TURISMUL INTERNATIONAL - parametri economici si starea de fapt

TURISMUL INTERNA IONAL - parametri economici si starea de fapt

Nu se poate realiza o analiza a turismului românesc fara a se urmari evolutiile indicatorilor turistici la nivel international. O prima imagine ne prezinta un turism international înfloritor, ce are un curs ascendant. De asemenea, previziunile privind viitorul turismului, fundamentate pe extrapolarea influentei factorilor, anticipeaza o crestere continua a acestuia.

Influenta evenimentelor i 10310m1215k nternationale (ex. razboiul din Irak, epidemia de meningita atipica din Asia) nu fac decât sa frâneze nivelul de crestere al indicatorilor, insa nu pot determina o scadere a acestora.

Turismul este considerat în primul rând "o forma de recreere alaturi de alte activitati si formule de petrecere a timpului liber"[1].

Pentru prima data, termenul de turist a fost folosit în anul 1800 de catre Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulata " Anecdote ale limbii engleze"[2]. În Franta, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în "Memoriile unui turist" din 1838.

Definitiile din 1936-1937, adoptate de Comitetul de Turism al Ligii Natiunilor, conform carora "turistul strain este orice persoana care viziteaza o alta tara decât cea în care îsi are resedinta"[3], au fost reformulate în anul 1950 de catre Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism( în prezent O.M.T. - Organizatia Mondiala de Turism), în cadrul reuniunii de la Dublin. Noua definitie includea în rândul turistilor si elevii si studentii care locuiesc temporar în strainatate.

Aproximativ un deceniu mai târziu, în 1963 la Roma, în cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor internationale, se recomanda folosirea termenului de vizitator. Astfel se acopera doua mari categorii de vizitatori:

Turisti - vizitatori temporari ce stau cel putin 24 de ore în tara vizitata[4]

Excursionisti[5] - vizitatori temporari ce calatoresc pentru propria placere si stau mai putin de 24 de ore în tara vizitata

Cu aceeasi ocazie a fost definit si calatorul (turistul) în tranzit, considerat a fi orice persoana care traverseaza o tara, chiar daca ramâne mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata si/sau sa aiba alte scopuri decât cele turistice.

În momentul actual, sistematizând semnificatia termenilor si definitiile recomandate de O.M.T., în legatura cu turismul international, retinem urmatoarele:

A.         Vizitatorii internationali[6] - orice persoana ce viziteaza o tara, alta decât cea în care îsi are resedinta sa obisnuita, pentru orice alt motiv decât desfasurarea unei ocupatii remunerate în interiorul tarii pe care o viziteaza. Acestia se împart în:

a.          turistii internationali - vizitatorii care petrec cel putin o noapte în tara de destinatie

b.          excursionistii internationali - vizitatorii care nu petrec nici o noapte în tara de destinatie. Acestia includ si vizitatorii pasageri pe nave de croaziera, dar nu includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene.

În anul 1991, la Ottawa, a avut loc Conferinta internationala asupra statisticii voiajelor si turismului. Recomandarile acestei conferinte au fost adoptate în anul 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de statistica a Natiunilor Unite[7].

Clarificarile propuse si adoptate au vizat o gama larga de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri:

continutul notiunii de turism si formele turismului;

conceptul de vizitator si, corespunzator, locul, durata si motivul calatoriei;

industria turistica: continutul si clasificarea elementelor componente;

clasificarea activitatilor turistice, pornind de la oferta, în conexiune cu structurile fundamentale ale produselor si serviciilor CITI (Clasificarea Internationala Tip Industrii a activitatilor), NACE (Clasificarea industriala generala a activitatilor economice în Comunitatea Europeana).

În privinta turismului, potrivit noilor reglementari, acesta desemneaza "activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, în locuri situate în afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive"[8]

Corespunzator acceptiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului:

turismul intern[9] - rezidentii unei tari date care calatoresc numai în interiorul acesteia;

turismul receptor- non-rezidentii care calatoresc în tara data;

turismul emitator - rezindetii tarii date care calatoresc în alte tari.

Conform acestor definitii ale formelor de turism, se deduce ca turismul international este alcatuit din turismul receptor si turismul emitator[10].