalitatile menite sa creasca beneficiile si sa minimalizeze neajunsurile
actioneaza cel mai bine daca se bazeaza pe cercetari legate de realitatea si nevoile practicii.
In multe tari turismul este strans legat de reclama. Fragmentele bugetelor, centrale si locale,
alocate reclamei pentru turism se cifreaza, in multe tari avansate, la milioane de unitati monetare.
Cu alte cuvinte, turismul sub acest aspect are o legatura directa cu decizia politica locala si
nationala. De aceea, cercetarea in turism poate juca un rol important in publicitatea prin reclama pe
plan regional s i national. Des i reclama este, inca, fundamental o 'arta', produsele turistice
promovate prin reclama vor avea mai mult succes daca se vor baza pe consistente cercetari de
marketing. Rezultatele cercetarilor pot fi de asemenea folosite pentru alegerea mediilor de reclama,
mesajelor si audientelor, precum si pentru fundamentarea argumentatiei privind alocarea bugetului
public pentru promovarea anumitor produse turistice.
Multe dintre facilitatile folosite de turisti sunt posedate si oferite de catre agentiile publice:
locuri istorice, muzee, parcuri nationale si regionale, transport pe apa si cel aerian, stadioane
publice, rezervatii naturale importante si altele. Liniile directoare de dezvoltare a acestor activitati
si componente ale realitatii unei economii pot, uneori, sa plaseze turismul mult in parte de jos a
listei de prioritati. Pentru a evita acest neajuns, se impune o permanenta cooperare intre nivelele
responsabile privind turismul si cele ale domeniilor de activitate cu care acesta este in stransa
legatura.
Cercetarea este necesara in turism pentru a dezvolta si aplica metodele pentru estimarea
impactelor asupra localitatilor si pentru a conduce la o eficienta alocare a resurselor pentru
obiectivele ce intra in concurenta. Fireste, turismul dispune de un anumit potential pentru
promovarea cresterii economice in multe zone sau regiuni, dar el nu este intotdeauna atat de mare
cat le-ar placea sa creada unor sustinatori locali. Oricum, sumele alocate pentru deschiderea sau
extinderea dezvoltarii in turism pot si trebuie sa asigure administratiile publice centrale s i locale de
sansa creerii de noi locuri de munca si posibile venituri pentru bugetul de care dispun.
Un principiu fundamental in economie este cel potrivit caruia resursele trebuie alocate in
concordanta cu valoarea rezultatelor intrebuintarii lor in domenii diferite. Majoritatea economiilor
de piata opereaza, sub acest aspect, presupunand ca preturile, asa cum ar evolua ele in conditii de
concurenta pura, sunt cel mai bun indicator al evaluarii factorilor economici atrasi si intrebuintati in
diferite domenii. Bineinteles, concurenta pura nu exista, sau exista doar ca exceptie. In realitate,
guvernele trebuie sa ia hotarari in legatura cu folosirea resurselor publice fara sa faca referire
prioritara la preturile pietei. Ori, in astfel de situatii, analistii politici si planificatorii au nevoie de
instrumente de cercetare care sa-i ajute sa evalueze valorile economice corespunzatoare ale
resurselor publice, in absenta mecanismelor de stabilire a preturilor de piata.
2.3. Turism de masa sau metaturism ?
Natura abstracta a conceptului de turism a dus la interpretari variate, fapt ce evidentiaza
complexitatea si importanta acestui fenomen.
In general, s-au acceptat trei aspecte in definirea turismului:
. primul se ocupa de scopul sau motivarea vizitei (de exemplu, distinctia clara intre afaceri si
recreere, intre un pelerinaj la locuri sfinte sau simpla prezenta in cadrul unei activitati
religioase formale);
. al doilea are in vedere durata sau timpul presupus, respectiv realizarea distinctiei intre excursiile
de o zi si calatoriile ce implica s ederea pe parcursul mai multor zile;
. in al treilea rand, in definitie ar trebui sa se ia in calcul situatiile speciale ce pot sau nu pot fi
considerate ca apartinand turismului, precum: migratia, tranzitul, croazierele pe mare etc.
Dificultatea descrierii fenomenului turistic a generat mai multe definitii ale procesului sau:
de la 'turismul cu placere', la 'turismul ca impact', 'turismul ca agent in cautare de autenticitate',
'turismul ca imperialism' s .a. Avem insa nevoie de o definitie sintetizatoare, o definitie care sa
cuprinda toate punctele de vedere diferite. O reusita in acest sens, apreciem noi, ne ofera
cercetatorul Jafar Jafari (1977:8), cel care defineste turismul ca '_ un studiu al omului aflat in
afara locului unde traieste el de obicei, al industriei care raspunde nevoilor lui, si impactul pe care
atat el cat si industria il au asupra gazdei, adica a mediului socio-cultural, economic si fizic'. Este
o definitie complexa, care nu numi ca reuseste sa conceapa turismul ca afacere sau sistem, dar
implicit constientizeaza aspectul important al relatiei dintre oferta s i cerere.
Alaturi de aspectele legate de definirea turismului, 'a scrie' despre turism constituie o alta
problema care incita la dezbateri teoretice aprinse. Aceasta face ca, intr-un sens general, sa se
constientizeze din ce in ce mai mult impactul pe care afacerile turismului il induc asupra diferitelor
culturi si asupra mediului inconjurator. Dialogul a fost si este deosebit de aprins in ceea ce priveste
comunitatea, cultura si mediul inconjurator, componente considerate in unele lucrari ca resurse
primare ale turismului si, de asemenea, ca apartinand 'produselor' turismului.
Punctul de pornire pentru cunoasterea perspectivelor alternative ale turismului si ale
dinamicii sale se afla in stransa legatura cu recunoasterea celor doua extreme ale turismului:
turismul ca afacere si turismul ca domeniu de impact; aceste doua fatete ale subsistemului turistic,
ca parte a sistemului economic global, au fost numite 'tabara afacerilor' si 'tabara impactelor
externe' (Buck, 1978).
Misiunea institutiilor de formare profesionala s i de cercetare stiintifica este incercarea de a
Inpaca cele doua tabele. In aceasta incercare trebuie sa recunoastem ca turismul este in fapt un
produs intangibil - daca poate fi numit produs - o industrie de retele strans legate intre ele, este
rezultatul care combina nu numai servicii, peisaje si culturi, ci si traditii, curiozitati si nu in ultimul
rand ospitalitatea: el este 'o combinatie de servicii s i imagini atragatoare', dupa cum il considera
Lanfant (1980). Mathieson si Wall (1982) ofera o structura conceptuala turismului (fig.2.7) care s-a
mentinut de-a lungul timpului, aproape cincisprezece ani.
Practic, nici dezvoltarea, nici subdezvoltarea oricarei unitati sectoriale ori teritoriale nu pot
fi analizate sau interpretate fara a le corela cu ritmurile ciclice si tendintele economiei nationale si
cele ale economiei mondiale vazute ca un intreg.
Aceasta optica de abordare, cea a 'sistemelor mondiale', cons tientizarea acestor legaturi
complexe care constituie baza conditiei globale, este un element cheie in intelegerea turismului.
Faptul poate fi ilustrat de aspiratiile comerciale si de marketing ale liniilor aeriene americane
('Delta') sau britanice ('British Airways'), companii transnationale care, sub emblema 'Global
Excellence', incepand cu anii '90 au realizat o alianta globala cu alte linii aeriene straine care
opereaza in traficul aerian international (cele elvetiene si singaporeze, de exemplu). O asemenea
cooperare nu are drept scop doar extinderea afacerii (ea fiind doar rezultatul tehnologiilor
informationale s i de transport avansate), ci tinteste spre doborarea barierelor politice si spre
cunoasterea pe plan mondial a unor noi societati si culturi necunoscute pana acum. Acest mediu de
desfasurare a turismului transnational este imens.
Toate aceste evolutii cantitativ-calitative duc la concluzia ca trebuie sa consideram turismul
ca fiind un fel de marfa speciala. Avem deci dreptul sa admitem faptul ca ceea ce a inceput ca un
pelerinaj, apoi ca educatie pentru elita sau mai apoi ca amplasament, a fost transformat intr-un
produs de consum global, asemanator cu ceea ce au devenit marile companii precum Pepsi,
Benetton, McDonald's etc., societati de afaceri vazute actualmente ca fenomene globale. De aceea,
credem, se vorbes te tot mai des de un turism international standardizat.
O alta tema generala si, totodata, o caracteristica esentiala a turismului global contemporan
o constituie atentia deosebita acordata turismului in dezbaterea pe marginea laturilor sale, aflate la
poli opusi: al tarilor dezvoltate si cel al tarilor in curs de dezvoltare.
Cresterea gradului de cultura si civilizatie, pe fondul unui climat economic favorabil, a
transformat turismul, cum bine cunoas tem, intr-un fenomen de masa. Analistii unei asemenea
evolutii au si definit turismul de masa ca 'un fenomen pe scara larga, ce cuprinde toate serviciile
standardizate la un pret fix de vanzare, pentru o clientela de masa' (Poon, 1993:32). Studiile de
profil descriu patru trasaturi ce caracterizeaza turismul in masa: serviciile standardizate, fixe;
productia de masa, oferta generala catre o clientela privita nediferentiat; vacanta este petrecuta 'in
masa', fara ca turistul sa ia prea mult in considerare, sa observe prea mult locul in care acesta se
afla; in conceptia consumatorului-turist sau produs schimbari in lega tura cu petrecerea timpului
liber, chiar daca turismul in masa ramane, inca, o problema deschisa. Tot mai mult, insa,
dobandeste teren convingerea ca turismul in masa 'si-a avut locul si timpul lui', considerandu-se ca
actualmente turismul de masa se apropie de finalul existentei sale. Oricum, dezbaterea turismului in
masa se pare ca se axeaza pe doua aspecte: mediul inconjurator si comportamentul turistului
consumator.
Semnificatia sintagmei 'turism in masa' s i dialectica evolutiei sale practice nu ne ajuta insa
in dezbaterea legata de pozitia de destinatii turistice a tarilor din 'lumea a treia'. Pentru acest motiv
specialistii au introdus notiunea de metaturism.
Metaturismul este definit ca un turism pe scara larga dominat de metropole, care se
desfasoara in tarile din 'lumea a treia', la periferiile geografice, economice si de satisfactii ala
tarilor dezvoltate din punct de vedere economic. Observam astfel, diferenta dintre metaturism si
turismul in masa (care nu necesita o etalare in tarile in curs de dezvoltare si care este de fapt o
forma de turism local) si deci necesitatea tratarii lor distincte. Dat fiind faptul ca turis tii veniti in
contact cu metaturismul fac parte dintr-o lume post-moderna (ei cautand destinatii in 'lumea a
treia' pentru ca gasesc acolo un oarecare confort psihologic dat de simplitatea, de limitele si gradul
mult mai scazut al dezvoltarii tarilor din aceasta categorie), consideram ca semnificatia termenului
de metaturism ajuta la descrierea acestui fenomen.
2.4. Factori de influenta ai dezvolta rii turismului
Evolutia spectaculoasa a turismului, sub cele doua laturi corelative ale sale: productia si
consumul, secondata de amplificarea si diversificarea implicatiilor sale, releva receptivitatea acestui
domeniu la dinamica societatii, evolutia lui sub incidenta unui sistem complex de factori,
diferentiati intre ei prin natura, rol si participare in proportii diferite la determinarea fenomenului
turistic. Influenta lor pulsatorie, ondulatorie variaza nu numai in functie de continutul specific al
fiecaruia, ci si in raport cu momentul si locul actiunii. In plus, interconditionarea lor reciproca si
simultaneitatea actiunii acestora potenteaza efectul final, facand destul de greoaie cuantificarea
aportului fiecaruia1.
In literatura de profil constatam existenta unor referiri numeroase la intelegerea cauzelor
aparitiei si dezvoltarii turismului, precum si incercari de grupare a factorilor de influenta si de
comensurare a dimensiunii si sensului actiunii lor.
A. Una dintre cele mai importante si cuprinzatoare clasificari intrebuinteaza drept criteriu
natura social-economica. Sub acest aspect sunt identificati factorii:
- economici: veniturile populatiei si modificarile acestora, oferta turistica, preturile si tarifele;
- tehnici: tehnologiile in constructii, parametrii tehnici ai instalatiilor si echipamentelor
specifice serviciilor turistice, performantele mijloacelor de transport etc.;
- sociali: timpul liber s i urbanizarea;
- demografici: evolutia cantitativa a populatiei, structura pe varste si categorii socio-
profesionale, modificarea duratei medii a vietii;
- psihologici, educativi si de civilizatie: nivel de instruire, interesul pentru cultura, dorinta de
cunoastere, caracterul si temperamentul individual, moda s .a.;
- politici: formalitati la frontiera, prioritati sau facilitati in turismul organizat, regimul vizelor,
diversitatea tipologica a aranjamentelor etc.
B. Dupa importanta lor in influentarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificati in:
- primari: timpul liber, miscarea populatiei, veniturile, oferta;
- secundari: cooperarea internationala, facilitati de viza sau organizatorica, diversitatea
structurala a serviciilor suplimentare etc.
C. In functie de durata in timp a actiunii lor se disting factorii:
- permanenti: cresterea timpului liber, modificarea cantitativa si structurala a populatiei,
modificarea veniturilor etc.;
- conjuncturali: crizele economice, instabilitatea politica, confruntarile militare, catastrofele
naturale, conditiile meteorologice s.a.
D. O alta grupare divide factorii ce influenteaza dezvoltarea turismului, in functie de sensul
interventiei lor, in:
- exogeni, respectiv elementele de ordin general care stimuleaza global, autonom, din afara
acestui domeniu, dezvoltarea turismului, cum ar fi: sporul natural al populatiei, care
amplifica cresterea numarului turistilor potentiali, cresterea gradului de urbanizare,
cresterea veniturilor destinate practicarii turismului, sporirea mobilitatii populatiei ca
rezultat al motorizarii etc.;
- endogeni, respectiv cei ce se refera la modificarile din continutul activitatii turismului, din
interiorul acestui domeniu, cum ar fi: diversificarea gamei serviciilor oferite,
lansarea de noi produse turistice, cresterea calitatii serviciilor prestate pentru turisti,
ridicarea nivelului de pregatire a personalului turistic etc.
E. Factorii care determina evolutia turismului pot fi structurati si in raport cu orientarea
influentei lor asupra celor doua laturi corelative ale pietei, existand din acest punct de vedere doua
categorii:
- factori ai cererii turistice: dinamica populatiei, urbanizare, venituri, timp liber etc.;
- factori ai ofertei: costul prestatiilor oferite, diversitatea s i calitatea serviciilor, nivelul de
pregatire a fortei de munca.
Abordarea structurala a factorilor care determina evolutia turismului, fata de cele mentionate
anterior, poate fi completa si cu alte elemente. Totodata, pot fi utilizate si alte modalitati de grupare
a acestora in functie de obiectivul urmarit in analiza. Cele cateva grupari ale factorilor invocati,
enumerate mai sus, incearca doar sa sublinieze numarul mare al variabilelor fenomenului turistic si
diversitatea sensurilor de actiune asupra acestuia.
2.5. Factori restrictivi ai activitat ii turistice
Constrangerile reprezinta acei factori-cauza ce ridica obstacole pe drumul atingerii
scopurilor. Divers i factori de ordin administrativ, sanitar, politic, economic sau natural pot frana sau
chiar intrerupe atractia pentru o destinatie. Profesionistii turismului trebuie sa tina seama de
actualitatea nationala si internationala s i din acest punct de vedere.
Este de dorit sa avem resurse nelimitate de distractie psihica, profituri si impacturi locale.
Dar aceasta nu este posibila, intrucat ceva tot timpul ti se pune in cale. Turismul trebuie sa faca fata
unui numar mare de constrangeri. Pentru a se putea face o analiza a relatiilor ce apar, din acest
punct de vedere, si pentru a orienta activitatea din turism in directiile cele mai avantajoase ale
acesteia, va fi necesar sa cunoastem constrangerile.
1. Cererea. Fiecare firma care furnizeaza bunuri substantiale si servicii turis tilor este
constransa de cererea clientilor sai, care leaga cantitatea cumparata de pret, bogatie si venit. Turistul
si partenerul sau se vor gasi permanent intr-o relatie directa. De aceea, privind turismul ca un
fenomen mondial, doi factori economici joaca un rol primordial: paritatea monetara si costul vietii.
De exemplu, cresterea dolarului american in raport cu alte monezi, dupa 1980, a favorizat sejururile
americanilor in afara SUA si le-a franat pe cele ale francezilor spre SUA. Sau, daca Spania a
devenit prima tara receptoare din lume, aceasta se datoreaza, in mare parte, si cursului slab al
monedei sale nationale (peseta).
Costul vietii pentru un turist depinde de paritatea monetara, dar in masura direct
proportionala de datele economice ale propriei tari.
2. Oferta de resurse atractive. Una dintre cele mai importante constrangeri, cu care se
confrunta industria turistica ca intreg, este caracterul limitat cantitativ al resurselor disponibile
pentru distractia turistica. Acest aspect este si mai evident cand este luata in considerare distributia
geografica a destinatiilor (locurilor) turistice. Anumite zone sunt pur si simplu atractii mai bune
pentru turisti decat altele.
3. Constrangeri tehnice s i de mediu. Acestea sunt legate, de obicei, de un anume loc sau
situatie s i implica aspecte de tipul relatiilor dintre, spre exemplu: numarul pes tilor si cel al
pescarilor, numarul oamenilor care se pot deplasa intr-o zona fara a-i cauza daune inacceptabile,
numarul elefantilor ce pot fi intretinuti intr-o zona (naturala) salbatica, impactul asupra
comportamentului leilor pe care-l are observarea lor din masina, numarul de locuri de tabara posibil
intr-o zona fara a dauna mediului etc.
4. Constrangeri de timp. Timpul de vacanta disponibil limiteaza posibilitatile turis tilor.
Durata sezonului turistic influenteaza profitabilitatea afacerilor orientate spre turism si impactul
cheltuielilor turistice asupra economiei locale.
5. Indivizibilitat i. In turism este necesar mult timp pentru negocieri si decizii de tipul 'totul
sau nimic'. Si aceasta pentru ca: nu este posibil sa zboare sau sa circule doar o jumatate de avion
sau autocar, chiar daca locurile sunt ocupate numai pe jumatate; nu este profitabil sa clades ti un
hotel sub o anumita marime; o sosea nu poate fi construita doar pe jumatate, ci pe toata lungimea
sa, de la un capat la celalalt.
6. Constrangeri administrative si sanitare. Toate formalitatile, fie ca sunt administrative,
vamale sau sanitare, sunt detaliate pentru fiecare tara in Travel Information Manual (TIM - Manual
de Informatii pentru Calatorie) si accesibile pentru sistemele informatice ale companiilor aeriene
din lumea intreaga. Dar, obligatia de a prezenta un act de identitate in fata vamesului, in scopul
verificarii dreptului de trecere a frontierei, nu este agreata cu usurinta de orice individ in calitate de
turist. De asemenea, necesitatea de a se vaccina poate descuraja anumite vocatii de voiajori. De
exemplu, pentru a calatori in Africa este obligatorie vaccinarea contra febrei galbene. Sau, inainte
de a pleca in Asia de Sud-Est este recomandata vaccinarea contra holerei.
7. Constrangeri politice si sociale: ideologii s i conflicte armate. Anumite tari, in deceniile
anterioare, au nationalizat turismul receptor si au creat agentii de stat. Calatoriile organizate sunt
deci obligatorii si releva monopolul agentiilor nationale. Sfarsitul deceniului trecut si inceputul
actualului deceniu, in urma abandonarii mecanismului de comanda, de tip planificat-centralizat sau
comandat din unele tari europene, intre care si tara noastra, a marcat restrangerea pana la desfiintare
a monopolului de stat in afacerile turistice. Totodata, instabilitatea interna intr-o tara sau angajarea
sa intr-un conflict international compromit evident desfasurarea oricarei activitati turistice. In plus,
catastrofele naturale pot priva o regiune sau tara de turisti.
8. Constrangeri de primire: turistul si confortul sau. Existenta unor standarde inferioare
ale infrastructurii de acces (piste de aeroport prea scurte pentru avioanele mari, de exemplu),
insuficienta mijloacelor de cazare, absenta hotelurilor cu peste 10 camere, conditiile meteorologice
dificile sau lipsa atractiilor naturale sau culturale compromit evident dezvoltarea oricarei activitati
turistice.
9. Constrangeri auto-impuse. Acest tip de constrangeri provine din nevoia de conciliere a
conflictelor vizand scopurile. Conflictele pot aparea in interiorul firmei sau intre firme, agentii
guvernamentale, si asa mai departe, care incearca sa dezvolte o anumita zona.
10. Lipsa de cunos tint e si informatii. Multe activitati sunt limitate din cauza faptului ca se
cunoaste putin despre situatiile particulare noi ce intervin pe parcursul existentei firmelor turistice.
Oamenii de afaceri sunt obisnuiti sa traiasca cu o anumita doza de nesiguranta, dar exista,
inevitabil, limite in riscul pe care sunt dispusi sa si-l asume. Tot asa influenteaza ignoranta si
operatiunile guvernamentale intreprinse in domeniul activitatii turistice.
11. Limite ale resurselor de sust inere. In activitatea practica a unui agent economic exista
permanent limite in volumul disponibilitatilor banesti, capitalul social, talentul managerial,
specialistii de care poate dispune, cantitatea materialelor de constructie etc. Acestea, la randul lor,
limiteaza sansele de amplificare si furnizare a experientei turistice, rateaza ocaziile realizarii de
profit sau de dezvoltare a atractiilor locale.
De multe ori aceste constrangeri individuale interactioneaza, creand constrangeri compuse
asupra activitatilor.
Intrebari recapitulative
1. Care sunt si ce semnifica termenii de baza ai activitatii turistice?
2. Cum pot fi categorisiti turistii si ce momente semnificative aveti in vedere cu privire la
aprofundarea s i standardizarea structurilor din domeniu? Ce elemente structurale fundamentale
presupune fenomenul 'turism'?
3. Dezbateti inter-relatiile: timp de munca - timp liber, turism - calatorie, recreere - turism.
4. Cum explicati caracterul plurivalent al turismului?
5. Ce justifica metaturismul ca fenomen contemporan? Dar turismul international standardizat?
6. Grupati, dupa diferite criterii, si comentati factorii care influenteaza activitatea turismului.
7. In fata caror constrangeri se afla prezentul si, mai ales, viitorul dezvoltarii turistice?
|
