TURISMUL - O SANSA PENTRU DEZVOLTAREA ROMANIEI IN PRAGUL MILENIULUI III

TURISMUL - O SANSA PENTRU DEZVOLTAREA ROMANIEI

IN PRAGUL MILENIULUI III

"Turismul, in sensul mdern al cuvantului, este. un fenomen al timpurilor noastre bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului inconjurator,pe nasterea si cultivarea sentimentului de receptivitate pentru frumusetile naturii"

G. Freuler

'Structura pe ramura a economiei nationale de care avem nevoie este industrie - agricultura - turism competitive.'

N. N. Constantinescu

Restaurant Sura Dacilor - Poiana Brasov

TeI.004-0268-262327, Fax: OO4-O268-262423

1.1. REALITATI SI TENDINTE IN EVOLUTIA TURISMULUI. TURISMUL VIITORULUI

Privit in ansamblu, turismul constituie un fenomen social-economic complex, specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viafa societatii si, ca atare, influentat de evolutia ei. Adresandu-se unor segmente largi ale populatiei si raspunzand necesitatilor oamenilor de refacere a sanatatii, de recreere si cunoastere, turismul se caracterizeaza printr-un inalt dinamism, atat la nivel national cat si la nivel mondial. Totodata, prin caracterul lui de masa si continutul sau complex, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicatii profunde asupra evolutiei intregii societati.

Pe plan social, turismul asigura accesul oamenilor la tezaurul de civilizatie si frumusete al societatii, faciliteaza schimbul de opinii, idei, ganduri, contribuind in mod egal la formarea intelectuala a indivizilor si la intelegerea intre popoare.

Pe plan economic, turismul se dovedeste a fi un factor al progresu­lui economic, cu largi si pozitive implicatii asupra dezvoltarii intregii socie­tati. Astfel, prin faptul ca actioneaza in directia introducerii in circuitul economic, (intern si international) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural istoric, de mare atractie, si a unora din realizarile contemporane in domeniile constructiilor si artei, turismul se constituie intr-un factor dinamizator al sistemului economic si social, intr-un mijloc de diversificare a structurilor economice, intr-un factor de optimizare, a structurii economiei locale.

Sub aspect strict economic, turismul prezinta numeroase avantaje fata de alte domenii de activitate:

valoarea adaugata in turism fata de alte ramuri este supe­rioara, datorita faptului ca importul de materii prime, pentru acest domeniu este nesemnificativ;

turismul nu este o ramura energointensiva;

utilizeaza in mare masura, materii prime autohtone, practic inepuizabile;

permite transferarea in valuta a unor resurse materiale si umane, neexploatabile pe alta cale;

cursul de revenire in turism este avantajos comparabil cu alte ramuri, deoarece realizandu-se ca export invizibil (in interio­rul tarii) pretul produselor turistice nu mai este incarcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale.

turismul reprezinta o parte insemnata a consumului intern antrenand, direct sau indirect, importante cantitati de produse industriale;

asigura dezvoltarea echilibrata a tuturor zonelor tarii, inclusiv a celor considerate ca lipsite de oferta turistica atractiva.

Turismul, din punct de vedere economic, este un consumator de bunuri si beneficiar de servicii. Din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin factorilor generatori directi, din economia turistica ca venituri, o alta parte intra in bugetul statului sub forma impozitelor, taxelor etc, iar o parte este transmisa diverselor ramuri ale economiei pentru prestatii anterioare. Incidenta turismului asupra economiei nationale se manifesta atat prin efecte directe (cresterea productiei, utilizarea fortei de munca), cat si indirecte (investitii in alte sectoare de activitate - servicii, comert etc).

Turismul isi face simtita actiunea sa favorabila asupra altor ramuri ale economiei nationale, in primul rand prin cererea de bunuri si servicii adresate. Astfel, la industria constructiilor, turismul face apel pentru a-i asi­gura dezvoltarea bazei materiale (construirea a noi unitati de cazare, de agrement etc); la industria constructiilor de masini pentru a-i furniza insta­latiile specifice; la industria textila, pentru a-si procura materialele necesare confectionarii lenjeriei, covoarele, mochetele etc. in al doilea rand, influenta pozitiva este rezultatul circulatiei turistice, care apeleaza la o sene de servi­cii (transportul in comun, medicale, servicii de intretinere etc.) si la industria artizanatului. Este de mentionat actiunea favorabila a turismului asupra altor ramuri si prin posibilitatile pe care le ofera populatiei de a-si reface capaci­tatea de munca, ceea ce, in mod normal, are consecinte pozitive asupra pro­ductivitatii muncii si creativitatii. Turismul, in dezvoltarea lui, favorizeaza utilizarea disponibilitatilor de forta de munca si stabilizarea acesteia, cu toate consecintele ce decurg de aici pentru nivelul de trai. Ca activitate com­plexa, turismul determina mutatii in dezvoltarea in profil teritorial, contri­buind astfel la atenuarea dezechilibrelor interregionale si intraregionale privite la scara locala, nationala sau mondiala: cu investitii initiale mici se pot procura resurse financiare capabile sa provoace o dezvoltare in lant a celorlalte activitati producatoare de venit national si sa absoarba forta de munca locala disponibila.

Importante implicatii economice se produc in cazul turismului inter­national. In raport cu conditiile concrete ale fiecarei uiri, turismul reprezinta un export sau import: bunurile si serviciile pe care le consuma turistii pe durata deplasarii lor intr-o tara, pentru aceasta pot fi asimilate unui export, in timp ce cheltuielile pe care le face un turist in strainatate reprezinta, pentru tara lui de resedinta, un import.

In acest context, in tarile cu potential turistic bogat si turism dez­voltat, turismul se manifesta ca un important capitol al exporturilor, oferind piata de manifestare unei game variate de produse si servicii care, in alte conditii, nu se pot exporta sau se exporta in cantitati mici, cu eforturi si riscuri mari. Astfel, turismul se afirma ca o importanta sursa de devize sau de economisire a acestora contribuind la echilibrarea bala 434c22e ntei de plati. Cand turistii dintr-o tara calatoresc in alta tara, actiunea devine import de turism pentru prima tara si influenteaza balanta de plati in acelasi fel ca si importul.

Aportul si locul turismului in economia nationala pot fi apreciate printr-un sistem de indicatori, care exprima sintetic aspectele mentionate:

ponderea cheltuielilor turistice in totalul cheltuielilor de consum
(Pc)

Pc = (∑C_t / ∑C_c) x l00

unde: C_t= cheltuileli turistice, iar C_c = cheltuieli de consum;

aportul incasarilor turistice in produsul national net (A;)

Ai = ( I_t / PNN) x l00

unde: I_t = incasari din turism, iar PNN = produsul national net;

ponderea personalului folosit in turism fata de totalul populatiei
active (P_p)

P_P = (P_t / P_a) x l00

unde: P_t = personalul folosit in turism, iar P_a= populatia activa;

aportul turismului in exportul de marfuri (A_t)

A_t = (I_te / E_m) x l00

unde: I_te = incasari turisti externi, E_m = exportul de marfuri;

ponderea turismului in importul de marfuri (P_tj_m)

P_tim = (C_te / I_m) x l00

unde: C_te = cheltuieli turistice ale populatiei autohtone in alte tari,

I_m= importul de marfuri;

Efectul multiplicator

Analizele efectuate pentru masurarea incidentei globale ale cheltu­ielilor turistilor asupra economiei nationale au condus la constatarea efec­tului multiplicator ai turismului, inteles ca o suita neintrerupta de inductiuni, de transformari a puterii de cumparare turistice in venituri si cheltuieli in diferite sectoare ale economiei cu care turismul are tangenta: o suma de bani chekuita de usi turist, de exemplu intr-un hotel, va fi utilizata pentru noi investitii (echipament, instalatii etc), pentru plata personalului sau plata unor bunuri si servicii; ia randul lor, beneficiarii vor utiliza banii primiti pentru a acoperi nevoile lor personale sau a achita propriile lor datorii. Banii turistului sunt astfe! cheltuiti de mai multe ori, repartizandu-se intre diferite sectoare ale economiei nationale provocand de fiecare data noi venituri. Se apreciaza ca in sfera efectului multiplicator se include numai efectul economic pozitiv indirect al turismului asupra economiei nationale, acesta fiind specific atat investitiilor in turism, cat si incasarilor realizate din aceasta activitate.

Ratele de multiplicare a incasarilor turistice in circuitul economic depind de viteza cu care banii se scurg spre alte destinatii pana cand acestia ies din circuitul economic intern sau, in cazul in care este vorba de turismul intern, pana in momentul cand reapar in mainile turistilor autohtoni. Incidenta economica a cheltuielilor turistice va fi cu atat mai mare cu cat tara este mai dezvoltata din punct de vedere economic.

In literatura de specialitate exista incercari de a surprinde, in formule matematice, efectul multiplicator al turismului, dar cercetarile se impun continuate. Spre exemplu, formula pentru determinarea cantitatii de munca generata de cheltuielile turistice dintr-o anumita regiune a tarii se prezinta astfel:

_{n n}

X_iB_i 1 + ∑ X_iV_i

^{i = 1 i = 1} _n

1 + L ∑ X_iV_i Z_i

^{i = 1}

in care: i = (1, 2, n) tipurile de consum;

X = cota - parte dintr-o unitate monetara cheltuita pentru fiecare gen de consum;

B - munca angajata de o unitate monetara cheltuita;

V = valoarea adaugata;

L = inclinatia spre consum;

Z = cota - parte de venit cheltuita in interiorul tarii.

H.G. Clement indica pentru calculul efectului multiplicator urmatoarea formula:

1

R =

1 - Δa

in care: R = efectul multiplicator;

a = coeficientul de elasticitate a consumului turistic. Dupa calculele existente in literatura, cheltuielile turistice antreneaza activitatea economica in tarile beneficiare, cu un efect multiplicator intre 3,2 si 5,5 in anul care urmeaza celui in care s-a efectuat cheltuiala; in tarile unde pierderea este mare sau randamentul este intarziat efectul multiplicator se ridica la valori intre 3,2 - 3,5, in timp ce in tarile puternic dezvoltate el este superior valorii de 5,5.

Dupa cum se stie, secolul XX a marcat schimbari spectaculoase in toate domeniile. Progresele tehnologice ale acestui secol, bazate pe mari descoperiri stiintifice in domeniile matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, au determinat o dinamica fara precedent in viata economica si sociala, in evolutia societatii. Toate aceste progrese sunt generatoare de probleme noi, civilizatia umana intrand in conflict cu mediul ambiant, cu suportul natural

A

al existentei societatii umane si al vietii pe planeta.

In aceste conditii si turismul urmeaza sa cunoasca noi directii de dezvoltare. Pastrand tot ce este valoros si eficient in evolutia sa de pana acum, turismul urmeaza sa cunoasca restructurari profunde, in concordanta cu transformarile pe care le va cunoaste economia viitorului.

Economia viitorului va fi, in egala masura, o economie umana, ecologica, informationala si durabila. Dupa A. Tofler, factorul principal al economiei viitorului este puterea prin cunoastere. Or turismul poate contribui, intr-o insemnata masura, la asimilarea informatiilor din orice domeniu al cunoasterii.

Datorita implicatiilor progresului tehnic asupra productivitatii facto­rilor de productie in viitor va creste timpul liber. Aceasta inseamna ca la inceputul mileniului III, societatea se va baza, tot mai mult, pe timpul liber. Se banuieste ca de aici va lua nastere o alta civilizatie, un alt mod de a privi existenta, de a considera timpul si viata proprie. Timpul liber il va transfor­ma pe om, devenind instrumentul de intregire a personalitatii

Dezvoltarea viitoare a turismului necesita deci luarea in considerare a tuturor transformarilor care se vor produce in genul de civilizatie la inceputul mileniului III. In consecinta, in viitor se va impune un turism al ragazului, al ordinii si al "loisirului", care prin amenajari fericit realizate vor fi un izvor de regenerare pentru omul tracasat de agresivitatile vietiiurbane (aglomerare, zgomot etc.), precum si de ritmurile unei activitati intensive.

De asemenea, in viitor, se impune un turism al armoniei cu natura, care prin calitatea mediului devine pretext pentru descoperire, initiere, educatie dar si pentru performante stiintifice, artistice si sportive.

Pe de ala parte, in tarile dezvoltate turistic, in hoteluri se manifesta deja tendinta ca serviciile de cazare si masa sa devina servicii secundare, in timp ce serviciile legate de asigurarea formei fizice si psihice, de petrecerea placuta si utila a timpului liberal turistului sa devina servicii principale, de baza. Protectia antistress si compensarea modificarilor functionale si morfologice produse in organism urmeaza a se realiza printr-un nou serviciu turistic, denumit "punerea in forma", care inseamna recuperarea fizica si psihica, cresterea performantei si frumusetii umane.

In concluzie, inceputul mileniului III impune noi forme si exigente in turism, care se cer identificate, proiectate, experimentate si dezvoltate. Tranzitia la noile forme de turism, solicitate de cerintele viitoare ale societatii, este un proces de mare complexitate care presupune atat continuitate cat si discontinuitate. Un asemenea demers din partea specialistilor in turism merita salutat si incurajat.

1.2. DELIMITARI CONCEPTUALE

Etimologic, termenul de turism, se pare ca isi are originea in latinescul 'tornus' (calatorie in circuit) din care deriva termenul francez 'tour' cu intelesul de calatorie, miscare in aer liber, plimbare, drumetie in circuit Majoritatea dictionarelor pun insa, la originea termenului turism, expresiile expresiile engleze"tour'si 'to tour ' (a calatori, a face o calatorie, a colinda) intrate in circulatie in Anglia, in jurul anilor 1700. Acesti termeni stau la baza notiunilor "tourisme' - la francezi, "tourism' - la englezi, "tourisimo' - la italieni, "tourismus' la germani, turizm - la rusi, turism - la romani. Din termenul de turism, deriva si cel de turist.

Primele incercari de definire a acestor termeni, de delimitare a dimensiunilor lor in timp si in spatiu, dateaza de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru. Literatura de specialitate semnaleaza urmatoarele opinii mai semnificative:

turismul este un fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatilor de refacere a sanatatii si schimbare a mediului inconjurator, de a trezi si cultiva sentimentul pentru frumusetile naturii (E. Guyer Freuler);

turismul este ansamblul de relatii si fapte care rezulta din depla­ sarea si sejurul persoanelor, in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire per­manenta si o activitate lucrativa oarecare (W.Hunziker)

turismul este un ansamblu de relatii si fenomene rezultate din ca­ latoria si sejurul nonrezidentilor atata timp cat acesta (sejurul) nu se deruleaza intr-o resedinta ce devine permanenta (A. Sessa)

turistii sunt persoane care se afla in afara resedintei lor perma­ nente, a locului de munca, intr-un loc temporar cu intentia clara de a se intoarce dupa o absenta de cateva zile, saptamani sau cateva luni (A. Medlik)

economistul Young G. sustine ca turistul este persoana care cala­toreste in afara locuintei (in sensul localitatii de domiciliu)

turismul cuprinde activitati si calatorii realizate pentru timp liber si motive familiale sau de afaceri, altele decat naveta (E. Laws)

The Shorter Oxford English Dictionary (1950) defineste turismul ca fiind teoria si practica din sfera calatoriilor, iar turistul drept gel care face un tur sau mai multe ururi pentru recreere sau ratiuni culturale;

dupa Dictionnaire Touristique International (1969), turismul re­prezinta ansamblul de masuri puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement, sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor societati speciali­zate, fie pe cont propriu, pe o perioada limitata de timp;

Dictionarul Enciclopedic Roman (1966) considera turismul ca fiind activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distante pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc. Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism de la Ottawa din 1991 a definit turismul ca ansamblul activitatilor angajate de persoane in cursul voiaj elor sau sejurului lor in locuri situate in afara mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an, in vederea petre­cerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive adica in alte scopuri decat prestarea unei activitati remunerate in locui vizitat.

Din enunturile mentionate rezulta ca doua ar fi elementele definito­rii care caracterizeaza activitatea de turism:

a. Caracterul temporar al schimbarii resedintei si

b. Caracterul nelucrativ al deplasarii - odihna, recreere, tratament, vizitarea de obiective naturale, culturale etc.

In legatura cu a doua caracteristica, in ultimul timp se admite tot mai mult ca obiectivul deplasarii turistice sa se extinda si asupra manifestarilor stiintifice - congrese, simpozioane - precum si asupra deplasarilor in interes de afaceri, punct de vedere la care ne raliem. Orientarea stricta a turismului spre consum nu mai este acceptabila, deoarece, pe de o parte, contravine, statisticii internationale care include in randul turistilor si oame­nii de afaceri, politicienii, parlamentarii, iar, pe de alta parte, calatoriile de afaceri profesionale sau politice implica, de obicei, si activitati recreative, culturale, care contribuie la economia locala in calitate de consum pur.

Dominanta activitatii turistice ramane insa recreerea conceputa, generic, ca o refacere sau reimprospatare a fortei si spiritului individului dupa munca, prin folosirea unei parti a timpului liber, sens sintetizat de literatura de specialitate in expresia "loisir' sau "leasure' . Cu alte cuvinte, recreerea reface fizic, psihic, spiritual si mental individul, pregatindu-l pen­tru continuarea activitatii profesionale, pentru o mai buna performanta in munca. in sensul sau adevarat, recreerea trebuie sa fie nu doar placuta, ci si constructiva, pozitiva, si cu finalitate sau un scop precis (de pilda "placerea' provocata de droguri, trandavie, rasfat, crima sau alte activitati antisociale, nu intra in sfera notiunii in discutie). Activitatile de recreere pot imbraca forme variate, de ia cele active, pana Ia ceie pasive. Natura recreerii se schimba o data cu varsta, situatia familiala, bugetul familial, starea de sana­tate si multi alti factori care se particularizeaza de ia o persoana la alta.

Desi termenul "recreere' are o semnificatie larga, identificarea acesteia cu turismul nu este corecta din urmatoarele ratiuni

turismul este asociat nu numai cu timpul liber (odihna), ci si cu timpul pentru calatoriile in legatura cu munca (afaceri, intruniri etc.), asa cum se sugereaza in figura 1.1., dar, de regula, recree­rea se deruleaza in timpul liber, fie acasa in localitatea de domi­ciliu a fiecaruia, fie in afara acesteia.

Fig. l.1: Relatia timp de munca-turism-timp liber

turismul, spre deosebire de recreere, presupune calatoria (depla­sarea) pe o distanta mai mica sau mai mare, si innoptarea in afara resedintei permanente.

turismul are conotatii comerciale clare ca domeniu al economiei, in timp ce recreerea are aspecte comerciale nesemnificative.

Desi este implicat si timpul de munca, activitatea turistica este strans legata de timpul liber de care dispun oamenii dupa terminarea indatoririlor de serviciu. In delimitarea lui se poate porni de la schema urmatoare:

Timp disponibil

Timp de munca Timp liber

(in sens larg)

Timp liber Timp liber restrictionat

propriu-zis (pentru somn, hrana, activitati

casnice si administrative)

Odihna Destindere Dezvoltare

Recreere

Schimbarile din societate - scurtarea saptamanii de lucru, concedii anuale platite pe perioade mai lungi, pensionarea mai devreme - conduc la cresterea timpului liber.

Notiunea de "turist' fiind in concordanta cu semnificatia data con­ceptului "turism' nu resupune comentarii speciale. Conditiile care se cer respectate in acest caz sunt: persoana sa se deplaseze in alta localitate decat aceea unde are domiciliul obisnuit si deplasarea sa dureze cel putin 24 ore. Vizitatorii care se deplaseaza in scopuri turistice pentru o perioada mai mica de 24 ore, fara a include o innoptare, sunt considerati excursionisti. in statisticile turismului nu sunt inclusi militarii si diplomatii care se depla­seaza in tara unde sunt in post, pasagerii in tranzit (care nu parasesc zona de tranzit a aeroportului sau portului), imigrantii temporari sau permanenti, refugiatii.

Pe langa acesti termeni de baza in tehnica turistica se opereaza si cu alte concepte a caror semnificatie, in concordanta cu terminologia elaborata de Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) se prezinta astfel:

Turismul interior - este activitatea turistica practicata in inte­riorul unei tari, cuprinzand atat "turismul intern' realizat de rezi­dentii unei tari care viziteaza propria lor tara, cat si "turismul receptor' care se refera ia vizitele nonrezidentilor in tara respectiva.

Turism national - grupeaza turismul intern al unei tari, si "tu­rismul emitator' ce se refera la rezidentii acelei tari care vizi­teaza alte tari.

Turismul international - este format din "turismul receptor' si "turismul emitator'.

Angajament turistic - ansamblul bunurilor si serviciilor presta­te in timpul deplasarii in scopuri turistice a unei persoane sau a unui grup, pe baza unui program prestabilit, oferit de o firma specializata sau sugerata de client.

Atractie turistica - tot ce poate determina un turist sa viziteze o arie sau zona (munte, plaja, loc istoric etc).

Itinerar turistic - traseul pe care se desfasoara o calatorie cu indicarea celor mai potrivite localitati sau puncte de interes turistic, in relatia cu motivatia organizarii acesteia, perioada si serviciile prestate. Itinerarul imbraca forma unui program care detaliaza zi cu zi, mijloacele de transport utilizate, localitatile care vor fi vizitate, si toate serviciile ce urmeaza a fi prestate turistului pe parcursul intregii actiuni turistice.

Circuitul turistic - Itinerariul de vizita a mai multor zone, loca­litati, tari al carui punct de plecare coincide cu cel de sosire.

Preocuparile in directia standardizarii conceptuale se cer continuate si dezvoltate pentru a inlatura confuziile cu privire la continutul si semnificatia termenilor de baza si a inlatura neconcordantele in interpretarea si cuantifi­carea proceselor specifice pietei turistice.

1.3. STRUCTURA SI PARTICULARITATILE ACTIVITATII TURISTICE

Privit intr-o viziune sistemica, turismul poate fi considerat atat ca subsistem in raport cu intreaga economie nationala, cat si ca sistem care are in componenta toate organismele care concura la desfasurarea si realizarea activitatii sale.

Cel mai simplu proiect de calatorie se constituie, din doua elemente ale serviciului: calatoria dus - intors si activitatile de la destinatie (fig. 1.2).

Dar, si acest model simplu cuprinde un set larg de activitati de afa­ceri si oportunitati turistice pentru clienti, sub forma unor servicii aditionale:

servicii de reprezentanta, activitati ale timpului liber, culturale, sportive sau de distractie.

Fig. 1.2. Modelul de baza din turism

Dezvoltarea modelului de baza releva caracterul de sistem al activi­tatii turistice (figura 1,3.). Cercetarea turismului ca sistem asigura avantajul identificarii agentilor implicati in desfasurarea lui si stabilirea responsa­bilitatilor.

Fiind o "activitate agregata' ale carei componente apartin unor ra­muri diferite, prezentarea structurii activitatii turistice este o problema dificila.

Organizatia Mondiala a Turismului a propus o clasificare interna­tionala standard a activitatii turistice (S.I.C.T.A.) care cuprinde urmatoarele domenii si elemente componente, ale caror rezultate se reflecta direct sau indirect in produsul turistic:

constructii comerciale: hoteluri, zone de schi, terenuri de golf, locuinte secundare;

comert en-gros si en-detail al marfurilor alimentare spe­cifice, vestimentare, a articolelor de voiaj, artizanat;

transport si comunicatii pentru toate formele (organiza­te si neorganizate), ctivitati auxiliare de sprijinire a transportului, agentii de voiaj, tour-operatori si ghizi;

intermediere financiara: schimb valutar, vanzari de cecuri de calatorii si servicii, acordare de credit, asigurare de calatorie;

activitati imobiliare, activitati de inchiriere si afaceri;

alte activitati: cercetare pentru turism, servicii de consul­tanta, reclama turistica, servicii de traduceri, administratie publica si de aparare, instructie turistica.

Figura 1.3. Sistemul turistic

Sursa : Eric Laws, Lucrarea citata, cap. 1

Activitatile care, prin natura lor, intra total sau partial in sectorul turistic, difera in functie de specializarea turistica, de la o tara la alta. in practica mondiala se folosesc mai multe metode de delimitare a acestora. Cu titlul de exemplificare, in tabelul 1.1. se prezinta o lista a activitatilor incluse total sau partial in sectorul turistic.

Tabelul 1.1. Activitati incluse in sfera turismului

Pentru activitatile mixte se determina proportia in care acestea sunt utilizate de catre clientela turistica si nonturistica. O activitate se considera specific turistica atunci cand clientela turistica reprezinta cel putin 90% din clientela totala. O serie de activitati nu sunt turistice "a priori' prin natura lor, dar devin turistice in anumite conditii.

Activitatile cu caracter turistic, dupa unii specialisti (W. Hunziker), pot.fi grupate astfel:

a. activitati legate de sejurul turistic: cazare, agrement, servicii speciale;

b. activitati care vizeaza calatoria: serviciile speciale ale unitati­ lor de transport, ghizii de calatorie;

c. activitati legate de sejur si de calatorie: furnizarea de informa­ tii, asigurarea turistilor, vanzarea suvenirurilor.

Pentru problema in discutie, mai concludenta este gruparea activitatii turistice de pe pozitia agentilor care actioneaza in acest domeniu. Din acest punct de vedere se disting

1. activitati in totalitate cu caracter turistic: servicii de transport turistic, prestari servicii hoteliere si servirea mesei, prestari servi­cii de tratament in cadrul statiunilor balnear-turistice, servicii de agrement tratament, divertisment sportiv, cultural-distractiv, prestari de servicii complementare pentru turisti (servicii financiar-bancare, de asigurari, de vize, rezervari - inchirieri mijloace de transport si echipament sportiv) sau agentii de turism (consul­tanta, proiectari, constructii turistice, protectie etc);
2. activitati cu caracter turistic partial: serviciile unitatilor edilitar-gospodaresti, de transport, sanitare, culturale, comerciale etc. care presteaza activitati atat pentru turisti, cat si pentru populatia rezidenta;
3. activitati realizate de agenti cu rol intermediar intre agenti economici si prestatori directi de servicii si turisti: organizarea de aranjamente turistice (agenti tour-operatori), activitatea de van­zare a aranjamentelor turistice organizate de tour-operatori etc. Sub aspectul organizarii, activitatea turistica poate fi structurata astfel:

in functie de provenienta turistilor se distinge turismul intern si turismul International;

dupa modul cum este angajata prestatia turistica, rezulta turismul organizat, turismul neorganizat (sau pe cont propriu) si turismul semiorganizat;

in functie de motivatia turistica se distinge: turism de odihna, turism balnear, turism cultural, turism de congrese, turism de afaceri;

dupa destinatia turistica se distinge: turism montan, turism de litoral, turism itinerant;

Sfera atat de cuprinzatoare si de complexa a activitatii de turism, privita ca sistem, desfasurarea ei in cele mai bune conditii, presupun struc­turi de organizare corespunzatoare, atat la nivel macroeconomic, cat si la nivel microeconomic. Dupa modul de participare a diferitelor organisme la activitatea de turism, se delimiteaza:

organisme cu activitate turistica propriu-zisa: Ministerul Turismului, cu unitatile din subordine si alte organe centrale (sindicate etc.)

organisme cu activitate turistica ajutatoare (auxiliara), reprezentata de diferite ministere si organe centrale, cu atributii in domeniul turismului.

Analiza structurii activitatii de turism, sub cele mai diferite unghiuri, permite desprinderea unor particularitati ale turismului:

a. Turismul ca activitate economica se inscrie in sectorul tertiar al economiei nationale, fiind constituit, in principal, din prestatii de servicii. Plasarea turismului in aceasta zona a activitatii umane il face sa se incadreze intr-o dinamica foarte rapida, dinamica care reprezinta una din caracteristicile principale ale sectorului respec­tiv in conditiile civilizatiei contemporane.

b. Reunind un ansamblu de servicii si bunuri, proprii mai multor ramuri, fiind punctul de interferenta al acestora, corelatiile interne sunt numeroase. Ca urmare, intre agentii economici - tour-opera­tori si cei detinatori de baza materiala se impun o serie de legaturi functionale atat pe orizontala cat si pe verticala, legaturi menite sa stabileasca cu exactitate obligatiile ce le revin si sa elimine suprapunerile (paralelismele) de atributiuni sau ingustarile (gatui­rile) la anumite niveluri pe intreg parcursul derularii activitatii de turism.

c. Majoritatea activitatilor, cu exceptia celor din domeniul agre­mentului si a celor referitoare la scopul final al calatoriei turistice, sunt activitati ce ar putea fi denumite de acces, ele neavand decat rolul de a asigura turistului conditii pentru a profita cat mai bine de obiectivul esential al calatoriei sale: odihna, tratament, recreere, instruire-informare, activitate stiintifica, culturala sau sportiva etc. intr-un anumit sens, serviciile utilizate, cu exceptia celor legate nemijlocit de obiectivul final al calatoriei, sunt elemente de incarcatura pentru turist, insa sunt necesare si deopotriva de importante. Pozitia lor in raport cu interesul turistu­lui il fac pe acesta sa renunte la unele din ele atunci cand se poate, fara a-si deteriora satisfactia. De exemplu, se pot folosi alte forme de cazare (cort, spatii de locuit in sate turistice), decat cele clasice, iar in cazul unor distante mici se poate prefera mersul pe jos.

d. Sub aspectul apartenentei diverselor componente, activitatile proprii turismului sunt, in principal, cele legate de cazare si de agrement; celelalte activitati sunt parti componente ale altor ramuri: transporturi, alimentatie publica, circulatia marfuri­lor. De aici se desprinde concluzia ca turismul este o ramura de consecinta si de sinteza.

e. Caracterul de consecinta al turismului face ca aceasta ramu­ra sa se afle intr-o stransa dependenta de dezvoltarea celor­lalte ramuri. Turismul nu este insa un simplu beneficiar. Sub impulsul dezvoltarii sale, permanent apar o serie de modificari

1.4. STADIUL DEZVOLTARII TURISMULUI IN ROMANIA, IN ULTIMUL DECENIU

Ca urmare a locului ocupat in economiile nationale si rolului inde­plinit in dezvoltarea acestora, turismul este considerat, pe plan international, unul din cele mai dinamice sectoare, cu o evolutie mereu ascendenta. Conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Turismului, in prezent turis­mul ar reprezenta una din primele industrii mondiale (cu o cifra de afaceri de peste 3500 miliarde dolari SUA), numarul unu in lume in ceea ce priveste forta de munca angajata, (peste 6,5% din populatie ocupata a globului) si ar detine locul 2-3 in ierarhia exporturilor mondiale (dupa industria petrolului si industria constructoare de masini).

Toate aceste pozitii ale turismului in economia societatii se vor accentua, incat, dupa aprecierea specialistilor in materie, in secolul 21 turismul va reprezenta cea mai mare afacere economica din lume.

Tara noastra are o remarcabila vocatie turistica datorita valorilor sale turistice naturale, concretizate in existenta unui spatiu geografic variat, com­binat cu creatiile de arta ale poporului roman si cu potentialul bogat balneo­climateric al pamantului. Toate acestea ii confera o mare disponibilitate pen­tru turism si argumenteaza pentru inscrierea turismului intre ramurile de baza ale economiei noastre. Subliniind acest lucru, distinsul profesor N.N. Constantinescu remarca: "Structura pe ramura a economiei nationale de care avem nevoie este industrie-agricultura-turism competitive'

Tarile cu un potential turistic natural s antropic similar ca bogatie si varietate cu al Romaniei, uneori nu chiar atat de diversificat si concentrat, au reusit sa faca din turism o sursa importanta, in unele cazuri principala, a cresterii lor economice si a dezvoltarii lor generale.

Pozitia Romaniei in cadrul tarilor Europei Centrale si de Est din punctul de vedere al contributiei turismului la dezvoltarea economiei natio­nale, prin prisma catorva indicatori sintetici, rezulta din tabelul 1.2. Desi avem un potential turistic natural si antropic superior celorlalte tari din zona ca bogatie si varietate, in Romania turismul detine una din cele mai mici ponderi in economia nationala, ceea ce dovedeste ca potentialul turistic deosebit de care dispunem nu este valorificat corespunzator.

Tabelul 1.2. Indicatori sintetici ai turismului in anul 1994

Sursa: OMT

Se constata: incasarile din turism in Romania in anul 1994 detineau numai 0,80% din PNB, fata de o medie a zonei de 1,3% si 5,15% in Polonia, 5,59% in Cehia, 5,79% in Slovenia; niveluri reduse ale incasarilor Romaniei din turism in 1994, raportate atat la numarul de locuitori (9 $), cat si pe turist (68 $) fata de Croatia (174 si 362 $), Polonia (117 si 265 $), Slovenia (369 si 1176 $); cu ponderea de 24,66% in exportul de servicii, Romania se situeaza pe locul 5, dupa Polonia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria. Din alte date statistice rezulta ca incasarile valutare din turism ale tarii noastre s-au ridicat in anul 1994 doar la 415 milioane $ SUA, in timp de Polonia a incasat 6.150 mii. $, Cehia 1.966 mii. $, Ungaria 1.436 mii. $, Croatia 935 mii. $, Slovenia 932 mii. $ si Slovacia 568 mii.$.

Tinand cont de faptul ca din punct de vedere al potentialului turistic de care dispunem nu suntem mai prejos decat celelalte tari din Europa Centrala si de Est, in perioada urmatoare se impune reconsiderarea locului si rolului prioritar al turismului in cadrul economiei noastre nationale. Daca resursele turistice pe care le avem vor fi valorificate eficient, turismul se poate constitui intr-o sansa deosebita de dezvoltare a Romaniei la inceputul mileniului III. in Europa Centrala si de Est Romania poate deveni o mare putere turistica. Altfel spus, Romania viitorului nu poate fi imaginata fara un turism dezvoltat.

Ca mijloc important de satisfacere a nevoii sociale de recreere, odihna, refacere a sanatatii, cunoastere sau alte motivatii ale populatiei tarii noastre, de stimulare a dezvoltarii economice, de crestere a prestigiului Romaniei, a valorilor sale materiale si spirituale in lume, turismul poate conduce la rezultate maxime in aceste directii, numai daca activitatea speci­fica se desfasoara la parametri superiori. Aceasta inseamna ca Romania la inceputul mileniului III are nevoie de un turism modern si eficient.

Sansa de dezvoltare viitoare a Romaniei prin intermediul turismului se poate pune in evidenta, in principal, prin analiza efectului de antrenare a turismului. Dupa cum s-a mentionat anterior, conform calculelor existente in literatura de specialitate, cheltuielile turistice antreneaza activitatea econo­mica in tarile beneficiare, cu un efect multiplicator intre 3,2 si 5,5 in anul care urmeaza celui in care s-a efectuat cheltuiala.

Pentru Romania, calculele la nivelul anului 1992 indica urmatoarele efecte economice globale ale turismului:

a. Efecte directe

incasarile totale din turism: incasarile la preturile pietei au fost esti­ mate la aproximativ 522 milioane dolari SUA, din care cheltuielile totale ale turistilor straini cea 300 mii., iar ale turistilor romani cea 200 mii dolari SUA.

Locuri de munca directe in turism: cea 240.000, ceea ce inseamna un produs raportat la angajat direct de cea 2100 dolari SUA.

Venitul direct: pe baza salariilor brute medii si pe baza cuantificarii fortei de munca s-a estimat ca veniturile generate de turism au fost de 300 milioane dolari SUA.

b. Efecte indirecte

Locuri de munca indirecte: cercetarile realizate la Institutul de Cerce­tari pentru Turism estimeaza ca pentru fiecare loc de munca nou creat in turism, se creeaza in alte sectoare inca 0,525 locuri de munca, ceea ce la nivelul anului 1992, a insemnat crearea a 126.212 locuri de munca.

Produsul indirect: produsul indirect ce poate fi atribuit cheltuielilor directe in turism (calculat prin multiplicarea numarului de locuri de munca indirecte create cu o medie estimata a produsului per angajat indirect), ar fi fost de cea 420 mii dolari SUA.

Venitul indirect creat de turism a fost estimat la 173 mii dolari SUA.

c. Impactul total (direct si indirect)

Contributia totala a turismului in cadrul economiei = 945 mii $

Totalul locurilor de munca rezultate din turism = 367.000

Venitul total rezultat din turism = 470 mii dolari SUA

Datele mentionate reflecta o contributie importanta a turismului ro­manesc la dezvoltarea generala a economiei, dar in raport cu potentialul tu­ristic de care dispunem aceasta contributie este insuficienta.

1.5. REPERE PENTRU ELABORAREA

UNUI PROGRAM NATIONAL DE RELANSARE

A TURISMULUI ROMANESC

Viitorul turismului romanesc la inceputul mileniului III depinde hotarator de capacitatea acestuia de a valorifica potentialul deosebit de care dispunem, de a se adapta exigentelor crescande ale cererii turistice si de ridi­carea calitatii activitatii sale sub toate aspectele. Pentru indeplinirea acestor obiective se impune, paralel cu definirea unei strategii turistice in concor­danta cu interesele economiei romanesti, elaborarea unui program national de relansare a turismului.

Elaborarea unui asemenea program este de mai multi ani in atentia guvernului tarii noastre. inca din anii 1994-1995 Ministerul Turismului a definitivat Strategia de dezvoltare a Turismului pe termen mediu (1996-2000) si un Plan Strategic General de Dezvoltare a Turismului in Romania, ultimul fiind finantat de catre Programul CE PHARE. in mare parte insa consideratiile cuprinse in aceste materiale au ramas in stadiul reflectiei. Restructurate si actualizate, consideratiile respective pot reprezenta elemen­te ale unui program de dezvoltare a turismului la inceputul mileniului III.

Subscriind, in mare masura, la obiectivele si mijloacele de actiune prevazute in programele mentionate si fiind increzatori in sansele si perspec­tivele turismului romanesc, credem ca pentru perioada urmatoare se impun luate in considerare si alte elemente, legate de trecerea de la o societate de stabilitate la o societate de miscare.

Noi credem ca problemele acumulate, in prezent, in turismul romanesc sunt rezultatul unei perioade de cea. 10 ani de investitii reduse in turism, al schimbarilor produse sau in curs in perioada tranzitiei la economia de piata, schimbari insuficient gandite sau aplicate ecorespunzator. Depasi­rea neajunsurilor si dificultatilor cu care suntem confruntati in prezent necesita o politica nationala coerenta si eficienta in domeniul turismului, sustinuta de un important efort investitional si aprofundarea cercetarilorde marketing, care sa imprime turismului romanesc o dezvoltare durabila.

Punerea in valoare a potentialului turistic valoros de care dispunem nu se produce automat ci depinde direct de capacitatea agentilor economici din acest sector, de strategia generala a statului in domeniul turismului. Evident ca aceasta strategie trebuie sa fie sustinuta de masuri guvernamen­tale, cuprinse intr-un program national, nu in mod neaparat de finantare, dar sigur de favorizare. Exemplul tarilor care au realizat un turism dezvoltat este edificator in acest sens.

Cercetand piata turistica a Romaniei din ultimul deceniu al mileniului II am ajuns la concluzia ca Romania, cu toata starea de criza pe care o parcurge turismul, ramane o tara cu un potential turistic deosebit de valoros, care se cere studiat si valorificat corespunzator, in interesul intre­ gului popor.

In aceste conditii, obiectivul strategic la inceputul mileniului III devine transformarea Romaniei dintr-o tara cu un potential turistic bogat si variat intr-o tara cu un turism dezvoltat, modern si competitiv. Dezvolta­rea - cadru a produsului al Romaniei poate merge in trei directii principale: realizarea unui produs turistic nou, de nivel international, bazat pe valori turistice naturale si culturale, cu precadere in zonele montane; modernizarea produsului turistic al statiunilor de pe litoral si al statiunilor balneare; dezvoltarea ofertei interne in concordanta cu specificul local si regional.

Valorificarea eficienta a imensului si importantului potential turistic si economic de care dispunem depinde direct de nivelul dotarii tehnico-materiale a turismului si calitatea serviciilor turistice, fara de care nici un patrimoniu turistic, oricat de valoros ar fi, nu poate fi valorificat eficient in consecinta, se impune de a da o atentie deosebita dezvoltarii infrastructurii turistice. Drept urmare, asupra acestei componente vom insis­ta in mod deosebit pe parcursul intregii lucrari.

Problema principala a turismului romanesc in perioada imediat urmatoare este calitatea produsului turistic, privit in intreaga sa comple­xitate.

Necesitatea concentrarii atentiei asupra calitatii produsului turistic decurge din cel putin trei imprejurari:

a)     cresterea ofertei de produse turistice in fiecare tara si la nivelul economiei mondiale, fapt ce determina o sporire a exigentei utilizatorilor;

b)     cresterea ponderii calitatii in cadrul concurentei produselor turistice pe piata nationala si internationala;

c)      influenta hotaratoare a calitatii asupra celorlalti indicatori economici ai firmei turistice.

Ridicarea calitatii produsului turistic necesita aplicarea unor strategii de flexibilitate, de diversificare a genurilor de prestatii turistice si de dife­rentiere a produsului turistic oferit, comparativ cu ofertele concurentilor: strategia de flexibilitate permite urmarirea evolutiei cererii turistice si adaptarea prestatiilor turistice in functie de specificul si variatiile acesteia, precum si in concordanta cu caracteristicile mediului natural si vocatia turistica a zonei; strategia de diversificare a genurilor de prestatii turistice asigura largirea si diferentierea actiunilor turistice in functie de preferintele diferitelor categorii de turisti: zone geografice, profesie, varsta, forme de turism (organizat si neorganizat) etc; iar strategia de diferentiere a produsu­lui turistic romanesc comparativ cu ofertele concurentilor permite dezvolta­rea originalitatii produsului turistic, prin creatie dinamica si inventiva de spatii si modalitati de viata turistica, cu valente spirituale si specific national. indeosebi pe piata internationala produsul turistic romanesc trebuie si poate sa posede atributele unicitatii.

. Intr-un program de relansare a turismului romanesc la inceputul mileniului IU, un obiectiv principal trebuie sa fie asigurarea concordantei intre valoarea potentialului turistic si nivelul tehnic al bazei materiale pe de o parte si al calificarii fortei de munca din turism pe de alta parte.

In aceasta viziune, profesionistii in turism au nevoie de o pregatire complexa, de stapanirea si folosirea stiintei acestui sector, singura alternati­va pe care se poate fundamenta dezvoltarea productiei si evaluarea corecta a industriei turistice.

In acest sens, Ministerul Educatiei si Inspectoratele Scolare Judetene pot interveni din plin, prin organizarea unei retele corespunzatoare de licee si facultati de profil care sa asigure pregatirea cadrelor necesare turismului, la un nivel ridicat si intr-o mentalitate noua, corespunzator exigentelor actuale din turism. in plus, in literatura de specialitate se preco­nizeaza introducerea unor standarde de calitate a serviciilor turistice, iar Legea turismului din Romania pune problema despagubirii turistului daca serviciile ce i se ofera nu sunt de calitate. Turismul necesita, cu deosebire, cadre tinere, bine pregatite, cunoscatoare a 1-2 limbi de circulatie, cu alese trasaturi estetice si de caracter, hi acelasi scop, este necesar sa se desfasoare cu mai mare frecventa concursurile profesionale pe meserii care intereseaza turismul si sa se stimuleze participarea la astfel de concursului sau alte manifestari la nivel international.

Atragem atentia asupra faptului ca turismul, mai mult decat oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta reprezentand "materia prima', obiectul si domeniul de activitate si de desfasurare a turismului. Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, "calitatea' acestuia putand favoriza sau deranja activitatile turistice.

In aceste conditii, relatia turism - mediu inconjurator are o semnificatie deosebita, dezvoltarea si ocrotirea mediului inconjurator repre­zentand conditia sine qua non a practicarii turismului: din punct de vedere economic, resursele turistice degradate nu pot fi valorificate, nu se constituie in surse de venituri, reprezentand astfel o pierdere definitiva pentru societa­te; produsele turistice care includ resurse degradate isi micsoreaza valoarea, determina reducerea cererii turistice, utilizarea mai redusa a bazei materiale turistice si scaderea incasarilor provenite din comercializarea lor.

Desi, in Romania, degradarea resurselor turistice nu a atins limite ingrijoratoare, problema se impune mentinuta in actualitate si luata in calcul in orice strategie de dezvoltare a turismului.

Din experienta mondiala rezulta ca o varianta rationala de dezvoltare a turismului in tarile care au resurse bugetare limitate este dezvoltarea concentrata a turismului, adica dezvoltarea lui in anumite zone cheie. Avantajele acestei solutii constau in faptul ca, in acest mod, se pot realiza nuclee turistice bine inzestrate si se evita o dispersare a fondu­rilor de investitii intr-o multitudine de obiective.

Ca prioritate avem in vedere imbunatatirea si consolidarea produsului turistic in zonele care sunt cel mai cunoscute turistilor straini si romani si unde exista, in general, facilitati turistice si infrastructura. Este vorba, intre altele, de: extinderea structurilor turistice in Bucuresti, indeo­sebi pentru turismul de afaceri, cel politic si cultural-stiintific; modernizarea statiunilor Mamaia si Neptun pentru turismul international si intern; moder­nizarea si dezvoltarea ofertei turistice a zonei Brasov-Sinaia pentru sporturi de iarna si turism estival; dezvoltarea regiunii Nordului Moldovei, care include judetele Suceava, Neamt si Iasi, ca un produs turistic integrat, cu adresabilitate pentru turismul cultural; dezvoltarea turismului cultural si montan din Maramures precum si a statiunii Borsa, cu potential pentru sporturile de iarna; dezvoltarea ofertei turistice in regiunea Sibiu pentru turismul cultural; amenajarea zonei montane - Muntii Fagaras pentru dez­voltarea drumetiei; dezvoltarea turistica a zonei Muntii Apuseni; dezvoltarea ecoturismului in regiunea Deltei Dunarii, precum si valorificarea potentia­lului turistic oferit de Dunarea.

. Atingerea obiectivului strategic - transformarea Romaniei dintr-o tara cu un potential turistic bogat si variat intr-o tara cu un turism dezvoltat, modern si competitiv - va crea conditiile necesare si pentru integrarea turismului romanesc in structurile europene, ceea ce ar echivala cu recastigarea unor importante piete turistice din Europa si din lume.

Promovarea unui turism romanesc competitiv, comparativ cu tarile care au un turism dezvoltat (Franta, Spania, Elvetia, Italia etc), cat si cu cele din vecinatatea noastra (Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria etc.) necesita luarea in considerare a actiunii interdependente a o serie de factori externi si interni.

Principalii factori externi se refera la: situatia geo-politica din zona, raporturile cu vecinii si situatia interna a fiecarei tari; evolutia economiei mondiale, in principal in tarile generatoare de turisti; evolutia concurentei, mai ales a celei din zone apropiate si cu oferta similara celei din Romania;

sistemul reglementarilor turistice (restrictii la plecarile in strainatate sau la ^;taccesul strainilor in propriile tari).

Conditionarile interne care influenteaza dezvoltarea turismului privesc: evolutia economiei nationale, dinamica evolutiei veniturilor reale ale populatiei, schimbari demografice si sociale, climatul politic intern (stabilitatea politica da o mai mare incredere turistilor si investitorilor, creeaza o imagine favorabila tarii si o face mai atractiva ca destinatie turisti­ca), relatiile cu sectoarele conexe (transporturi, telecomunicatii, ordinea publica, vamile, administratia publica locala).

SLANIC MOLDOVA

Factorii mentionati se cer analizati, evaluati si luati in calcul cu efectele lor pozitive si negative. in plus, este de asteptat ca toate tarile cu potential turistic sa depuna maximum de efort pentru mentinerea pietelor turistice castigate, atragerea de noi piete si, prin urmare, isi vor dezvolta oferta de produse turistice in concordanta cu cerintele pietei. Toate aceste elemente imprima strategiei de dezvoltare a turismului un caracter deosebit de complex iar aplicarea prevederilor programului national de dezvoltare a turismului presupune o colaborare ferma intre factorii de decizie, centrali si locali, intre sectorul public si cel privat.

. Resursele turistice ale Romaniei, care o situeaza, prin bogatie si varietate, printre tarile cele mai dotate, pot fi amplu puse in valoare datorita acumularilor inregistrate in procesul de reforma a turismului, care vizeaza descentralizarea si privatizarea acestui sector important al economiei nationale, dar mai ales prin perspectivele oferite de elaborarea unui program national de relansare a turismului romanesc la inceputul mileniului III.