TURISMUL - INDUSTRIA TIMPULUI LIBER
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, când problema petrecerii timpului liber s-a conturat ca obiect de studiu la nivel mondial, John Pimlott, istoric britanic, atragea atentia asupra faptului ca 525i81f stiinta istoriei a omis, de altfel într-un mod cu totul neintentionat, una din componentele cele mai importante ale culturii moderne, si anume migratia orasenilor aflati în concediu spre zonele de mare, la sate sau la munte. Cautarea în masa a relaxarii si odihnei într-un mediu necunoscut, având protectia organizatiilor de turism, este specifica lumii moderne, concediul anual reprezentând o îmbunatatire calitativa a vietii, dând nastere la obiceiuri si mode, numite mai nou trend-uri, în ceea ce priveste petrecerea celui mai pretios timp liber al omului modern.
La început se poate vorbi de o anumita perspectiva turistica, respectiv turismul nu mai este asimilat doar cu o vacanta anuala, el devine o realizare de exceptie din punct de vedere spatial, temporal si social. În perioada de formare care începe din secolul al 19-lea, când apar si primele inovatii în domeniul turistic: ghidul turistic, calea ferata, calatoria cu toate cheltuielile incluse în pret, turismul se transforma într-un mod de viata în aer liber caracterizat prin lipsa preocuparilor cotidiene, un comportament care se repeta la interval de un an.
În consecinta se impune crearea infrastructurii necesare care deserveste deopotriva turistii cât si localnicii: infrastructura turistica si cea generala, se stabileste un set de practici turistice sau o conduita în ce priveste comportamentul turistului, prin care se aduce la cunostinta publicului calator reguli de calatorie, informatii referitoare la itinerarele calatoriilor de urmat etc. În timp aceasta oferta devine accesibila unui numar tot mai mare de indivizi din diferite categorii sociale.
Activitatea de turism se impune însa abia în a doua jumatate a secolului al 20-lea, moment în care aceasta îsi consolideaza pozitia si devine parte componenta a vietii oamenilor în majoritatea tarilor dezvoltate, chiar daca el a îmbracat forme diferite, cum ar fi, de exemplu, în tarile foste socialiste unde s-a conturat un puternic turism de masa (cu forme de manifestare diverse: turism social, turism de odihna si recreare, turism balneo-climateric), pe când în statele occidentale turismul s-a conturat în cele mai diverse forme, atacând sau descoperind în permanenta noi destinatii turistice.
Paradoxal turismul se asociaza cu o aparenta lipsa de scop pragmatic a calatoriei, dar în încercarea de a se justifica cheltuiala de timp, bani si energie, turismului i se încearca totusi atribuirea unui scop rational: recrearea (refacerea starii fizice si psihice) si educatia (cunoasterea unui mediu cultural nou).
Astazi, pentru a motiva activitatea turistica, aceasta se face prin relevarea contrastelor, ca de exemplu odihna si relaxare în opozitie cu distractie si activitate. Totusi, pentru a afla de ce un numar tot mai mare de oameni se implica anual în evenimente a caror utilitate ramâne atât de greu de stabilit, trebuie cautate motivatiile mai profunde. Astfel, pe lânga premise de ordin social, economic, cultural, rolul principal este atribuit premiselor de ordin psihologic: turismul reprezinta expresia si consecinta unei manifestari specifice ale omului modern, devenind una din cele mai mari branse economice mondiale. În momentul de fata, puterea de influenta a turistilor este tot mai mare, desi pâna acum turismul a fost ignorat, probabil si datorita faptului ca se considera ca între turisti si calatori exista o diferenta fundamentala: primii având eticheta ca sunt lipsiti de originalitate si eroism, fapt pentru care turistii au fost întotdeauna tinta dispretului criticii culturale (calatori pe cai batute), pe când cel care tine la imaginea sa se considera calator, deschizator de drumuri, promotor al unei destinatii turistice.
Calatoria înseamna sau presupune o experienta inedita, ea se face între spatii, culturi si civilizatii diferite, calatorul nu se mai misca acum doar orizontal, strabatând o varietate de forme de relief, ci si vertical, cercetând treptele evolutiei prin istoria ascunsa în ele, educându-se la destinatiile vizitate, considerate nuclee, zone centrale ale umanitatii.
Turismul modern debuteaza sub forma calatoriilor de dragul calatoriei, cu doua tipuri de motivatii pentru turist: una de a-si trata sanatatea si de a se relaxa, iar cealalta de a acumula cunostinte despre viata, cultura, traditiile altor popoare. Cu timpul, au aparut si alte motivatii dintre cele mai diverse, materializate sub variate forme de calatorie: pentru efectuarea bailor de soare, bai marine (prilej cu care s-a pus si problema costumului de baie sic, a unei anumite mode de vacanta), drumetii montane, practicarea sporturilor, chiar si calatoria la oras cu treburi strict determinate a devenit turistica, cei care, plecati de acasa cu afaceri ajungeau la o destinatie renumita pentru viata de noapte, petreceau în baruri sau cluburi sau faceau o vizita la un obiectiv reprezentativ. În timp, motivatiile au devenit tot mai variate, suferind numeroase transformari si adaptari în functie de modificarile structurii sociale a turistilor, dorintele fiecarui turist în parte fiind diferentiate dupa categoria sociala, educatia, vârsta sau sexul acestuia.
Printre cele mai importante motivatii ale turistilor acestui nou secol si mileniu pot fi enumerate autenticitatea si originalitatea locurilor vizitate, întoarcerea la natura, vacantele cu tematica sau cele active, acestea din urma fiind considerate cea mai buna modalitate de refacere a organismului (fizic si psihic) dupa efortul depus în cursul anului.
Turismul a crescut în importanta o data cu cresterea veniturilor pe gospodarie si ocupa în prezent locul doi în ceea ce priveste cheltuielile efectuate de fiecare gospodarie pe activitati de recreare si agrement.
Turismul poate include pe de o parte activitati simple, puternic "divizate" de catre participanti, cum ar fi campingul sau expeditiile si excursiile de o zi, dar si activitati mai elaborate, de obicei puse la punct de catre agenti economici specializati, cum ar fi pachetele de servicii turistice care implica transport, cazare, masa, activitati de agrement etc.
În ambele cazuri sunt de maxima importanta atât contextul, cât si experienta celui ce organizeaza vacanta în asigurarea satisfactiei pentru turisti sau pentru cei ce iau parte la respectiva vacanta.
Turismul poate fi definit ca un amalgam de mai multe componente: calatoria în sine, o sedere temporara, vizitarea unei anumite destinatii si activitati întreprinse la destinatia respectiva. Aceste componente, prezente atât în cadrul turismului intern, cât si international, au ca element central turistul, desi cel mai adesea folosit de catre agentiile guvernamentale (în intentia lor de a masura diferite aspecte ale fenomenului turistic) este termenul de "vizitator".
Astfel vizitatorul este o persoana ce calatoreste într-o tara, alta decât cea de resedinta, din orice motive, mai putin cele legate de o ocupatie remunerata din interiorul tarii vizitate. Definitia, aplicabila în cazul turismului international, poate fi adaptata si pentru turismul intern prin simpla adaugare a cuvintelor "sau regiune" dupa cuvântul "tara".
Vizitatorii au fost împartiti în doua grupuri distincte:
. Turistii, vizitatori care fac cel putin o oprire de o noapte si ramân într-o regiune sau tara cel putin 24 de ore.
. Excursionistii (incluzând aici cei care fac calatorii de o zi si persoanele în tranzit), vizitatori temporari care stau într-o regiune sau tara mai putin de 24 de ore.
Turismului i se asociaza foarte frecvent termenul de "industrie". Se fac referiri la industria turistica, cererea turistica, resurse turistice, produse si piete turistice, facilitati turistice si servicii turistice. Doua lucruri ar trebui mentionate aici. Primul se refera la faptul ca nu este întotdeauna clar daca termenul de "turist" a fost utilizat în sensurile precise, mentionate mai sus. Ar fi cu siguranta mult mai corect, adecvat si mai putin confuz sa ne referim la industria turistica, piete si facilitati pentru turisti etc. doar atunci când cineva doreste sa-si concentreze atentia asupra acelor vizitatori ce stau mai mult decât 24 de ore la o anumita destinatie.
În al doilea rând, desemnarea turismului ca fiind o "industrie" poate fi contestata oricând, atâta timp cât nu exista un "produs" distinct, ci doar o combinatie de "produse" furnizate de industrii separate (transport, cazare, agrement) si care nu satisfac doar necesitatile vizitatorilor, ci si pe ale membrilor comunitatilor locale.
În acest context se poate vorbi de asa numita "cultura a turistului" care se refera la modul de viata practicat de turisti în timpul calatoriilor lor, "cultura" care a fost foarte putin studiata si prin urmare a fost foarte putin înteleasa si cunoscuta.
Aceasta cultura este complet diferita de "cultura" înteleasa ca mod de comportare a populatiei din zona unde turistul a decis sa-si petreaca vacanta. Daca, din punctul de vedere al turistului, asa numita "cultura a turistului" presupune un mod de viata temporar, privind din punctul de vedere al populatiei locale, comportamentul turistilor este perceput ca fiind permanent, având particularitatile usor de recunoscut: un anumit limbaj, obiceiuri, loc de cazare si activitati tipice de agrement.
Pentru o mai buna întelegere a ce înseamna sa fii turist si ce impact poate avea acest lucru asupra populatiei gazda, în functie de cât sunt de convinsi si dispusi turistii de a experimenta lucruri noi, cu care sunt mai putin familiarizati în cadrul societatii gazda, s-au identificat 4 mari tipologii de turisti:
A. Cei care circula în sistem neinstitutionalizat (apeleaza la calatoriile pe cont propriu)
1. Exploratorii - cei care cauta în permanenta noi trasee, noi destinatii, care doresc sa descopere "ciudatenii" si sunt în cautarea ineditului.
2. Drumetii - ce care merg pe drumuri "batatorite" sau cunoscute dinainte.
B. Cei care calatoresc în sistem institutionalizat (apeleaza la formele de turism organizat si semiorganizat)
3. Turisti individuali
4. Grupuri de turisti
Primii îsi organizeaza singuri calatoriile, folosindu-se de facilitatile locale si cunosc foarte bine populatia locala datorita deselor contacte pe care le au cu aceasta. Deoarece ei sunt doar câtiva ca numar, exploratorii si drumetii au un impact redus asupra societatii gazda.
Celelalte doua categorii îsi aranjeaza calatoriile si vacantele prin intermediul unor agentii de turism si sunt în cautarea unor statiuni bine cunoscute si populare. Turistii de masa, atât individualii cât si grupurile sunt în cautarea unor clemente cu care sunt familiarizati si au tendinta de a-si crea "propriul lor univers" în locul unde îsi petrec vacanta.
Prin urmare, aceasta clasificare se refera la tipul de "experienta" pe care vrea sa o traiasca turistul. Iar tipul de experienta cautata (recreare, placere, cautarea de noi "centre spirituale") determina forma de turism la care va apela turistul. Astfel, cei ce apeleaza la forma de turism organizat sau de masa, cu standardele de cazare de tip occidental, facilitati pentru activitati de recreare, servicii, conditii bune de calatorie si de servire a mesei, vor avea o experienta diferita de cea a exploratorilor care "absorb" cultura populatiei gazda, se folosesc de facilitatile locale si îsi fac singuri toate aranjamentele legate de calatoria pe care o vor întreprinde. Cei ce vor apela la turismul de masa nu vor trai experiente asemanatoare cu aceia care cauta si descopera "noi centre spirituale", pentru ca turismul de masa nu le va permite turistilor (chiar daca ei ar dori acest lucru) sa evadeze din mediul care le este familiar, caracterizat de confortul de tip occidental, practic nu pot sa evadeze din "propriul lor univers".
|
