Tractiunea in piolet - inaintare avansata

Tractiunea în piolet - înaintare avansata

Exercitiul 1: Utilizare "evoluata" a pioletilor si coltarilor.

Loc: Mici pereti verticali cu structuri deosebite: stalactite, stalagmite, ciuperci, gheata alveolata sau fragila.

Descriere: Ancorati pioletii în structura respectiva, având grija sa nu îi înfigeti ci sa îi încastrati pentru a nu distruge gheata. Pioletii tin deseori doar daca sunt mentinuti în tractiune în jos.

Acest tip de teren a favorizat evolutia materialului, astfel fiind fabricati pioletii cu mânere îndoite, ceea ce permite obtinerea unui unghi optim în cadrul structurilor mai deosebite spre deosebire de mânerele traditionale care deseori reprezinta un obstacol pentru o ancorare buna (fig.83). În stalactite pioletul trebuie înfipt prin mici lovituri de pumn fara interventia umarului sau a bratului, pentru a creea, într-un prim pas, o gaura mica între coloane unde se ancoreaza mai apoi ciocul. În general, pentru acest tip de gheata se recomanda miscari scurte si precise, contrar loviturii traditionale. E necesar sa exersati mult pentru a obtine precizia si sensibilitate în ceea ce priveste pozitia pioletilor.

În gheata foarte subtire si în structurile deosebit de fragile sau înguste, poate fi dificil, chiar imposibil sa înfigeti sau sa agatati cei doi pioleti împreuna. În acest caz e posibil sa agatati ciocul celui de-al doilea în capul primului piolet, deja înfipt. Prin aceasta smecherie se evita ruperea ghetii si se permite utilizarea fortei celor doua brate pentru a cauta o ancorare mai sus.

La fel, coltarii au cunoscut o evolutie care permite utilizarea foarte diferita decât cea traditionala pe acest tip de gheata: e vorba de lovitura de picior înainte pentru a înfige coltii din fata.

Scopul ghidului sau al instructorului de alpinism este sa îl faca pe elev sa îsi foloseasca picioarele într-o maniera mai atenta si sensibila. Cresterea dificultatii datorita peretelui mai abrupt, dar si datorita calitatii ghetii, recomanda folosirea unor coltari asemanatori cu espadrilele de escalada. Cei 4 colti din fata au o importanta asemanatoare deoarece, deseori, e nevoie sa apasati coltarul, nu sa îl înfigeti. Coltii care se afla pe partile interioare si exterioare au de asemenea o important& 22422e424w #259; capitala pentru sprijinul picioarelor.

Ridicarea piciorului pe proeminente si utilizarea diferita a coltilor permite târârea coltarilor în loc de înaintarea exclusiva în sus. Aceasta noua tehnica, permite o înaintare sigura pe structuri fragile si dificile, si e nevoie, ca si în cazul pioletilor, de precizie si delicatete. Pe o gheata deosebit de fragila, o lovitura puternica de picior poate darâma întreaga structura.

Coltarul poate fi folosit, de asemenea, în pendulare sau agatând calcâiul în spatele stalactitelor sau în interiorul unor mici gauri prezente în gheata. În cazul pendularii piciorul se sprijina doar pe gheata cu partea laterala a coltarului; în cazul agatarii, o ancorare buna e posibila folosind coltarii dotati cu colti în spate (pinteni) (fig.84).

De asemenea e posibil sa agatati cu coltii de dedesubt, departând genunchiul si efectuând o tractiune a piciorului spre interior aducând bazinul lânga gheata.

În general, elevul poate sa îsi îmbunatateasca tehnica si sa se adapteze la diverse situatii pe care le ofera gheata dificila.

Exercitiul care permiterea obtinerii încrederii în utilizarea coltarilor este înaintarea (în mansa) pe gheata accidentata fara pioleti, mâinile folosind prizele de gheata. Încercati de asemenea sa numarati loviturile de pioleti si sa le reduceti trptat pentru a mari sensibilitatea si calitatea ancorarii.

Exercitiul 2: Înaintarea în "triunghiul" de baza

Loc: Lungime scurta de coarda de aproximativ 75/80 cu asigurare în mansa.

Descriere: Din pozitia de baza echilibrata, în triunghi (fig.85), coborâti bazinul si lasati bustul pe bratul situat cel mai sus (bratul principal), ridicati picioarele prin 3 pasi mici dintre care primul se face vertical pe pioletul de sus, ridicând piciorul întins astfel încât sa regasiti pozitia în triunghi, cu privirea spre capul pioletului.

Efectuati aceste pozitionari constant, plasând întotdeauna bazinul vertical pe piciorul de sprijin. Nu întrerupeti înaintarea înainte de a reveni în pozitia de baza echilibrata (fig.86-89).

Doar în acel moment, scoateti pioletul de jos si înfigeti-l din nou mai sus si putin lateral în raport cu celalalt (fig.90). Efectuati doi pasi în traverseu orizontal pentru a plasa din nou corpul pe axa pioletului de sus si pentru a regasi deci pozitia de baza în triunghi (fig.91-93).

Greseli tipice:

-Miscarile picioarelor au fost efectuate fara a pozitiona corect, în prealabil, centrul de greutate.

Corectare: Daca miscarea bazinului nu e suficienta, mariti amplitudinea oscilatiilor laterale exagerând miscarile.

-Primul pas nu a fost efectuat pe centru sau prea lung, consecinta fiind o miscare grabita si o tractiune excesiva în piolet. Al doilea piolet este înfipt la acelasi nivel ca si primul.

Cauza: Picioarele nu au fost ridicate suficient. Pioletul nu a fost înfipt din toata extensia bratului.

Corectare: Dupa primul pas care trebuie sa fie scurt pentru a permite începerea miscarii economice, efectuati ceilalti 2 pasi mai amplu. Miscarea de lovitura trebuie sa fie efectuata cu bratul aproape întins.

-Pioletul este înfipt în hiper-extensie, fara posibilitatea de a verifica pozitia acestuia. Pozitia de extensie maxima nu permite dezancorarea, corpul e lipit de perete si se afla deja în tractiune în piolet.

-Pioletii sunt înfipti prea lateral (fig.94) sau pe aceeasi axa verticala (fig.95). În ambele cazuri cursivitatea si echilibrul înaintarii sunt perturbate.

Pentru alte greseli, mai generale, consultati sectiunea "greseli" de la exercitiul 1, nivelul 5.

Nota în favoarea înaintarii în triunghiul de baza: La prima vedere, aceasta tehnica poate parea dificil de pus în practica, si pe deasupra prea obositoare pe plan psihic (tractiunea pe un brat în loc de doua). Totusi, trebuie luat în considerare ca principala cauza a oboselii pe o lungime verticala se datoreaza în principal numeroaselor ancorari si dezancorari pe care suntem constrânsi sa le efectuam cu pioletii. Prin tehnica în triunghi, numarul loviturilor este, practic, diminuat la jumatate. În plus, din punctul de vedere al sigurantei, decalarea pioletilor permite nesolicitarea aceleiasi portiuni de gheata; astfel se evita pericolele datorate spargerii ghetii în bucati care se pot desprinde, provocând astfel caderea cataratorului.

Exercitiul 3: Înaintare "avansata" în triunghi

Loc: O lungime scurta de coarda de aproximativ 75/80 cu asigurare în mansa

Descriere: Plecarea se face de la pozitia în triunghi cu pioletul înfipt la înaltimea fetei. Din aceasta pozitie, înfigeti celalalt piolet mai sus si lateral în raport cu primul. Ridicati picioarele efectuând 2 pasi (primul picior deplasat e cel opus mâinii aflate mai sus), ajungând astfel la pozitia de plecare (fig.96-101).

În acest tip de înaintare nu se trece prin pozitia de baza echilibrata (în triunghi), cu bratul întins.

Cum s-a vazut din exercitiile precedente, miscarile membrelor inferioare trebuie sa fie precedate de plasari ale bazinului, si sa fie efectuate cu maxim de cursivitate. Utilizând aceasta metoda, chiar si lungimile foarte abrupte pot fi urcate rapid si fara risipa excesiva de energie. Metoda traditionala (pioletii la acelasi nivel) ar necesita un numar mult mai mare de lovituri si un efort psihic mult mai mare.

Varianta:

Deoarece e dificil sa pozitionati picioarele în triunghi, e interesant sa folositi piciorul de pe aceeasi parte cu bratul principal (cel ridicat) doar în pendulare. În acest caz, pozitia finala nu e aceea a unui triunghi isoscel propriu-zis, deoarece punctele de sprijin sunt în numar de doua: bratul ridicat si piciorul opus, celalalt picior îndeplinind functia de pendul. Centrul de greutate trece prin piciorul de sprijin (coltarul e înfipt) si echilibrul e obtinut prin axa care leaga bratul, bazinul si piciorul (fig.102-106).

Exercitiul 4: Coborârea în "triunghi"

Loc: Perete de gheata de 3 sau 4 metri înaltime de aproximativ 70/75

Descriere: Pornind de la pozitia de baza, înfigeti pioletul care nu serveste la mentinerea echilibrului la înaltimea umarului. Prin 2 pasi mici pe orizontala va asezati în pozitia triunghi, si în blocaj pe pioletul care urmeaza a fi înfipt. Scoateti pioletul de sus si înfigeti-l la nivelul celuilalt dar mai putin adânc, deoarece nu serveste decât la mentinerea echilibrului (în ancorare intermediara) în timpul coborârii picioarelor. Efectuati trei pasi mici în jos pentru a regasi pozitia de baza echilibrata în triunghi. Repetati exercitiul înfigând tot mai jos pioletul abia ancorat.

Greseli tipice:

-Atunci când pioletii sunt la aceeasi înaltime luati pozitia de baza (echilibrata pe 4 puncte de sprijin) fara a respecta caracteristicile pozitiei în triunghi.

Exercitiul 5: Înaintare cu picioarele decalate

Loc: Lungime scurta de maxim 80/85 înclinatie, cu asigurare în mansa, gheata favorizând folosirea picioarelor ca sprijin (urme).

Descriere: Pozitia "în triunghi" permite repartizarea echilibrata a greutatii corpului pe membrele inferioare fara a cauza o pierdere excesiva de energie pentru a compensa dezechilibrarile sau rotatiile.

În acest exercitiu, un picior e plasat mult mai sus decât celalalt si are functia de a trage corpul si mai ales de a lipi bazinul de perete, preluând o parte din greutatea corpului.

Avem astfel o figura echilibrata bazata pe 3 puncte de sprijin: un brat si doua picioare. Pozitia de plecare a acestui exercitiu e pozitia de baza echilibrata în triunghi (fig.76).

Efectuând doi pasi, primul în centru si al doilea foarte sus sub bazin (calcâi-fesa) va aflati în pozitia cu picioarele decalate (fig.107).

Un picior e relativ drept, celalalt îndoit, coltarul fiind sprijinit pe un relief de gheata, iar calcâiul aproape în contact cu fesa. Bazinul e apropiat de gheata practic asezat pe calcâiul piciorului.

Bratul principal opus piciorului întins se afla pe axa acestuia; capul pioletului se afla la înaltimea fetei (pozitie de blocaj).

Din aceasta pozitie înfigeti celalalt piolet mai sus si lateral în raport cu primul, ramâneti în tractiune pe cei doi pioleti pentru a ridica bazinul de pe calcâiul piciorului, coborâti piciorul înfigându-l putin mai jos pentru a urca fara efort excesiv.

Efectuati din nou trei pasi mici însotiti de plasari ale bazinului pentru a ajunge în pozitia cu picioarele decalate (ultimul pas reprezinta ridicarea piciorului la nivelul coapsei)(fig.108-114).

Greseli tipice:

-Nu aplecati piciorul la începerea exercitiului, efectuând astfel un pas prea lung si obositor si solicitând excesiv pioletii.

-Încheierea exercitiului cu piciorul prea jos nepermitând mutarea greutatii pe acesta, nici tractiunea bazinului lânga perete. Miscarea efectuata pe jumatate devine un dezavantaj si nu un avantaj.

-Nu asezati destul bazinul pe calcâi si ramâneti astfel pe o axa: brat principal - picior întâns, favorizând rotatia corpului si deci dezechilibrul.

Exercitiul 6: Înaintarea cu regruparea picioarelor

Loc: Lungime scurta de aproximativ 80/85 maxim, cu asigurare în mansa, gheata favorizând folosirea picioarelor ca sprijin.

Descriere: Pozitia de plecare, pentru acest exercitiu, este aceeasi ca si pentru exercitiul precedent (fig.115).

Din aceasta pozitie, aduceti bazinul sub piciorul de sus, împingând la maximum soldul spre genunchiul îndoit, favorizând astfel deschiderea în fata si permitând ridicarea celuilalt picior (apropierea picioarelor). Pozitionati piciorul la aceeasi înaltime ca si celalalt. Corpul se afla regrupat în pozitia "broasca" (fig.116).

Împingând simultan cele doua picioare, reveniti în pozitia "triunghi" cu un brat în blocaj (fig.117).

Înfigeti sus pioletul de jos pentru a reveni dupa efectuarea urmatorilor 2 pasi în pozitia de plecare, pozitia "triunghi" cu picioarele decalate (fig.118-120) sau chiar sa reveniti în pozitia de baza echilibrata în triunghi.

Greseli tipice:

-În timpul regruparii va ridicati pe piciorul de sprijin exersând o forta enorma, solicitând pioletii la maxim si folosindu-i incorect.

Corectare: Încercati sa mentineti pozitia regrupata si bratul întins pâna când picioarele se afla la acelasi nivel si încarcate în mod egal.

Exercitiul 7: Înaintarea "avansata" în traverseu

Loc: Perete de cel putin 3 sau 4 metri latime de aproximativ 80/85 , cu gheata accidentata

Descriere: Luati pozitia de baza echilibrata în triunghi la un capat al peretelui. Pioletul principal e cel aflat în partea opusa traverseului (bratul îndoit). Pozitionati-va pe piciorul de sprijin (partea dinspre traverseu) în pozitia echilibrata, celalalt picior aflându-se în pendulare (fig.121).

Înfigeti celalalt piolet lateral si deplasati-va efectuând 2 pasi în traverseu (pioletul poate fi înfipt oblic, dar, în acest caz tractiunea va trebui efectuata în axul mânerului pentru a nu solicita ciocul aflat în torsiune). Pioletul aflat în pendulare trece peste piciorul de sprijin si e înfipt în fata (cu coltii din fata), iar al doilea pas permite revenirea în pozitia triunghi pe celalalt piolet (fig.122-124).

Pioletul ajuta mai mult la asigurarea echilibrului în timpul traverseului decât la tractiune. Se poate continua traverseul încrucisând pioletul deasupra celuilalt (fig.125).

Picioarele pot fi deplasate încrucisat (înainte sau înapoi).

Pozitiile statice de echilibrare în triunghi pot fi cu picioarele în pendulare sau cu picioarele departate.

E de ajuns, deci, sa pastrati întotdeauna pozitia în triunghi de fiecare data când scoateti pioletul.

Încrucisarea picioarelor se efectueaza de referinta înainte, însa acest exercitiu în traverseu nu trebuie considerat doar rezolvarea unei probleme tehnice precise, care poate aparea în timpul unei ascensiuni, ci mai ales noi miscari mai complexe generate de înaintarea orizontala.

Acest exercitiu e primul în care elevul utilizeaza toate pozitiile "în triunghi" abordate pâna acum, încercând sa se adapteze configuratiei ghetii, aflându-se astfel într-o situatie reala de escalada.

Prin caracteristicile miscarilor în traverseul orizontal acest exercitiu introduce într-o maniera optima rotirea bustului (fig.126-130).

Pornind de la pozitia de baza echilibrata în triunghi, deplasati-va cu pasi mici în pozitia de blocaj pe pioletul principal. Pentru a mari eficacitatea, micsorând efortul muscular, efectuati o torsiune a bustului spre bratul principal (bicepsii, muschii umarului, pectoralii precum si dorsalii contribuie împreuna la blocaj). soldul opus pioletului principal e împins spre perete, genunchii si picioarele se orienteaza în acelasi sens ca si bustul (fig.126).

Coltarul piciorului aflat pe aceeasi parte cu bratul principal e înfipt pe coltii interiori si celalalt pe coltii exteriori (coltarii nu mai sunt înfipti perpendicular pe suprafata ghetii).

Pentru a înfige celalalt piolet e necesar sa deschideti umarul aflat în directia în care doriti sa mergeti (fig.127).

Trecând dintr-un triunghi în altul deplasarea în traverseu ajuta la blocarea torsiunii bustului.

O atentie deosebita trebuie acordata pozitiei pioletului pentru a nu solicita ciocul aflat în torsiune si în acest caz e preferabil sa îl înfigeti oblic, daca suprafata ghetii permite acest lucru (fig.128-130).

Greseli tipice:

-Unul din pioleti e scos atunci când corpul nu e echilibrat (în pozitia triunghi).

-Solicitati ciocul pioletului înfipt oblic în jos si nu în directia tractiunii.

Corectare: Bratul trebuie sa fie în continuarea mânerului exersând o tractiune pe axul ciocului; efortul lateral al unui picior compensând tractiunea oblica.

Exercitiul 8: Înaintarea "în triunghi" cu rotirea corpului

Loc: O lungime verticala, scurta, cu gheata accidentata, cu asigurare în mansa.

Descriere: Pornind de la pozitia de baza echilibrata în triunghi, prin doi pasi urmati de deplasari ale bazinului, regasiti pozitia de blocaj mentinând întotdeauna corpul lateral în raport cu gheata (vezi exercitiul anterior)(fig.131-132).

Înfigeti pioletul cât mai sus posibil (fig.133) si printr-o serie de deplasari ale picioarelor urcati corpul pivotându-l progresiv si proportional cu numarul de pasi, în raport de aproximativ 180 spre noul brat principal (cu cât numarul de pasi e mai important, cu atât rotirea e mai lenta)(fig.134-136).

Acest exercitiu poate fi efectuat cu piciorul aflat pe aceeasi parte cu bratul principal, în pendulare (echilibru în doua puncte de sprijin, mâna si picior opus).

Se poate observa o dificultate importanta, atât în utilizarea coltilor interni/externi cât si în ancorarea pioletilor (umarul este de fapt în contact aproape permanent cu gheata, iar o lovitura trebuie efectuata într-o maniera excesiva în raport cu peretele).

Din aceasta cauza aceasta tehnica se recomanda doar în cazul unui perete de gheata dificil sau accidentat, unde pioletul se poate agata, sau unde lovitura necesita putina forta.

Greseli tipice:

-Nu se roteste bustul si bazinul pentru a ajuta la blocaj

-Se evita folosirea coltarilor, perpendicular pe gheata, astfel având o pozitie radical frontala si nu laterala.

Varianta: O varianta a acestui exercitiu, care poate fi foarte utila pe o coloana de gheata dreapta sau prea proeminenta, este înaintarea pe doua puncte de sprijin.

Luati pozitia caracteristica cu doua membre opuse plasate pe aceeasi linie verticala si pastrati bustul/bazinul usor rotit spre perete. Pastrati blocajul cu corpul rasucit împingând piciorul, înfigeti celalalt piolet deasupra primului apoi schimbati piciorul printr-o mica saritura (piciorul secundar e folosit în pendulare sau cu calcâiul agatat).

Nota:

1.Blocajul pioletului e mai eficace daca este însotit de o rasucire bust/bazin în directia bratului care blocheaza. Daca adaugam si o usoara rotatie a picioarelor si genunchilor astfel încât corpul sa aiba o pozitie laterala, se obtine optimizarea fortelor care contribuie la o ameliorare neta a echilibrului.

2.În ceea ce priveste exercitiile pentru "înaintarea primara" si "înaintarea avansata" pe teren abrupt, chiar surplombant, se observa necesitatea reducerii duratei blocajului bratului si astfel anticiparea miscarii din faza cu bratul întins.

Împingerea în picior nu va urma imediat înfigerii coltarilor, ci doar dupa pozitionarea picioarelor. Astfel, ridicarea picioarelor, respectiv pozitionarea acestora se va efectua cu bratele întinse, urmat apoi de împingerea în picioare si blocarea bratelor.

Exercitiul 9: "Înaintare avansata" pe teren mixt

În ultimii ani s-a putut observa dezvoltarea escaladei mixte abordata într-o maniera moderna.

Pe de o parte, cautarea unui teren mai dificil pentru practicarea tractiunii în piolet a permis descoperirea apoi escaladarea unor pereti care nu sunt acoperiti în totalitate de gheata, si unde stânca joaca un rol foarte important în timpul ascensiunii. Pe de alta parte, escaladarea traseelor stâncoase la mare înaltime si în timpul iernii a devenit din ce în ce mai frecventa.

Sinteza moderna a acestui exercitiu pe timp de iarna, gheata si stânca, a dat nastere la un nou teren de joc.

Transferul de tehnici si de la escalada pe stânca la mare înaltime spre escalada mixta e o realitate.

Generatia care practica escalada pe faleze si participa la competitii pe pereti cu nivel tehnic ridicat (minim 7a - Franta sau VIII - UIAA) pare atrasa de aceasta noua activitate si în special doresc în permanenta sa abordeze dificultati în escalada "la liber" într-o perioada scurta de timp.

Astfel, multe pasaje stâncoase care nu au fost catarate în mod artificial, sau în care cataratorul a fost obligat sa renunte la manusi, pierzând astfel din timp, sunt escaladate în prezent cu ajutorul pioletilor cu ciocuri prinse în fisuri sau agatate de prize.

E adevarat ca utilizarea pioletilor în fisuri e un artificiu vechi. La fel de adevarat e faptul ca aceasta tehnica împinsa la extreme a dat nastere la un nou stil care, în consecinta, a generat o evolutie a echipamentului.

Pioletii disponibili pâna în prezent si folositi incorect, suportau greu utilizarea improprie. În prezent sunt conceputi noi pioleti în functie de aceste nevoi, cu ciocurile tubulare si având o forma (substituent de lopatica sau capul de ciocan) care permite prinderea în fisuri si agatarea de prize, precum si parti de piolet în forma de "chei" pentru fisuri.

Acestea fiind spuse, nu trebuie sa uitam caracterul aleatoriu al acestei escalade, unde componenta psihologica detine un rol important si unde factorul tehnic e mai important decât cel atletic.

Toate aceste notiuni fac din escalada mixta o activitate serioasa unde e nevoie de maturitate, experienta precum si obisnuinta fata de dificultatile tipice ale altitudinii înalte pe timp de iarna.

Ultimul exercitiu al înaintarii tehnice se doreste a fi o introducere în acest teren atât de fascinant si atât de dificil.

Loc: Perete mic de stânca daca se poate ne-vertical, prezentând fisuri, gauri si prize regleta, cu o posibila alternativa de gheata subtire si stânca descoperita. Catararea se face cu asigurare în mansa.

Descriere: Prima faza va fi obtinerea încrederii în piolet. Începeti prin a agata ciocul într-o fisura (ar fi bine sa utilizati un cioc conceput pentru acest tip de exercitiu). Daca fisurile sunt orizontale sau oblice, ajunge sa trageti mânerul în jos pentru a asigura o torsiune corecta a ciocului si astfel pozitia sa (fig.137) si (fig.138).

În cazul unei fisuri verticale introduceti tot ciocul în fisura si tragând în jos, încercati sa va suspendati pentru a fixa, sau torsionati tragând mânerul spre voi, plasati corpul lateral în raport cu fisura (fig.139).

Daca fisura e mai larga, e posibila introducerea completa a lopaticii pioletului sau a altei parti a acestuia.

În mod succesiv se poate ancora ciocul în gauri ca un cârlig, pe gheata subtire sau mici asperitati ale stâncii.

Aceasta utilizare mai precara necesita o precizie mai mare a miscarii si o sensibilitate mare în folosirea pioletului.

Coltarii sunt de asemenea utilizati diferit, deoarece pasajele dificile cu lungimi stâncoase necesita pozitionarea picioarelor asemanator cu escalada în espadrile.

Focalizam punctele de sprijin pe coltii interni sau externi si nu pe cei din fata, pentru a obtine pozitionari ale corpului adaptate la dificultatile stâncii; genunchii sunt orientati în interior sau în exterior pentru ca bazinul sa fie mai apropiat de perete.

În unele cazuri (fisuri drepte sau mici gauri) coltii "monopunct" au un anume avantaj (fig.138).

Putem învata sa ne "sensibilizam" pe gheata subtire care acopera stânca. Pioletii sunt înfipti în mod delicat, pentru a nu iesi din gheata si sunt înfipti o singura data pentru a nu distruge gheata.

Pentru a prinde încredere va puteti antrena facând tractiuni în primul dinte al ciocului.

De câte ori e posibil, folositi pioletii pe proeminente (stalagmite, ciuperci de gheata).

Coltarii trebuie folositi astfel încât coltii sa penetreze gheata în urma unor presiuni usoare.

Catarând în mansa, si deci în siguranta totala, e important sa învatati sa plasati asigurari (pitoane, nuci, friend-uri, cârlige, noduri, etc.) pentru a stapâni toti parametrii de activitate.

Pentru a escalada lungimi care presupun un efort psihologic mare si unde singura siguranta e stapânirea perfecta a acestor tehnici, e important sa va antrenati mult, pentru a va dezvolta sensibilitatea si pentru a ajunge la anticiparea pasajelor, existând astfel situatia în care e imposibil sa va întoarceti si sa înaintati obligatoriu.

Exercitiul 10: Pozitii deosebite

Loc: Gheata accidentata verticala sau surplombanta.

Descriere: Exercitiul, care încheie înaintarea tehnica, trateaza pozitii deosebite utilizate câteodata în înaintarea pe gheata verticala sau surplombanta, cu structuri complicate (grote, franjuri de stalactite, coloane paralele si alte creatii naturale) care necesita miscari complexe.

Pe acest teren escalada pe gheata devine o arta rafinata alcatuita din agatari si pozitii ale corpului inspirate direct din escalada pe stânca.

-Balansuri încrucisate (interioare si exterioare). Fac parte din înaintarea în triunghi si au ca scop recuperarea dezechilibrului provocat de o pozitie unilaterala (exemplu: bratul drept/piciorul drept). Daca mâna si piciorul principal se afla pe aceeasi linie, piciorul în balans (încrucisat înainte sau înapoi) va trebui sa compenseze usoara rotatie a corpului cauzata de aceasta pozitie.

*Daca piciorul principal se afla mai în interior în raport cu mâna (fig.140), va trebui sa recurgeti la un balans interior (reproducând aceeasi situatie de echilibru ca în cazul pozitiei în triunghi avansata cu picioarele în balans, vezi nivelul 6 exercitiul 3).

Cu cât un picior se departeaza de axa corpului, cu atât celalalt trebuie sa se departeze în partea opusa.

*Daca piciorul principal se afla mai în exterior în raport cu pioletul (fig.141), va trebui sa recurgeti la un balans exterior.

Luând în considerare prezenta coltarilor, executarea balansarilor pe gheata e mai delicata pentru a nu va agata hainele sau mai rau, picioarele.

-Balansari cu picioarele în gol

În surplombe, pentru a ajuta blocajul sau pentru a înfige pioletul fara a solicita prea mult bicepsii, corpul trebuie sa efectueze o rotatie interna.

Cea mai buna pozitie pentru a realiza aceasta miscare este opozitia membrelor opuse (ex: mâna dreapta/picior stâng), celalalt picior ramânând în balans în gol si opunând o rezistenta pasiva în sens contrar pentru a ajuta echilibrarea (fig.142).

-Ramonaj

Aceasta pozitie trebuie considerata un caz particular în înaintarea în triunghi cu rotatia corpului care se efectueaza atunci când punctele de sprijin centrale sunt inexistente sau mai putin sigure si e necesara apropierea considerabila a picioarelor de mâini.

Pentru a mentine centrul de greutate în jos si lipit de perete, e necesar sa îndoiti, în jos si în interior, genunchiul opus mâinii principale, celîlalt picior fiind plasat în fata si în opozitie. Bustul ramâne astfel degajat, si ancorajul va fi usurat. Cu cât mâinile sunt mai apropiate de picioare, cu atât genunchiul va fi mai coborât, pâna ajunge în cazul extrem, mai jos decât piciorul (fig.143).

Avantajul acestei pozitii, fata de pozitia clasica cu picioarele departate, este ca permite bazinului, acesta fiind pozitionat în profil, de a fi mult mai apropiat de perete. Echilibrul, e mult mai bun daca blocajul e ajutat cu un piolet.

În coloanele paralele e posibila gasirea unei pozitii mai bune de echilibru, îndoind piciorul opus mâinii principale astfel încât sa aduceti piciorul în spatele fesei si sa îl împingeti în peretele de gheata din spate. Aceasta pozitie e deja un fel de ramonaj (fig.144).

-Suspendari în pioleti sau agatari dinamice ale picioarelor

Câteodata se întâmpla ca pentru a trece de franjuri de stalactite sa recurgeti la suspendari scurte, doar în pioleti sau, în cazuri extreme, doar într-unul.

Aceste miscari sunt posibile doar daca chingile pioletilor sunt reglate perfect si în acest caz, efortul muscular nu e la fel de intens, deoarece pumnul efectueaza tractiunea si nu mâna. Astfel muschii solicitati sunt cei ai umarului si nu ai antebratului (fig.145).

În unele cazuri, când ati ancorat deja pioletul sau pioletii deasupra surplombei, fie vertical, fie lateral, iar picioarele sunt pregatite sa ramâna în vid, e posibil sa pendulati dinamic membrele inferioare din proprie vointa pentru a agata o excrescenta de gheata cu unul dintre picioare. Coltii din spate se pot dovedi a fi foarte utili în aceste cazuri extreme.

Aceasta miscare trebuie efectuata cu încredere, fiind urmata de o pozitionare precisa, pentru ca pozitia de sosire sa fie efectuata atent, fara loviri si risipa inutila de energie.

-Regrupari

Aceasta situatie e delicata si deseori reprezinta originea unor mari probleme pentru cataratorii neprofesionisti.

Acest tip de miscare se efectueaza de obicei la sfârsitul unui pasaj vertical, în ciuperci mari sau pe terase scurte care întretaie peretele.

Prima problema este înfigerea pioletului în partea orizontala (si nu pe unghi pentru a evita spargerea ghetii). Lovitura trebuie efectuata din încheietura mâinii având grija ca mânerul sa nu loveasca pe unghi obstructionând astfel ancorarea. În acest caz, pioletii au mânerele îndoite chiar de la lopatica.

Dupa ce ati ancorat unul sau ambii pioleti în partea orizontala, trebuie sa va suspendati în ei scotând bazinul pentru a ridica picioarele, astfel încât unul dintre ele sa atinga partea finala. (Aceasta miscare trebuie efectuata cu încredere si precizie pentru ca picioarele sa nu alunece).

Apoi înfigeti din nou un piolet mai sus, si aduceti si celalalt picior (va aflati în pozitia de regrupare frontala "broasca" sau laterala) pentru a încheia miscarea de regrupare.

Aceste pozitii sau miscari deosebite nu pot fi integrate într-un anume tip de exercitiu care ar putea fi asimilat prin exersare.

Aceste miscari dinamice pot fi integrate doar prin practica continua. Ar fi ideal sa gasiti terenul cel mai adaptat si apropiat de sol pentru a practica des si pentru a va perfectiona miscarile.