Muntii Apuseni reprezinta veriga ce închide spre vest arcul Carpatilor romanesti, întinzîndu-se între dealurile Depresiunii Transilvaniei si cîmpia Tisei. Ei au o suprafata de 20.000 km² si o forma aproape rotunda. În cadrul lor se pot distinge mai multe subunitati geografice care se deosebesc prin structura geologica, relief, vegetatie si grad de umanizare (fig. 1)

Centrul Muntilor Apuseni este ocupat de Muntii Bihor, din care se desfac radiar celelalte ramuri. Pozitia confera Muntilor Bihorun interes turistic deosebit, de care se bucura de altfel si masivul Vladeasa, prelungirea nordica a Bihorului. În afara pozitiei privilegiate, de axa, muntii Bihor si Vladeasa sînt interesanti nu numai pentru înaltimea lor si relieful general, dar mai ales pentru nenumaratele obiective pe care le cuprind. Chei, abrupturi, pesteri, avene, izbucuri, cascade, ravene, la care se adauga elemente mai putin importante ce întregesc ansamblul cum sînt cîmpurile de lapiezuri si de doline, toate împreuna fac ca În acesti munti, aproape la fiecare pas sa fie ceva deosebit de vazut, de admirat, de vizitat. Nu exista în tara o astfel de concentrare, raportata la unitatea de suprafata, de monumente ale naturii, încadrate într-un ansamblu peisagistic deosebit de frumos si atractiv. Din acest ansamblu se detaseaza net cîteva valori absolute, nu la scara nationala ci europeana, cum ar fi "Cetatile Ponorului", "Ghetarul de la Scarisoara", "Cheile Somesului Cald" si "Cheile Galbenei".

CONSTITUŢIE sI RELIEF. Obiectivele turistice si peisajul muntilor Bihor si Vladeasa sînt aproape în exclusivitate consecinta a constitutiei lor geologice. Din punct de vedere geologic în zona care ne intereseaza se disting trei unitati total diferite: Bihorul sudic, Bihorul nordic si Vladeasa.

Bihorul sudic cuprinde masivul Biharia, delimitat la nord de izvoarele Ariesului Mare, la sud de cele ale Ariesului Mic, la vest de depresiunea Beius iar la est de valea Dra-ghita (afluent al Ariesului Mic). Masivul Biharia este constituit din sisturi cristaline, granite, gresii si conglomerate paleozoice, adica din roci dure, rezistente la eroziune. Acest fapt determina înaltimea lor mare (vîrful cel mai înalt al Apusenilor este vf. Cucurbata Mare: 1849 m), formele greoaie, largi, cu pante înclinate uniform. Crestele acestui masiv sînt retezate de urmele unei platforme de eroziune situata la înaltimea de 1600-1700 m ceea ce face ca parcurgerea crestelor sa fie usoara si agreabila, înaltimea a permis instalarea aici, în timpul perioadelor glaciare, a unor mici ghetari ce au scobit cîteva caldari. Eroziunea uniforma a detasat în Bihorul sudic creste ca aceea a Bihariei, orientata vest-est, care culmineaza în cele doua vîrfuri Cucurbata, Mare si Mica. Perpendicular pe ea se afla creasta principala a masivului, orientata nord-sud, care se intersecteaza cu precedenta în vîrful Cucurbata Mare. Creasta aceasta (nord-sud) face cumpana de apa dintre bazinul Ariesului si bazinul Crisului Negru, fiind astfel principala cumpana de ape a Apusenilor. Muchii se desfac din ea atît spre vest cît si spre est, constituind tot atîtea posibilitati de acces spre creasta principala.

Bihorul nordic este predominant calcaros, calcarele alternînd sporadic cu gresii, conglomerate si sisturi argiloase. Calcarele, din cauza solubilitatii lor, dau nastere fenomenelor carstice, adica formatiunilor de relief datorate dizolvarii rocii de catre apa. Cu ajutorul dizolvarii apa îsi croieste drumuri subterane, paraseste suprafata pamîntului si da astfel nastere la pesteri. Retelele hidrografice sînt de aceea dezorganizate, rîuri întregi disparînd sub pamînt prin ponoare situate la capatul unor vai oarbe, pentru a apare brusc, cu întregul debit, în izbucuri. Pesteri le reprezinta traseul subteran al apei, ele putînd fi active sau fosile, cînd apa si-a gasit drum pe cai inferioare si a parasit etajele superioare. Prabusirile care au loc deasupra pesterilor duc la formarea avenelor, puturi naturale de mari dimensiuni care reprezinta "ferestre" spre galeriile subterane; daca prabusirile se generalizeaza ia nastere un canton, apoi o cheie.

Fig 01

Dispunerea calcarelor în alternante cu roci necarstice (gresii si conglomerate) face ca hidrografia Muntilor Bihor sa fie extrem de ciudata si complicata. Exemplul cel mai tipic îl constituie platoul Padis unde apa izvoraste pe roci impermeabile iar cînd ajunge la rocile calcaroase dispare sub pamînt printr-o salba de ponoare (la Padis). Cînd apa da de o a doua fîsie de roci impermeabile iese la suprafata, apoi cînd da din nou de calcare dispare iarasi (în Poiana Ponor). Aceste aparitii si disparitii ale apelor fac ca partea centrala a Bihorului nordic sa aiba o topografie haotica caci apele nu au reusit sa adînceasca vai continue care sa detaseze creste, întinse platforme se înscriu în ansamblu într-un plan orizontal, dar care în realitate sînt disecate de nenumarate vaiugi, adesea seci (denumite de moti hoance), în bazine închise, mici sesuri ciuruite de pîlnii circulare denumite stiintific doline, sau în zone în care calcarul este macinat si cariat de santuri: lapiezuri.

Partea cea mai caracteristica a platformei carstice a Bihorului, care are în general altitudini variind între 1000-1200 m, se întîlneste în regiunea Padis, în zona Batrîna si Calineasa (pe drumul care duce de la Padis la Scarisoara), si la Scarisoara. Aceste fragmente de platforme sînt separate de cîteva vai adînci, taiate în cea mai mare parte în chei fiind de la est la vest: valea Ordîncusa, valea Gîrda, valea Galbenii, iar în nord valea Somesului Cald. Chiar si în marginea sudica a Bihorului nordic, în valea Ariesului, se regasesc cîteva zone de chei cu pesteri. Marginea de vest a Bihorului nordic este mai complicata topografic deoarece aici apar roci impermeabile, suprapuse peste calcare. Ele delimiteaza vai carstice adînci, ca valea Sighistel, cu un numar considerabil de pesteri, sau valea Bulzului, valea Seaca si Izvorul Crisului, cu impresionanti pereti decalcarsi izbucuri puternice. În rocile impermeabile se gasesc uneori interesante fenomene geologice ca de ex. Groapa Ruginoasa, imensa rîpa în care apa a dezgolit versantii abrupti lasînd sa se vada stiva de gresii galbene, rosii si violacee.

Bihorul nordic constituie deci punctul de maxima atractie turistica din toti Muntii Apuseni, aici gasindu-se obiectivele majore pe care le-am amintit deja partial: Cetatile Ponorului, Ghetarul Scarisoara. Cheile Somesului Cald, Cheile Galbenii, la care se pot adauga numeroase altele: Groapa de la Barsa, Platoul carstic Lumea Pierduta, valea Gîrda cu pesterile de la Casa de Piatra etc.

Masivul Vladeasa formeaza, la capatul nordic al Bihorului, un fel de pandant al masivului Biharia, atît prin înaltime cît si prin aspectele generale de relief. Cu toate acestea, constitutia geologica a Vladesei difera net de cea a Bihariei. În timp ce Biharia este constituita din sisturi cristaline, Vladeasa este formata din roci eruptive vechi, fiind o acumulare de stive de roci rezultate din puternice eruptii de la sfîrsitul erei secundare. Aceste roci dure determina înaltimea mare (vîrful cel mai înalt depaseste 1800 m); apele au disecat în ele creste regulate, puternice, cu versanti abrupti. În timpul erei tertiare masivul a fost retezat de eroziune, apele creînd o întinsa platforma care s-a pastrat ca fragmente pe culmile cele mai înalte. Ca urmare creasta principala a masivului si cîteva creste secundare prezinta întinse platouri, aproape orizontale sau slab valurite, usor de parcurs.

Masivul Vladeasa formeaza o mare potcoava sau, mai curînd, un W cu deschiderea orientata spre nord. Cele doua intrînduri sînt determinate de principalele ape ale masivului: valea Draganului la est si valea Iadului, la vest. Culmile care dau ocol izvoarelor vaii Draganului sînt cele mai înalte si mai întinse. De ele se alipesc zone calcaroase cu interesante fenomene carstice: la est zona Pietrele Albe-Valea Seaca iar la sud zona de izvoare a Somesului Cald, care face trecerea spre Muntii Bihor. Culmile din jurul vaii Draganului ating în vîrful Vladeasa 1826 m; în buna parte sînt acoperite de goluri alpine si doar în seile mai coborîte, de jnepenisuri si molidisuri. Culmile care marginesc valea Iadului sînt mai joase, împadurite si fara atractii turistice deosebite. Spre vest de valea Iadului încep terenurile calcaroase ale Muntilor Padurea Craiului, din care zonele Meziad si Remeti pot fi considerate ca zone de trecere. Ambele cuprind pesteri si interesante formatiuni carstice.

CONDIŢII CLIMATICE.Clima muntilor Bihor siVIadea-sa este tipica de munte, în general rece si umeda pe culmile înalte, cu atenuare treptata spre poale. Etajarea pe verticala se manifesta în toti factorii determinanti ai climei. Temperatura, în medie de 2° în masivele Biharia si Vladeasa, creste la 4° în zona platformelor calcaroase ale Bihorului nordic si la 10° în depresiunea Beius. Nebulozitatea creste cu altitudinea si în mod corespunzator precipitatiile. În general acestea sînt abundente din cauza vîntului dominant de vest care vine încarcat cu vapori de apa depusi pe prima stavila întîlnita în cale, Muntii Apuseni. Asa se face ca aici, la altitudini sub 1800 m, precipitatiile ating 1400 mm, cantitate ce nu se gaseste în alte parti din tara decît la munti ce depasesc 2000 m.

Relieful joaca un rol important în determinarea climatului, mai ales în zonele carstice. Din cauza ca vai le sînt adesea închise, sau exista platouri cu relief sters, scurgerea aerului rece, de seara, nu se face normal; el se acumuleaza astfel pe fundul depresiunilor închise unde are loc o stratificare termica, temperatura aerului crescînd cu înaltimea. Acest fenomen are un efect în distributia vegetatiei dupa cum vom vedea mai jos. Alt efect este formarea cetii în depresiunile închise, cum ar fi la Padis. Celebra "ceata padisana" se datoreaza numeroaselor laculete, cuibarite în doline, care constituie vara un rezervor de caldura. Stratele de aer de deasupra lor se încalzesc seara iar cînd aerul se ridica si patrunde în stratele mai reci de deasupra, apa se condenseaza si se transforma în ceata. Prinsa între crestele care dau ocol depresiunii, ceata nu se poate scurge si formeaza o patura densa, de cel mult un metru înaltime, care se tîraste lent pe sol dînd un aspect ireal, mai ales în noptile cu luna. La primele raze ale diminetii se destrama, înghitita parca de lacurile din care s-a nascut seara, lasînd ca singura marturie a straniei si efemerei existente doar roua abundenta de pe iarba.

Muntii Bihor si Vladeasa ofera turistilor si perioade favorabile pentru vizitare. Astfel, luna mai este deosebit de frumoasa prin claritatea atmosferei, desi exista riscul furtunilor bruste sau chiar al unor perioade ploioase mai îndelungate. Iunie este în general ploios, iulie schimbator, cu perioade frumoase dar si cu furtuni violente. În general perioada de vreme buna se plaseaza în august si septembrie, spre mijlocul lunii septembrie intervenind de obicei o perioada de timp rau, chiar cu zapada, dupa care urmeaza o îndelungata perioada de timp frumos, în toata luna octombrie. Este perioada ideala pentru vizitat pesteri si pentru amatorii fotografi, care vor gasi o claritate a atmosferei neîntîlnita vara, la care se adauga bogatia si armonia de culori ale padurilor de foioase.

VEGETAŢIA sI FAUNA. Ca în toti Carpatii, si în muntii Bihor si Vladeasa vegetatia este etajata pe verticala: goluri alpine - paduri de rasinoase - paduri de foioase alternînd cu fînetele.

Golurile alpine apar de la 1600 m în sus, fiind prezente în Biharia si în Vladeasa, unde ocupa platourile de altitudine si culmile înalte. În ele predomina gramineele iar în locurile pietroase apar tufele de ienupar, smirdar, afine si coacaze de munte. Jneapanul apare rar, ca de exemplu în Piatra Graitoare a Bihariei, pe muntele Bohodei sau pe culmea de est a Vladesei.

Padurile de rasinoase, în care domina molidul, ocupa mari suprafete în bazinele vailor Dragan si Somesului Cald. Rasinoasele apar în multe alte zone, fara sa formeze însa paduri compacte sau de mare întindere, fiind de multe ori amestecate cu foioasele. Limita inferioara a zonei rasinoaselor este foarte capricioasa, în functie de conditiile locale topografice si microclimatice.

Zona calcaroasa a Bihorului prezinta aspecte aparte din cauza lipsei de umiditate. Platourile carstice nu sînt acoperite cu paduri de rasinoase, conform cu altitudinea, ci cu întinse pajisti care sugereaza golurile alpine. Ele nu sînt adevarate goluri alpine, cum arata si componenta floristica, aici fiind reprezentate toate plantele din pajistile montane. Bogatia de flori este exceptionala dar poate fi admirata numai în locurile în care pajistile nu sînt pasunate ci rezervate pentru cosit (de ex. platoul Ocoale-Scarisoara, Poiana Florilor). Pajistile alpine de pe platourile carstice se dezvolta mai ales în zonele depresionare, culmile marginase fiind acoperite de paduri. Acestea prezinta o particularitate din cauza inversiunii climatice de care am mai vorbit: coniferele apar mai jos iar foioasele deasupra. Faptul se observa în Padis unde dolinele din ses sînt presarate de molizi în timp ce cununa de culmi înconjuratoare eite acoperita de fagi, artari, carpeni etc.

Mai amintim în încheiere înca doua asociatii vegetale lipice; mlastinile de turba, dezvoltate pe rocile impermeabile cuartoase (de ex. în Padis, culmea Vladesei si în valea izbucului), denumite de localnici molhasuri sau tinoave, cu o vegetatie caracteristica, si vegetatia vailor adînci si umede, cu flori caracteristice si brusturi, ale caror frunze pot atinge si 1 m în diametru.

Padurile întinse care îmbraca muntii Bihor si Vladeasa adapostesc numeroase specii de animale salbatice. Ursii se gasesc în versantul vestic al Bihorului si Vladesei si în valea Draganului; lupii traiesc atît pe platourile calcaroase cît si pe marginile depresiunii Beius; rîmaturi de mistret se întîlnesc mai peste tot iar exemplare de rîsi au fost semnalate în vaile Aleului si Crisului Pietros. Caprioarele sînt numeroase, urcînd pîna pe platourile calcaroase, veveritele populeaza padurile de foioase iar în scobiturilecalcarului se ascund bursuci si jderi. Padurile de altitudine adapostesc cocosi de munte iar apele abunda în pastravi.

Golurile subterane sînt populate de numeroase animale marunte (insecte, paianjeni, viermi, racusori etc.) care, desi nespectaculoase, au dus faima pesterilor Bihorului în toata lumea; prin studiul acestor animale, marele nostru savant Emil Racovita a încercat sa lamureasca unele din tainele evolutiei vietii, îmbogatind stiinta mondiala cu o noua ramura-biospeologia.

Tot pesterile pastreaza interesante resturi ale animalelor care au trait cîndva pe aceste meleaguri; ursul de pestera, hiena de pestera, bizonul, elanul etc., si s-au pastrat în unele din pesteri chiar urmele activitatii lor: dîre de ghiare de urs pe peretii de argila, bîrlogul si bulgarii de argila pe care i-au aruncat cînd au sapat bîrlogul.

LOCUITORII. Spre deosebire de celelalte unitati carpatice, Muntii Apuseni sînt populati pîna la mari altitudini cu asezari permanente. Se poate vorbi aici de o adevarata populatie montana, lucru pe care nu-l mai întîlnim la ceilalti munti ai nostri.

Populatia tipica a Apusenilor o constituie motii, locuitorii de veacuri ai bazinului superior al Vaii Ariesului, de la izvoare pîna spre Cîmpeni, si ai bazinului superior al Somesului Cald, pîna la comuna Belis. La Ocoale, Scarisoara ti Arieseni locuintele permanente urca pîna la 1200 m altitudine, rasfirîndu-se pe culmi si prin poieni.

Natura a fost zgîrcita cu motii dar acestia au stiut sa se adapteze situatiei. Pamîntul arabil, raspîndit pe coaste si prin doline, este utilizat la maximum. Din aceasta cauza, acolo unde exista un petec cultivabil, întîlnesti si o gospodarie moteasca. Satele de moti sînt foarte rasfirate, de la cîte o casa pîna la "centru" fiind uneori cale de 4 ore. Agricultura este la moti o ocupatie secundara; conditiile grele de teren si climatice fac ca recoltele sa fie firave. Dezvoltata este cresterea oilor si a vitelor pe care o permit pasunile întinse. Tot în acest scop sînt utilizate toate suprafetele necultivabile, care sînt cosite pentru fîn.

Cea mai mare bogatie a Ţarii Motilor o constituie însa padurile de molid, în valorificarea carora motii sînt adevarati maestri. Meseria de dogar se mosteneste din tata în fiu. Ea începe de la alegerea, taierea si prepararea lemnului si merge pîna la încheierea butoaielor, a donitelor, putinilor etc.; plecatul "la tara", adica la cîmpie, este de fapt transportarea fabricatelor, stivuite pe cai pentru a fi vîndute, uneori departe, în Cîmpia Dunarii, sau prin Dobrogea. Nu mai putin maestrii sînt motii în mesterirea obiectelor de artizanat; donicioare, cofite, plosti, fluere si celebrele tulnice pe care le pregatesc un an întreg pentru a le vinde apoi la celebrul tîrg de la Gaina.

Tîrgul de la Gaina, odinioara prilej de cunoastere a locuitorilor din vaile Ariesului, Crisului Alb si Crisului Negru, unde tinerii aveau prilejul sa contracteze casatorii, de unde si numele de "tîrg de fete", este astazi o sarbatoare folclorica, la care participa cîteva mii de localnici si cîteva zeci de mii de turisti din tara si de peste hotare. Mai aproape de spiritul traditional este tîrgul de la Calineasa, mai putin cunoscut, neinvadat înca de spectatori.

Ultimele asezari spre nord ale motilor sînt catunele Ocoale, Casa de Piatra si Matisesti, din bazinul vaii Ariesului. Mai la nord muntii, adica platourile Calinesei, Batrînei, Padisului si Vladesei, nu mai sînt locuiti permanent. Aceste platouri apartin crisenilor, populatie de alta traditie, legata de cîmpurile manoase ale depresiunii Beius, unde au asezarile permanente, si de unde urca la munte doar pentru a cosi fînetele si a îngriji de turmele de oi si vite. În locurile de fîneata ei construiesc mici adaposturi de lemn pe care nu le locuiesc decît în timpul cositului, dar care pot fi utilizate de turisti ca adapost.

În ultimii ani construirea unor importante obiective hidroenergetice cît si dezvoltarea impetuoasa a exploatatiilor miniere au atras un numar tot mai mare de localnici în constituirea unei industrii puternice si în aceasta zona a tarii. Astfel vechii cioplitori în lemn au devenit mineri sau constructori vestiti. Crisenii s-au încadrat în rîndurile minerilor din sectorul Baita Bihor. Locuitorii din lungul Ariesului, continuînd traditia, lucreaza în modernele hale din Cîmpeni la transformarea lemnului în mobila. În acest proces de transformare tumultuoasa a regiunii Bihor au aparut o serie de baraje, cum ar fi cel de la Belis (pe Valea Somesului Cald) si cel de la Piatra Bulz (pe Valea Iadului).

OCROTIREA NATURII. Muntii Bihor reprezinta o regiune de concentrate frumuseti naturale. Ea este una din cele mai complexe regiuni carstice ce adaposteste cîteva pesteri de valoare internationala, numeroase alte pesteri, chei, abrupturi etc. care, pe lînga interesul peisagistic, sînt importante si din punct de vedere stiintific datorita formatiunilor geologice, florei si faunei proprii. Acest fapt a dus la declararea ca monumente ale naturii a urmatoarelor obiective:

Ghetarul Scarisoara, cea mai mare pestera cu ghiata din tara noastra si una din cele mai importante pesteri din lume cu ghetari statici. Cuprinzînd în etajul inferior interesante formatiuni de calcit, are un microclimat specific si prezinta o etajare fenologica (perioada de înflorire a plantelor) corespunzatoare acestui climat. Ghetarul se viziteaza sub îndrumarea unui paznic; etajul inferior, rezervatie stiintifica, este interzis vizitarii.

Pestera Pojarul Politei este una din cele mai bogat ornate pesteri de la noi din tara, distingîndu-se mai ales prin bogatie în cristalictite si formatiuni perlate. Pestera este închisa si accesul interzis.

Cetatile Ponorului si Cheile Galbenei sînt cele mai grandioase fenomene carstice de la noi din tara. Cuprind galerii subterane cu curs activ de apa, chei si pereti de sute de metri si o vegetatie cu numeroase elemente floristice, nordice si alpine, avantajate aici de un microclimat determinat de relieful depresionar.

Ghetarul de la Vîrtop (Ghetarul de la Casa de Piatra), pestera situata în valea Gîrda Seaca, cu sali foarte frumos concretionate. A fost descoperita de autorii acestor rînduri în anul 1955 si a avut pîna acum putini vizitatori, fapt pentru care bogatiile sale sînt bine pastrate. Este închisa si interzisa vizitarii pîna nu va fi amenajata special.

Pestera Corbasca si Pestera Cornii, ambele situate în Valea Sighistel cu frumoase podoabe de calcit, ultima adapostind si 242u206c urme ale culturii neolitice.

În afara acestor obiective intra sub ocrotirea legii de protectie a naturii toate formatiunile din pesteri (este interzis distrugerea lor, mînjirea cu iscalituri etc.), anumite plante de fîneata si de munte, anumite animale (listele acestora se gasesc în publicatiile speciale privind ocrotirea naturii).

Pentru protejarea peisajului si a valorilor stiintifice si turistice ale Muntilor Bihor este necesara apararea împotriva degradarii a tuturor locurilor expuse exploatarii nesabuite a padurii si a pasunatului prea intensiv. De aceea Comisia pentru ocrotirea naturii de pe lînga Academia R.S.R a luat initiativa înfiintarii aici a unui mare parc national, menit sa se dezvolte ca un parc cu caracter turistic, care sa conserve marile valori naturale, pe care sa le faca accesibile unui public cît mai larg.

Turismul în muntii Bihor si Vladeasa prezinta aspecte particulare fata de celelalte masive muntoase din tara; aici se îmbina în mod fericit posibilitatile turismului auto cu drumetia, aici se poate practica o forma speciala de turism, speoturismul, si în ansamblu activitatea turistica poate avea tot aici un pronuntat caracter stiintific, respectiv didactic.

În general, pentru practicarea drumetiei nu exista probleme în ce priveste dificultatea traseelor, din cauza reliefului domol, sters, dar în schimb se ridica numeroase probleme de orientare tocmai din cauza reliefului putin pregnant si a topografiei haotice pe care o determina carstul.

DRUMURI sI PUNCTE DE PLECARE. Muntii Bihor si Vladeasa constituie un patrulater înconjurat de artere de circulatie principale pe care sînt situate punctele de plecare spre munti:

în nord, calea ferata Huedin-Oradea si DN 1.

în vest, calea ferata Oradea-Vascau si DN 76

în sud, soseaua Luca-Albac, DN 75

în est, soseaua Albac-Huedin, DJ 761 B.

Din cele patru artere, sau se desprind traseele turistice (marcajele), sau se desfac sosele secundare ce duc la localitati din care încep marcajele; unele din ele însa duc direct la cabane si obiective turistice, (fig. 2)

Artera nordica este formata de drumul national nr. 1 (Bucuresti-Oradea) pe portiunea Huedin-Bucea si de calea ferata Bucuresti-Oradea, pe aceeasi portiune. Aici sînt de semnalat urmatoarele puncte de plecare:

Satul Bologa (alt. 520 m), situat pe valea Hentii, afluent pe stînga al Crisului Repede, la 1 km sud de acesta; punct de plecare spre cabana Vladeasa. Satul este legat de halta C.F.R. Bologa. Din drumul national se desface la km 544 derivatia care duce la sat (1 km). Marcajul spre cabana Vladeasa începe chiar din centrul satului (tr. nr. 8).

Comuna Poieni (alt. 510 m) este situata pe malul drept al Crisului Repede; punct de plecare spre complexul turistic Valea Draganului. În comuna Poieni este gara C.F.R. din care pleaca si trenul forestier ce urca pe valea Draganului si pe care, la 7 km, se afla cabanele. Drumul national trece chiar prin comuna (km 546). Din el, la 4 km spre Oradea (la km 549+ 900), se desface spre sud soseaua ce duce pe valea Draganului; sageata galbena a Directiei Drumurilor indica aici "Lunca Visagului 14 km" iar o sageata turistica arata "spre cabana Valea Draganului 7 km, 2 ore". soseaua trece prin satul Valea Draganului si dupa 7 km de la drumul national ajunge la complexul turistic, apoi continua pe vale înca circa 10 km.

Satul Bucea si halta C.F.R. Valea Iadului (alt. 440 m) sînt situate pe malul drept al vaii Crisului Repede si reprezinta puncte de plecare pentru cabana Stîna de Vale.

Drumul national trece chiar prin satul Bucea (km 565). În locul în care soseaua coteste la dreapta si începe sa urce în serpentine puternice la Piatra Craiului, se desface spre stînga soseaua judeteana spre Remeti, care urmareste la început pe malul drept, apoi pe cel stîng (4 km), valea Crisului Repede pîna la gura Vaii Iadului. Aici se gaseste halta C.F.R. Stîna de Vale. soseaua paraseste valea Crisului si coteste la stînga pe Valea Iadului. Ea trece prin satul Bulz si apoi prin comuna Remeti (km 17), situata într-o interesanta zona carstica în care se cunosc 36 pesteri. soseaua se continua cu excelentul drum forestier, recent construit, care duce pîna la statiunea Stîna de Vale. Acest drum ocoleste viitorul lac de acumulare al barajului de la Bulz, pe malul estic. În punctul numit Piatra Bulzului se desface spre vest tr. nr. 1 ce duce la cabana si pestera Meziad. La km 36+900 e de semnalat frumoasa cascada Iadolina. La km 41 + 600 intra, venind dinspre dreapta, tr. nr. 3 (circuitul Saritoarea Iedutului). Cascada Saritoarea Iedutului se gaseste la 15 min. de sosea urmînd marcajul ce urca în versantul stîng. Putin amonte, în malul drept al Vaii Iadului, pe un afluent, se observa o alta cascada mica. Din acest loc pîna la cabana Stîna de Vale sînt 7 km. De la halta C.F.R. Stîna de Vale la cabana: 45 km; din satul Bucea: 49 km.

Artera vestica este formata de drumul national nr. 76 (Oradea-Deva) pe portiunea Beius-Orasul Dr. Petru Groza si de calea ferata Oradea-Vascau pe aceeasi portiune. Pe aceasta artera sînt de semnalat mai multe puncte de plecare spre munte.

Orasul Beius (alt. 190 m; 126 km de la Deva; 62 km de 1 a Oradea) este situat în depresiunea Beius, pe malul drept al Crisului Negru. Orasul (gara, autogara, hotel), este folosit ca punct de plecare spre cabanele Meziad si Stîna de Vale.

Din centrul orasului (lînga catedrala) începe drumul judetean Beius-Borod, care se îndreapta spre nord. La 19 km, în comuna Remetea (pîna aici asfalt), se desface spre est drumul comunal ce ajunge dupa 6 km în comuna Meziad. În capatul amonte al comunei se desface spre stînga un drum carosabil, accidentat, ce urca pe valea Pesterii pîna la cabana Meziad (6 km). Tot din Beius, la km 125 (1 km din centru spre Orasul Dr. Petru Groza), începe soseaua judeteana care se îndreapta spre est (în curs de modernizare). Dupa 11 km de drum orizontal ea trece prin comuna Budureasa, apoi de la km 15 urca în serpentine strînse si pante mari 10 km pîna la statiunea Stîna de Vale. La km 21 (4 km înainte de Stîna de Vale), din stînga intra în sosea tr. nr. 2 (ce vine de la cabana Meziad) si tr. nr. 3 (circuitul Saritoarea Iedutului). La km 22+300 în sosea intra tr. nr. 4 (circuitul vîrfului Custuri).

Pentru a se ajunge cu autovehicule la cabana Stîna de Vale este preferabil drumul pe valea Iadului, soseaua fiind mult mai bine întretinuta si pantele mai mici. Drumul prin Budureasa este recomandabil a fi folosit la coborîre.

Comuna Draganesti (alt. 225 m; km 120+500) este situata în depresiunea Beius, pe malul drept al Crisului Pietros; punct de plecare spre pestera Ferice (tr. nr. 35).

Comuna Sudrigiu (alt. 235 m; 10 km de la Beius), situata în depresiunea Beius, pe malul drept al vaii Crisului Negru, are gara pe linia ferata Oradea-Vascau; punct de plecare spre cabana Padis.

Din Sudrigiu, la km 116 + 200, se desprinde spre est drumul comunal, în curs de asfaltare, ce duce dupa 12 km în comuna Pietroasa, din al carei centru încep urmatoarele trasee turistice: tr. nr. 14 (la cabana Padis), tr. nr. 13 (la cascada Saritoarea Bohodeiului si în continuare la Stîna de Vale) si tr. nr. 15 (la Poiana Florilor). Toate aceste trasee urmeaza la început soseaua forestiera ce începe în centrul comunei si urmeaza valea Crisului Pietros. Dupa2 km de la Pietroasa soseaua se bifurca: o ramura urmeaza în continuare valea Crisului Pietros fiind însotita de traseele nr. 14 si 15; cealalta ramura, foarte bine întretinuta, urmeaza la stînga Valea Aleului pîna la gura vaii Bohodei (11 km), fiind însotita de tr. nr. 13. De la gura vaii Bohodei se poate vizita (35 min. de mers) marea cascada Saritoarea Bohodeiului.

Orasul Dr. Petru Groza (alt. 240 m), situat în depresiunea Beius, pe malul drept al vaii Crisului Negru, este un oras industrial nou (gara, autogara, hotel).

Situat la 79 km de Oradea (tren si curse IŢA) si la 107 km de Deva (curse IŢA), Orasul Dr. Petru Groza poate fi folosit ca baza pentru vizitarea obiectivelor turistice de pe versantul vestic al Muntilor Bihor, în special pentru valea Sighistelului (tr. nr. 32), pestera de la Fînate (tr. nr. 36) si izvoarele Crisului Negru (tr. nr. 31).

Artera sudica este formata din drumul national nr. 75 (Lunca-Turda) pe portiunea Lunca-Albac. La 2 km de Orasul Dr. Petru Groza, spre Deva, în comuna Lunca, la km 105+300, se desface spre est (stînga) soseaua nationala, în curs de asfaltare, ce duce prin Cîmpeni la Turda. Pe aceasta sosea sînt de semnalat numeroase puncte de plecare spre obiective turistice importante.

Comuna Cîmpanii de Sus (km 5+600, alt. 330 m) este situata pe malul drept al Crisului Negru, fiind un punct de plecare pentru vizitarea vaii Sighistel. Din comuna se desface la stînga o sosea comunala ce ajunge dupa 2 km în satul Sighistel, din al carui centru începe tr. nr. 32 (satul Sighistel - Vîrful Ţapul - Groapa Ruginoasa).

Gura vaii Bulzului (km 8 alt. 367 m), afluent pe dreapta al Crisului Negru, pe care urca drumul la pestera de la Fînate (tr. nr. 36).

Gura Vaii Mari (km 12, alt. 510 m), Dupa ce trece prin vechea asezare miniera Baita Sat (km 11), unde încep marcajele tr. nr. 23 si 31, la gura Vaii Mari soseaua se bifurca: o ramura secundara urmeaza în continuare valea Crisului (5 km în amonte) pîna la Baita Plai, unde începe propriu-zis tr. nr. 31 (ce duce la izvoarele Crisului Negru si Arieseni); soseaua principala, aici asfaltata, coteste la stînga si începe sa urce serpentinele spectaculoase de pe Dealul Negru, fiind însotita de marcajul nr. 23 care taie însa o parte din serpentine pe scurtaturi.

Muntele Ţapul. La km 25+100 (alt. 1195 m) din sosea se desface la stînga o poteca marcata cu triunghi rosu, care constituie drumul cel mai convenabil de intrare din sosea în tr. nr. 23 (spre Groapa Ruginoasa si Padis) si în tr. nr. 32 (spre valea Sighistel), drum care se parcurge în 15 min.

La km 27+600, alt. 1195 m, unde soseaua face o curba la dreapta si traverseaza pe pod un vîlcel, se poate urca la stînga pe acest vîlcel (fara marcaj), ajungîndu-se în 30 min. la Groapa Ruginoasa (tr. nr. 42).

saua Vîrtop (km 28+500, alt. 1140 m) este cumpana de ape între valea Ariesului si valea Crisului Negru; aici vine dinspre dreapta (urcînd din valea Crisului) tr. nr. 31 care urmeaza apoi soseaua pîna la Arieseni.

Catunul Izlazul (Flocosi) (km 35; alt. 850 m). Putin mai sus de gu a vaii Vîrciorog (afluent pe dreapta al Rîului Alb) se desface din sosea la dreapta (în dreptul unor baracamente) un drum forestier ce duce 3,3 km pe valea Vîrciorogului pîna la piciorul frumoasei cascade cu acelasi nume. Înalta de 10 m (vezi si tr. nr. 43).

În locul în care drumul forestier intra pe valea Vîrciorogului se observa muchia din stînga (versantul drept geografic al vaii) pe care o urmareste tr. nr. 44 spre vîrful Cucurbata.

Comuna Arieseni (km 38; alt. 830 m) este situata la confluenta dintre Rîul Alb si valea Coblis, care împreunate dau Ariesul Mare. Nod turistic important, folosit ca punct de plecare spre Poiana Florilor (tr. nr. 16), spre cabana Padis (tr. nr. 22), spre cabana Scarisoara (tr. nr. 30), spre izvoarele Crisului Negru, comuna Baita (tr. nr. 31), spre masivul Biharia (tr. nr. 44) si spre muntele Gaina (tr. nr. 45, varianta b), ofera posibilitati de cazare la localnici si de aprovizionare, în centrul comunei se afla o frumoasa biserica de lemn - monument istoric.

Din comuna se desface spre vest soseaua forestiera care urca pe valea Coblis, însotita de traseele nr. 16 si 22. Primul paraseste drumul la km 6f-200 (gura vaii Ponorasului), al doilea la km 8-f 100 (sub Cornul Ponitei).

Gura vaii Bucinisului (km 41 l-700, alt. 760 m). Pe valea Bucinisului, afluent pe dreapta al vaii Ariesului, urca o sosea forestiera ce poate fi utilizata pentru tr. nr. 45, varianta b (spre muntele Gaina) pîna în satul Patrahitesti.

Gura vaii Iarba Rea (km 45, alt. 720 m). Iarba Rea, afluent pe dreapta al vaii Ariesului, ofera cel mai scurt drum la muntele Gaina pentru cei ce vin de la Scarisoara (tr. nr. 45, varianta c).

Comuna Gîrda de Sus (km 46, alt. 710 m) este situata la confluenta vaii Gîrda cu valea Ariesului; are hotel de categorie inferioara, de cca 40 locuri; punct de plecare spre cabana Scarisoara, la care duc trei trasee (nr. 25, 26, 27). ce pornesc din centrul comunei. Tabla (sageata galbena) indica soseaua carosabila ce duce pe aici la Ghetarul de la Scarisoara (pîna la cabana sînt cca 18 km).

Cheile Albacului (de la km 55 la km 59), reprezinta portiunea cea mai spectaculoasa din valea Ariesului, datorita cheilor de calcar prin care trece soseaua.

Comuna Albac (km 60; alt. 635 m) este situata la confluenta vailor Albacului si Ariesului Mare. Aici, la km 604-900, începe soseaua Albac-Huedin, care limiteaza la est Muntii Bihor. soseaua nationala Lunca-Turda urmeaza în continuare valea Ariesului Mare care, la satul Mihoesti (km 73f 200), se uneste cu Ariesul Mic, ce vine dinspre sud.

Ariesul Mic este urmat de soseaua judeteana asfaltata pe care sînt de semnalat: biserica de lemn din Ponorel (monument istoric), Dealul cu Melci de la Vidra (monument al naturii) si casa memoriala Avram Iancu din comuna cu acelasi nume; din aceasta sosea urca drumul cel mai scurt catre muntele Gaina (tr. nr. 45, varianta d). soseaua urca apoi în cumpana de ape dintre Aries si Crisul Alb, de unde se desface un drum carosabil spre dreapta (nord-vest) ce duce tot la muntele Gaina (vezi tr. nr. 45, varianta e) si coboara apoi la Baia de Cris în DN 76 Oradea-Deva.

La 17 km de Albac se gaseste orasul Cîmpeni, folosit adesea ca punct de plecare pentru vizitarea obiectivelor turistice din partea de sud a Muntilor Bihor. La Cîmpeni se ajunge din:

Turda, pe soseaua asfaltata ce urmeaza valea Ariesului 77 km (curse IŢA directe Cluj-Turda-Cîmpeni- Abrud); cu trenul C.F.R, pa linie îngusta ("mocanita"), care pleaca din gara Turda (între garile Turda si Cîmpia Turzii, prin care trec trenurile Bucuresti-Cluj, circula autobuze si trenuri de legatura);

Alba Iulia, 66 km (cu IŢA) pe valea Ampoiului si valea Abrudului, prin Zlatna si Abrud.

Artera estica este formata de soseaua judeteana Albac-Huedin (D.j. 761 B), Iungade75 km. Important drum turistic care traverseaza Muntii Apuseni chiar prin mijlocul lor, ofera peisaje frumoase si variate si are ramificatii ce duc la trei din cabanele muntilor Bihor si Vladeasa: Scarisoara, Padis si Vladeasa.

De la Albac soseaua urmareste în amonte valea Albacului pîna în comuna Horia (fosta Arada) (km 68, dinspre Huedin), de unde începe sa urce în serpentine largi dealul Matisesti. Peisajul este încîntator, cu case motesti ale catunului cu acelasi nume, aninate pe panta, înconjurate de livezi si pîlcuri de mesteceni. Mai sus începe padurea de conifere si drumul ajunge în cumpana de ape dintre bazinul Ariesului si cel al Somesului Cald, în punctul numit Ursoaia.

saua Ursoaia (km 54; alt. 1320 m) este punctul în care se desface spre stînga (vest) drumul turistic carosabil ce duce la cabana Scarisoara (vezi tr. nr. 28).

Din sa drumul regional coboara prin poieni frumoase. cu pîlcuri de molizi, în valea Apa Calda pe care o urmeaza în aval. În satul Poiana Horea (la km 434-500) se desface la stînga o sosea forestiera ce suie pe valea Belis si care se întîlneste cu soseaua de pe valea Calineasa. Din ea se poate urca pentru a se ajunge în sesul Calineasa la tr. nr. 24 (Padis - Scarisoara).

În continuare, soseaua coboara pe valea principala, numita acum valea Belis. În comuna Belis la km 31, se desface la dreapta o sosea care trece în bazinul Somesului Rece, coborînd apoi în comuna Gilau la DN 1 (17 km de Cluj).

La Belis sînt în curs mari lucrari de constructie a hidrocentralei de pe Somes.

De la Belis soseaua, în curs de asfaltare, traverseaza valea Somesului Cald, urca vîrtos si trece cumpana de ape spre bazinul Crisul Repede, strabatînd platoul extrem de frumos, cu pajisti, pîlcuri de molizi, si casele rasfirate ale satului Risca de Sus. Drumul coboara apoi pe valea Calatele, trece prin comuna cu acelasi nume si ajunge în comuna Calata.

Comuna Calata (km 10+500; alt. 610 m) este locul în care se desface spre vest soseaua ce duce la cabana Padis, indicata de o sageata galbena: "17 km Rachitele, 5 km Margau". Pîna în comuna Margau soseaua este neîntretinuta apoi devine foarte buna. Din comuna Rachitele urca cumpana de ape spre bazinul Somesului Cald, pe care o trece prin pasul Prislop (alt. 1240 m) si coboara în valea Firei. soseaua o urmeaza pe aceasta aval, apoi, trecînd peste un bot de deal, ajunge în valea Somesului Cald. Larga, cu poieni smaltuite de flori si strajuite de paduri dese de molizi, valea Somesului ofera pe aceasta portiune una din cele mai încîntatoare privelisti. Drumul urmareste amonte malul stîng al Somesului, trece pe lînga un lac de baraj (Hait) si traverseaza rîul la Ic Ponor.

Ic Ponor (km 39 de la Calata; alt. 1034 m) este situat la confluenta vaii Batrîna cu valea Somesului Cald. Aici se gasesc cabane ale exploatarii forestiere (posibilitati de înnoptare si de aprovizionare); drumul se bifurca: o ramura urmareste valea Somesului, alta, valea Batrîna.

Ramura de pe valea Somesului se îndreapta la dreapta, spre vest, lasînd o ramificatie ce urca pe pîrîul Ponor, pîna la un punct de exploatare forestiera. La 400 m amonte de gura Ponorului se gaseste gura vaii Alunul Mic, pe care o urmeaza tr. nr. 11. Drumul principal urmareste în continuare, amonte, valea Somesului pîna la capatul aval al cheilor Somesului (total 8,2 km de la le. Ponor). La 100 m de capatul soselei, tr. nr. 17 (circuitul Izvoarelor Somesului Cald) traverseaza valea.

Ramura de pe valea Batrîna se îndreapta de la Ic Ponor spre sud si la 2 km se bifurca: ramura din stînga (est) urca amonte pe valea Calineasa, oferind posibilitatea de a atinge tr. nr. 24 (Padis-Scarisoara) în poiana Calineasa. soseaua coboara apoi la Poiana Horea ajungînd în soseaua judeteana 761 B pîna la cabana Padis. Ramura din dreapta (vest) urmareste amonte valea Izbucului (însotita de semnele tr. nr. 11).

Zamsîncrai (km 6; alt. 600 m). La 4 km de comuna Calata, spre Huedin (pe soseaua judeteana Albac-Huedin), se gaseste comuna Zamsîncrai, de unde se desface drumul spre cabana Vladeasa (sageata galbena: "Sacueu 7 km, cabana Vladeasa 20 km, Alunis 3 km") ce trece prin satul Alunis si comuna Sacueu si ajunge în satul Rogojel (alt. 1000 m). De aici pîna la cabana nu se poate urca decît cu masini cu tractiune puternica (Zamsîncrai-Rogojel; 15 km, Rogojel-cabana Vladeasa: 5 km).

Huedin (alt. 535 m) este situat pe DN 1, km 531, la 50 km de Cluj. Resedinta de judet (hotel, restaurant, gara, pe linia Cluj-Oradea), nu poate fi folosit direct ca punct de plecare spre munte, ci doar ca punct de trecere. De aici pornesc curse IŢA spre Belis, Rachitele si Sacueu.

CABANE sI ADĂPOSTURI. Fata de suprafata mare a muntilor Bihor si Vladeasa si mai ales fata de numarul considerabil de obiective turistice pe care le adapostesc, cabanele ca si capacitatea lor sînt insuficiente. În momentul de fata, în masivul Vladeasa sînt trei cabane (Valea Draganului, Vladeasa si Stîna de Vale), iar în Bihor doua (Padis si Scarisoara), la care trebuie sa mai adaugam o cabana din marginea de vest a muntilor, Meziad.

Complexul turistic Valea Draganului (alt. 550 m), este situat în valea Draganului, la 7 km de confluenta cu Crisul Repede, avînd trei vile cu o capacitate totala de 44 locuri, camere cu 2-9 paturi, bufet si cantina-restaurant în sezonul de vara, apa de izvor.

Complexul este accesibil din DN 1, din care la km 549+900 (aval de comuna Poieni) se desface soseaua paralela cu valea Draganului; pîna la cabana sînt 7 km. De la statia C.F.R. Poieni (pe linia Cluj-Oradea) cu trenul forestier sînt 7 km pîna la statia Tranis.

Cabanele sînt folosite mai ales pentru excursiile de sfîrsit de saptamîna organizate din Cluj, Huedin si Oradea sau ca punct de plecare pentru cabana Vladeasa (cu trenul forestier 18 km si tr. nr. 9) sau pentru cabana Stîna de Vale (cu trenul forestier 18 km, drum nemarcat pe valea Draganului 8 km, apoi tr. nr. 5).

În general acest complex turistic, prea periferic, nu prezinta interes pentru turistii care vor sa parcurga traseele de munte.

Cabana Vladeasa, situata pe versantul estic al muntelui Vladeasa, în poiana Frînturi, la 1430 m alt., are o capacitate de 34 locuri, în camere de 2-16 paturi, bufet si apa de izvor.

Cabana este accesibila pe traseele nr. 8 si 9, sau cu autovehicule cu tractiune puternica pe soseaua Huedin -Zamsîncrai-Alunis-Sacueu-Rogojel-cabana (total 26 km). Ea este folosita pentru excursii de sfîrsit de saptamîna, organizate din Cluj si Huedin, si ca punct de plecare pentru vizitarea masivului Vladeasa (tr. nr. 10) si a muntilor Bihor (tr. nr. 11, cu legatura spre cabana Padis).

Cabana Stîna de Vale este situata la obîrsia vaii Iadului (alt. 1102 m), are o capacitate de 104 locuri (doua cladiri), în camere de 2-15 paturi, bufet permanent si restaurant în sezonul de vara, apa curenta, lumina electrica, oficiu postal si telefon. Cele doua cladiri sînt situate în statiunea climaterica cu acelasi nume, ce cuprinde mai multe corpuri de cladiri, în care se gasesc case de odihna, cantina, barul, clubul, sala de spectacole. Statiunea are si un magazin alimentar.

Cabana este accesibila din DN 1 (km 565), din care în comuna Bucea se ramifica soseaua forestiera ce urca pe Valea Iadului pîna la Stîna de Vale (49 km), pe o sosea bine între, tinuta. Cei ce vin cu trenul vor coborî la halta C.F.R, Stîna de Vale de pe linia Cluj-Oradea.

O a doua sosea urca din depresiunea Beius. Prin Beius trece 1 inia C. F.R. Oradea-Vascau si DN 76(Oradea-Deva). Din oras o sosea în curs de modernizare (11 km) duce pîna în comuna Budureasa, de unde, în continuare, se ajunge la Stîna de Vale (14 km, serpentine si pante mari).

Cabana este folosita pentru excursii în împrejurimi (tr. nr. 3, 4, 5, 6, 13), pentru vizitarea pesterii Meziad (tr. nr. 1, 2) si ca punct de plecare spre muntii Bihor (tr. nr. 7 la cabana Padis).

Cabana Meziad este situata la limita dintre zona muntoasa si depresiunea Beius, pe valea Pesterii (afluent pe dreapta al vaii Meziadului), la 470 m alt. locuri, bufet si apa de izvor. Cabana este accesibila din Beius, pe sosea asfaltata pîna în comuna Remetea (19 km), apoi pe drumul comunal Remetea-comuna Meziad (6 km) si, în continuare, pe drum carosabil slab întretinut pîna la cabana (6 km). Zilnic circula curse IŢA pîna la Remetea si în zilele de lucru, curse pentru muncitori pîna în comuna Meziad.

Situata la 600 m de intrarea în marea pestera Meziad, este folosita de vizitatorii pesterii mai ales pentru excursiile de sfîrsit de saptamîna organizate din Beius si Oradea, fiind de asemenea un punct de plecare spre Stîna de Vale (tr. nr. 1 si 3).

Cabana Padis este situata în partea de est a platoului Padis, în apropierea vîrfului Biserica Motului, la 1280 m alt. Are o capacitate de 34 locuri, în camere de 2-5 locuri si posibilitati de cazare la tabara BTT care functioneaza în lunile de vara. Cabana are apa de izvor, bufet tn sezonul de vara, cantinâ-restaurant numai pentru grupurile de turisti veniti prin oficiile de turism.

Cabana este accesibila din soseaua Huedin-Albac, din care la Calata (10 km de Huedin) se desface soseaua ce merge prin Margau la Rachitele (17 km) si se continua cu drumul forestier la Ic Ponor - calea Izbucului (cabana: 32 km).

La cabana se poate ajunge si dinspre depresiunea Beius, de la Sudrigiu (statie C.F.R. pe linia Oradea-Vascau si D.N. 76 Oradea-Deva), pe soseaua partial asfaltata pîna în comuna Pietroasa (12 km), apoi pe soseaua forestiera pe la Piatra Bulzului-Balaleasa la Padis. soseaua propriu-zisa este construita pîna în depresiunea Padis dar de la capatul soselei pîna la cabana exista o legatura mai putin buna (2 km) dar carosabila.

La cabana Padis se ajunge si dinspre sud din DN 75 de la Baita pe tr. nr. 23 si de la Arieseni pe tr. nr. 22 (din care 6 km pe sosea forestiera).

Cabana Padis constituie nodul turistic al muntilor Bihor. Ea este folosita ca baza pentru vizitarea obiectivelor din partea nordica a muntilor Bihor (tr. nr. 12,17,18,19,20 partial 22, partial 23,37, 39, 21) si are legaturi cu cabana Stîna de Vale (tr. nr. 7), cu cabana Vladeasa (tr. nr. 11) si cu cabana Scarisoara (tr. nr. 24).

Datorita afluentei tot mai mari a turistilor în Muntii Bihor, cabana Padis a devenit cu totul insuficienta impunîndu-se ridicarea aici a unui complex turistic.

Cabana Scarisoara este situata în partea de sud-est a platoului cu acelasi nume, la 1108 m alt., are o capacitate de 27 locuri, în camere cu 3-10 paturi, si 30 locuri la priciuri, bufet. Izvorul fiind situat la distanta de cabana si avînd un debit mic, este o lipsa acuta de apa.

Cabana este accesibila din drumul judetean Huedin- Albac, din care la Ursoaia (21 km nord de Albac) începe drumul turistic carosabil ce duce la Scarisoara (13 km), precum si din valea Ariesului, de unde din comuna Gîrda (DN 75) se desface soseaua forestiera care urca pe valea Ordîncusa la cabana (18 km). Din Gîrda pornesc si traseele nr. 25, 26 si 27, iar de la Arieseni tr. nr. 30.

Cabana Scarisoara este folosita ca baza pentru vizitarea Ghetarului de la Scarisoara (tr. nr. 29), a altor obiective din regiune (tr. nr. 26, 40, 41), precum si ca punct de plecare spre Padis (tr. nr. 24) si spre Muntii Gilau (tr. nr. 28).

Ca si cabana Padis, cabana Scarisoara are o capacitate cu totul insuficienta, fapt pentru care se proiecteaza si aici dezvoltarea unui centru turistic.

Numarul redus al cabanelor din muntii Bihor si Vladeasa face ca pe unele trasee distantele între cabane sa fie prea mari pentru parcurgerea lor comoda într-o singura zi. Daca la aceasta se adauga intemperiile sau faptul ca vizitarea pe parcurs a unor obiective turistice poate depasi timpul prevazut, prezenta pe traseu a unor adaposturi este mai mult decît necesara. Din pacate însa în muntii Bihor si Vladeasa nu exista adaposturi speciale destinate turistilor, ci doar în cîteva puncte adaposturi ocazionale ce pot fi folosite de catre acestia. Ele sînt de cele mai multe ori mici case neamenajate (au doar priciuri de lemn si soba), locuite de tarani doar în timpul sezonului de cosit; altele sînt cabane ale taietorilor de lemn (locuite permanent) sau stîne. În descrierea traseelor adaposturile vor fi indicate pe parcurs, cu exceptia stînelor care se muta de la un an la altul. La nevoie, grupurile mici de turisti (2-4 persoane) gasesc adesea adapost si la cantoanele silvice si pastorale.

MARCAJE. Ca în cazul tuturor masivelor muntoase din tara cu trasee turistice marcate, si în muntii Bihor si Vladeasa traseele urmaresc de cele mai multe ori cursuri de apa sau creste principale. În aceste cazuri orientarea în principiu nu este prea dificila. În zonele carstice însa traseele sînt mai greu de urmarit, întrucît nu exista vai bine profilate sau muchii clare, relieful fiind în general haotic, fara linii directoare pregnante. De aceea traseele schimba des directia, ocolind doline si tancuri, trecînd dintr-o vale închisa în alta sau strecurîndu-se pe sub pereti de calcar. Marcajele sînt în aceste cazuri absolut necesare si trebuie urmarite cu multa atentie. În nici un caz ele nu vor fi pierdute din vedere caci orice abatere de la traseu poate duce la rataciri. Recomandam de asemenea sa se evite circulatia în timpul noptii si consideram indicata folosirea unei busole.

Relieful specific pe care îl prezinta regiunile carstice a impus trasarea într-un mod aparte a traseelor turistice. De obicei acestea sînt poteci pastorale, poteci ce duc la locuri de fîneata sau poteci ale taietorilor de padure. În zonele carstice însa, unde nu drumul în sine si privelistile pe care le ofera constituie atractia, ci anumite obiective turistice precise (pesteri, izbucuri, ponoare etc.), a fost necesara taierea unor poteci speciale pîna la ele. Asa sînt, de exemplu, circuitele Cetatilor Ponorului, ale izvoarelor vaii Galbene sau ale izvoarelor Somesului Cald, fara a mai enumera numeroasele derivatii din trasee.

Tot pentru ase putea atingesau parcurge anumite obiective turistice precise a fost necesara efectuarea anumitor amenajari, care constituie un alt specific al traseelor din Muntii Bihor (scari de lemn, punti, balcoane, cabluri etc.)

Varietatea obiectivelor turistice, multitudinea lor si mai ales relieful foarte complicat au facut necesara utilizarea în muntii Bihor si Vladeasa a unui mare numar de marcaje. Conform normelor generale de marcare a traseelor turistice din tara noastra, si aici s-au utilizat combinatiile a trei culori cu patru semne. Culorile, aplicate pe fond alb, sînt rosu, albastru si galben, iar semnele - banca, triunghi, cruce si punct. În principiu banda este utilizata pentru trasee de traversare a masivelor (de ex. banda rosie care merge de la Stîna de Vale prin Padis pîna la Baita sau banda albastra care merge de la satul Bologa peste masivul Vladeasa si muntii Bihor pîna la Scarisoara); triunghiul este folosit pentru drumurile de acces la cabane (de ex. Baita - cabana Padis, Arieseni - cabana Padis, Pietroasa - cabana Stîna de Vale) si uneori la trasee de traversare secundara (de ex. Stîna de Vale-Cripa-Cumpanatelu sau Pietroasa-Poiana Florilor - Arieseni); punctul se întîlneste la traseele în circuit (Circuitul Cetatilor Ponorului, al izvoarelor Somesului Cald sau al izvoarelor vaii Galbena); crucea este utilizata la traseele care duc la obiective turistice neprinse în circuite (de ex. la pestera Onceasa sau 1 a avene le d in Lumea Pierduta). De la aceste reguli exista însa unele abateri datorate insuficientei semnelor sau nerespectarii lor de catre cei ce le-au marcat.

Datorita conditiilor specifice pe care le creeaza carstul în muntii Bihor, spre deosebire de alte masive muntoase, s-au utilizat trei tipuri speciale de trasee si semne de marcaj; traseele în circuit, semnele duble si cele de pestera.

Traseele în circuit duc drumetul pe la mai multe obiective turistice, cu revenirea în aceeasi zi la punctul deplecare. Ele sînt de altfel cele mai interesante întrucît cuprind pe o distanta relativ scurta un numar mare de puncte interesante, printre care si obiectivele majore din acesti munti. Însemnate cu punct (cu exceptia circuitului vîrfului Custuri si al Vladesei), ele pot fi parcurse cu precadere.

Semnele de marcaj duble sînt utilizate la derivatii din traseul normal pentru vizitarea unor obiective turistice (pesteri, puncte de priveliste etc.)situate în apropiere. Derivatiile sînt scurte si se termina la obiectivul respectiv; pentru revenirea la traseul normal ele se parcurg în sens invers. Marcajele duble se executa prin dublarea semnului din care deviaza. Astfel, la un marcaj cu punct rosu pe fond alb se mai traseaza la exterior un cerc rosu. Semnul dublat sugereaza parcurgerea distantei de doua ori, odata pentru a ajunge la obiectiv si a doua oara pentru a reveni la traseul normal.

Semnele de pestera sînt utilizate pentru derivatii ce cenduc la pesteri. Semnul respectiv este desenat pe fond alb în culoarea traseului din care se desface. si aceste derivatii se parcurg dus-întors, pornind din traseul de baza. Acest semn (care este de fapt semnul cartografic pentru pesteri) nu este utilizat peste tot, pe unele trasee derivati i le la pesteri fiind însemnate cu semn dublu.

În muntii Bihor si Vladeasa apar, mai ales în zonele împadurite, o serie de semne care nu au nimic comun cu marcajele turistice. Mentionam în special benzile rosii si albastre (neîncadrate în alb), care delimiteaza perimetrele forestiere. Ele nu trebuie confundate cu marcajele turistice caci pot deruta turistii.

Exista de asemenea marcaje turistice vechi, dezafectate, care nu au fost sterse peste tot. În cele mai multe cazuri ele sînt specificate în descrierile de trasee, uneori fiind chiar utilizabile pe mici portiuni.

Marcajele din muntii Bihor si Vladeasa, ca de altfel în toti muntii nostri, sînt aplicate pe arbori, colti de stînca, stîlpi metalici, case si borne de sosele. La rascruci de trasee exista stîlpi cu sageti indicatoare, iar în preajma cabanelor pancarte cu traseele din zona respectiva. Majoritatea marcajelor sînt deteriorate, urmarirea lor facîndu-se anevoie. Degradarea marcajelor se datoreaza taierilor de padure, cu care ocazie au fost doborîti si arborii ce purtau semnele de marcaj (de ex. pe tr. nr. 13 între saua Bohodei si Saritoarea Bohodei) sau pe tr. nr. 20 în Lumea Pierduta. Alte degradari s-au produs prin înlaturarea de pe arbori a semnelor de marcaj (de ex. pe tr. nr. 2, pe portiunea dintre cabana Meziad si vîrful Plopisului, sau petr. nr. 11, între saua. Între Munti si Nimoiasa). În zonele de gol alpin, unde sînt utilizati mai ales stîlpii metalici, majoritatea acestora lipsesc (de ex. pe tr. nr. 24, pe portiunea dintre Padis si Calineasa). Foarte multi din stîlpii metalici sînt dislocati iar în majoritatea cazurilor sagetile de la rascruci sînt ruginite si scrisul este indescifrabil. Este posibil ca unele din sagetile indicatoare mentionate în text sa nu mai existe sau textul lor sa fie indescifrabil.

O mare lipsa o prezinta mai ales traseele marcate recent prezenta stîlpilor metalici fiind absolut necesara (de ex. tr. nr. 2, 11 si 32).

În total în muntii Bihor si Vladeasa sînt 32 de trasee marcate, din care 11 în Vladeasa si 21 în Bihor. În ghidul de fata traseele descrise corespund marcajelor, nefiind combinate trasee din semne diferite, care sa impuna turisti lor un anumit drum, acest lucru ramînînd la alegerea lor, în functie de fortele si timpul ce-l au la dispozitie, (fig. 3)

Cu tot numarul mare de marcaje din muntii Bihor si Vladeasa, ele sînt totusi insuficiente fata de numeroasele obiective turistice, interesante, dintre care multe sînt în afara traseelor marcate. De aceea ghidul cuprinde un capitol special în care sînt descrise cîteva trasee lipsite de marcaje dar cu obiective remarcabile.

IZVOARE. Pe traseele din muntii Bihor si Vladeasa repartitia izvoarelor, în functie de substratul geologic si de relief, este neuniforma. În zonele necarstice, pe traseele de creasta izvoarele sînt destul de rare (de ex. creasta masivului Vladeasa sau a Bihariei), de aceea aprovizionarea cu apa trebuie facuta înainte de a se ajunge în zona înalta. Exista totusi si izvoare de altitudine (de ex. Fîntîna Rece de sub vîrful Cîrligati), care vor fi semnalate la locul potrivit.

În lungul traseelor de pe vale, apa nu constituie o problema, caci în afara rîurilor respective sînt numeroase izvoare si ape afluente. Pe astfel de trasee nu s-au indicat posibilitatile de aprovizionare cu apa.

Un caz special si foarte frecvent îl prezinta în Muntii Bihor zonele carstice, în general lipsite de apa. Pe platouri apa lipseste si doar ca o exceptie se întîlnesc izvoare la distante mari (2-3 ore de mers). Nici vaile nu au totdeauna apa, mai frecvente fiind vaile seci. Aprovizionarea cu apa se poate face însa din izbucurile situate în chei, ele avînd de cele mai multe ori un debit considerabil.

În descrierea traseelor se vor arata portiunile lipsite de apa, indicîndu-se izvoarele cele mai apropiate de pe traseu sau din apropierea acestuia. Uneori chiar pe marcaje se întîlnesc tablite ce indica timpul si directia de mers pîna la cel mai apropiat izvor. Deseori, în carst, turistii pot sa-si potoleasca setea cu apa rece si cristalina ce se gaseste în fundul pesterilor.

TURISM DE IARNĂ. Relieful cu pante prelungi si zapezi abundente care acopera iarna muntii Bihor si Vladeasa creeaza conditii favorabile pentru schi. Desi nu exista pîrtii special amenajate, o serie de versanti înclinati ofera posibilitatea practicarii schiului. Evident, schiul de pîrtie necesita prezenta în apropierea a unei cabane. Din acest punct de vedere cabana Vladeasa ofera cele mai avantajoase conditii, datorita pantelor înclinate ce coboara dinspre creasta Vladesei (400 m diferenta de nivel).

Al doilea loc îl ocupa cabana Stîna de Vale, care si iarna ofera conditii excelente de cazare. Aici pantele defrisate sînt mai scurte si mai putin înclinate decît la cabana Vladeasa. Prin amenajarea unor pîrtii din vîrful Poieni pîna la Stîna de Vale (peste 400 m diferenta de nivel) statiunea s-ar putea dezvolta si mai mult ca centru pentru practicarea sporturi lor de iarna, cu atît mai mult cu cît expunerea nordica a pantei favorizeaza mentinerea zapezi pîna în luna aprilie.

Padisul prezinta pîrtii prelungi, dar cu înclinatie mica. Platformele carstice sînt însa foarte propice pentru desfasurarea probelor de fond, si o data cu dezvoltarea unui complex turistic cu posibilitati de cazare si în sezonul de iarna, Padisul vaputeadeveni un loc de desfasurare a competitiilor de schi-fond.

În afara schiului de pîrtie, muntii Bihor si Vladeasa ofera mai ales posibilitati de practicare a turismului de iarna. Pantele domoale, lipsa avalanselor si zapada persistenta, cît si peisajele inedite, sînt menite sa atraga din ce în ce mai multi turisti. Pentru acestia, la caracterizarea traseelor s-a facut mentiunea daca sînt accesibile sau nu iarna, ceea ce presupune bineînteles utilizarea schiurilor.

ALPINISM. Muntii Bihor reprezinta un teren înca neexplorat de alpinisti. Existenta numerosilor pereti de calcar, mai ales în chei, creeaza posibilitati de practicare aici a alpinismului tehnic. Din acest punct de vedere sînt de mentionat patru zone.

În zona de izvoare a vaii Bulzului se gasesc peretii din Piatra.Boghii, cu diferente de nivel de circa 300 m, precum si cîteva muchii situate între valea Oselul, valea Boghii si valea Rea, cu diferente de nivel mai mici.

În zona de izvoare a vaii Galbena (aval de izbuc) peretii canionului au diferente de nivel de 150-200 m, cu portiuni verticale, întrerupte însa de brîne. Valea Seaca, cu saritori mari în portiunea ei superioara, ar trebui cercetata pentru a se vedea daca nu ofera posibilitati de stabilire a unor trasee.

La Cetatile Ponorului, peretii verticali ai dolinei a II-a si a III-a, cu peste 100 m diferenta la nivel, ar putea fi interesanti, desi pe unele locuri au brîne de iarba.

Cheile Somesului Cald cuprind numerosi pereti de calcar, izolati unii de altii, ce ating si 100 m diferenta de nivel si care ar trebui cercetati pentru a se stabili posibilitatile de escaladare.

TURISM sI ALPINISM SUBTERAN. Atractia deosebita a muntilor Bihor o constituie pesterile, care prezinta o gama foarte larga de aspecte si tipuri, fiind totodata foarte variate ca accesibilitate. Se pot distinge astfel pesterile uscate, pesterile cu apa si avenele.

Majoritatea pesterilor uscate sînt usor accesibile, putînd fi vizitate de orice turist înarmat cu o lanterna sau, preferabil, cu o lampa de carbid. Dintre acestea, pe traseele marcate si la care duc derivatii, sînt urmatoarele: pestera Meziad (tr. nr. 1 si 2), pestera de la Alun (tr. nr. 11), pestera Onceasa (tr. nr. 12). pestera de la Vîrseci (tr. nr. 15), pesterile de la izvoarele Somesului Cald (tr. nr. 17), pestera sura Boghii tr. nr. 21), pestera Focul Viu (tr. nr. 19 si 23), pestera Poarta lui Ionel (tr. nr. 27), Ghetarul Scarisoara (tr. nr. 29), unele pesteri din valea Sighistel (tr. nr. 32). Pe traseele nemarcate sînt de mentionat pesterile (descrise în ghid): pestera Ferice (tr. nr. 35), pestera Fînate (tr. nr. 36), Ghetarul de la Barsa (tr. nr. 39) si pestera de la Zgurasti (tr. nr. 41.)

Pesterile active, prin care curge un rîu subteran, sînt mai greu de vizitat tocmai din cauza apei. Pe unele portiuni ele sînt însa accesibile (fiind uneori chiar marcate si amenajate): Cetatea Radesei (tr. nr. 17), galeria amonte din Cetatile Ponorului (tr. nr. 18), tunelul din canionul Galbenei (tr. nr. 19) si Portile Bihorului (tr. nr. 31).

În afara pesterilor mentionate mai exista si altele, tot active, a caror vizitare necesita un echipament special (cizme si barci de cauciuc) si care nu sînt recomandabile decît cercetatorilor experimentati, între acestea amintim galeria aval din Cetatile Ponorului (tr. nr. 18) si pestera Coiba Mare (tr. nr. 40).

În sfîrsit, avenele si unele pesteri cu puturi verticale necesita un alt tip de echipament (scari flexibile, corzi, pitoane, casti de protectie) si sînt accesibile numai alpinistilor avansati, specializati în ascensiuni (mai bine zis "descensiuni") subterane. Dintre pesterile de acest tip, situate pe traseele marcate sau în imediata lor apropiere, mentionam avenul Bortigul (tr. nr. 19), avenele din Lumea Pierduta (tr. nr. 20), pestera Caput (tr. nr. 22), Hoanca Mare din Grumazul Batrînei (tr. nr. 24), etajul inferior al Ghetarului de la Scarisoara (tr. nr. 29) si avenul de la Dosul Muncelului (tr. nr. 32). Dintre traseele nemarcate prezentate în ghid, în aceasta categorie intra Pestera Neagra din Groapa de la Barsa (tr. nr. 39).

În afara de pesterile enumerate, mai sînt înca multe altele, pe care nu le-am mai amintit ele fiind de mai mica importanta, departate de orice traseu turistic, inaccesibile din punct de vedere tehnic (de ex. importantul aven din sesuri) sau a caror vizitare este interzisa deoarece sînt rezervate cercetatorilor (de ex. pestera Pojarul Politei).

În general, vizitarea pesteri lor este o activitate ce atrage tot mai multi turisti, datorita peisajelor inedite si maretiei lumii subterane. Turismul subteran comporta însa unele riscuri si sfatuim insistent pe cei ce-l practica sa urmeze cu strictete recomandarile de mai jos:

turistii sa nu mearga niciodatasinguri într-o pestera, caci cel mai mic accident poate avea urmari grave;

înainte de a intra în pestera sa verifice mijlocul de iluminare. Lanternele cu baterii sînt recomandabile numai pentru vizitele scurte, caci din cauza umezelii ele se descarca repede; preferabile sînt lampile cu carbid. E bine ca pe lînga lanterna sau lampa, turistii sa aiba o lumînare si mai multe cutii de chibrituri;

în pesterile cu topografie complicata sa se mearga numai cu un ghid sau cunoscator al pesterii. Ratacirile pot avea consecinte grave (de exemplu Meziadul si pestera Magura din valea Sighistel);

în pesterile active (cu rîuri subterane) sa nu se mearga pe timp de ploaie sau în preajma furtunilor caci viiturile care survin cu mare viteza sînt foarte periculoase;

sa nu se distruga concretiunile din pesteri; ele sînt opere pe care natura le-a realizat cu truda a zeci de mii de ani. Este interzis vizitatorilor sa se iscaleasca pe peretii pesterilor caci eternitatea va pastra, acoperindu-le de rusine, numele celor ce nu respecta natura si pe semenilor.

1. Piatra Bulzului (Valea Iadului) - Pestera Meziad - Comuna Meziad

Marcaj: triunghi albastru Durata: cca. 5 ore Distanta: 16 km (figura: 4,5) Caracteristica traseului: drum de acces la pestera si cabana Meziad din soseaua Bucea-Stîna de Vale. Drum de creasta, usor, accesibil vara si iarna. Posibilitati de acces: din soseaua nationala Cluj-Oradea se ramifica spre sud (din localitatea Bucea) soseaua Bucea-Stîna de Vale, care urmareste Valea Iadului. De la halta C.F.R. Stîna de Vale (de pe linia Cluj-Oradea) se urmeaza aceeasi sosea. La cca. 8 km amonte de comuna Remeti soseaua urca în versantul stîng pentru a evita barajul de pe Valea Iadului. Dupa ce trecem de hotelul turistic (acum în constructie), drumul, suspendat în versant, face serpentine adînci pe afluentii de pedreapta ai Vaii Iadului (Valea Calului si Valea Lupului). soseaua coboara apoi spre valea principala lasînd în stînga drumul forestier al vaii Gugu, chiar în dreptul unde se termina lacul de acumulare. În primavara anului 1974 barajul nu era terminat si cuveta lacului nu era umpluta.

Descrierea traseului. Traseul începe din partea vestica a lacului de acumulare de la Piatra Bulzului, la cca. 30 km deBuceasi Ia1 km aval de coada lacului, în versantul stîng. Marcajul însoteste la început pîrîul Vîlcei (cu sosea forestiera), apoi urca tot mai accentuat pîna într-o poiana situata pe muchie. Diferenta de nivel de 250 m se parcurge în cca o ora si jumatate. Din poiana se deschide o larga vedere asupra Vaii Iadului. În continuare urmam creasta la stînga prin padure spre vîrful Stogu; curînd în dreapta spre nord se vad peretii de calcar ai vaii Sohodol. Poteca noastra coboara lin si ajunge la o poiana în care se afla o coliba, adapost pe vreme rea. Dincolo de aceasta poiana poteca se transforma treptat în drum de care. Dupa 25 min, de la coliba intram într-o alta poiana ce se largeste mult în dreapta. Drumul de care continua pe muche în timp ce traseul nostru, lipsit de poteca, coboara brusc la dreapta prin poiana. La marginea padurii, jos, vom fi atenti sa reperam marcajul figurat pe copaci. Ajungem astfel în firul vaii Pestera care se urmeaza aval prin poieni apoi prin padure, strabatînd cheile înguste taiate în calcare. Curînd în versantul drept, deasupra unui grohotis, se deschide bolta enorma a intrarii în pestera Meziad.

Pestera însumeaza 3464 m de galerii dispuse pe mai multe etaje. Din cauza topografiei complicate recomandam ca vizitarea ei sa se faca în compania ghidului autorizat care se afla la cabana. De la pestera mergem aval urmînd valea, la început lipsita de apa, si dupa cca 10 min. ajungem în frumoasa poiana care gazduieste cabana Meziad. De la cabana marcajul strabate cheile sapate în calcare si însoteste drumul carosabil pîna în. centrul comunei Meziad. Din comuna se ajunge prin Remetea, dupa 31 km pe soseaua modernizata, la Beius.

2. Cabana Meziad - Cabana Stîna de Vale

Marcaj: triunghi albastru Durata: 6-7 ore Distanta: 22-23 km (figura: 4) Caracteristica traseului: traseu de legatura între cabanele Meziad si Stîna de Vale. Drum de creasta obositor, accesibil vara si iarna. În perioadele secetoase, lipsit partial de apa. Traseul nu ofera turistilor puncte speciale de atractie (cu exceptia perspectivei ce se deschide de la sud de vîrful Piatra Tisei spre bazinul Beius si Muntii Codru- Moma).

Descrierea traseului. De la cabana Meziad urcam pe primul vîlcel sec situat imediat amonte de cabana, în versantul stîng al vaii Pesterii. La obîrsia acestui vîlcel cotim la dreapta si iesim din padure pe o muchie. Traversam un mic platou carstic pe care lipsesc semnele de marcaj si ajungem la obîrsia unui vîlcel unde reapare marcajul. Traversam un drum de care si mergînd spre sud pe platoul carstic începem sa coborîm spre fundul unei vai cu poieni - valea Sasa.

Urmarim aval aceasta vale, la început pe un drum, apoi pe lînga firul apei, ne strecuram cu grija peste rupturile din portiunea îngusta din cheile sapate în calcare. Curînd sîntem la confluenta cu valea larga a Meziadului (cca o ora de la cabana).

Cotim la stînga si urcam pe valea Meziadului însotiti de soseaua forestiera. Trecem de cantonul silvic si reperam cu atentie un vîlcel, afluent pe stînga, pe care îl vom urma. Pîna în acest punct se poate ajunge si cu masina îndreptîndu-ne din centrul comunei Meziad spre est pe soseaua forestiera care însoteste valea Meziadului.

Continuam urcusul pe o poteca situata în versantul drept al vîlcelului, în serpentine scurte, traversam un drum de caruta si ajungem la muchie. Aici urcam la dreapta pe drumul de creasta apoi coborîm usor pîna într-o sa cu izvor; de la cantonul silvic de pe valea Meziad pîna aici: cca o ora. În continuare urmarim creasta lasînd la stînga vîrful Plopisului si trecem printr-o poiana cu o casoaie (unde se poate înnopta); parasim drumul principal ce merge la stînga si cotim împreuna cu creasta spre sud, la dreapta. Depasim vîrful Balintei prin vest si ajungem într-o sa cu poiana. Aici drumul batut coboara la stînga în Valea Iadului. Urmam putin spre dreapta o poteca vaga ce intra în padure si curînd, în urcus, ajungem pe vîrful Tisei (1057 m). Ne strecuram spre sud pe muchia foarte îngusta, printre stîncarii, pe portiunea cea mai frumoasa a acestui traseu. La dreapta sub noi se deschide perspectiva asupra obîrsiei vaii Binselului; din stînga se aude zgomotoasa Vale a Iadului.

Continuam drumul spre sud peste vîrful Mermezei si coborîm prelung; în dreapta noastra se observa o poiana, poiana Voivodeasa, în care va trebui sa ajungem dupa un coborîs accentuat. În aceasta poiana lipsesc stîlpii de marcaj asa încît recomandam turistilor multa atentie în orientare. În poiana parasim poteca urmata si mergem spre dreapta pe loc plat fara marcaj. Dupa 400 m ajungem la un drum care ne conduce spre sud-sud est (la stînga), la început prin poiana apoi prin padure, în fine cu semne de marcaj figurate pe copaci. Urcam usor Dealul lui Ilie pîna la gol, ne îndreptam spre stînga si dupa ce trecem printr-o padure iesim din nou la gol. Trecem astfel de Dealul Mare (1210 m) si ajungem în saua Baita în soseaua care face legatura între Stîna de Vale si Beius. Aici întîlnim marcajul punct albastru (tr. nr. 3); un stîlp indica la stînga "spre Saritoarea Iedutului - 2 ore". Pentru a ajunge la Stîna de Vale urmam soseaua spre stînga, ne racordam cu marcajul cruce galbena care vine din dreapta si dupa aproape 2 km sîntem în fata cabanei.

3. Circuitul Saritoarea Iedutului

Marcaj: punct albastru Durata: 9 ore Distanta: 14 km (figura: 4) Caracteristica traseului: poteca marcata conduce turistul la izvoarele vaii Iedutului si de aici la salbateca Saritoare a Iedutului; drum usor, accesibil în tot timpul anului; circuitul porneste din Stîna de Vale si se întoarce pe la izvoarele Vaii Iadului în acelasi loc.

Descrierea traseului. De la Stîna de Vale urmam soseaua ce duce spre Beius, marcata cu trei semne turistice (triunghi albastru, cruce galbena si punct albastru). Dupa 25 min. de urcus lin pe soseaua taiata printr-o padure de molizi, ajungem într-o sa unde se desface la stînga drumul ce urmeaza circuitul Custuri (tr. nr. 4). Continuînd pe sosea ajungem în saua Baita unde un stîlp ne indica la dreapta parasirea drumului carosabil si urmarirea în continuare a circuitului. În fata noastra se deschide larga obîrsia vaii Iedutului, plata si plina de turbarii. Traversam aceasta vale pentru a iesi în versantul ei stîng, trecem pe lînga un grajd si începem sa coborîm pe un drum de caruta ce taie versantul vestic. Treptat strabatem poieni minunate marginite de molizi înalti si ajungem într-o poienita cu o cabana pentru taietorii de lemne. Din sosea pîna aici cca 30 min. Din acest punct coborînd pronuntat la dreapta, poteca se apropie tot mai mult de firul vaii Iedutului, al carei zgomot se aude tot mai tare; curînd ajungem la apa limpede a vaii pîna la care am facut 15 min. de la cabana muncitorilor forestieri. Traversam valea si în urcus continuu prin versantul drept trecem pe lînga aparatele unei mici statii meteorologice, plasata într-o poiana. Pe o poteca îngusta de padure coborîm lin pe versant, în timp ce din stînga, din fundul vaii se ridica tot mai puternic vuietul apei ce cade în cascade peste stîncile constituite din lavele vechilor vulcani acum încremeniti. Este Saritoarea Iedutului unde vom ajunge dupa o coborîre prelunga pe un grohotis înca nestabilizat. Cascada este constituita din cîteva trepte spalate în permanenta de ape, trepte care totalizeaza cca 15 m înaltime. La baza cascadei racoarea padurii însotite de umezeala unei pînze difuze de particule de apa reconforteaza turistul dupa drumul parcurs. Ne întoarcem la traseu si imediat la stînga, pe o derivatie a marcajului, urcam pe un pinten de stînca, deasupra unei rupturi de unde se poate admira în întregime Saritoarea Iedutului. De aici urmam o muchie care ne conduce în cca 10 min. de coborîre la soseaua Bucea-Stîna de Vale, putin mai sus de confluenta Vaii Iedutului cu Valea Iadului.

În continuare urcam lin la dreapta, în amonte, pe soseaua bine întretinuta care însoteste Valea Iadului. Dupa 10 min. În stînga noastra apar cascadele de la Valul Miresei, însiruite pe un afluent ce vine din versantul nordic. soseaua ne conduce prin fata unui canton silvic, apoi ajunge la o confluenta unde se bifurca: la stînga drumul de exploatare forestiera a zonei de Ia nord de Aria Vulturilor, la dreapta soseaua care urca spre sud, spre Stîna de Vale. Ne aflam la jumatatea drumului de parcurs pe sosea. Drumul spre Stîna strabate minunatele pajisti si paduri de la izvoarele Vaii Iadului. Curînd trecem pe lînga vechea uzina electrica si sosim în larga poiana â Stînei de Vale, presarata cu pîlcuri de molizi. De la Saritoarea Iedutului pîna aici cca 1¾ ora.

4. Circuitul vîrfului Custuri

Marcaj: cruce galbena Durata: 4 ore Distanta: 13 km Caracteristica traseului: drum de recunoastere a împrejurimilor Stînei de Vale cu privelisti spre bazinul Beius si muntii Codru. Traseu usor, accesibil vara si iarna; plecare si sosire la Stîna ce Vale.

Descrierea traseului. Partea întîi a traseului poate fi parcursa pe doua variante: pe soseaua Stîna de Vale-Beius sau pe asa numita Promenada.

a)      Prima varianta, care urmareste soseaua, ne cuce spre vest cca 500 m unde soseaua se bifurca. Lasam în dreapta ramura ce coboara pe Valea Iadului si urcam usor pe cea care se îndreapta spre Beius. soseaua cîstiga în înaltime treptat, strabate padurea înalta de molizi, lasa în dreapta o zona de turbarie cu multe izvoare si dupa 30 min. de la plecare ajunge într-o sa unde spre stînga se desparte drumul marcat cu cruce galbena.

b)      A doua varianta pleaca tot din Stîna de Vale, se îndreapta spre sud, traverseaza soseaua si poiana din versantul opus cabanei urmînd semnele cruce galbena ce trec pe la pepiniera (si nu pe cele ce merg pe la pastravarie pe care ne vom orienta la întoarcerea din circuit). Poteca strabate o frumoasa padure timp de 15 min. apoi se orizontalizeaza urmînd curba de nivel la dreapta, în versantul nordic al muntelui Custuri. Toata aceasta portiune de traseu este cunoscuta sub denumirea de Promenada. În continuare semnele de marcaj ne conduc peste un pîrîias, prin padure de fag si molid, la o rariste de padure, apoi pe la o veche exploatare forestiera. Aici depasim un al doilea pîrîu dupa care urmînd aceeasi curba de nivel, iesim, dupa 45 min, de la plecare, la soseaua Stîna de Vale-Beius unde ne racordam cu cealalta varianta.

De aici urmam o sosea secundara spre sud-est, la stînga în urcus lin pîna ce ajungem pe muchia care desparte bazinul Vaii Iadului, la nord, de cel al Vaii Mari (afluent al Crisului Negru), la sud. Drumul tine muchia strabatînd paduri si cîteva poenite. Dupa 20 min. de la soseaua principala ne gasim în apropierea unui promontoriu stîncos de unde se deschide o larga priveliste spre sud si sud-est. În departare, dincolo de depresiunea Beius, se profileaza culmile domoale ale muntilor Codru, iar mai la stînga creasta masiva marcata de proeminenta vîrfului. Cucurbata. În fata noastra, dincolo de vaile salbatice care alcatuiesc tributarii Vaii Rea, peisajul este dominat de conul masiv al Magurei Ferice; mai departe spre sud-est se desfasoara panorama impresionanta a crestelor care formeaza terminatiile vestice ale Muntilor Bihor.

În continuare, pe creasta ocolim izvoarele pîrîului Sec; pentru a evita urcusul pe vîrful Custuri drumul urmareste clinele nordice ale acestui vîrf. Dupa depasirea lui marcajul ne readuce la creasta în punctul Fîntîna Galbena apoi din nou ramîne pe versant pentru a evita un al doilea vîrf situat pe creasta din stînga. În urcus usor iesim în saua de deasupra Cîmpului Popii, la Fîntînele, unde cîteva izvoare sînt captate în jgheaburi pentru adaparea animalelor. De aici drumul urca prin cîteva serpentine la gol pe muchia plata de sub vîrful Poieni unde întîlneste traseul nr. 7 (banda rosie) si traseul nr. 13 (triunghi albastru) care vin din dreapta noastra. Jos, în stînga, cuibarita între paduri, se vede statiunea Stîna de Vale dincolo de care se profileaza creasta Aria Vulturilor-Muncei. De aici coborîm spre statiune condusi deceletrei semne, prin gol presarat cu molizi tineri, apoi dupa cîteva serpentine iesim la o muchie domoala cu poieni. Ocolim, prin dreapta un vîrf secundar avînd în permanenta dupa aceea tot spre dreapta izvoarele vaii Ciripa (Izvorul Cerbului) si în fata privelistea asupra vîrfului Muncel. Reintram pe muchie într-o poiana prelunga, trecem pe lînga vechiul funicular pentru lemne si iesim într-o sa. De aici ne îndreptam spre stînga prin padure, parasind creasta. Dupa ce trecem printr-o veche taietura de padure, acum plina de zmeuris, ne angajam în coborîs de-a coasta prin padurea de fag. Trecem pe lînga un izvor dupa care poteca coboara pe linia de cea mai mare panta. Pîna la iesirea din padure, jos în Valea Iadului, poteca este deteriorata din cauza fagaselor lasate de bustenii tîrîti de cai. La iesirea din padure drumul urmareste malul drept al vaii, pe care-l vom continua aval de lînga pastravarie pîna în statiune. De la racordul marcajelor pîna aici cca 1 ora.

5. Cabana Stîna de Vale - Ciripa (Valea Draganului)

Marcaj: cruce albastra Durata: 2 ore Distanta: 6 km Caracteristica traseului: drum de legatura între Stîna de vale si valea Draganului, usor, accesibil în tot timpul anului. Prin realizarea soselei forestiere de pe valea Draganului (în constructie ultimul tronson Gura Zîrnei-Ciripa), traseul de fata realizeaza legatura între doua artere importante care strabat în mare masura masivul muntos al Vladesei.

Descrierea traseului. Plecam de la cabana Stîna de Vale trecînd pe lînga cantonul silvic si urmînd în amonte o vaiuga care dupa 10 min. de mers se bifurca. Urcam muchia dintre cele doua pîraie pe un drum bun care dupa 10 min. se desparte în trei. Ne continuam traseul pe cel din mijloc care dupa înca 5 min. se bifurca si el. Îl urmam pe cel din dreapta care merge la orizontala. Curînd începem sa urcam costis, prelung, prin padure de fag (cca 20 min) pîna la un izvor cu banca, loc bun pentru odihna. De la izvor în sus începe padurea de rasinoase prin care urcam pieptis pîna într-o poiana larga, orizontala. Este poiana Aria Vulturilor situata la cca 1300 m altitudine; aici un stîlp indicator cu sageti arata "spre cabana Stîna de Vale - 1 ora"; "Spre valea Draganului-1 ora". Mergem prin aceasta poiana orientati de un stîlp de marcaj si dupa un coborîs lin ajungem în pîrîul Ariei care curge spre stînga noastra. Zona în care ne gasim este un vechi parchet plin de ierburi înalte, greu de strabatut mai ales pe vreme umeda. Poteca îngusta ne suie pe un grohotis care în partea lui superioara este fixat de molizi. Sus iesim într-o larga poiana plana; este poiana Munceilor.

Continuam drumul la orizontala prin gol, trecem peste un drum care coboara la stînga noastra si curînd ajungem la un stîlp a carui sageata indica "Spre valea Draganului - ½ ora". Din acest loc se deschide o admirabila priveliste dominata de cele doua vîrfuri ale muntelui Buteasa. Mai aproape privirea cuprinde în întregime bazinul superior al vaii Draganului delimitat de arcul muntos al crestei Buteasa-Stînisoara - Britei-Cîrligati-Bohodei-Poieni.

De la stîlpul indicator mergem jumatate la dreapta în coborîs usor prin gol, apoi prin padure cu poieni si prin padure compacta crescuta pe o panta accentuata. Dupa aproape ½ ora de coborîre trecem pe lînga o banca, dupa care poteca se îndreapta la stînga, de-a coasta, apoi face un cot la dreapta si ne scoate în firul vaii Draganului, la cantonul silvic Ciripa (cota 1064). La canton un stîlp de marcaj face legatura între traseul nostru si traseul nr. 6 (triunghi rosu), prin indicatia "Spre cascada Moara Dracului - vîrful Buteasa"; pentru cei ce vin de pe valea Draganului stîlpul indica sensul invers al traseului parcurs de noi, mentionînd "Spre Stîna de Vale - 2 ore". Pentru turistii neavizati amintim ca zona vaii Draganului este populata de vipere.

6. Ciripa (Valea Draganului) - Vîrful Buteasa - saua Cumpanatelu

Marcaj: triunghi rosu Djrata: 6 ore Distanta: 12 km. Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea cascadei Moara Dracului si a cununii de munti care înconjoara izvoarele vaii Draganului. Ofera privelisti cuprinzatoare asupra bazinului superior al vaii Draganului si al vaii Somesului Cald. Desi lung, recomandam acest traseu relativ usor, accesibil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la cantonul Ciripa ne îndreptam spre sud-est parasind valea Draganului si urcînd pe un picior de munte destul de înclinat. Panta scade treptat si poteca larga, vizibila, urca costis în versantul sudic al muchiei, Dupa parcurgerea unei serpentine largi ajungem într-o poienita cu stîlp de marcaj, poienita situata chiar pe muchie la cota 1323 m. Se parcurge astfel o diferenta de nivel de cca 275 m în 35 min.

Derivatia la Moara Dracului. Stîlpul cu sageata indica la stînga derivatia la Moara Dracului. Pentru vizitarea acestei cascade parasim poiana urmînd directia sagetii care ne angajeaza pe o potecuta prin padure. Cîteva poieni de pe stînga noastra ne permit sa observam de la distanta salbatica regiune în care este situata cascada Moara Dracului. De altfel un coborîs scurt ne va scoate în firul acestei vai, în malul ei stîng, îl urmam în amonte cîteva minute apoi trecem apa peste bolovani în versantul drept. Aici marcajul trebuie urmarit cu grija pe un urcus pieptis deoarece poteca este neclara. Dupa ce am obtinut în acest fel o diferenta apreciabila fata de firul vaii, mergem de-a coasta printr-un grohotis cu blocuri mari pentru a ajunge din nou la cursul apei unde ni se dezvaluie frumoasa cascada Moara Dracului. Apa este strînsa între pereti întunecosi si umezi reusind sa scape la vale peste doua trepte ce totalizeaza o diferenta de 20 m. Îngustimea vaii si prezenta unor blocuri mari de stînca creeaza un decor salbatic si impresionant.

Dupa vizitarea cascadei ne întoarcem, în cca 35 min., la poienita cu stîlp de marcaj. De aici urcam în continuare pe muchie la gol alpin apoi la cantonul de la Gruiesu. Ne aflam în zona de obîrsie a vaii Moara Dracului ale carei fire trebuie sa le traversam prin gol alpin sau prin raristi de padure. Iesim astfel definitiv la gol alpin prin care ajungem într-o sa larga, între vîrfurile Stînisoara (la dreapta) si Buteasa (la stînga). Un stîlp cu sageti indica "Spre valea Draganului" (înapoi), "Spre vîrful Buteasa" (la stînga); lipseste sageata spre Piatra Tîlharului.

Derivatia la vîrful Buteasa. Ghidati de stîlpi indicatori ne îndreptam la orizontala spre nord pe o poteca vaga. Lasam la stînga vîrful secundar al Butesei mergînd prin jnepenisuri, peste bolovani marcati cu semnele traseului. Un urcus ceva mai pronuntat si sîntem la vîrful principal al Butesei, de 1791 m, de unde se deschide o larga panorama asupra masivului Vladeasa. Spre est se poate observa caldarea Butesei marginita de pereti impresionanti; spre nord-est dincolo de valea Craciunului se ridica creasta principala a masivului Vladeasa care formeaza un S bine conturat de obîrsiile vaii Craciunului si vaii Seci; spre apus se deschide larga panorama asupra crestei Piatra Calului-Muncei-Poieni-Bohodei.

De la vîrful Buteasa ne întoarcem pe acelasi drum în saua cu indicator în cca 30 min.

Din poenita cu stîlp indicator ne îndreptam prin pajisti alpine spre sud pe culmea plata care face legatura între vîrful Buteasa si Britei. În urcus usor lasam în stînga noastra vîrful Stînisoara si iesim din nou în muchie de unde se vede în fata vîrful Britei. Aici cotim la stînga în coborîs, traversam cîteva pîrîiase si ajungem la Piatra Tîlharului. De la derivatia Buteasa pîna aici, 40 minute.

Situata pe creasta principala a masivului Vladeasa. Piatra Tîlharului (1630 m) este un bun reper pentru drumeti datorita proeminentelor stîncoase ce rup monotonia întinselor pajisti alpine. Din departare cele doua grupuri de stînci care constituie Piatra Tîlharului par a forma ruinele unei cetati. În acest loc s-a construit un refugiu alpin, necesar într-o zona de îngemanare a muntilor Bihor cu masivul Vladeasa, într-un punct de intersectie a doua trasee turistice lungi, care leaga cabanele Stîna de Vale, Vladeasa si Padis. Unul dintre indicatoare arata "Spre Padis" (prin poiana Onceasa); pentru cei ce vor sa ajunga la Padis cît mai repede, recomandam continuarea drumului la Cumpanatelu si de acolo pe tr. nr. 7 la sud peste Piatra Arsa.

De la Piatra Tîlharului ne îndreptam spre vest lasînd în dreapta vîrful Britei dupa care coborîm usor într-o sa cu izvor. Trecem apoi peste platoul înalt al Braiesei avînd în dreapta baliza Pietrei Graitoare. Derivatia pîna la acest vîrf este rasplatita de privelistea ce se deschide asupra peretilor care strajuiesc izvoarele vaii Alunului si poiana cu aspect de parc de la Onceasa. De la platoul Braiasa coborîm usor ½ ora pîna într-o sa unde întîlnim tr. nr. 12 (cruce rosie). Un stîlp metalic indica traseele. Atentiune! semnul banda albastra nu corespunde unui marcaj ce trece prin acest punct ci arata legatura cu acest semn în Piatra Tîlharului. De la stîlp ocolim prin dreapta un dîmb si ajungem într-o sa cu izvoare si ogase, apoi pe lînga o muchie domoala iesim într-o a doua sa dupa care un urcus lin si un usor coborîs ne scoate în saua Cumpanatelu (1640 m). De la Piatra Tîlharului 1¼ ora.

Din saua Cumpanatelu putem sa ne îndreptam fie spre Padis (la stînga), fie sa ne întoarcem la Stîna de Vale (la dreapta), urmînd acelasi marcaj, banda rosie (traseul nr. 7).

7. Cabana Stîna de Vale-Cabana Padis

Marcaj: banda rosie Durata: 5½-6 ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: Drum de legatura între Stîna de Vale si cabana Padis; permite accesul la circuitul Somesului Cald. Privelisti largi între vîrful Poieni si saua Cumpanatelu. Accesibil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la cabana Stîna de Vale se urmeaza malul drept al Vaii Iadului pe la pastravarie în amonte.

Intram în padure, trecem pe la un izvor si un urcus ceva mai accentuat ajungem laopoianacu un vechi funicular. Cotim la dreapta si dupa ce am trecut de Izvorul Cerbului, urcam prin poiana, apoi prin padure tînara de molid pe panta din ce în ce mai accentuata; o serpentina si ajungem pe muchia plata de sub vîrful Poieni. Dupa ½ ora de urcus un popas ne permite sa admiram statiunea Stîna de Vale cuibarita între paduri.

De aici ne despartim de semnul cruce galbena care o ia la dreapta spre creasta Custuri. Poteca noastra urmeaza clinele vestice ale vîrfului Poieni (1625 m), prin gol alpin; trecem pe lînga un izvor avînd în dreapta funduri le salbatice ale Vaii Reiesi în fata rupturile Bohodeiului.În sauaBohodei ne despartim si de triunghiul albastru (tr. nr. 13) ce coboara la dreapta la Saritoarea Bohodei-Pietroasa.

Continuam pe un drum larg prin stînga vîrfului, avînd spre nord valea Draganului. Urcam astfel pîna aproape de creasta unde o scurta derivatie la dreapta ne deschide cuprinzatoarea priveliste asupra vestului muntilor Bihor si a bazinului Beius, dincolo de care se profileaza muntii Codru-Moma.

Drumul urmeaza partea nordica a crestei, coborînd treptat pîna la Fîntîna Rece, izvor bogat ce alimenteaza firul principal al vaii Draganului. Dupa un scurt popas începem sa urcam lin, ca la orizontala sa iesim într-o sa abia schitata în culmea tesita care constituie terminatia sudica a masivului Vladeasa. Sîntem în saua Cumpanatelu, punct ce ne ofera o cuprinzatoare vedere asupra bazinului Somesului Cald acoperit de paduri batrîne de molid printre care se ivesc tancuri albe de stînci; la dreapta noastra se deschide un abrupt salbatic, obîrsia Crisului Pietros; în fatase desfasoara largile plaiuri ale platoului Padis. În sa un stîlp cu sageti arata directiile si durata traseului nostru (aici este jumatatea drumului), capatul tr. nr. 12 (cruce rosie) ce duce la pestera Onceasa si indicatia "Spre cabana Vladeasa - 7¾ ore" (triunghi rosu, tr. nr. 6); mentionam ca triunghiul rosu nu ajunge la cabana Vladeasa ci la Moara Dracului - valea Draganului. El face doar legatura, la Piatra Tîlharului, cu tr. nr. 11 (banda albastra) care ne conduce la cabana amintita.

Din sa coborîm accentuat, în serpentine, pe o muchie cu tufe de ienuperi. La Piatra Arsa (mica ridicatura a muchiei aici destul de plata) un stîlp metalic cu indicatia "Izvoarele Somesului Cald -½ ora" (punct rosu tr. nr. 17) ne arata una din posibilitatile de intrare în circuitul mentionat.

Din Piatra Arsa coborîm la o sa, trecem doua pîraie si urcam prin rariste de padure pîna la o a doua sa. Urmeaza un coborîs prelung, pe lînga un scoc cu apa si ajungem în poiana Varasoaia. Curînd un indicator îndreptat la stînga ne arata cea de a doua posibilitate de intrare în circuitul Somesului Cald. Drumul strabate larga poiana a Varasoaiei, brazdata de un pîrîu, urcînd si coborînd usor pîna la un mic lac de dolina. De aici se poate ajunge în 20 min. la cantonul silvic Padis, pe o poteca nemarcata continuînd directia pe care am venit, la început pe plat apoi urcînd într-o sa (în dreapta la marginea padurii se afla pestera Padis). Din sa se coboara prin padure la canton.

De la lacul din Varasoaia drumul la cabana Padis coteste la stînga, traverseaza cîteva pîraie si urmarind curba de nivel ajunge în valea Tringhiesti din fata cabanei.

8. Satul Bologa - Cabana Vladeasa

Marcaj: banda albastra Durata: 6-6½ ore Distanta: 17 km Caracteristica traseului: Drum de acces la cabana Vladeasa; drum de vale, usor, accesibil vara si iarna. În urma constructiei soselei forestiere de pe valea Mentii, recomandam accesul la cabana Vladeasa pe acest drum cu marcaj pîna la confluenta cu valea Odrîngusa, apoi fara marcaj tot pe sosea prin Sacueu si Rogojel. Distanta pe sosea cca 23 km.

Descrierea traseului. Din drumul national nr.1 (Cluj- Oradea), la km 544, în apropierea localitatii Poieni, se desface spre sud soseaua forestiera ce merge la halta Bologa, traverseaza calea ferata si Crisul Repede si ajunge la confluenta cu valea Masului de unde se vede vechea cetate Bologa.

soseaua trece prin satul Bologa si urca lin prin lunca vaii Mentii ajungînd dupa 9 km (de la halta Bologa) la valea Odrîngusa, afluent pe stînga. Aici marcajul se desparte de soseaua noastra urmînd valea Odrîngusa, iesind pe platforma Rogojel si apoi la cabana Vladeasa.

Drumul forestier continua mai bine de 1 km pîna în Sacueu unde se racordeaza cu soseaua care vine de la Huedin prin Sîncrai si Alunis. De la racord, pe o distanta de 13 km, drumul forestier urca înca pe pîrîul Mentii, apoi pe pîrîul Alunisu (afluent pe stînga), trece prin Rogojel si suie accentuat la cabana Vladeasa.

9. Gura Zîrnii (Valea Draganului) - Cabana Vladeasa

Marcaj: banda rosie Durata: 4-5 ore Distanta: 12 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Vladeasa prin valea Draganului. Prin realizarea soselei forestiere de pe valea Draganului (în constructie ultimul tronson Gura Zîrnii-Lunca Visagului) traseul de fata realizeaza legatura cu soseaua Bologa-cabana Vladeasa. De la Poieni la Gura Zîrnii sînt cca 20 km pe soseaua care trece pe la complexul turistic Valea Draganului.

Descrierea traseului. Marcajul începe la confluenta vaii Zîrna cu valea Draganului si ne conduce pe lînga calea ferata îngusta, în amonte pe lînga grupul de case al exploatarii forestiere, apoi pe la rampa de busteni, punct terminus al liniei ferate. Mai sus valea primeste un afluent din versantul drept pe care îl vom urma pe o poteca bine marcata. Urcam pieptis 20 min. prin padure si iesim într-o poiana pe care o strabatem în lungul ei pîna la o creasta, la o stîna. De aici mergînd la dreapta în urcus scurt, apoi aproape pe plat, ajungem la o sa cu vedere asupra vaii Draganului. Urmeaza o portiune mai înclinata a traseului pe care vom fi atenti sa nu apucam una din numeroasele poteci care merg pe curba de nivel. Strabatem astfel padurea de molizi peste grohotisuri apoi printre tufe de ienuperi; în dreapta se vad vîrfurile Vîrfurasul, Buteasa si Bohodei. Dupa o ora de urcus din sa, dupa ce am depasit vîrful Tarnita, cotim la dreapta si coborîm lin cca 10 min. Într-o poiana suspendata cu un abrupt deasupra vaii Zîrna. Ne aflam pe o cumpana secundara de ape (situata la sud de Zîrna si la nord de Dara) de unde se vede zona centrala a masivului Vladeasa.

Traversam poiana si dupa un urcus mai tare iesim la un drum pe care îl vom urma la stînga pîna la gol alpin apoi îl parasim pentru a urma panta accentuata care urca la muchie. Sîntem pe creasta principala a Vladesei (1609 m) de unde se deschide o larga vedere spre est asupra depresiunii Huedin. Aici întîlnim si tr. nr. 10 (banda albastra) care la dreapta merge spre vîrful Vladesei iar înainte coboara la cabana Vladeasa. Coborîm împreuna cu aceasta pe linia de cea mai mare panta, prin gol alpin, apoi prin rariste de padure, Intersectînd de cîteva ori un drum care urca în serpentine, ajungem la cabana Vladeasa (1430 m).

10. Circuitul Vladeasa

Marcaj: banda albastra Durata: 4-5 ore: Distanta: 14 km Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea muntelui Vladeasa, cu privelisti largi asupra zonelor înconjuratoare. Drum usor, accesibil vara si iarna; plecarea si sosirea la cabana Vladeasa.

Descrierea traseului. De la cabana urcam însotiti de tr. nr. 9 (banda rosie) prin poiana din spate pe un drum de care în serpentina. Iesim 1 a gol alpin si dupa 40 m in. ajungem la creasta principala a masivului Vladeasa. Aici cotim la stînga pe muchie despatindu-ne de tr. nr. 9 care coboara la Gura Zîrnii. Urmînd mereu creasta ajungem într-o sa cu vedere asupra vîrfului Vladeasa. Orientîndu-ne dupa semnele de marcaj aplicate pe stînci sosim la vîrf dupa 30 min. de la plecarea din sa.

Vladeasa, cu înaltimea sa de 1835 m, este al treilea vîrf ca altitudine al Muntilor Apuseni. El domina masivele învecinate oferind vederi cuprinzatoare asupra depresiunii Huedinului (spre est), asupra muntilor Rez (spre nord), asupra bazinului vaii Draganului si muntilor Padurea Craiului (spre vest); spre sud în prim plan apar platourile înalte ale Vladesei din care se desprind cele doua vîrfuri ale Butesei.

Pe vîrful Vladeasa se gaseste cabana meteorologica, loc de adapost pentru vreme rea. De la vîrf, urmînd muchia destul de orizontala, mergem spre sud si ajungem într-o sa cu vedere asupra Vaii Seci si a impresionantei rupturi de la Pietrele Albe. Din sa coborîm în versantul vestic printre tufe de ienuperi apoi urcam prin padure iar la creasta. Aici este punctul în care vom parasi definitiv creasta lasîndu-ne la stînga în versantul estic, printre rupturile si tancurile de stînci. Coborîm aceasta panta accentuata peste bolovani mari, desprinsi din pereti. Pantase domoleste si mergînd spre dreapta de-a coasta trecem pe lînga un izvor si ajungem la racordul cu tr. nr. 11 (cabana Padis-cabana Vladeasa). O sageata indica înapoi "Spre cabana meteorologica". La stînga poteca mare duce la cabana Vladeasa, ramura pe care o vom urma si noi. De la vîrful Vladeasa pîna aici 1-1 ½ ora.

De la jonctiunea traseelor înaintam spre nord de-a coasta prin padure, iesim din ea si coborîm la drumul mare care traverseaza caldarea Vaii Seci. Pe el urcam într-o sa în care creasta calcaroasa a Pietrelor Albe se desface de muntele Vladeasa. Din sa intram în padure, trecem peste o zona calcaroasa apoi pe la obîrsia vaii Cetatuia. Drumul urca o zona cu lespezi mari, trece peste un vîlcel, dupa care coteste la stînga; noi coborîm printr-un afinis într-o vaiuga apoi pe curba de nivel pîna la un izvor din marginea padurii. De la Pietrele Albe pîna aici 45 min. Ultima portiune a circuitului strabate zona împadurita de la sud de cabana Vladeasa, traverseaza un pîrîu si ajunge la drumul care urca la cabana.

11. Cabana Vladeasa - Piatra Tîlharului - Valea Somesului Cald - Cabana Padis

Marcaj: banda albastra Durata: 12 ore (cabana Vladeasa-refugiul Piatra Tîlharului - 6½ ore; refugiul Piatra Tîlharului-cabana Padis - 5½ ore) Distanta: 37 km (cabana Vladeasa-refugiul Piatra Tîlharului - 19 km; refugiul Piatra Tîlharului-cabana Padis-18 km) Caracteristica traseului: drum de legatura între cabana Vladeasa si cabana Padis. Practicabil vara; iarna, din cauza lungimii traseului si a zapezilor viscolite, numai pentru schiori antrenati. Orientare dificila pe timp de ceata din cauza marcajului insuficient cît si a lipsei de repere morfologice.

Descrierea traseului. De la cabana Vladeasa se poate merge la Padis peste vîrful Vladeasa (pe ramura superioara a circuitului Vladeasa, traseul 10) sau pe ramura inferioara, prin saua Pietrele Albe. Descriem ultima varianta fiind mai scurta.

De la cabana ne îndreptam spre sud, ghidati de sageata de pe un molid si în coborîs ajungem la un drum de care. Urmam curba de nivel, traversam un pîrîu si urcam pe marginea padurii. Marcajul ne conduce prin padure, strabate un afinis si ne scoate într-o poiana de la care, pe curba de nivel, apoi într-un usor coborîs, ajungem la un izvor. Curînd poteca se bifurca; marcajul urmeaza ramura din dreapta, trece de un vîlcel si strabate o portiune cu lespezi lunecoase. Dupa un coborîs scurt, în stînga noastra apare Piatra Graitoare a Vladesei. Depasim izvoarele vaii Cetatuia si ajungem în saua Pietrele Albe cu privelisti asupra Vaii Seci. De la cabana 1½ ora.

Din sa coborîm usor cotind la stînga pîna la o bifurcare a potecii; la stînga se poate merge la cascada Rachitele (fara marcaj; tr. nr. 33). Marcajul nostru urmeaza poteca din dreapta prin padure, ajungînd curînd la locul de jonctiune cu poteca ce duce la vîrful Vladeasa. De aici iesim în creasta la o poiana avînd în stînga vîrful Vîrfurasul (1686 m). Intram în padure mergînd prin versantul vestic si ajungem într-o sa cu poenita situata pe cumpana. Din saua Pietrele Albe pîna aici 35 min. Ne aflam în saua între Munti (1577 m) cea mai coborîta sa de pe creasta Vladesei, loc de separare a muntelui Vladeasa de muntele Vîrfurasul.

De aici se schimba si peisajul; la nord muntele Vladeasa este reprezentat printr-o creasta bine individualizata, cu stîncarisuri si gol alpin predominant; la sud muntele Vîrfurasul are un relief sters, cu creste constituite din platouri largi, sei întinse si pîraie lenese cu vai putin conturate.

Din saua între Munti continuam pe directia în care am venit spre sud, cu marcaj sporadic, intram în padure si dupa ce am traversat un pîrîu urcam la o poiana cu vedere înapoi spre Pietrele Albe. Continuam urcusul prin jnepenis pîna la muchia cu gol alpin, trecem pe lînga un izvor si ocolim pe orizontala Vîrfurasul. În stînga se deschide abruptul ce coboara în valea Seaca; în fata se profileaza stîncile bizare de la Piatra Tîlharului.

Din acest punct coborîm printr-o zona foarte frumoasa de pasune alpina, flancata de paduri compacte. Trecem de o stîna si ajungem la un pîrîu, loc bun de popas. Dupa pîrîu mergem spre stînga, lasam în dreapta un punct trigonometric alaturi de care se vede o stîna.si urmam poteca prin padure strabatînd cîteva luminisuri si apoi o zona mlastinoasa. Din dreapta noastra vine un drum pe care ne angajam sa coborîm pîna dincolo de o poiana; aici, ghidati de un indicator, parasim drumul îndreptîndu-ne spre stînga, pe la o turbarie unde exista un pod deteriorat. Continuam sa mergem în directia pe care am ajuns la pod (lipsiti de marcaj) pîna în padure unde reapare marcajul. În curînd ne aflam la o bifurcare a drumului; urmam ramura din stînga si iesim într-un luminis cu drum larg pe care urcam la gol alpin, la c muchie, si pe ea pîna la un vîrf cu baliza. De aici marcajul figurat pe pietrele din iarba este greu de urmarit; cotind pe nesimtite la stînga ne apar în departare, spre dreapta, izvoarele vaii Nimoiasa si vîrful Micau la care va trebui sa ajungem urmînd muchia plata de deasupra vaii Nimoiasa. Pîna la vîrful Nimoiasa (1587 m) marcajul este aproape inexistent. Sub vîrf, în dreapta drumului se gaseste o casa parasita; este cabana Nimoiasa, paraginita înainte de a intra în functiune. De la saua între Munti 2- 2½ ore.

Pornind de la casa ocolim prin dreapta (vest) si coborîm în saua de obîrsie a vaii Firei, afluent al Somesului Cald. De aici în urcus lin iesim în dreapta vîrfului Micau (1638 m), putin proeminent, trecem prin alta sa si urcam pe platoul neted de la Gardul de Piatra pe care îl traversam în lung; în fata ne apar stîncile ruiniforme ale Pietrei Tîlharului la care ajungem în coborîs usor. De la casa Nimoiasa 1½ ora; de la cabana Vladeasa 6½ ore. La refugiul de la Piatra Tîlharului se poate înnopta în conditii nu prea comode.

La Piatra Tîlharului (1630 m) întîlnim tr. nr. 6 care vine de la Ciripa si merge în saua Cumpanatelu (unde are legatura cu tr. nr. 7 care conduce spre sud la Padis). De aceea pentru a merge la Padis recomandam drumul prin Cumpanatelu care necesita numai 4½ ore. Cu toate acestea descriem în continuare traseul nostru prin Onceasa deoarece permite vizitarea pesterii cu acelasi nume.

De la Piatra Tîlharului parasim creasta principala coborînd la stînga spre poiana Onceasa pe o poteca cu bolovani, printre tufe de ienuperi. Diferenta de nivel de 300 m pîna la Onceasa o parcurgem în ½ ora; în poiana, dupa ce trecem pe lînga o stîna, intersectam tr. nr. 12 (cruce rosie). Una din sagetile indicatoare arata directia si timpul pîna la cabana Padis (5 ore).

Pentru turistii care au timp suficient recomandam vizitarea pesterii Onceasa (drum dus-întors cu vizitare 1½ ora, vezi tr. nr. 12).

De la stîlp continuam traseu 1 spre sud, intram în padure urcînd din ce în ce mai accentuat pîna în cumpana dintre pîrîul Oncesei si valea Alunul Mic. Sîntem în saua Poarta Alunului. De aici un drum de caruta coboara pe lînga vîlcel. Dupa 25 min. de la Poarta Alunului, în malul drept întîlnim semnul de marcaj pentru pestera (culoare albastra) aplicat pe copaci. El ne conduce sus la Pestera de la Alun în 15 min.

Pestera este lunga de 150 m; dupa intrarea joasa se merge pe grohotis si se ajunge într-o sala mare situata la dreapta. O galerie scunda strabatuta de un pîrîias ce se strecoara printr-o fisura îngusta reprezinta partea cea mai din aval a pesterii. În dreptul derivatiei spre pestera, în malul opus, se afla izbucul de la Alun. De la poiana Onceasa pîna aici o ora.

Continuam coborîsul prin padure apoi de-a lungul unei poieni si ajungem în lunca Somesului Cald la soseaua forestiera pe care o urmam aval. Traversam Somesul împreuna cu soseaua si în malul drept apare grupul de case al taietorilor de lemne si cantonul silvic de la Runcul Ars. De aici marcajul paraseste valea urcînd pe interfluviul plat din versantul drept. Recomandam totusi drumul spre Padis prin Ic Ponor (înca 2 km aval) pe vale unde sînt posibilitati de aprovizionare de la magazia exploatarii forestiere.

De la Ic Ponor parasim soseaua principala ce coboara la Huedin (50 km) si urmam ramura care urca pe valea Batrîna (afluent important al Somesului Cald). La 2 km amonte de Ic Ponor soseaua se bifurca: ramura din stînga urca pe pîrîul Calineasa iar cea din dreapta pe pîrîul Izbucului. Urcam lin pe cea din dreapta, lasam dupa 5 km o alta sosea la stînga si continuam sa urcam pîna într-o sa unde soseaua

întîlneste tr. nr. 24 care merge la Scarisoara (banda albastra). De aici pe soseaua care coteste la dreapta ajungem în usor coborîs, la cabana Padis.

12. saua Cumpanatelu - Pestera Onceasa

Marcaj: cruce rosie Durata: 2 ½ ore Distanta: 10 km (figura: 6) Caracteristica traseului: drum de vizitare a pesteri Onceasa, practicabil în tot timpul anului. Acces de la cabana Stîna de Vale pe tr. nr. 7 (3 ore), de la cabana Padis pe tr. nr. 7 (3 ore), de la cabana Vladeasa pe tr. nr. 11 + 12 (7½ ore).

Descrierea traseului: Din saua Cumpanatelu ne îndreptam spre nord-est împreuna cu marcajul triunghi rosu. Drumul ne conduce prin gol alpin, cu diferente de nivel abia simtite, pîna într-o sa cu stîlp indicator unde ne despartim de tr. nr. 6 care tinînd creasta ajunge la Piatra Tîlharului si de acolo la stînga la Ciripa, în valea Draganului. Traseul nostru coboara la dreapta spre Onceasa prin versantul Brae-sei, peste cîteva vîlcele. Dupa 15 min. ajungem într-o sa, pe un umar plat. De aici drumul face un cot la dreapta prin padure, apoi coteste la stînga si merge drept în jos pîna pe fundul unei caldari plate strajuite de pereti abrupti. Traversam caldarea peste blocuri de grohotis, trecem peste doua pîrîiase si iesim într-o poiana pe care o coborîm de-a coasta. Ne continuam drumul mlastinos prin padure de mol id, la orizontala, traversam un pîrîu mai mare si ajungem la marginea poienii Onceasa. Aceasta poiana orizontala, situata la 1300 m altitudine, este ciuruita de doline si gheburi de calcar. Ne strecuram printre doline în fundul carora si în miezul verii se mentine zapada, trecem pe lînga o lespede cu sageata indicatoare ("Spre pestera") si iesim în mijlocul poienii la stîlpul cu sageti indicatoare, unde traseul nostru intersecteaza cu tr. nr. 11. Din Cumpanatelu pîna aici aproape 2 ore.

De la stîlp mergem pe malul drept al pîrîului ce se formeaza în poiana si ajungem la marginea padurii. Cautînd cu atentie regasim în padure marcajul si poteca. Dupa un scurt urcus urmeaza un coborîs care se accentueaza treptat si ajunge pe un grohotis lung de 20 m dupa care ne îndreptam la dreapta de-a coasta. Reintram în padure si mergem pe o poteca îngusta, pe sub un perete de calcar; ajungem dupa 10 min. la coborîsul din fata intrarii pesterii (cota 1320 m), sapata la dreapta la piciorul peretelui de calcar.

Pestera Onceasa este lunga de 400 m; are o portiune descendenta si apoi o mare sala orizontala ce se continua la dreapta cu o galerie. Pestera este celebra prin marele numar de resturi fosile de Ursus spelaeus. Vizitarea pesterii necesita lampa de carbid si dureaza cca ½ ora

13. Comuna Pietroasa - Saritoarea Bohodei - Cabana Stîna de Vale

Marcaj: triunghi albastru Durata; 8 ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: drum de acces la Stîna de Vale cu vizitarea cascadei Saritoarea Bohodeiului si a bazinului vaii Aleului. Pîna la cascada practicabil vara si iarna. Accesul la comuna Pietroasa pe drumul ce se ramifica din Sudrigiu (localitate situata pe soseaua Oradea-Vascau si gara C.F.R.). Acest drum, lung de 12 km, este în curs de asfaltare.

Descrierea traseului. Se pleaca din centrul comunei Pietroasa pe drumul forestier bine întretinut ce urca pe malul stîng al Crisului Pietros împreunacu traseele14si 15. Trecem pe lînga carierele de granit si dupa 2 km ajungem la bifurcarea soselei; urmam ramura din stînga peste pod, despartindu-ne de celelalte semne (cruce albastra si triunghi galben). soseaua îngusta dar bine îngrijita urmeaza valea Aleului, unde trecem pe lînga un baraj cu un mic lac menit a alimenta cu apa Orasul Dr. Petru Groza. Dupa 3,5 km lasam la dreapta o ramificatie care urca pe valea Sebiselului si a Captalanului pîna în salbatica zona de obîrsie a acestora (tr. nemarcat nr. 38). Dupa 3,5 km de sosea patrundem în larga poiana a Aleului în mijlocul careia se afla cantonul silvic de la Aleu.strajuitde un pîlcde molizi batrîni. Urmam în continuare soseaua, intram în padure si ajungem dupa înca 4 km la cabana muncitorilor forestieri. soseaua continua pe stînga vaii; noi traversam în malul opus pentru a prinde marcajul care urca la Saritoarea Bohodeiului.

Pentru cei ce dispun de mijloace de transport proprii si doresc sa viziteze cascada fara sa mai mearga la Stîna de Vale (evitînd astfel un urcus de cca 650 m diferenta de nivel), recomandam lasarea vehiculelor la cabana muncitorilor sau la cantonul Aleu. De la cabana la cascada cca 35 min. (1 ½ ora dus-întors cu vizitare).

Marcajul spre Saritoarea Bohodeiului urca prin rarist de padure cîteva serpentine scurte, apoi merge de-a coast, pe un sleau de busteni, La 15 min. dupa ce am parasi t soseau; ajungem într-o veche taietura de padure unde cu atentie observam ca marcajul se bifurca: pe stînga se urca la Stîna de Vale, spre dreapta merge costis la cascada. Urmam ultimi ramura urcînd lin, apoi mai accentuat, avînd în dreapta jos valea Aleului ce curge în mici cascade. Poteca ne duet în firul unui pîrîu pe care-l traversam si ne angajam în versantul lui stîng, urcînd din greu, pe alocuri chiar catarîndu-ne. Trecem peste o muchie, coborîm usor printr-un afinis si brusc ne apare în fata impresionanta cascada a Bohodeiului, Apa se arunca peste patul vaii foarte înclinat pe o diferenta de nivel de cca 80 m. Ne aflam la baza impunatoarei cascade, între stînci suspendate putin deasupra firului vaii Bohodei. Lînga noi o excavatie în forma de pestera este marcata de un triunghi albastru dublu, semn ca derivatia traseului a luat sfîrsit. De aici ne întoarcem pe acelasi drum la locul de bifurcare a marcajului.

Pentru Stîna de Vale suim la dreapta pieptis prin taietura de padure si dupa 10 min. avem la dreapta privelistea asupra cascadei, dominata de muntele Bohodei. Urcam în continuare, la început mai domol apoi accentuat pîna la muchie. Drumul nostru va urmari la dreapta aceasta creasta care are la stînga o mare taietura de padure iar la dreapta bazinul salbatic al vaii Bohodeiului.

Urcam pe muchie lipsiti de semnele de marcaj, disparute odata cu doborîrea copacilor. Mai sus poteca ne conduce prin stînga crestei pe ia un izvor, apoi iar în creasta la o poiana. De la derivatie pîna aici 1 ora.

În poiana o sageata ne îndreapta spre stînga apoi cotim la dreapta, urcam accentuat si trecem peste cîteva pîraie. Urmînd poteca ce se strecoara printre tufe de ienuperi iesim, dupa înca 45 min., la creasta principala într-o sa. Aici întîlnim tr. nr. 7 care la dreapta conduce la cabana Padis iar la stînga la Stîna de Vale, drum pe care-l vom urma. Pe aceasta din urma strabatem clinele vîrfului Poieni, trecem pe lînga un izvor si iesim dupa 20 min. pe un platou larg cu vedere asupra Stînei de Vale. Din stînga vine tr. nr. 4 (cruce galbena) care ne va însoti pîna în statiune. Coborîsul, accentuat la început prin gol alpin, face cîteva serpentine si ne scoate spre dreapta pe o muchie cu poieni. Ocolim prin dreapta un vîrf si reintram pe muchie într-o poiana alungita care ne conduce la instalatiile unui vechi funicular, apoi la o sa. Aici parasim creasta si coborîm la stînga prin padure. Dupa ce trecem printr-un zmeuris pierdem treptat din înaltime strabatînd padurea de fag. Ajungem la un izvor si coborîm pe linia de cea mai mare panta pe un drum mlastinos. Curînd iesim din padure în Valea Iadului pe care o urmam pe malul drept, trecînd pe la pastravarie, pîna ajungem la cabana dupa o ora de coborîs continuu.

14. Comuna Pietroasa - Cabana Padis

Marcaj: cruce albastra Durata: 6 ore Distanta: 16 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Padis; soseaua forestiera, construita de cîtiva ani, bine întretinuta înlesneste patrunderea cu autovehicule pîna la cabana (cca 28 km). Principalele obiective turistice se afla situate în apropierea acestei sosele sau pe derivatiile ei construite în scopul exploatarii forestiere. Accesul la Pietroasa se face din comuna Sudrigiu (soseaua Oradea-Vascau) pe soseaua în curs de asfaltare, lunga de 12 km.

Descrierea traseului. Plecam din centrul comunei Pietroasa urmînd în amonte malul stîng al Crisului Pietros. Trecem prin fata noii scoli, însotiti de traseele nr. 13 si 15 si ajungem la carierele de granite situate pe dreapta drumului. Dupa 2 km soseaua se ramifica: la stînga, ramura de pe valea Aleului împreuna cu tr. nr. 13 (care duce la Stîna de Vale); înainte soseaua bine întretinuta ce va urca pe parcursul ei pîna la Padis o diferenta de nivel de aproape 1000 m. soseaua este taiata în malul stîng al Crisului Pietros, vale care aici formeaza mici cascade si bulboane. Dupa ce traverseaza mai multe poieni, drumul intra în padure si lasa în dreapta o ramificatie ce urca incredibil în versantul stîng al Crisului si apoi în cel al vaii Galbena. Continuam pe soseaua ce urmeaza valea si ajungem, dupa 6 km de la valea Aleului, la între Ape, punct de confluenta al Crisului Pietros cu Galbena. Este locul în care ne despartim de traseul nr. 15 (triunghi galben) care urca la dreapta spre Poiana Florilor. De aici în amonte valea principala se numeste valea Bulzului; soseaua o urmeaza fidel strecurîndu-se cu greu pe la baza unei stînci care se profileaza pe cer, Piatra Bulzului. Locul se largeste apoi si intram în poiana în care se gaseste cantonul silvic Bulz (11 km din Pietroasa).

Aici o ramificatie a soselei traverseaza Bulzul în malul drept, prin fata cantonului si urmeaza valea înca 2 km pîna dincolo de poiana Boga. Locul este potrivit pentru instalarea cortului; privelistea cuprinde zona de obîrsie a vaii Bulzului cu peretii Boghii în care se afla sapata pestera sura Boghii (tr. nr. 21 de la Padis). Recomandam deci, în special posesorilor de autoturisme, instalarea, pentru cîteva zile, a unei tabere unde se poate parcurge si tr. nr. 34 (nemarcat) ce duce la cascada Bulbuci.

Drumul spre Padis, construit abia de cîtiva ani, nu este marcat; semnele cruce albastra ale traseului ramîn în stînga soselei care urca repede în serpentine, punînd la încercare angrenajele vehiculelor. Dupa parcurgerea a 13 serpentine, pe care le putem taia gratie vechiului marcaj, partial distrus, iesim sus în saua Balaleasa (1158 m); în fata noastra se deschide larga poiana Balaleasa, de fapt obîrsia vaii Cetatilor. Poiana este urmata pe dreapta de o ramura a soselei care se desparte la dreapta de drumul nostru chiar aici în sa. Aceasta ramura coboara la noul canton silvic Ponor, apoi trece prin apropiere de Cetatile Ponorului, pe la gura pesterii Caput si în sfîrsit urca pe Pîrîul Sec oprindu-se la sud de platoul Lumea Pierduta.

Drumul spre Padis urmeaza versantul stîng al poienii Balaleasa, un timp în comun cu semnele cruce albastra; traseul marcat se desparte de sosea urcînd în saua din dreapta vîrfului Oselul si coboara la cantonul silvic Padis unde întîlneste tr. nr. 23.

soseaua urca treptat lasînd în dreapta poiana Balaleasa, intra în padure, intersecteaza tr. nr. 23 si coboara apoi lin în prelungirea sudica a sesului Padis; de aici continua pe plat printre doline si dupa ce coteste la stînga, intersecteaza un drum carosabil mai prost întretinut, drum care face legatura între canton si cabana. Este punctul unde reîntîlnim marcajul nostru si tr. nr. 23 împreuna cu care (mergînd la dreapta) pe cca 3 km strabatem sesul presarat cu pîlcuri de brazi pîna la cabana Padis.

15. Comuna Pietroasa - Poiana Florilor

Marcaj: triunghi galben Durata: 5 ore (pe traseul marcat) Distanta: 14 km (pe traseul marcat) (figura: 7) Caracteristica traseului: drum de acces la obiectivele turistice din zona carstica a vaii Galbena. Noua sosea forestiera de pe Galbena (lunga de cca 9 km) înlesneste intrarea autovehiculelor pîna în apropiere de Poiana Florilor (la 2,5 km). Accesul la Pietroasa se face din comuna Sudrigiu (situata pe soseaua Oradea-Vascau) pe soseaua în curs de asfaltare lunga de 12 km.

Descrierea traseului. Plecam din centrul comunei Pietroasa urmînd în amonte malul stîng al Crisului Pietros. Trecem prin fata noii scoli, însotiti de traseele nr. 13 si 14 si ajungem la carierele de granit situate pe dreapta drumului. Dupa 2 km soseaua se ramifica: la stînga ramura de pe valea Aleului împreuna cu tr. nr. 13 (care duce la stina de Vale), înainte soseaua bine întretinuta care merge la Padis. Dupa ce traverseaza mai multe poieni drumul intra în padure apoi se ramifica iar: ramura care merge pe vale este marcata cu triunghi galben si cruce albastra si trece pe la între Ape (punct în care triunghiul galben paraseste soseaua mergînd la dreapta pe Galbena) si urca a Padis (tr. nr. 14); cealalta ramura a soselei suie puternic în versant cotind mereu la dreapta si iesind astfel tot pe Galbena într-o sa, unde reîntîlneste marcajul nostru. Marcajul, în parte distrus, urmeaza versantul stîng al vaii Galbena urcînd în serpentine, pîna ajunge cu greu tot în sosea. De aici coboara în valea Budeasa si urca din greu într-o a doua sa, unde iarasi reîntîlneste soseaua. Denivelarile pe care le face marcajul pot fi acum evitate si recomandam deci turistilor cu sau farâ autovehicule, sa urmeze soseaua (fara marcaj) fara sa mai treaca pe la între Ape. Dupa prima sa a Galbenii soseaua, destul de îngusta si cu prapastii pe stînga, coboara traversînd firul vaii Budeasa, afluent al Galbenei, apoi urca din nou într-a doua sa unde reîntîlnim marcajul. De aici urmeaza un al doilea coborîs în firul vaii Pauleasa unde soseaua ia sfîrsit (continuarea ei în amonte este în lucru). De la confluenta vaii Pauleasa cu cea a Galbenei urmam cca 300 m tot pe malul stîng prin poiana apoi traversam anevoie, pe bolovani valea. În continuare urcam în versantul drept printr-o alta poiana, cu grija de a observa stîlpul metalic de marcaj, din mijlocul ei, apoi urcam prin padure pe un drum de care la dreapta. Ajungem astfel în capatul de jos al Poienii Florilor (20 min. de la traversarea vaii) unde o sageata indica la dreapta "Spre pestera Pacii". Este vorba de pestera de la Vîrseci la care ne conduce semnul rosu de pestera. Pentru aceasta coborîm poiana chiar pe limita dintre padure apoi pe dreapta pîna în firul vaii Galbena (10 min.), pe care o traversam prin apa si urcam pieptis, timp de 15 min, în versantul ei stîng, prin lastaris, ghidati de semnele de marcaj. Pestera este constituita dintr-un culoar lung de 450 m, fara ramificatii. Galeria are cîteva portiuni mai latite si frumos ornamentate, întoarcerea la traseu se face pe acelasi drum. De la derivatie cotim la dreapta pe marcaj si mergînd prin poiana ajungem în 10 min. la un izbuc care tîsneste de sub placi de calcare. Este capatul traseului nostru, important nod turistic evidentiat de numeroasele marcaje pe care le întîlnim aici (tr. nr. 23 - banda rosie, tr. nr. 19 - punct galben si tr. nr. 16 - triunghi galben).

16. Comuna Arieseni - Poiana Florilor

Marcaj: triunghi galben Durata: 4 ore Distanta: 13 km Caracteristica traseului: drum de acces dinspre Arieseni la obiectivele turistice din zona carstica a vaii Galbena. Avantajos pentru cei ce poseda autovehicule, jumatate din traseu efectuîndu-se pe sosea. Drum de vale, practicabil în tot timpul anului. Accesul la Arieseni, pe soseaua nationala nr. 75 (Turda-Lunca) în curs de asfaltare.

Descrierea traseului. Marcajul începe din centrul comunei Arieseni, punct în care o sosea forestiera bine întretinuta urmareste în amonte valea Coblis. Marcajul nostru este însotit si de semnul triunghi rosu (tr. nr. 22). Dupa 6,2 km, la confluenta cu valea Ponorasului soseaua se bifurca. Ramura din dreapta urca pe valea Ponorasului, cea din stînga merge în continuare pe valea Coblis. Aici marcajul triunghi rosu se desparte de traseul nostru, urcînd pe muchia dintre cele doua vai. Continuam drumul pe soseaua de pe valea Coblis întîlnind în afara marcajului nostru si cîteva semne cruce galbena; este continuarea spre Coblis a tr. nr. 20 (cabana Padis-Lumea Pierduta) sporadic figurat de la Lumea Pierduta pîna la Coblis si nerecomandabil a fi urmat de turisti.

Dupa aproape 2 km de la bifurcarea drumurilor, acolo unde soseaua coteste brusc la stînga, o parasim. Cei ce au venit cu autovehicule le vor lasa aici în poiana alaturata. Marcajul traverseaza valea si ne conduce la marginea padurii apoi ne scoate într-o sa (1043 m) situata pe cumpana de ape dintre bazinele vailor Aries si Crisul Negru. Din sa coborîm în serpentine prin padure spre valea Luncsoarei, apoi pe un vîlcel pîna la firul vaii. Îl traversam si dupa 200 m ajungem la cantonul silvic Luncsoara. Poteca ne conduce în continuare pe malul drept al vaii, vis-a-vis de valea Urzicarului (afluent pe stînga al vaii Luncsoara). Dupa mai bine de 10 min. de Ia canton, apa Luncsoarei dispare pierzîndu-se într-un ponor. În curînd trecem prin dreptul gurii celui de al treilea afluent stîng al Luncsoarei (hoanca Tîrnicioarelor). Poteca traverseaza de doua ori valea si tot pe malul drept ne permite sa admiram versantul stîng cu abruptul din Peretele Gardului, în care la 80 m deasupra noastra se afla Pestera din Peretele Gardului. Mai departe marcajul urca în versantul drept evitînd zona din aval de noi, canionul Luncsoarei, greu de strabatut din cauza peretilor verticali, apoi coboara în firul vaii Izbucului. La 150 m aval de noi se afla confluenta cu valea Luncsoarei, la care nu se poate ajunge din cauza apei vijelioase. Traversarea se face pe o punte; urcam în malul drept pe o poteca ce se strecoara printre blocuri imense de stînci si dupa cîteva minute ajungem într-o poiana plata cu balarii. De aici poteca urca drept înainte prin padure pe un fel de vîlcel sec într-o sa. Pe partea cealalta a seii iesim în Poiana Florilor, în care coborîm înca 5-10 min. Din dreapta vine tr. nr. 19 (punct galben) si în comun ajungem la un stîlp cu sageti unde intersectam tr. nr. 23 (banda rosie); aici ne racordam cu tr. nr. 15 (triunghi galben). La nevoie se poate dormi în Poiana Florilor, într-una din micile case de lemn ale crisenilor din Pietroasa, care nu locuiesc aici decît în vremea cositului.

17. Circuitul izvoarelor Somesului Cald

Marcaj: punct rosu; pentru derivatii, marcaj dublu: punct rosu, cerc alb, cerc rosu. Durata: circuitul propriu-zis 4 ore Distanta: circuitul propriu-zis 8 km (figura: 8,9) Caracteristica traseului: traseu de vizitare a pesterilor, izbucurilor si canioanelor situate în zona Somesului Cald. Accesibil vara. Circuitul este constituit de fapt din doua bucle care se întîlnesc în poiana Radesei; bucla mare, situata spre nord, reprezinta circuitul cheilor Somesului Cald.

Accesul la circuite:

(a)    din soseaua de pe Somesul Cald,

(b)   dinspre Stîna de Vale si (c) dinspre Padis.

a.      Din soseaua de pe Somesul Cald. Se urmeaza soseaua Huedin - Ic Ponor de unde se continua ramura care urmareste valea Somesului Cald (pîna la confluenta cu valea Alunului Mic, în comun cu tr. nr. 11 - fara semne de marcaj) înca 8,2 km. Capatul soselei se afla la 100 m de locul în care marcajul punct rosu traverseaza valea. De aici se va urca la dreapta în versantul stîng al Somesului.

b.      Din Stîna de Vale. Din punctul Piatra Arsa (situat pe tr. nr. 7) o luam la stînga (est) conform sagetii care indica ramura de acces, marcata cu punct rosu. Coborîm prin gol alpin, peste cîteva izvoare, apoi printre tufe de ienuperi si dupa 15 min. intram în padure. Aici dupa cîteva serpentine, o luam la dreapta, traversam cîteva pîraie si ajungem în firul vaii Alunului Mic (15 min. de la intrarea în padure). Urmam aval firul vaii 10 m si urcam pieptis în versantul opus pîna la un stîlp cu sageti situat pe circuit; cele trei indicatii sînt: "Circuitul Izvoarelor Somesului" (la stînga), "Spre Stîna de Vale" (înapoi), "Spre Padis" (la dreapta). Contrar primei indicatii recomandam parcurgerea circuitului spre dreapta, în sensul aratat de sageata cu indicatia Padis, urmînd ca întoarcerea sa o facem pe ramura din stînga.

c.       Dinspre Padis. Urmam tr. nr. 7 (banda rosie) conform indicatiei sagetii de lînga podul de pest^e valea Trînghiesti "Spre Stîna de Vale -6 ore si Izvoarele Somesului Cald -1½ ora". În poiana Varasoaia, în care ajungem pe acest traseu, observam capatul ramificatiei ce ne va conduce la circuit. Urmînd stîlpii cu marcajul punct rosu, urcam lin capatul nordic al poienii, fiind atenti sa ajungem în saua ce apare în dreapta noastra, sa marcata cu un punct rosu mare figurat pe o stînca. La sa intram în padure, coborîm costis si traversam cîteva vîlcele care treptat formeaza o vale pe stînga noastra. Dupa putin timp apa se pierde brusc prin gura joasa a unei pesteri. De aici marcajul ne scoate într-o poiana pe care o strabatem de-a coasta; în versant marcajul se bifurca. Ramura din stînga coboara pe o panta accentuata pîna lînga firul vaii apoi urca si trece pe deasupra pesterii mentionate. Ramura din dreapta trece prin pestera Cetatea Radesei. Din Varasoaia (capatul marcajului de acces, punct rosu) pîna aici 15-20 min.

Descrierea traseului

1. Circuitul Radesei. Circuitul permite vizitarea pesterii si a avenelor de deasupra ei. Intrarea în circuit se face cel mai bine dinspre Padis. La bifurcatia mentionata mai sus urmam sensul sagetii figurate pe o piatra cu mentiunea "Spre Cetatea Radesei" care ne duce pe ramura din dreapta, peste un grohotis. Trecem o muchie apoi pe un lung pod de lemn, coborîm scara de la capatul lui si ajungem în firul vaii, traversîndu-l pe un podet. (Podurile si scara sînt probabil nereparate). Sîntem în fata impunatorului portal al Cetatii Radesei, înalt de peste 15 m, deforma ogivala. Pestera lunga de 212 m, poate fi strabatuta. Pentru aceasta urmam la început pe malul stîng apoi, prin patul apei, pîna iesim într-o sala mare inundata de o lumina stranie care patrunde prin cîteva hornuri ce razbat pîna la suprafata. Lumina albastruie dezvaluie un peisaj haotic cu terase suspendate si blocuri mari de stînca printre care se strecoara apa umplînd golul cu vuietul ei. Traversam sala pe punti naturale si intram într-un culoar îngust, greu de strabatut îndeosebi cînd apele sînt mari. Cotim la dreapta si pe nesimtite ne aflam într-un canion îngust si întunecos, la iesirea din aval a pesterii. Coborîm pe cîteva bîrne si urmînd sinuozitatile canionului iesim brusc în poiana Radesei. Parcursul subteran poate fi efectuat fara surse de iluminare; de la intrarea în pestera pîna aici 20 min.

Poiana Radesei este strajuita de pereti de calcar; aici Somesul primeste din stînga apa pîrîului Ars printr-o cascada de 3 m înaltime. În poiana marcajul se bifurca. O ramura (înainte) coboara de-a lungul Somesului pentru a face legatura cu circuitul cheilor Somesului Cald, cealalta ramura (înapoi) urca pe pintenul dintre Somes si Pîrîul Ars pentru a închide bucla circuitului Radesei.

Cei ce vor sa parcurga si circuitul cheilor Somesului vor continua drumul aval; ceilalti se pot întoarce la Padis pe traseul pe care îl descriem mai jos.

În vestul poienii, la baza unei muchii apare inscriptia "Spre Padis". Pe aici poteca se catara în serpentine pîna în padurea de molid unde urcusul se domoleste. În acest loc, la stînga apare semnul dublu de derivatie care ne conduce la o brîna deasupra canionului Radesei. Reîntorsi la traseu, dupa 45 m, trecem pe la o dolina ce corespunde jos cu pestera. Urcam pieptis marginea dolinei si dupa înca 30 m se desface la stînga o poteca cu marcaj dublu care ne însoteste pîna la un grup de avene ce corespund erestrelor din Sala mare a pesterii.

Continuam traseul normal, trecem pe lînga înca doua avene si urcam domol cam 100 m pîna într-o poiana. Coborîm aici cu greu la stînga un grohotis si în stînga ne apare portalul pesterii Cetatea Radesei. Urcînd cîtiva metri în malul opus ajungem în punctul din care am plecat. Circuitul Radesei, fara popasuri, dureaza 1 ora.

II. Circuitul cheilor Somesului Cald. Acest circuit prezinta diferente de nivel mai mari si este mult mai lung fata de cel descris. El ofera însa privelisti largi asupra regiunii.

Din locul de închidere al circuitului precedent (poiana Radeasa) coborîm pe Somes pîna la o bifurcare a marcajului, putin mai sus de un vechi stavilar, unde un indicator arata drumul înapoi, o ramura la stînga "Spre Stîna de Vale", si o ramura în dreapta "Spre Belvedere-Circuitul Izvoarelor Somesului Cald". Urmam sageata la dreapta urcînd în versant, apoi, pe lînga un mic afluent. La capatul cîtorva serpentine se vad în stînga în versantul opus peretii din Cuciulata, apoi un mic coborîs ne duce în firul unui pîrîu cu apa care se pravaleste în cascade în Somes. Cheile de sub noi sînt cheile Molohului; ele vor putea fi admirate din celalalt versant. Urmeaza un scurt urcus la capatul caruia o derivatie la stînga ne conduce pe un promotoriu stîncos cu o larga priveliste, de unde si numele de Belvedere. Din poiana Radesei cca 30 min.

De la Belvedere privirea cuprinde vîrful Varasoaia, peretii Cuciulatei dominati de masivul Vladeasa si malul stîng al Somesului.

Reîntorsi la marcajul normal coborîm la stînga puternic un grohotis, la jumatatea caruia semnul de pestera ne conduce la Pestera Cuptorului. Continuam coborîrea pe grohotis si cotim apoi la dreapta pe sub un perete de calcar; strabatem o padure apoi o poiana de unde în versantul opus se vede o cascada. Dupa un cot la stînga coborîm cîteva serpentine care ne scot în firul vaii Somesului pe care îl trecem pe o punte. La 100 m aval se afla capatul soselei descrise ca drum de acces (c). Belvedere - firul Somesului 30 min.

Marcajul urca în versantul stîng puternic, uneori printre stînci si dupa 10 min, cînd poteca se îndreapta spre stînga, avem în dreapta pestera de la Honu. De aici poteca continua de sub peretii Cuciulatei, peste grohotisuri, printre stînci, efectuînd mici urcusuri si coborîsuri.

Dupa un mic urcus intram în padure, apoi începem sa coborîm domol spre stînga si traversam o poienita în care se afla o sageata ce ne indica directia de mers. Intram în padurea presarata cu luminisuri si ajungem la un loc plat. Aici se desfac doua derivatii rau marcate la început. Prima derivatie (cu semn dublu), coteste la stînga si coboara abrupt o buna diferenta de nivel. Poteca duce apoi peste un brîneag de calcar la capatul caruia coteste brusc la stînga coborînd în serpentine la Somes, la o stînca ce avanseaza deasupra albiei. Efortul de a coborî pîna aici, si mai ales cel de a urca înapoi, este rasplatit de o priveliste de o rara salbaticie. Aval se vad peretii albi ai unei stînci denumita Capita, în versantul opus apare despicatura îngustei chei a Molohului.

Întoarcerea se face pe drumul pe care am venit, pîna la capul prispei de calcar unde cotim la stînga, fara marcaj, mentinîndu-ne la baza peretelui. Dupa 100 m se vede în dreapta pestera de Ia Moloh, constituita dintr-o sala de 40 m. Dupa vizitarea ei ne întoarcem la marcaj si urcam pe el din greu, înapoi în poteca circuitului.

De la derivatia ce ne-a condus la Somes continuam cîtiva pasi pe circuit si spre stînga se desface o noua derivatie marcata dublu ce ne conduce în cîteva minute la un balcon suspendat deasupra cheilor. Reîntorsi în circuit continuam la orizontala, apoi în coborîs pîna la un stîlp cu trei sageti care indica "Spre circuitul Izvoarelor Somesului Cald" (înapoi), "Spre Stîna de Vale" (coborîs la dreapta), "Spre cabana Padis" (coborîs la stînga). Sîntem la intrarea în circuit a drumului de acces descris la punctul b. De la traversarea Somesului pîna aici cca 1½ ora (cu derivatii).

De la stîlp coborîm la stînga (spre Padis) si dupa 30 m se desface spre dreapta o derivatie la Tunelul Mic, pestera situata chiar în firul vaii Alunul Mic. Dupa vizitarea Tunelului urcam înapoi în poteca, ne îndreptam spre dreapta si coborîm un versant cu grohotis marunt pîna în valea Alunul Mic, aval de Tunel. Traversam valea si urcam în versantul ei drept, trecem o creasta si ajungem în albia Somesului Cald amonte de confluenta cu valea Alunul Mic. Sîntem la vechiul stavilar de lemn unde se închide bucla mare a circuitului cheilor Somesului Cald. De aici iesirea se face pe ramura de întoarcere a circuitului Radesei (pe deasupra pesterii Cetatea Radesei) apoi în sens invers pe drumul de acces descris la punctul c.

18. Circuitul Cetatilor Ponorului

Marcaj: punct albastru. Durata: 6 ore. Distanta: 12 km (figura: 9) Caracteristica traseului: traseu de vizitare acelui mai spectaculos fenomen carstic din muntii Apuseni. Practicabil numai vara.

Descrierea traseului. Plecam de la cabana Padis însotiti de tr. nr. 19 (punct galben), tr. nr. 20 (cruce galbena) si tr. nr. 22 (triunghi rosu), trecem peste dîmbul cu poiana din stînga Bisericii Motului (vîrf proeminent care domina zona Padisului) si traversam un pîrîu sec. Mai departe pe dreapta lasam un ponor, pe stînga o dolina adînca. Dupa 30 min. ajungem la bifurcarea marcajelor punct albastru si punct galben, loc în care încep de fapt circuitele Cetatilor si Galbenei. Continuam pe ramura ce merge înainte (sud) urcînd costis pîna într-o sa unde se desparte tr. nr. 20. De aici coborîm accentuat pe malul drept al pîrîului Bradetanului pîna la apa Ponorului care îsi are obîrsia într-un puternic izbuc ce se afla la 280 m amonte. Pentru a-l vizita urmam (marcaj albastru dublu) la dreapta. El ne conduce peste bolovani acoperiti cu muschi pîna la baza unui perete de calcar unde se deschide intrarea joasa a unei pesteri din care se revarsa un puternic suvoi de apa. Pe aici se dreneaza apele de sub platoul carstic al Padisului, adunate într-o retea subterana înca neexplorate.

Revenim la capatul derivatiei si ne despartim de tr. nr. 22 (triunghi rosu) care o ia spre stînga. Traseul nostru traverseaza valea Ponorului urmînd-o apoi aval prin larga depresiune a poienii Ponor. Pe lînga meandrele vaii strabatem poiana pîna în locul în care apa dispare prin cîteva sorburi. La viituri sorburile, nu pot drena întreaga cantitate de apa. poianatransformîndu-se într-un mare lac. Lasînd în urma poiana Ponor urcam prin padure si iesim pe un mic platou de unde coborîm la noua sosea forestiera (ramificata în saua Balaleasa din soseaua care duce la Padis).

Celor ce poseda autoturisme le recomandam sa urmeze de la Padis soseaua pîna la saua Balaleasa si de aici la stînga pe soseaua forestiera de ramificatie, sa treaca de cantonul silvic Ponor de unde dupa înca un km ajung în locul în care punctul galben si cel albastru traverseaza soseaua (loc larg cu refugiu). Distanta traseului se va scurta astfel cu cca 9 km (dus-întors).

Dupa traversarea soselei coborîm prin padure în fundul unei doline cu ponor unde cele doua marcaje se despart: punctul galben o ia la stînga pentru a ocoli Cetatile, cel albastru coboara în depresiune. Urmîndu-l pe al doilea urcam putin versantul dolinei de unde începem sa coborîm la dreapta spre firul vaii Cetatilor. Coborîm prin padure, cotim la stînga în versant si dupa ce padurea se termina ajungem pe un grohotis în panta mare. La dreapta se deschide imensul portal al Cetatilor, constituind pentru vale o fundatura cunoscuta sub denumirea de dolina l. La stînga zarim peretele ce margineste dolina III, la marginea careia, sus, se afla balconul 1.

Coborîm anevoie pe grohotis si ajungem aproape de firul vaii, de obicei sec. Ne cataram cu grija în versantul stîng si iesim pe o muchie proeminenta; continuam pe o poteca suspendata în peretele din stînga si urcam putin, abrupt, în versant. Aici parasim marcajul pentru a urma derivatia la portal. Pentru aceasta coborîm pe o brîna, apoi foarte anevoie pe un perete spalat, pe resturile unei scari de lemn pîna în firul vaii. Îl traversam pe o punte, daca exista, coborîm pe o alta scara de lemn si ajungem sub portalul mare unde se aude vuietul apei înca nevazute.

Numai cînd valea Cetatilor este seaca se poate vizita; coborîm la stînga peste bolovani lunecos!, ghidati de zgomotul apei Cetatilor; imediat ajungem în locul în care ea iese dintr-o galerie. Vizitarea galeriei nu este posibila caci imediat amonte apa se strînge într-un lac adînc. Apa care iese aici vine pe cai ascunse din pestera Caput (vezi tr. nr. 21). Eliberata din galerie, apa se strecoara printre blocuri imense si dispare la stînga într-o alta galerie, aruncîndu-se într-o cascada în întuneric. Jos este începutul giganticului tunel de la Cetati pe care-l vom cerceta mai tîrziu.

Ne întoarcem la portal si urcam pe sub prelungirea lui, pe un grohotis marunt pîna pe fundul unei doline, dolina II, cu pereti verticali. În stînga se vede fereastra ce razbate jos în galeria principala a Cetatilor prin care vuietul apei ajunge pîna la noi.

Dupa ce am admirat salbatecul peisaj ne întoarcem în fata portalului si urcam greu pîna în locul unde am parasit marcajul simplu. De aici suim dreapta partial pe scari de lemn pîna într-o sa situata la stînga portalului. Sîntem pe creasta dintre dolina 1 si III. Aceasta ultima dolinaeste mult mai mare siareperetii înconjuratori inegali ca înaltime; peretele din dreapta masoara cca 200 m si sustine balconul 1. Din sa trecem peste un grohotis prelung si ajungem la gura unei pesteri, singura posibilitate de a coborî, fara pericol, pîna la cursul subteran al apei Cetatilor, unde vom face cunostinta cu cea mai impresionanta galerie de pestera din muntii nostri. Coborîm în semiîntuneric pe un grohotis lung pîna la firul apei care curge de la dreapta la stînga. Vizitarea în continuare este dificila si depinde de îndemînarea fiecaruia, dar mai ales de nivelul apei.

Cei curajosi pot urma aval cca 200 m pîna la o platforma de pe dreapta apei; aici este vechiul loc al tabere! celor care au explorat pestera. Mai jos drumul este blocat de o cascada peste care nu se poate trece decît cu echipament special. Apa va iesi în Izbucul Galbenei (tr. nr. 19) dupa ce va mai parcurge înca 2 km de galerie.

Ramura din amonte a rîului subteran nu este atît de periculoasa; ea poate fi vizitata si fara mijloace de iluminare. Sarind din piatra în piatra urcam în susul apei pe sub fereastra din dolina II, apoi pe lînga doua izbucuri care marescdebitul rîului subteran si ajungem astfel laocascada situata sub marele portal dintre dolina 1 si II.

Turistii care efectueaza circuitul rîului subteran vor urca în saua dintre dolina 1 si III. Cei ce nu au facut circuitul vor urca înapoi grohotisul pîna în dolina III. Dupa vizitarea galeriei începem sa urcam poteca din partea de sud a dolinei III, la început costis apoi în panta obositoare cca 30 min. pîna în padure unde întîlnim tr. nr. 19 (punct galben). În comun marcajele ne conduc pe marginea de sud a dolinei III mascata de padure. Cotim usor la dreapta si sosim la locul de despartire a marcajelor; urmam ramura din dreapta, cu marcajul albastru, la orizontala, pe marginea de vest a dolinei III. Curînd ajungem la balconul 1 de deasupra dolinei III pe care o admiram de la o înaltime ametitoare. De la acest balcon mergem la orizontala

si prindem apoi derivatia la balconul II de deasupra dolinei II, unde se vede portalul Cetatilor. Parasim acest balcon si mergem în continuare cca 20 min. În versantul drept al vaii Cetatilor. Traversam un vîlcel sec, trecem printr-o poiana si iesim dupa un coborîs prelung la soseaua forestiera. Aici întîlnim, venind din stînga, marcajul punct galben al tr. nr. 19, marcaj carene va însoti pîna la Padis; ne aflam în apropiere de cantonul silvic Ponor, De aici la dreapta, pe sosea, la 1 km se gaseste locul unde marcajele traverseaza soseaua.

Cei care nu au venit cu mijloace auto pe ramificatia soselei din saua Balaleasa, vor urca accentuat prin fata cantonului Ponor pe lînga un vîlcel sec. Sus panta se domoleste si intram într-o poiana cu molizi rari. Cotim la dreapta si ajungem într-o sa de unde un cot la stînga ne scoate printr-un coborîs în sesul Padisului. Curînd ajungem la închiderea circuitelor (30 min. de la cantonul Ponor). Pe drumul deja cunoscut ne îndreptam spre stînga si dupa 25 min. de mers sosim la cabana Padis,

19. Circuitul vaii Galbena

Marcaj: punct galben Durata: 10 ore Distanta: 19 km (figura: 9,10) Caracteristica traseului: traseu de vizitare a zonei situate la izvoarele vaii Galbena. Drum greu, practicabil numai vara.

Descrierea traseului. De la Padis însotiti de tr. nr. 18 (punct albastru), tr. nr. 20 (cruce galbena) si tr. nr. 22 (triunghi rosu) coborîm lin un dîmb cu poiana avînd la stînga Biserica Motului. Trecem o vaiuga seaca apoi pe lînga cîteva doline, strabatem o depresiune larga si ajungem la bifurcarea circuitelor; aici începe de fapt circuitul propriu-zis al Galbenei (si al Cetatilor Ponorului). Ramura din dreapta este cea pe care ne vom întoarce; noi urmam ramura care merge înainte urcînd costis pîna pe o creasta ce margineste bazinul Padisului. Aici se desparte de poteca tr. nr. 20 (cruce galbena). În continuare coborîm paralel cu firul vaii Bradetanului pîna în valea Ponorului; sîntem în locul de despartire al tr. nr. 22 (triunghi rosu) de poteca noastra. Izbucul Ponor poate fi vizitat pe o derivatie (marcaj punct albastru dublu) ce conduce amonte (vezi tr. nr. 18). De la capatul derivatiei traversam valea Ponorului urmînd-o apoi aval prin larga depresiune a poienii Ponor. Pe lînga meandrele vaii strabatem poiana pîna în locul în care apa dispare prin cîteva sorburi. Lasînd în urma poiana Ponor, urcam prin padure si iesim pe un mic platou de unde coborîm în noua sosea forestiera ramificata în saua Balaleasa din soseaua care duce la Padis.

Celor ce poseda autoturisme le recomandam sa urmeze de la Padis soseaua la Balaleasa si de aici la stînga pe ramificatie pîna la cantonul silvic Ponor. Cei ce vor sa viziteze Izbucul Ponor vor lasa masinile lînga canton si se vor îndrepta, pe jos, spre est pe o poteca ce trece între canton si izvorul acestuia. Dupa cca750 m se ajunge în poiana Ponor de unde la stînga pe derivatie se afla Izbucul Ponor. Reîntoarcerea la canton pe acelasi drum. De la canton, se merge în continuare pe sosea înca 1 km pîna în locul în care punctul galben si cel albastru o traverseaza (loc larg cu refugiu rudimentar). Venind astfel cu autovehiculele pîna aici se vor scurta cca 9 km (dus-întors) din distanta traseului.

Dupa traversarea soselei coborîm prin padure pîna în fundul unei doline cu ponor unde cele doua marcaje se despart. Marcajul nostru o ia la stînga ocolind depresiunea Cetatilor. Urcam puternic printr-un horn apoi continuam de-a coasta. O derivatie scurta ne conduce pe o stînca de unde se vede adîncitura în care se afla Cetatile. Dupa 20 min. de la despartirea marcajelor ele se unesc din nou, punctul albastru urcînd din dreapta dinspre Cetati. În comun marcajele ocolesc prin sud depresiunea si ajung în coltul ei de sud-vest unde se despart din nou. Marcajul Galbenei urca la stînga iar punctul albastru merge la orizontala spre dreapta. Turistii ce nu au timpul de a vizita separat Cetatile (pe circuitul nr. 18) pot, în 20 min. (dus-întors), sa le admire de la înaltimea balcoanelor, urmînd ramura la dreapta si întorcîndu-se tot pe ea.

De la despartirea marcajelor poteca urca din greu cca 40 min. pîna la o creasta împadurita; aici o derivatie (marcaj dublu cu cerc galben) ne duce în 5 min. la gura avenului din Bortig în fundul caruia mijeste gheata. Reîntorsi la marcajul simplu coborîm puternic în serpentine 40 min., întîlnim apoi un drum lat pe care îl urmam putin la dreapta apoi îl parasim. Continuam sa coborîm la stînga si ajungem pe o creasta plata unde poteca se largeste. Coborîm pe aceasta creasta pe drumul bun, cu mare atentie, pentru a observa sageata care indica la stînga Izbucul Galbenei, cu atît mai mult cu cît drumul care continua pe Creasta ne tenteaza sa-l urmam. De altfel la 200 m mai jos vom reveni cu marcajul pe el, dupa ce am parcurs însa partea sudica a circuitului. De multe ori turistii neavertizati au continuat pe drum, au reîntîlnit marcajul ce venea din circuit si l-au urmat spre Padis sarind astfel peste obiectivele principale ale circuitului Galbenei.

Atentie! Indicatia care urmeaza se adreseaza turistilor care venind de la Arieseni (tr. nr. 16) vor sa viziteze obiectivele de la izvoarele vaii Galbena. Acestora le recomandam sa urmeze marcajul punct galben din Poiana Florilor, ramura dinspre sud-est (atentie, nu ramura dinspre nord-est care duce la Padis). Dupa un urcus accentuat, la început prin poiana, apoi prin padure, se ajunge la o muchie plata cu un drum. Ceva mai departedin muchiesedesface ladreap-ta ramura marcajului care vine din fundul vaii Galbena, dupa ce a trecut pe la izbuc si pe la balcoane. Se va lasa aceasta ramura si se va urma în continuare drumul de creasta în urcus usor, fara marcaj circa 200 m, pîna se întîlneste din nou marcajul punct galben, de data aceasta ramura care vine dinspre Padis si care coboara în valea Galbena. Vizitarea în continuare se va face urmînd marcajul, conform descrierii de mai jos.

Reluam traseul de la drumul bun unde conform sagetii coborîm în cca 10 min. pîna la Izbucul Galbenei. Apa formeaza aici un lac adînc din care se scurge, peste un baraj natural, o cascada înspumata. Este de fapt debitul impresionant al rîului subteran de la Cetati care strabate cca 4 km de galerii vaste situate între marile doline si izbuc. Dupa iesirea la zi, în Izbucul Galeriei, rîul curge tumultuos între chei strîmte, printre pereti de sute de metri înaltime, chei ce reprezinta continuarea de alta data a tunelului Cetatilor al carui tavan s-a prabusit.

Continuam traseul pe un pod (cînd acesta lipseste traversarea se face anevoie) apoi urcam pe malul stîng unde vom progresa cu grija pe poteca îngusta suspendata deasupra firului apei; ceva mai în aval avem prilejul sa admiram o vijelioasa cascada. Trecem apoi pe o bîrna suspendata (de unde în malul opus se observa balcoanele) si ajutati de un cablu coborîm abrupt, apoi mai domol pîna aproape de firul vaii. Jos apa dispare într-o pestera. O derivatie la dreapta ne conduce la gura pesterii, de unde se vede mai bine cascada pe care o face apa la intrare.

Poteca ne conduce în continuare pe la o a doua intrare în pestera (fara apa). Marcajul actual nu duce prin pestera ci coboara un grohotis, apoi face un cot la dreapta si, dupa un abrupt ce se coboara pe o scara stricata, iese la o cascada de 10 m a carei apa tîsneste din pestera.

Temerarii pot urma drumul prin pestera (care necesita lanterna), pe unde ducea vechiul marcaj. Pentru aceasta ei vor coborî prin a doua pestera pîna la firul apei si pe malul stîng; ajutati de cabluri, vor iesi la cascada.

De la cascada urmam un timp malul stîng (pod stricat), trecem apa (rar exista podet) si urcam pieptis prin padure cca 60 m diferenta de nivel; aici cotim la dreapta si urcam în serpentine printre tancuri de stînci. Dupa 45 min. iesim din padure la o derivatie ce ne duce la dreapta peste o muchie ascutita la un balcon de bîrne putrede. Ne aflam suspendati la 100 m deasupra firului vaii; dincolo de vale se vad rupturile impresionante pe sub care am coborît.

Reveniti în poteca, ocolim prapastiile din dreapta noastra si ajungem la derivatia celui de al doilea balcon (tot putred). În continuare urmam marcajul pîna la o muchie împadurita cu poteca buna (pe care am parasit-o cînd am coborît la izbuc). Cotim la stînga pe creasta si iesim în coborîs în capatul sudic al Poienii Florilor, apoi la stîlpul metalic cu sageti. Sînt indicate traseele 15,16,19, 23.

Urcam din greu, împreuna cu tr. 23 (banda rosie), pe lînga casele locuite temporar (se poate înnopta), intram în padure si cotim la stînga pe un drum larg, traversam doua pîraie si iesim în partea de sus a Poienii Florilor la alte case. Urcam drept în sus si dupa 40 min. de la stîlpul cu sageti parasim poiana si intram din nou în padure, înapoi apare masivul Ţapul si Groapa Ruginoasa. Urcusul prin padure este obositor dar cînd ajungem într-o poiana cu semn de derivatie la pestera, greul a fost învins (am urcat cca 450 m diferenta de nivel).

Sîntem la gura pesterii Focul Viu, al doilea ghetar ca marime dupa Scarisoara. Derivatia ne conduce în coborîs pe un grohotis, pe o scara de lemn pîna în sala mare. Podeaua salii este constituita dintr-o placa de gheata din care sînt crescute stalagmite si coloane.

Reîntorsi în poienita continuam drumul cotind la stînga apoi urcînd si coborînd usor sîntem atenti la despartirea marcajelor. Banda rosie merge direct spre Padis, marcajul nostru ocoleste spre dreapta pentru a vizita Piatra Galbenii. Acest ocol de cca 1 ora poate fi evitat de cei în întîrziere; ei vor urma banda rosie 10 min. Înainte pîna la reîntîlnirea punctului galben ce vine din dreapta. Cei ce vor sa urce la Piatra Galbenei se vor îndrepta spre dreapta, urcînd prin padure, fara poteca vizibila, din ce în ce mai accentuat, pîna la o muchie care ne conduce la Piatra Galbenei (1243 m). De aici se deschide o larga vedere spre sud spre Poiana Florilor, Galbena si Ţapu.

De la vîrf coborîm spre nord cca 15 min. pîna ajungem la banda rosie. La jonctiune un loc de popas cu o sageata ne îndreapta spre un izvor binevenit (5 min. coborîre la stînga). Izvorul se gaseste în versantul unei depresiuni ce se deschide spre vest în fata noastra. Este Groapa de la Barsa vizitabila pe tr, nr. 39.

În continuare mergem mai mult la orizontala, ne despartim de marcajul banda rosie (la 30 min. de la izvor) cotim spre dreapta printr-o sa si coborîm prin padurea tînara de brad. Dupa 20 min. de la despartirea marcajelor ajungem în soseaua forestiera unde ne întîlnim cu tr. nr. 18 (punct albastru). Mergem la stînga pe sosea si curînd ajungem la cantonul silvic Ponor de unde prin spatele fostelor "Grajduri" vom urca spre Padis (vezi tr. nr. 18). Cei care au venit cu autovehiculele vor merge la dreapta pe sosea pîna la locul de parcare de unde se vor întoarce prin saua Balileasa la cabana Padis.

20. Cabana Padis - Platoul carstic Lumea Pierduta

Marcaj: cruce galbena. Durata: 2½ ore. Distanta: 7 km (figura: 9) Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea platoului carstic Lumea Pierduta, drum usor, practicabil vara si iarna.

Descrierea traseului. De la cabana Padis plecam însotiti de traseele 18,19 si 22; trecem de bifurcarea marcajelor 18 si 19 (vezi descrierea) si urcam pîna în saua plata unde ne despartim de restul marcajelor care continua înainte. Poteca ne conduce la stînga, prin padure de-a coasta, mult timp pe curba de nivel, apoi în coborîs lin. Dupa 20 min., cînd cotim larg spre stînga, zarim în dreapta Poiana Ponor. Iesind din padure ajungem pe creasta care separa aceasta poiana de bazinul vaii Izvorul Ursului, ce se adînceste în fata noastra spre sud. Din sa cotim la stînga si coborîm costis prin padure. Curînd ajungem în sesul larg al vaii, cu turbarii si luminisuri. Traversam pe bolovani pîrîul si avem în fata un izbuc frumos înconjurat de muschi verde. Este izbucul Ursului. Aici se termina si drumul tractoarelor ce scot busteni, drum care a rascolit întreaga vale, cîndva atît de linistita si salbateca. (Pe urmele tractoarelor, la dreapta, aval, se ajunge la ramificatia saua Balaleasa-Caput, chiar în fata pesterii Caput dupa ceai km). Cu auto-vehiculelese poate ajunge aici de la Padis prin saua Balaleasa, pe drumul de ramificatie la stînga, pe la cantonul silvic Ponor si pîna la cabana muncitorilor forestieri, construita vis-a-vis de pestera Caput. De aici 1 km pe jos pîna la Izbucul Ursului.

De la izbuc suim scurt pe o sistoaca, la început mai accentuat, apoi cînd urcusul devine domol cotim la stînga.

Relieful de aici nedefinit si padurea înalta de conifere fac orientarea aproape imposibila. Urmarirea semnelor de marcaj trebuie facuta cu mare atentie, pericolul de ratacire fiind foarte mare.

Continuam pe semnele de marcaj ce ne conduc pe o poteca vaga, în urcus usor, apoi cotim la stînga unde în padurea de molid se întîlnesc si foioase. Dupa ce cotim din nou jumatate la stînga (spre est) mai parcurgem cca 300 m si pe stînga noastra apare gigantica gura a avenului Gemanata. Avenul este adînc de 60 m si are peretii captusiti cu gheata. Numele de Gemanata provine de la puntea naturala care desparte gura avenului în doua. Jos pe galeriile întunecoase curge rîul subteran ce iese la zi în Izbucul Ursului. Continuam drumul pe marginea vaiugii ce coboara în aven si urcam lin cca 400 m dupa care mai accentuat pîna la un loc plat. Prin taierea padurii marcajul a disparut, fapt pentru care locul este greu de. gasit. Printr-o cercetare atenta se poate însa descoperi gura Avenului Negru, larga de cca 40 m. Avenul este adînc de 108 m si are pe tot parcursul pereti verticali care nu ofera posibilitati de regrupare. El constituie una din cele mai mari verticale subterane din tara. Avenul da acces la acelasi rîu subteran care trece si pe sub Gemanata; exploratorii au facut jonctiunea între cele doua avene. Vizitarea lor necesita în afara de utilaje speciale o îndelungata experienta speologica.

De la Avenul Negru ne întoarcem pe acelasi drum spre Padis cu toate ca semne sporadice de marcaj ne îndreapta spre comuna Arieseni. Nu recomandam parcurgerea portiunii Avenul Negru-Arieseni din cauza ca marcajul este incomplet, exact în portiunile cele mai dificile de orientare.

Ca varianta de întoarcere se poate folosi valea Izvorul Ursului pîna la Pestera Caput cu iesire la sosea, pe care se ajunge la Padis.

21. Cantonul silvic Padis - Pestera sura Boghii

Marcaj: punct rosu. cerc galben. Durata: 1 ora. Distanta: 1,250 km. (figura: 9) Caracteristica traseului: drum pentru vizitarea vîrfului si apesterii Piatra Boghii, traseu usor cu privelisti minunate.

Descrierea traseului. Marcajul începe de lînga cantonul silvic Padis, chiar de la izvorul de la care se aprovizioneaza padurarul (legatura cu traseele 14 si 23). O sageata plasata pe o stînca indica directia de mers (nord). Urcam prin poiana apoi prin padure de brazi si ajungem la o poienita în care la dreapta se desface o poteca; tinem poteca ce urca înainte din ce în ce mai accentuat. Pe un fag uscat este figurat semnul traseului; pe nesimtite poteca noastra coteste la stînga (vest) s i iesim pe un loc mai p lat pe muchie dupa care începem coborîsul. În fata ne apare un ciot marcat dupa care poteca îngusta se bifurca. Atentie! Ne îndreptam spre dreapta (NV) cu grija sa nu pierdem marcajul, aici figurat sporadic. Curînd trecem pe la o plantatie de rasinoase si în urcus lin, la terminarea ei o luam treptat spre nord. Din nou poteca noastra se ramifica: urcam la stînga dupa indicatia unei sageti, schimbînd astfel directia spre SSV pe o crestu-lita de calcare, prin padure de foioase. De aici începe un coborîs accentuat prin padure, spre vest, si la un cot brusc la dreapta iesim pe o brîna înierbata de unde se deschide o larga priveliste ce cuprinde spre dreapta vîrful Cîrligati si Piatra Arsa cu crestele lor terminale; sub noi se afla prapastiile din Piatra Boghii. În fata valea ce izvoraste de sub acesti pereti se strecoara printr-un canion, apoi scapa în poienile strajuite pe stînga de Piatra Ciungilor si mai jos, pe dreapta, de Piatra Bulzului.

De aici ne îndreptam spre stînga pe o creasta ce coboara tare si ajungem la un loc îngust, destul de periculos, de unde putem admira peretii Boghii. Ne reîntoarcem la marcaj si coborîm în stînga pe sub rupturi, pe o poteca ce ne conduce pe o brîna pîna la gura pesterii sura Boghii. Deschiderea ei, de forma triunghiulara, este usor de recunoscut; culoarul în care patrundem este lung de 150 m. Întoarcerea de la pestera se face pe acelasi drum pe care am venit.

22. Cabana Padis - Pestera Caput - Comuna Arieseni

Marcaj: triunghi rosu. Durata: 6 ore. Distanta: 16 km. (figura: 9) Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea poienii Ponor si a pesterii de la Caput, cu legatura pîna în comuna Arieseni. Drum de creasta practicabil în tot timpul anului. Construirea soselei forestiere saua Balaleasa-canton Ponor- pestera Caput a înlesnit vizitarea acestei pesteri care se poate face acum cu masina. Traseul turistic ramîne totusi important pentru ca reprezinta unica posibilitate de a iesi din zona Padis direct la Arieseni.

Descrierea traseului. De la Padis urmam traseul nostru prin fata cabanei pastorale, în comun cu traseele 18, 19 si 20. Dupa bifurcarea marcajelor 18 si 19 (tinem stînga) urcam într-o sa unde se desparte si tr. nr. 20. Coborîm pe dreapta pîrîului Bradetanului si la pîrîul Ponor (Izbucul Ponor poate fi vizitat pe derivatia punct albastru, la dreapta) parasim cele doua circuite si o luam la stînga fara sa traversam apa, trecînd printr-o zona mlastinoasa urmînd mai departe liziera padurii. Curînd lasam în dreapta valea Ponorului (din care este bine sa ne aprovizionam cu apa deoarece cca 1 ora nu vom mai întîlni izvoare) si urcam prelung în versantul stîng prin poiana, situata pe creasta care separa valea Ponor de valea Izbucul Ursului. Din sa urmam o creasta la dreapta si coborîm apoi la stînga pe linia de cea mai mare panta. Trecem printr-o poiana, apoi pe lînga un sir de doline si ajungem laun loc plat de unde se vede cabana muncitorilor forestieri si soseaua. Aici o sageata si semnul de derivatie ne îndreapta spre albia seaca a vaii Izbucul Ursului. Valea se termina brusc în pestera de la Caput. Pestera nu poate fi vizitata decît la intrare, o saritoare de 5 m apoi alta de 30 m blocînd drumul. Pe cei ce au venit numai pentru a vedea pestera îi sfatuim sa urmeze amonte valea cca 1 km pe drumul de tractoare pîna la Izbucul Ursului; aici vor întîlni marcajul cruce galbena (tr. nr. 20) pe care pot vizita Lumea Pierduta (la dreapta) sau se pot întoarce la Padis.

Drumul spre Arieseni traverseaza soseaua care urca pe valea Izvorul Sec si suie putin la dreapta, apoi drept spre sud angajîndu-se pe versantul muntelui Glavoiul pe care urca de-a coasta. Strabatem o mare defrisare ce a dezgolit o serie de doline ce ramîn în dreapta noastra. În urcus trecem pe lînga vechi puturi miniere (de unde se vede înapoi creasta Bohodef-Cîrligati) si dupa 15 min, de urcus continuu intersectam un drum. Lasam în dreapta saua Bortigu (1206 m) situata pe cumpana de ape dintre bazinul închis al Cetatilor si cel al Ariesului si urcam prin taietura de padure; dupa 1 ora de la traversarea soselei ajungem la un pîrîu alaturi de care se afla un izvor. Dupa un scurt popas trecem pîrîul si urcam într-o poiana ce se prelungeste la stînga pîna în vîrful Glavoiul. Poteca bine batuta este lipsita de marcaj; ea merge pe curba de nivel spre sud ducîndu-ne printr-o poiana din care se vede spre sud masivul Bihariei. Traversarea unei paduri ne prilejuieste reîntîlnirea marcajului aplicat pe arbori. Urmam prin poiana apoi coborîm spre stînga la un afluent al vaii Luncsoara. Iesim astfel la stînga, trecem un pîrîu apoi un altul ce urmareste marginea padurii. Dupa iesirea din padure întîlnim primele case din Coblis. Coborîm pe Fata Glavoiului prin fînete, printre case motesti, trecem pe lînga un izvor si în dreapta ne apare soseaua forestiera de pe valea Coblis. În marcaj se intercaleaza cîteva semne cruce galbena ce vin din Lumea Pierduta. Curînd coborîm muchia dintre valea Coblis si valea Ponorasului. Aici întîlnim soseaua pe care o vom urma 6,2 km pîna la Arieseni. La Arieseni drumul nostru intra în soseaua nationala nr. 75 (Lunca-Turda) modernizata în parte.

23. Cabana Padis - Groapa Ruginoasa - Comuna Baita

Marcaj: banda rosie Durata: 9 ore. Distanta: 24 km. Caracteristica traseului: drum de legatura între cabana Padis si Baita-Sat. Între Poiana Florilor si vîrful Ţapu drum greu, pe alocuri accidentat, practicabil numai vara si pe timp uscat.

Descrierea traseului. Traseul merge în comun cu crucea albastra (tr. nr. 14) pe soseaua forestiera care se îndreapta spre Balaleasa. Putin înainte de cantonul silvic Padis lasam soseaua forestiera la stînga; noi mergem înainte si în fata cantonului ne despartim de tr. nr. 14 ce urca la dreapta si coboara din nou în sosea. Continuam printre doline, pe sesul carstic al Podisului si începem sa urcam usor prin padure. Un coborîs prelung, în care traversam soseaua forestiera, ne conduce în poiana Balaleasa, pe care o traversam si ajungem, la ramura soselei forestiere care duce la cantonul silvic Ponor. Pîna la intersectia soselei, 30 min. din fata cantonului Padis. Traversam soseaua, urcam o panta scurta, defrisata si iesim pe o muchie plata care formeaza cumpana dintre Balaleasa si Groapa de la Barsa, Coborîm la stînga prelung si ne racordam cu tr. nr. 19. Prin raristea de padure se observa la dreapta zona scufundata a Groapei de la Barsa (tr. nr, 39). Dupa 30 min, punctul galben se desparte de traseul nostru mergînd la stînga, la Piatra Galbenei; o tablita indica la dreapta un izvor binevenit (5 min) deoarece pîna la Poiana Florilor nu vom mai întîlni alte surse de apa. Dupa 10 min. din stînga revine marcajul Galbenei si împreuna cu el coborîm usor pîna într-o poienita în care la dreapta se afla pestera Focul Viu (vezi tr. nr. 19). Dupa vizitarea ei continuam drumul coborînd accentuat prin padure 25 min. pîna la o poiana cu vedere spre Groapa Ruginoasa, înca un coborîs si ajungem în larga poiana denumita Poiana Florilor, usor de recunoscut dupa casele ei micute locuite numai în sezonul cositului. Intram în padurea din stînga pe un drum larg, peste un pîrîias si iesim din nou în poiana, prin care coborîm la stîlpul cu sageti situat lînga un izvor. Sînt indicate traseele 15, 16 si 19; traseul 19, care ne-a însotit pîna aici, ne paraseste. Coborîm prin poiana pîna la firul vaii Galbena, traversam anevoie apa, apoi o urmam putin în aval pîna la confluenta cu Valea Seaca (afluent pe stînga). Urmarim anevoie firul Vaii Seci cca 1 ora peste saritori greu de escaladat, pîna la locul unde ea se bifurca. La stînga cum urcam este Valea Seaca, la dreapta valea Nucsoara. Cum ambele sînt dificil de urmat, marcajul a ales muchia dintre ele pe care urca în serpentine ce nu se mai termina (3 ore). Sositi epuizati în creasta cotim la stînga si trecem printr-o rariste de padure din care la stînga ni se dezvaluie Groapa Ruginoasa, imensa ravena activa, adînca de cca 100 m. O ocolim pe marginea vestica si iesim într-o sa joasa cu vedere spre Padis; aici întîlnim capatul tr. nr. 32 (triunghi albastru) ce coboara pe valea Sighistelului. Tot aici se termina si tr. nr. 42 nemarcat. Din sa, în comun cu tr. nr. 32, urcam domol spre dreapta, spre Vf. Ţapu, iesim în versantul estic al masivului avînd spre sud si vest izvoarele Crisului Negru si masivul Biharia. La vest zarim moderna sosea ce serpuieste pe sub rupturile din Piatra Muncelului. Poteca merge de-a coasta prin afinis, apoi coboara pe muchia vîrfului Ţapu pîna într-o poiana cu stîlp indicator. În continuare urmam un drum de care ce coboara la stînga, pe la un izvor, drum care ne conduce într-o sa cu poiana (stîlpul indicator de aici este ruginit). O sageata marcata cu triunghi rosu indica totusi drumul cel mai scurt la sosea, spre stînga (15 min) pe un drum ce nesecate la o cariera de cuartite. Tot în sosea se ajunge si urmînd marcajul nostru înainte. El trece însa printr-o sa (despartire de triunghiul albastru), o ia la dreapta, ocoleste un vîrf si iese într-o alta sa dominata de pereti de calcar. Un coborîs pe sub Piatra Muncelului ne conduce la soseaua ce merge la Baita-Sat (curse ITA si numeroase ocazii). Traseul marcat foloseste multe scurtaturi si se racordeaza jos la bifurcatia soselei spre Baita-Piai cu tr. nr. 31.

24. Cabana Padis - Cabana Scarisoara

Marcaj: banda albastra Durata: 7 ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: drum de legatura între cabana Padis si cabana Scarisoara. Traseu de creasta în general lipsit de apa. Practicabil vara si iarna. Posesorii de autovehicule pot ajunge de la cabana Padis la Scarisoara pe sosele forestiere dupa cum urmeaza: pe soseaua care duce la Ic-Ponor; se trece de prima ramificatie pe dreapta si dupa cca 7 km (de la cabana) tot pe dreapta se ramifica o sosea pe care o vom urma în amonte pe valea Calineasa. Se urmeaza aceasta vale pîna în sa apoi se coboara pe valea Belis pîna în apropiere de Poiana Mare. Aici urcam la dreapta (parasind soseaua Belis-Huedin) pe valea Apa Calda din care iesim în saua Ursoaia. În sa cotim la dreapta dupa marcajul banda rosie (tr. nr. 28) lasînd înainte soseaua Albacului. Ultima portiune pe soseaua care duce la Scarisoara (15 km) trece prin Ocoale, dupa ce a întîlnit în saua Ursoii tr. nr. 24, si ajunge la Scarisoara dupa un parcurs total de cca 45 km.

Descrierea traseului. De la Padis urmam soseaua spre Huedin pîna într-o sa. Aici lasam la stînga soseaua si urmam curba de n ivel prin padure apoi în coborîs usor pîna pe fundul unei doline. Urcam lin, ne despartim de un drum de caruta ce merge la stînga si suim puternic prin gol alpin, fara semne de marcaj, cotind treptat la dreapta. Curînd ajungem pe cumpana de ape dintre bazinele rîurilor Somes si Aries. Cotim la stînga si urmînd creasta dezgolita urcam de-a lungul ei. Mergem la orizontala, traversam o zona pietroasa si ajungem pe muntele Batrîna (1441 m). De aici cotim la stînga printr-o sa si coborîm pe un drum lat, într-o padure. Dupa 15 min. cînd iesim din nou la gol, în stînga ne apare o vale larga, înierbata, denumita de moti hoanca. Aici o sageata indica la dreapta un izvor; este izvorul Apa din Piatra; pîna aici 1½ ora din Padis. Spre est hoanca urca în dealul Pesterii. Traversam hoanca si urcam de-a coasta, spre stînga, pîna la o sa cu stîlp indicator. De aici se desface o varianta ce merge la avenul din Batrîna. Coborîm si ne îndreptam spre creapta ocolind clinele dealului Pesterii, urmam apoi o depresiune alungita ce se desface în sus la dreapta într-o alta hoanca; este obîrsia vaii Izbucului.

Revenim cu descrierea la Apa din Piatra pentru a urmari varianta nemarcata ce merge la avenul din Batrîna. Din saua cu stîlp urcam pe o muchie spre sud-est. Dupa cca 350 m iesim pe un bot de deal si cautam la 100 m deasupra padurii pîlnia circulara a avenului situata în panta. Avenul are deschiderea de 20 m si o adîncime de 100 m. De la gura ne îndreptam spre est, ocolim o limba de padure si coborîm în fundul unei vai plate la marcaj. Continuam drumul pe marcaj, urcam prelung la o sa si dupa cca 300 m de la sa ajungem la o curmatura accentuata. De la Apa din Piatra 40 min. Traseul ne conduce în continuare pe marginea de vest a sesului Calinesei pîna într-o sa (Capul santului). Strabatem o padure rara apoi alta poiana si ne gasim la izvorul vaii Calineasa; în stînga noastra se afla un izbuc si cabana pastorala. În sa un stîlp de marcaj indica "Spre Padis" fara a preciza timpul (2½-3 ore). Un drum de care duce la dreapta spre Casa de Piatra (vezi tr. nr. 40-nemarcat). În continuare urcam printr-o poiana, trecem un bot de deal si întîlnim un drum de caruta ce urca din stînga. Curînd ajungem pe o muchie la o sa cu vede re spre masivul Biharia. În dreapta se afla izvoarele vaii Vulturului pe care le ocolim în urcus lin. Dupa un luminis, iesim într-o sa si coborîm prelung trecînd peste cîteva vîlcele. Continuam pe marginea unei paduri si intram în larga poiana a Ursoii pe care o strabatem în lung. Curînd ajungem la jonctiunea drumului nostru cu soseaua ce vine de la Ursoaia, din stînga, împreuna cu tr. nr. 28 (banda rosie). În comun, pe sosea trecem prin catunul Ocoale si dupa 7,2 km de la jonctiune ajungem la cabana Scarisoara.

25. Comuna Gîrda - Valea Gîrda Seaca-Cabana Scarisoara

Marcaj: banda rosie. Durata: 1 ½ ore. Distanta: 7 km. Caracteristica traseului drum de acces fa cabana Scarisoara; practicabil tottimpul anului. Este utilizat de turistii care au la dispozitie un mijloc auto pe care nu doresc sa-l forteze pîna la cabana pe traseele 27 sau 28 dar care este util pentru parcurgerea a 2 km pe valea Gîrda Seaca.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gîrda, de pe soseaua nationala Lunca-Cîmpeni, se merge pe drumul forestier de pe valea Gîrda Seaca si dupa 1 km se ajunge la confluenta vaii Gîrda Seaca cu valea Ordîncusa. Cele trei marcaje pe care am venit se despart: banda albastra urmeaza la dreapta soseaua forestiera de pe valea Ordîncusa (tr. nr. 27), crucea rosie merge de-a lungul muchiei dintre vai (tr. nr. 26) iar banda rosie, traseul nostru, înainteaza pe soseaua forestiera de pe valea Gîrda Seaca. soseaua este taiata în malul stîng a! vaii urmînd de aproape firul apei. Dupa 2,8 km din comuna Gîrda marcajul paraseste soseaua în dreptul unei mori si începe sa suie la dreapta puternic în versant. Dupa cîteva minute de urcus poteca coteste la stînga si urca domol sau merge chiar la orizontala prin padure rara. Curînd iese din padure si începe sa urce domol, în serpentine, prin poiana. Peisajul este încîntator, mai ales primavara si vara, pîna la cositul fînului, cînd poiana este acoperita de o fîneata zmaltuitade milioane de flori. Pentru protejarea fînetei poteca este marginita de garduri simple de bîrne de lemn care ne ghideaza pasii. În drum întîlnim si o gospodarie de mot. Subsolul, constituit din sisturi argiloase rosii, confera solului o tenta rosie caracteristica, dar genereaza si un strat gros de noroi pe timp de ploaie. Acelasi substrat impermeabil face sa tîsneasca numeroase izvoare de la care este bine sa ne aprovizionam cu apa caci sus pe platou apa lipseste aproape cu desavîrsire.

Dupa circa 1 ora de urcus în serpentine prin poiana care alterneaza cu pîlcuri de padure, timp în care am cîstigat treptat înaltime, poteca coteste definitiv la stînga si urmeaza liziera padurii. Ea se angajeaza în felul acesta în versantul larg si evazat al vaii Politei, afluent al vaii Gîrda. Strabatem acest versant mai mult prin padure si fara sa ne dam seama, trecînd o ultima crestulita abia perceptibila, iesim din padure si intram în platoul carstic Scarisoara care îsi anunta prezenta printr-o mare dolina aflata în dreapta noastra. Urcam domol în versantul din dreapta, pe lînga primele case ale catunului Ghetar, traversam din nou pîlcuri de padure si ajungem, cotind usor, odata cu botul de deal, spre dreapta, într-o poiana în care se gaseste o fîntîna cu apa, singura sursa de apa a cabanei Scarisoara. La fîntîna ajunge dinspre dreapta si marcajul cruce rosie a tr. nr. 26 ce vine tot de la Gîrda peste dealul Mununa. De la fîntîna traversam padurea de conifere si în 10 minute sîntem la cabana Scarisoara.

26. Comuna Gîrda - Mununa - Cabana Scarisoara

Marcaj: cruce rosie Durata: 1 ½ ora Distanta: 5 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Scarisoara; practicabil în tot timpul anului. Construirea soselei forestiere de pe valea Ordîncusa (sosea ce se racordeaza cu drumul saua Ursoaia-cabana Scarisoara) a diminuat mult importanta acestui traseu, majoritatea turisti lor venind la Scarisoara prin Ordîncusa sau prin soseaua Ursoaia.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gîrda, comuna situata pe soseaua nationala Lunca-Cîmpeni, ne îndreptam pe valea Gîrda Seaca (afluent pe stînga al Ariesului), pe soseaua forestiera ce trece pe la baza unei stînci si ajunge la confluenta vaii Gîrda Seaca cu valea Ordîncusa. Marcajul urmeaza muchia dintre cele doua vai în urcus continuu apoi pe stînga în versantul vaii Gîrda. Dupa 30 min iesim din padure si urcam pe marginea unei poieni trecînd astfel pe lînga primele case de moti. Ajungem pe muchia dealului si o urmam pe un drum pietros, limitat partial de garduri de bîrne. În dreapta se zaresc peretii canionului din Ordîncusa. Urcusul se termina într-o sa de unde coborîm pîna pe fundul unei doline. Parasim drumul de care pe care l-am urmat si traversam dolina urcînd în versantul opus. Trecem un deal si coborîm în padure. Marcajul paraseste poteca si o ia la dreapta pe linia de cea mai mare panta pîna într-o poiana, la un drum care vine din stînga, drum marcat cu banda rosie (marcaj care conduce de la comuna Gîrda la cabana Scarisoara prin valea Gîrda Seaca.tr. nr. 25). O fîntîna de lemn este unica sursa de aprovizionare cu apa a cabanei. De la fîntîna trecem prin padurea de conifere si ajungem în poiana în care este situata cabana Scarisoara.

27. Comuna Gîrda - Valea Ordîncusa - Cabana Scarisoara

Marcaj: banda albastra Durata: 4 ore Distanta: 8 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Scarisoara cu vizitarea cheilor Ordîncusei; drum usor practicabil în tot timpul anului. Realizarea soselei forestiere de pe valea Ordîncusa a înlesnit atît vizitarea obiectivelor turistice cît si accesul la cabana Scarisoara.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gîrda de pe soseaua nationala Lunca-Cîmpeni, se merge pe drumul forestier de pe valea Gîrda Seaca si dupa 1 km se ajunge la confluenta vaii Gîrda cu valea Ordîncusa. Cele trei marcaje pe care am venit se despart: crucea rosie (tr. nr. 26) urmeaza muchia dintre vai, banda rosie (tr. nr. 25) urmeaza valea Gîrda, ducînd pe ocolite la cabana Scarisoara iar banda albastra coteste la dreapta pe Ordîncusa însotind soseaua forestiera. Dupa cca 1 km soseaua patrunde în chei care pe alocuri sînt atît de înguste încît soseaua trece pe un pod continuu cît latimea vaii. Dupa cca 500 m, în versantul drept (în stînga noastra cum urcam) se deschide arcada larga a pesterii Corobana lui Gîrtau. Imediat mai sus, pe vale, în acelasi versant, peste o depunere de tuf calcaros se preling firele unui pîrîu care este adus pîna în sosea pe un jgheab aerian. Putem urca cca 200 m pe acest pîrîu care se termina în niste pereti verticali. În dreapta se iveste gura înalta de 10 m a pesterii Poarta lui Ionel. Cei 60 m ai pesterii pot fi vizitati cu mijloace de iluminare, destul de comod, daca reusim sa escaladam saritoarea ce ne apare dupa un cot al galeriei la stînga. Mai departe pestera pierde din înaltime; ea se termina cu o zona mai larga ce are sapata în podea o pîlnie umpluta cu apa în timpul ploilor.

Revenim la sosea si continuam urcusul lin trecînd, dupa putin timp, pe la pestera Corobana Mica; mai sus peretii înalti ce marginesc valea formeaza un adevarat canion cu versantii perforati de numeroase tuneluri si cu imense arcade suspendate deasupra soselei. Curînd în stînga noastra se deschide arcada pesterii Corobana Mare dupa care soseaua iese din chei, parcurgînd de la Gîrda cca 4 km.

Continuam pe sosea înca 1 km si dupa ce trecem în malul drept la o moara marcajul paraseste drumul. El urca în versantul drept în serpentine abrupte, obositor, prin padure. La capatul urcusului poteca iese într-o poienita pe care o traverseaza si urca apoi usor prin padure. Aici întîlnim un drum de carute pe care-l urmam la stînga pîna la o poiana; parasim drumul si cotim la dreapta prin padure. Ajungem astfel la alt drum mare de care, ce traverseaza o poiana si coborînd usor se strecoara pe lînga o dolina ce ramîne la dreapta pîna la un stîlp indicator. De aici prin pîlcuri de paduri si mici poieni ajungem la cabana Scarisoara.

Turistii care merg la Scarisoara cu autovehiculele vor continua, de la despartirea marcajului de sosea, drumul forestier pîna la obîrsia vaii Ordîncusa, trecînd mai înainte prin catunul Sfortea. Aproape de obîrsia vaii soseaua face o curba la stînga si iese în soseaua Ursoaia-Scarisoara. Jonctiunea se face cu putin înainte de racordul soselei cu tr. nr. 24 (ce vine de la Padis din dreapta), în poiana Ur-soii. Din poiana Ursoii drumul se îndreapta spre sud, trece prin catunul Ocoale si iese la cabana dupa cca 18 km parcursi de la Gîrda.

28. Pasul Ursoaia - Cabana Scarisoara

Marcaj: banda rosie Durata: 3¼ ora (pe jos) Distanta: cca 15 km Caracteristica traseului: drum de acces carosabil la cabana Scarisoara; drum de platou accesibil în tot timpul anului. La Ursoaia se ajunge pe soseaua Albac-Huedin sau pe traseul turistic ce vine din Muntii Gilau, prin Racatau-Petreasa-Ursoaia (banda rosie).

Descrierea traseului. Drumul carosabil spre cabana Scarisoara se desparte din soseaua Albac-Huedin în pasul Ursoaia situat pe cumpana de ape dintre Aries si Somesul Cald. Sageata de la racordul drumurilor indica "Spre cabana Scarisoara" (banda rosie). Urmam sageata si fara diferente accentuate de nivel ajungem dupa 3 km în poiana Marsoaia, poiana care gazduieste cantonul pastoral cu acelasi nume. Drumul ne conduce în continuare pe lînga vîrful Clujului (1400 m) apoi ajunge la obîrsia vaii Ordîncusa unde primeste din stînga soseaua ce urca de la Gîrda. Imediat intram în poiana Ursoii, loc de racord cu tr. nr. 24 (banda albastra) care vine din dreapta de la Padis, între poiana Marsoaia si poiana Ursoii sînt cca 4 km.

Din poiana Ursoii soseaua continua spre sud, trece pe la catunul Ocoale si ajunge dupa 7 km la cabana Scarisoara.

29. Cabana Scarisoara - Ghetarul Scarisoara

Marcaj: punct rosu Durata: 20 min Distanta: 1,3 km (fi gura: 11) Caracteristica traseului: drum de acces la Ghetarul de la Scarisoara; practicabil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. Din fata cabanei urmam sageata cu indicatia "Spre Ghetarul Scarisoara, 1½ km - 2½ ora" (punct rosu). Mergem pe soseaua care duce la Ursoaia în comun cu tr. nr. 30 urcînd pîna la noul magazin satesc. Aici soseaua continua la dreapta (spre nord); noi cotim la stînga si urcam printre casele catunului Ghetar (la stînga se afla locuinta ghidului oficial al pesterii) pîna la marginea poienii. Curînd ajungem la un luminis cu un foisor de lemn, construit pe marginea prapastiei, din care admiram privelistea ce se deschide spre sud: la orizont ne apare masivul Biharia iar în planuri mai apropiate dealul Cristeasa si scobitura adînca a vaii Gîrda. Continuam drumul prin padure pe o muchie, timp de cîteva minute si ne despartim de triunghiul rosu care merge înainte spre Arieseni, în timp ce noi coborîm la dreapta într-un luminis. Luminisul este de fapt prapastia circulara a avenului prin care începe Ghetarul de la Scarisoara. Marcajul punct rosu se termina aici, asa încît dupa vizitarea Ghetarului ne vom reîntoarce pe acelasi drum la cabana.

Ghetarul de la Scarisoara. Intrarea în aven se face pe marginea lui de est; se coboara pe o scara de lemn apoi pe o poteca îngusta ce urmeaza o brîna. Ajutati de scari si balustrade ajungem la o poarta de fier montata pe un pinten mic. Vizitarea mai departe se poate face numai cu ghidul oficial al pesterii. Coborîm în continuare pe o scara de lemn si ajungem pe zapada acumulata pe fundul avenului. Avenul este înalt de 58 m si are un diametru de 50 m. Sîntem înr-o sala imensa, lunga de 45 m si înalta de 20 m, pardosita cu gheata. În fundul salii trei stîlpi de gheata par a sprijini tavanul. În stînga intrarii planseul de gheata se curma într-o prapastie care ajunge jos la etajul inferior al pesterii, inaccesibil turistilor (rezervatie stiintifica). Imediat la dreapta intrarii, între planseu si perete se deschide o alta prapastie, de asemenea inaccesibila turistilor.

Drumul de vizitare al ghetarului merge spre dreapta prin mijlocul salii. Tavanul se lasa mult si ajungem în coborîs la o a doua sala. La 70 m de la intrare, planseul se lasa brusc si coboara în panta pîna în sala numita Biserica. Este cel mai frumos loc din ghetar ce poate fi vizitat. Sala cu un diametru de 20 m are tavanul boltit; spre el se înalta numeroase stalagmite de gheata de forme foarte diferite.

30. Cabana Scarisoara-Comuna Arieseni

Marcaj: triunghi rosu Durata: 2½ ore Distanta: 10 km Caracteristica traseului: drum de legatura între cabana Scarisoara si comuna Arieseni. Drum usor, accesibil în tot timpul anului. Marcajul foarte deteriorat.

Descrierea traseului. De la cabana Scarisoara urmam sageata care indica: "Spre comuna Baita; 23 km; 8 ore"; triunghi rosu, în comun cu tr. nr. 29 (punct rosu). Mergem pe soseaua spre Ursoaia urcînd lin pîna la noul magazin satesc de unde cotim la stînga printre casele catunului Ghetar, parasind soseaua. Urcam ceva mai pronuntat si ajungem pe creasta la un luminis cu un foisor de lemn ridicat pe marginea rupturii, de unde se vede Biharia. Urmam muchia si imediat ne despartim de tr. nr. 29 (punct rosu) care merge spre dreapta la ghetar. De aici începem sa coborîm prin padure, trecem pe la o poiana cu case si cotim la stînga pe o muchie care mai jos se bifurca; continuam pe piciorul din dreapta apoi coborîm accentuat la un grup de case denumite La Turci, situate pe valea Gîrda Seaca. Pe aici trece soseaua ce urca pe acest afluent al Ariesului, mergînd spre Casa de Piatra (vezi tr. nr. 40-nemarcat). Dupa ce traversam valea pe un pod al soselei, urcam, ceva mai în josul apei, pe lînga un pîrîu afluent, în versantul stîng pîna la o bifurcare. Aici marcajul coteste la stînga si suie puternic prin padure, pîna la muchie, la o poiana; un alt urcus mai abrupt dar mai scurt ne scoate U muchia principala între dealuri le Runc (stînga) si Pantesti(dreapta). Ţinînd versantul sudic al Pantestilor coborîm lent spre dreapta pîna se vad jos casele din Arieseni si cotul mare al Ariesului, De aici versantul devine mai accentuat; pe el trecem de cîteva ori pîraie si ajungem în malul stîng al Coblisului. (ramura stînga a Ariesului) la o moara. Urcam în versantul opus si iesim la biserica din Arieseni de unde coborîm în soseaua asfaltata partial Lunca-Cîmpeni, în locul în care începe soseaua forestiera de pe Coblis si unda întîlnim traseele nr. 22 (triunghi rosu-Padis) si 16 (triunghi galben-Poiana Florilor).

31. Comuna Baita - Valea Crisului Negru - Comuna Arieseni

Marcaj: triunghi rosu Durata: 5½ ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea zonei carstice de la izvoarele Crisului Negru. Drum de vale, practicabil numai vara.

Descrierea traseului. Din centrul localitatii Baita-Sat urmam soseaua spre Cîmpeni, împreuna cu tr. nr. 23 (banda rosie); la confluenta Crisului cu Valea Mare soseaua se bifurca si traseele se despart. La stînga urca moderna sosea ce merge spre Cîmpeni-Turda (cu tr. nr. 23), la dreapta soseaua ce duce spre Baita-Plai, pe care o vom urma cca 3 km pîna la confluenta cu Valea Calului. Continuam pe Crisu; Negru parasind soseaua mare si, ajungem dupa 30 min la o derivatie ce suie din drum 1 a stînga la Portile Bihorului. Urmînd derivatia urcam cca 50 min. pîna la grandiosul fenomen carstic Portile Bihorului. În fata se deschide un mare portal de la care începe o vasta galerie de pestera. La 17 m de la intrare ajungem la o saritoare cu cascada, la baza careia se afla o marmita adînca. Daca putem escalada saritoarea (ajutati de un trunchi) mergem putin înainte si ajungem într-o incinta circulara, apoi cotim la dreapta si iesim pe fundul unui aven înalt de cca 30 m. Apa curge din dreapta printr-o gura joasa de galerie în care putem patrunde pe timp de seceta cîtiva metri.

Dupa vizitarea complexului carstic de la Portile Bihorului ne întoarcem pe aceeasi poteca la valea Crisului Negru si urcam în continuare pe sosea pe lînga cariera de marmura, apoi pe la gura unei galerii de mina (pe dreapta) din care iese multa apa, dupa care strabatem o portiune de chei pîna la o bifurcare (15 min. de lagaleriacu apa). Pe dreapta cum urcam este valea Hoanca Motilor, iar pe stînga valea Crisului ce adaposteste ceva mai sus pestera Izvorul Crisului. Marcajul urca pe Hoanca Motilor timp de 1 ora conducîndu-ne pe ultima portiune peste un grohotis, pîna la o poiana situata într-o sa, pe cumpana dintre valea pe care am urcat si valea Plescuta. Traversam aceasta vale si ajungem în soseaua Lunca-Cîmpeni, la km 28+500 (modernizarea soselei, în curs de desfasurare, comporta redimensionarea ei ceea ce va aduce mici neconcordante la indicarea kilometrajului, neimportante în orientarea turistica). Ne gasim în saua Vîrtop, sa care desparte izvoarele Crisului Negru de cele ale Ariesului. Pîna la Arieseni traseul urmareste soseaua pe cca 9 km; dupa 7 km spre dreapta se desface un drum forestier ce merge la cascada Vîrciorog (vezi tr. nr. 43-nemarcat).

32. Satul Sighistel - Valea Sighistel - Vîrful Ţapu - Groapa Ruginoasa

Marcaj: triunghi albastru Durata: 6-7 ore Distanta: 12 km (figura: 12) Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea fenomenelor carstice de pe valea Sighistel si a imensei ravinari de la Groapa Ruginoasa. Practicabil în tot timpul anului. Accesul la Sighistel se face din Campanii de Sus (localitate situata pe soseaua Lunca-Turda, la km 5+600, fata de Lunca), pe drumul comunal lung de 2 km.

Descrierea traseului: Marcajul începe din centrul satului Sighistel si urmeaza în amonte valea cu acelasi nume prin sesul larg; mai jos de confluenta cu Sohodolul Pietrii, sapata sus la cca 140 m diferenta de nivel, se afla pestera Cornii, declarata monument al naturii (nevizitabila-închisa cu poarta de fier). Mai sus de acest afluent versantii vaii se apropie formînd doua contraforturi stîncoase; cel din dreapta noastra este dealul Fata Pietrei, care gazduieste sus la 135 m pestera cu acelasi nume iar mai jos pestera de la Varnita si pestera Calului. În amonte de strangularea vaii, din dreapta noastra se prelinge apa izbucului de la Hidre. În versantul opus la 108 m înaltime se afla pestera Tibocoaia. Mai sus pe vale din versantul stîng coboara Sodolul Hidrei. De la gura lui în dreapta la 20 m se observa Pestera cea cu Pante, de fapt un sistem de pesteri prabusite. Continuam urcusul lin al vaii, trecem de Sodolul Tomestilor si ajungem la baza unui grohotis ce pleaca din dreptul unei pesteri, Pestera Mica. Urmatorul punct de reper este Valea Rea ce vine din versantul stîng. Versantul opus ei este constituit dintr-un perete denumit Piatra Lunga. La 300 m mai sus de terminarea peretelui se afla izbucul la Camenita, activ numai la ape mari. Imediat amonte valea are o portiune liniara ce permite observarea cuprinzatoare a peretilor: pe stînga noastra rupturile abrupte, aproape verticale din Cazatura Lupului, pe dreapta pantele împadurite ale Cor-bascai ce se termina sus cu un perete. Mai sus de Cazatura Lupului, în versantul din dreapta noastra se gasesc trei pesteri importante: pestera Corbasca, Pestera de Sus de la Corbesti si pestera Zvîrlusul Corbestilor. Accesul la ele este dificil din cauza înaltimilor la care se afla situate (95 m, 215 m si respectiv 295 m) si a rupturilor prin care trebuie sa ne strecuram. Mai sus valea se îngusteaza si face un cot la dreapta; sîntem în locul numit La Strîmtura. Pe stînga remarcam o nisa în forma de gaura de cheie, si peste apa mai în amonte Pestera de la Strîmtura. Urcam înca pe vale si ajungem la confluenta Sighistelului cu pîrîul Colibii, afluent pe stînga, usor de recunoscut dupa trunchiul gros de fag uscat ce sta în picioare. Dupa cîteva coturi ale vaii la cca 400 m în dreapta noastra se vad rupturi de calcare si la cca 30 m deasupra vaii deschiderea unei pesteri; este Pestera Mica din dîmbul Colibii. În ea s-au gasit vestigii arheologice. În acelasi versant, ceva mai sus pe vale trecem pe lînga pîrîul Blidarului cu saritoarea lui de cca 6 m situata aproape de confluenta; el delimiteaza dealul Blidarului (în amonte) de Dîmbul Colibii (în aval). Ultimul gazduieste Pestera Mare din Dîmbul Colibii a carei intrare se afla la 50 m înaltime. Aceasta pestera lunga de 114 m este frumos ornamentata; poteca ce duce însa la ea este greu de gasit.

Pe pîrîul Blidarului se afla Rasuflatoarea din Blidaru, un orificiu foarte îngust prin care iese un puternic curent de aer rece. În ea speologii au descoperit un curs subteran ce apare la zi în grohotisul de la baza pîrîului. Pe muchia dintre pîrîul Blidarului si Sighistel, sus la cca 100 m, se afla Pestera din Dosul Blidarului; drumul pîna la ea ofera o frumoasa perspectiva asupra vaii Sighistelului.

Continuam pe vale,trecem de pîrîul Gaichii (în stînga) si ajungem în dreptul unor pereti situati tot pe stînga apoi cînd acestia se termina, încep rupturile în dreapta noastra. Mai sus, pe stînga apare, la nivelul apei, pestera suruta (8 m lungime), loc de adapost pentru vreme rea. În versantul opus se deschide intrarea impunatoare a pesterii Dracoaia.

Pîna aici de la ultima casa din Sighistel sînt 3200 m care se parcurg în cca 1 ora (fara derivatii).

Pestera Dracoaia are portalul de 12-14 m; tavanul salii de la intrare este ogival. Dupa 120 m sala se termina cu o galerie ce face un cot la stînga si urca accentuat terminîndu-se la o scurgere stalagmitica.

Mai sus pe vale strabatem o portiune foarte îngusta care are în peretele din dreapta un orificiu circular ce debiteaza apa numai la viituri; este izbucul Gaura Fetii. În amonte, în acelasi versant, Sighistelul primeste pîrîul Frap-sinesei. Dupa o portiune cu versantii împaduriti, urmeaza un al doilea canion în care vine din stînga apa vijelioasa ce iese din pestera Pisolca. Pestera are 74 m lungime si este formata dintr-o galerie continuata la stînga cu o transversala inundata în amonte de un lac.

Urmatoarea portiune de vale coteste de cîteva ori si ajunge dupa cca 500 m la baza unu i grohotis ce vine din stînga noastra de la gura pesterii Magura. Pentru a ajunge însa la ea urcam înca pe vale si sosim la confluenta cu pîrîul Chifului (pe dreapta noastra) de unde poteca marcata va urca treptat spre stînga la gura pesterii Magura. Mai înainte însa de a sui la pestera recomandam vizitarea cheilor superioare, ocolite pe sus de poteca marcata. Aceste chei, deosebit de salbatice, lungi de cca 200 m, necesita 20 min. dus-întors.

Dupa vizitarea cheilor, de la confluenta reluam poteca spre pestera si urcam cca 5 min. În versantul din stînga noastra. Urmam o derivatie cu semn de pestera la stînga, derivatie ce ne conduce peste un vîlcel la deschiderea semicirculara a pesterii Magura; aceasta este cea mai mare pestera din valea Sighistel. Fiind orizontala este usor de parcurs, dar culoarele foarte încurcate pun multe probleme de orientare. Dupa ce trecem de zidul ce o apara, patrundem într-o galerie ce se largeste într-o sala despartita de un pilon central. De la pilon se intra în Sala Mare, lipsita de podoabe: la dreapta se desface sectorul estic al pesterii, frumos ornat, la stînga pe nesimtite se intra în Sala Palmierilor (ce are în capatul opus o formatiune în forma de palmier). Sala Palmierilor da la stînga printr-o ramificatie joasa (galeria santurilor) în sectorul vestic al pesterii. Galeria santurilor ne conduce într-o sala transversala (Sala Uriasilor) ce se prelungeste la stînga pîna la un mare dom si se termina cu o portiune denumita, din cauza numeroaselor sfarîmaturi de stalagmite, Cimitirul. Atentie! Reperati bine întoarcerea din galeria santurilor în Sala Uriasilor pentru a o putea regasi la întoarcere. Reveniti în Sala Palmierilor, urcam pe o podea cu bazinase pîna la un mamelon (Marele Dom); de aici la dreapta se afla galeria Scaldatorilor iar la stînga un sir de sali (Sala Gotica si Sala Liliecilor).

Dupa vizitarea pesterii ne întoarcem pe poteca la marcajul normal, mergem de-a coasta pîna la un vîlcel cu bolovani pe sub care curge apa. Daca urcam pe vîlcel (fara marcaj- 5 min.) iesim pe o platforma, la baza unui perete; la dreapta se gaseste intrarea mica(1,5 m înaltime) a pesterii Coliboaia. Lunga de 566 m, Coliboaia impresioneaza prin dimensiunile ei.

Cu pestera Coliboaia vizitarea complexului carstic de pe Sighistel se încheie. Recomandam turistilor care au venit în acest scop sa se întoarca la satul Sighistel pe acelasi drum (cca 2 ore). Pentru cei ce vor totusi sa urce, mai bine de 700 m diferenta de nivel, la Groapa Ruginoasa, descriem sumar traseul în amonte.

Din vîlcelul de sub Coliboaia urcam peste un pinten stîncos, pe o bîrna si urmam o veche linie forestiera sapata în stînca pe deasupra canionului din Sighistel. Dupa 30 min. parasim terasamentul coborînd la firul vaii care acum se denumeste Sodolul Mare, la confluenta acestuia cu valea Cheia Rea. Marcajul urca pe Sodolul Mare, adica valea din dreapta cum privim amonte, vale în forma de covata, pe care curge un fir de apa. Ne aprovizionam cu apa deoarece 2 ore de aici nu vom mai avea nici osursa de apa, si începem sa urcam cîstigînd treptat în înaltime; trecem pe la un vîlcel sec ce vine din stînga, ocolim prin dreapta o mica ruptura care blocheaza valea si iesim la o poiana plata. Aici cotim în unghi drept la stînga si ne angajam pe un vîlcel sec ce urca abrupt. Suim astfel prin padure tot mai tare si dupa o ora de la confluenta ajungem la un drum ce urmareste curba de nivel; mergem la stînga pe el apoi îl parasim urcînd accentuat la dreapta. Parcurgem o serpentina larga si iesim la o poiana în care se afla un tanc de calcar marcat cu semnul traseului nostru. Ne îndreptam spre el fara poteca si depasindu-l prin dreapta intram pe un drum lat ce merge pe curba de nivel taind clina vestica a muntelui Piatra Muncelului. Este vechiul drum al motilor, acum putin folosit, drum care spre stînga trece pe la obîrsia vaii Cheia Rea. Mai departe, la dreapta apare o ruptura de calcar sub care este sapata pestera de la Dosul Muncelului. Trecem un vîlcel si imediat în malul drept se afla un izvor cu apa rece. Urcam pe lînga vîlcel în versant, cotim la dreapta si ajungem la o muchie pe care o urcam timp de 20 min. La baza unei rupturi cotim la stînga si iesim la o poiana unde întîlnim tr. nr. 23. Turistii care nu mai vor sa urce la Groapa Ruginoasa vor traversa poiana pîna la un stîlp de marcaj cu o sageata la dreapta; aici un drum de care ne scoate în 15 min. pe lînga o cariera la sosea, la 25 km de Lunca. Amatorii de a vedea Groapa Ruginoasa vor urca împreuna cu banda rosie pîna pe versantul vestic al muntelui Ţapu de unde se coboara la Groapa Ruginoasa, spectaculoasa ravena taiata la obîrsia Vaii Seci. De la racordarea cu tr. nr. 23 pîna aici 45 min. De la Groapa Ruginoasa, pe tr. nr. 42 - nemarcat - se iese în 20 min. la soseaua nationala Lunca-Cîmpeni, la cca 27 km de Lunca (posibilitati de transport).

33. Cascada Rachitele

Amplasament: în versantul estic al masivului Vladeasa, pe Valea Seaca, afluent al pîrîului Rachitele. Altitudine: 1000 m Posibilitati de acces: din comuna Rachitele, situata pe soseaua Huedin-Calata- Rachitele (Huedin-Rachitele, 28 km.) Durata: comuna Rachitele-Cascada, 1 ½ ora  Distanta: comuna Rachitele-Cascada, 6,250 km Caracteristica traseului: drum de vale pe sosea carosabila, usor, practicabil în tot timpul anului. Vârâse poate continua drumul în amonte pîna sub creasta principala a masivului Vladeasa la tr. nr. 10 si 11.

Descrierea traseului: Din centrul comunei Rachitele urmam soseaua forestiera ce însoteste Valea Stanciului (continuarea în aval a Vaii Seci) mergînd spre vest. Dupa 4-5 km ajungem la o casa izolata, loc bun pentru înnoptat. soseaua trece apoi pe la confluenta Vaii Arse (în versantul drept) si a Vaii Cheii (în versantul stîng) si continua urcînd în serpentine spre cursul superior al Vaii Seci. Curînd drumul intra în chei impresionante. soseaua traverseaza valea de cîteva ori si apoi urca accentuat pîna deasupra cascadei Rachitele.

Cascada Rachitele este constituita din doua trepte care totalizeaza o diferenta de nivel de cca 30 m. Apa a sapat la baza saritorii o bulboana adînca cu diametrul de 10 m. De la cascada ne putem întoarce la Rachitele pe drumu 1 pe care am venit sau putem continua drumul în amonte pentru a vizita zona de obîrsie a Vaii Seci si a ajunge apoi la cabana Vladeasa. În acet caz se urmeaza drumul de curînd construit, ce coboara lin în firul Vaii Seci. El trece pe la izbucul principal al vaii dupa care urmeaza albia seaca a vaii. În continuare se trece printr-o serie de chei, adesea foarte înguste; la iesirea din chei peisajul se schimba, valea devenind foarte larga, acoperita cu pasuni alpine. Ceva mai sus valea se bifurca: în stînga noastra se afla firul sec al Vaii Podurilor, cu sosea forestiera, în dreapta, Valea Seaca. Mergînd pe soseaua de pe Valea Podurilor întîlnim cîteva importante obiective turistice (ponorul de la Tau, pestera de la Tau - lunga de 500 m-, pestera Vîrfurasul - lunga de 2500 m -). Pestera de la Vîrfurasul îsi are intrarea în padurea din versantul drept al vaii, lînga cantonul silvic din poiana. De la canton drumul urca spre vest, în serpentine, pîna sub poteca marcata (tr. nr. 10 si 11). Pe marcaj spre dreapta se ajunge dupa 2 ore la cabana Vladeasa.

De la confluenta Vaii Seci cu Valea Poduri se poate continua si pe firul Vaii Seci, farasosea, cca 3 km, în urcus accentuat. Se ajunge astfel tot în marcajul banda albastra (tr. nr. 10 si 11); pîna la cabana Vladeasa, la dreapta spre nord, 1½ ore.

34. Cascada Bulbuci

Amplasament: la izvoarele Crisului Pietros, pe valea Bulbuci, afluent pe stînga al Vaii Boga Altitudine: 760 m Posibilitati de acces: din tr. nr. 14 (cruce albastra, comuna Pietroasa-cabana Padis). Traseul nemarcat începe la cantonul silvic Bulz. Durata: cantonul silvic Bulz-cascada Bulbuci, 50 min; Distanta: cantonul silvic Bulz-cascada Bulbuci, 2,5 km. Caracteristica traseului: drum de vale, lipsit de poteca, practicabil vara. Iesirea din traseu se poate face si în amonte, la serpentinele drumului forestier ce urca spre Poiana Balaleasa.

Descrierea traseului. În fata cantonului Bulz soseaua forestiera nou construita se desparte de valea Bulzului începînd sa urce la dreapta pe valea Plaiului (vezi tr. nr. 14). O alta ramura a soselei traverseaza valea principala si urmeaza pe lînga canton, malul drept al vaii Bulzului. Dupa 20 min., în care timp strabatem poienele aflate în lunca vaii, ajungem la confluenta dintre Valea Rea (la stînga noastra) si valea Boga (la dreapta).

De aici se vad bine abrupturile din Piatra Boghii care închid iesirea spre Padis. Poiana în care ne aflam este dominata spre dreapta de Piatra Ciungilor si mai aval de Piatra Cîinilor. Printre aceste doua abrupturi îsi face loc valea Bulbuci. Urcam în susul ei, la început mai domol apoi din ce în ce mai greu, strecurîndu-ne cu grija printre bolovani si rupturi, fara poteca. Padurea închide perspectiva asa încît foarte rar, printre copaci, se observa rupturile din Piatra Ciungilor. La o pornitura de teren padurea dispare si în fata apare cascada Bulbuci la baza careia se ajunge curînd.

Înalta de cca 20 m cascada are doua trepte peste care suvoiul de apa se prabuseste împrastiindu-se si mentinînd o permanenta umiditate a locului. De la cascada întoarcerea se face pe acelasi drum la cantonul Bulz. Cei ce doresc sa mearga la Padis pot continua urcusul vaii Bulbuci strecurîndu-se cu greu pe unul din versantii cascadei. În continuare valea ofera privelisti deosebit de salbatice; peretii ei sînt foarte apropiati constituind un adevarat canion, iar firul vaii este gaurit de marmite sapate de apa cu vîrtejuri. De la aceste bulboane se trage si numele vaii. Ocolirea marmitelor se face de multe ori prin escaladarea versantilor destul de înclinati. La 920 m altitudine se gaseste puternicul izbuc ce alimenteaza cu apa valea. Putin mai sus, în dreapta noastra trec tr. nr. 14 si soseaua forestiera ce urca în serpentine largi spre cabana Padis, sosea de care ne-am despartit în fata cantonului silvic Bulz. Pentru a ajunge la ea urcam în versantul stîng al vaii prin padure de foioase si rasinoase.

35. Pestera Ferice

Amplasament: în versantul vestic al muntilor Bihor, în dealul Magura Ferice. Altitudine: 410 m. Posibilitati de acces: - din DN 76 în comuna Draganesti, la km 120+500 se desface spre est un drum carosabil ce urmeaza malul drept al Crisului Pietros trecînd prin satul Sebis si ajungînd în comuna Butesti. De aici se îndreapta spre nord-est; mergînd pe valea Ferice si strabatînd satul Saud ajunge în satul Ferice (cca 12 km din Draganesti);

din DN 76, în comuna Sudrigiu, la km 116+200 se desface spre est drumul în curs de asfaltare ce duce la Pietroasa. Din el, la 4 km, se desface la stînga drumul indicat mai sus, Sudrigiu- Ferice 11 km.

din comuna Pietroasa se urmeaza aval malul drept al Crisului Pietros prin satele Gurani, Cociuba, Poieni, Saud si Ferice. Varianta este utila turistilor ce coboara din Bihor la Pietroasa. Drum necarosabil, lung de cca 10 km. Durata: satul Ferice-Pestera, 10 min. Distanta: satul Ferice-Pestera, 500 m (figura: 13) Caracteristica traseului: drum usor, pestera aflîndu-se în marginea de nord a satului.

Descrierea traseului. Din centrul satului Ferice se urmeaza ulita de pe pîrîul Valea lui Vatasoiu. Dupa ce trecem pe la moara în dreapta se observa gura pesterii situata la 20 m diferenta de nivel de patul apei. Apa din pestera iese în vale ceva mai sus, de sub niste stînci formînd un izbuc.

Pestera Ferice este de fapt un culoar larg si înalt din care pornesc cîteva diverticole. Lungimea totala a galeriilor însumeaza 260 m. Portalul este larg; el se continua cu o galerie pardosita cu argila si bolovani. Urmam galeria si dupa ce lasam pe stînga o nisa cu bazinase de apa cotim la dreapta si ajungem la un scurt diverticol ce se deschide spre stînga; de la intrare pîna aici 85 m. Mai sus apa unui mic pîrîu care strabate galeria curge în meandre strînse obligîndu-ne la cîteva traversari. Dupa înca 65 m galeria se largeste formînd o sala ce se închide în fata noastra; în sala patrunde, din dreapta printr-un culoar, pîrîul subteran ce mai continua amonte înca 100 m. O zona de prabusire ne opreste înaintarea.

Pestera de la Ferice este interesanta prin nivelele de eroziune si prin înaltimea galeriei principale.

36. Pestera Fînate

Amplasament: în bazinul hidrografic al Crisului Negru, pe afluentul acestuia, valea Bulzului, care se varsa în Cris între localitatile Nucet (amonte de varsare) si Fînate (aval de varsare). Altitudine: 450 m. Posibilitati de acces: din DN 75 la km 8, unde se gaseste gura vaii Bulzului. Durata: sosea-pestera, 45 min. Distanta: sosea-pestera, 2,5 km. (figura: 14) Caracteristica traseului: drum de vale, usor, practicabil tot timpul anului. Orientarea dificila numai în apropiere de pestera.

Descrierea traseului. De la soseaua nationala intram în poiana larga care acopera întreaga zona de varsare a vaii Bulzului. Un drum accesibil autoturismelor cu tractiune puternica ne conduce pe lînga firul vaii. Valea se îngusteaza pe unele portiuni asa încît drumul a fost trasat cînd într-un versant cînd în celalalt. Dupa 2 km de la soseaua nationala ajungem într-o poiana frumoasa în care valea se desparte în trei fire. Firul cu apa, cel central, se opreste în peretii de calcar ce delimiteaza valea spre est. Sub ei un puternic izbuc, mascat de padure, alimenteaza valea Bulzului si conducta care capteaza o parte din apa.

Valea din versantul stîng (la dreapta cum privim amonte) este foarte înclinata si are la partea superioara o saritoare. Vom fi atenti, mai jos la intrarea în poiana, pentru a prinde poteca ce merge la dreapta; poteca ne urca costis în versantul stîng pentru a ajunge deasupra saritorii. De aici pe o carare cotim la dreapta în acelasi versant pîna ajungem la marginea de sus a poienii. Aici intram în padure si la cîtiva pasi se deschide intrarea larga a pesterii de la Fînate. Daca nu gasim poteca ce duce la pestera vom urca de la tripla confluenta a vailor din poiana, pe linia de cea mai mare panta, pe liziera padurii care ramîne în dreapta noastra. Pestera se afla în coltul de sud-vest al poienii, la intrarea în padure, la o diferenta de nivel de 100 m fata de poiana.

Pestera de la Ferice este lunga de 270 m. Galeria principala este orientata NNV (la intrare)-SSE (la terminare). Vast culoar orizontal, larg de 10-20 m si înalt pe alocuri de 15 m, galeria principala, ca si cele cîteva nise laterale, are putine ornamentatii. Pestera de la Fînate impresioneaza mai ales prin dimensiunile culoarului, întoarcerea se face pe acelasi drum.

37. Vîrful Biserica Motului - Muntele Magura Vînata

Amplasament: Biserica Motului este vîrful situat imediat la sud de cabana Padis. El constituie punctul principal de orientare pentru turistii care strabat sesul Padisului. Muntele Magura Vînata închide spre nord bazinul Padis, delimitîndu-l de cel al Somesului Cald (vezi schita zonei Padis). Posibilitati de acces: de la cabana Padis. Durata: 5½ ore din care ¾ ora circuitul Biserica Motului. Distanta: 15 km din care cca 3 km circuitul Biserica Motului. Caracteristica traseului: drum de creasta în circuit, în parte fara poteca, practicabil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la cabana Padis urmam soseaua ce merge spre Huedin, sosea care urca pîna într-o sa adînca (1344 m) în care tr. nr. 24 (cabana Padis-cabana Scarisoara) se desparte de sosea. Aeasta sa este situata între creasta muntelui Magura Vînata si cea a Bisericii Motului. Din sa cotim ladreapta pe un drum paasit ce duce la o veche cariera sapata cu ocazia constructiei soselei. De la cariera urcam puternic timp de 5 min. printre molizii rari pîna pe o muchie cu poiana. Muchia se îndreapta spre vest fiind flancata pe dreapta de padure. Urcam prelung aceasta creasta plata si ajungem dupa un coborîs usor la o alta sa. Continuam pe directie, prin padure, printre tancuri de calcare, pe o poteca ce devine tot mai evidenta. Dupa ce ocolim cîteva stînci ajungem la un foisor suspendat situat pe vîrf. Ne aflam deasupra abruptului nordic al Bisericii Motului. Jos sub noi se desfasoara panorama izvoarelor vaii Gîrjoabei situate într-o zona de pajisti presarate cu pîlcuri de molizi. Mai departe apare complexul turistic Padis, construit pe sesul dintre valea amintita si valea Trînghiesti ce izvoraste de sub clinele împadurite ale Magurii Vinete. Spre nord, dincolo de aceasta creasta curge Somesul Cald pe care-l vom putea admira ceva mai tîrziu.

Întoarcerea la saua cu sosea (1344 m) se poate face pe drumul pe care am venit sau coborînd versantul nordic al Bisericii Motului spre izbucul vaii Gîrjoabei de unde urcam din nou pe sosea la sa. În ultimul caz recomandam ca de la foisor sa se mearga cîteva minute spre est (pe drumul pe care am venit) si dintr-o sa putin accentuata sa se coboare pe un grohotis cu poteca vaga pîna în sesul vaii.

Ajunsi din nou în saua de 1344 m urcam pe creasta lata, împadurita, ce coboara din vîrful Magura Vînata, mergînd spre nord, la început prin poiana cu molizi rari apoi dupa 400 m intram în padure. Urcînd mereu iesim pîna pe creasta propriu-zisa unde întîlnim o poteca ce se pierde din loc în loc. Urmînd însa linia stricta a crestei nu este pericol de ratacire. Dupa ce traversam cîteva poienite iesim la gol alpin (o ora din sa) cu rari molizi. Mergînd pe muchie ajungem pe vîrful Magura Vînata (1648 m) parcurgînd astfel o diferenta de nivel de aproape 300 m. De aici cuprindem o larga priveliste asupra bazinului Somesului Cald si al Padisului; dincolo de valea larga a Somesului Cald se profileaza vîrfurile Piatra Graitoare, Britei, Micau si Vladeasa. Mai spre dreapta Somesul Cald ne apare în toata splendoarea lui. Spre sud se vad întinsele platouri carstice ce înconjoara muntele Batrîna iar spre sud-vest se desfasoara sesul Padisului, relief, cu totul neasteptat, plasat între rupturile din Boga, Osoiu si Biserica Motului.

Dupa scurtul popas de pe creasta coborîm spre stînga pe muchia plata si arcuita folosind potecile de oi ce se strecoara printre grohotisuri. Curînd ajungem într-o sa bine conturata; urcam un mic vîrf si coborîm la o a doua sa, mai plata. Ocolim prin stînga un alt vîrf si trecem printr-o alta sa, mai îngusta, dupa care creasta tine directia est-vest si este dominata pe dreapta de portiuni stîncoase. Ocolind prin stînga cîteva vîrfuri si strecurîndu-ne printre tufe de afine ajungem la saua de sub vîrful Magura (1 573 m) pîna la care vom mai urca 50 m diferenta de nivel. De la vîrf vederea cuprinde spre vest zona salbatica a crestelor ce se prabusesc spre bazinul Beius.

Din vîrful Magura ne îndreptam spre sud-vest coborînd pe o poteca care urmareste piciorul larg al acestei creste. În cazul pierderii potecii, vom coborî prin poiana si apoi prin padure, urmînd ca la baza pantei sa întîlnim drumul larg marcat cu semnul banda rosie al tr. nr. 7 ce merge la Padis. Urmîndu-l spre stînga ajungem la cabana Padis cu multumirea de a fi admirat o mare parte din muntii Bihor si Vladeasa.

38. Circuitul valea Sebiselului - Cornul Muntelui - Fîntîna Rece

Amplasament: în versantul vestic al muntilor Bihor, la nord-est de comuna Pietroasa si la sud de creasta Bohodei-Cîrligati. Posibilitati de acces: din tr. nr. 13 comuna Pietroasa-cabana Stîna de Vale (triunghi albastru) sau din tr. nr. 7, cabana Stîna de Vale-cabana Padis (banda rosie). Durata: 1½ ora pe accesul de la tr. nr. 13 plus 4 ½ ore circuitul propriu-zis, total 6 ore. Distanta: 5 km accesul plus 9 km circuitul propriu-zis, total 13 km. (figura: 15) Caracteristica traseului: din tr. nr. 13, pîna la circuitul propriu-zis se urmeaza valea Sebiselului cu sosea forestiera bine întretinuta. Circuitul parcurge o diferenta de nivel de 700 m pe creasta, în cea mai mare parte cu poteca. Traseu accesibil numai vara. Necesita busola. Recomandam montarea cortului în poiana de la 1300 m aval de capatul drumului forestier.

Descrierea traseului. Dupa 3,5 km de la podul Aleului (vezi tr. nr. 13) ne despartim de soseaua ce urca spre cantonul silvic Aleu, urmînd spre dreapta, peste un pod, soseaua Sebiselului. soseaua de acces la circuit se strecoara la început cu greu pe versantii destul de apropiati, apoi intra în largile poeni de pe vale si dupa 1,600 km de la drumul Aleului trece pe la gura vaii Vîlcelelor, afluent de dreapta al Sebiselului. În continuare dupa 750 m soseaua forestiera se bifurca în larga poiana de la confluenta vaii Captalanului cu cea a Sebiselului. Trecem pe lînga baracile prospectorilor mineri si urmam ramura din stînga pe drum forestier bine întretinut. Treptat valea se îngusteaza si panta creste; la varsarea a doi afluenti ce dreneaza versanti opusi ea se largeste mult în poiana în care recomandam montarea cortului. Mai departe, dupa intrarea în padure, soseaua urca puternic, trece pe lînga doi afluenti ce vin din versantul drept si descrie o serpentina strînsa. Dupa 100 m de la serpentina, pe drumul care începe sa se deterioreze, ajungem la un pod unde din dreapta noastra vine un pîrîu, punct în care se intra în circuit. Pîna la capatul soselei, la bifurcarea Sebiselului (afluent pe stînga, valea Paltinet) mai sînt înca 200 m de sosea.

De la pod urcam spre sud vîlcelul înclinat si împadurit cca 600 m pîna la o sa cu poiana. La marginea poienii cotim la stînga (vest) si intram în padure. Urcusul greu fara carare ne scoate dupa 150 m diferenta de nivel pe o muchie cu poteca larga, vizibila; este Creasta Muntilor pe care o vom urma la stînga în urcus. Ea se continua cu dealul Paltinetului pe care vom ajunge sus sub Cornul Muntelui. Mergem asadar pe muchia îngusta, la început prin poiene si dupa 1 km iesim la o sa. De aici înainte creasta este calcaroasa si acoperita cu o padure ce împiedica vederea spre izvoarele salbatice ale Sebeselului. Dupa înca un km de urcus continuu iesim la gol alpin; creasta se îndreapta spre nord si ne conduce în saua de sub Cornul Muntelui (1399 m) prin care trece o poteca larga ce urmeaza curba de nivel.

O deviere din circuit, la dreapta (est) de 1 km pe poteca ce se strecoara printre tufe de ienuperi ne conduce pîna sub pantele muntelui Cîrligati (1691 m), deasupra impresionantelor rupturi din zona de izvoare a Vaii Rele, afluent al Vaii Bulzului. Reîntorsi la sa continuam pe poteca de curba, lasam în stînga o poiana cu stîne, loc de adapost la vreme rea si ajungem la doua vîlcele cu apa cristalina, izvoarele Sebiselului; în dreapta noastra se vad rupturile din Fîntîna Rece; jos sub noi panta înclinata acoperita de tufe de zmeura. Spre sud si vest privirea cuprinde întreaga regiune de izvoare a Crisului Pietros.

Circuitul urmeaza poteca de pe curba de nivel si iese la o muchie cu vedere asupra vaii Aleului si a Saritorii Bohodeiului. Sîntem pe dealul Muntilor; în dreapta noastra poteca serpuieste pîna sus pe creasta Bohodei-Cîrligati unde se racordeaza cu tr. nr. 7 la izvorul Fîntîna Rece. Turistii care intra în circuit din acest traseu vor urca spre vest, cei 20 m diferenta de nivel pîna la creasta si apoi vor tine poteca ce se desprinde spre vest pe la sud de vîrful Fîntîna Rece, poteca ce coboara în serpentine la traseul nostru. Acestor turisti le recomandam parcurgerea la stînga a traseului pîna pe muchia de la sud de Cornul Muntilor (cca 1½ km) si întoarcere pe acelasi drum la dealul Muntilor. Ei vor efectua astfel numai o parte din circuit, evitînd urcusul de la dealul Paltinetului.

De la racordul potecilor coborîm la stînga pe muchia cu jnepenis, intram în padure si mergînd mereu spre sudvest ajungem dupa 500 m într-o sa pronuntata. Creasta se îndreapta de aici spre vest, avînd pe ea un drum de care. Se coboara astfel lin cca 400 m apoi mai accentuat înca 100 m într-o sa cu poiana. Atentie! aici se paraseste poteca si se coboara la stînga (sud) urmîndu-se o muchie vaga, împadurita, fara poteca. Ţinînd sudul se parcurge un coborîs accentuat cu odiferentadenivelde530 m peodistanta de 1,5 km. Se ajunge astfel la soseaua de pe valea Sebiselului unde se închide circuitul, sosea pe care o vom urma în aval. În cazul în care vom coborî la o vale fara sosea, vale sapata în calcare. O vom urma aval pîna la capatul soselei forestiere.

39. Groapa de la Barsa

Amplasament: în vestul bazinului închis Padis-Cetatile Ponorului, avînd spre nord si est bazinele vailor Balaleasa si Cetatile Ponorului iar la sud si vest bazinul vaii Galbena. Diferenta de nivel fata de creasta înconjuratoare 185 m. Suprafata cca 8 km. Posibilitati de acces: din tr. nr. 19 si 23 de pe portiunea lor comuna situata la nord de Piatra Galbenei. Durata: circuitul Gropii, cca 3 ore (la care se adauga 1 ½ ora drumul dus-întors la soseaua din Balaleasa). Distanta: circuitul Gropii, 5 km (la care se adauga cca 5 km drumul dus-întors la soseaua din.Balaleasa). (figura: 16) Caracteristica traseului: drum usor, cu poteca; orientare dificila la iesirea din traseul nemarcat. Completat cu marcajul nr. 23 (la est), traseul formeaza un circuit care urmeaza crestele înconjuratoare, exceptie facînd ramura vestica ce ne conduce pe la baza abruptului de la Barsa. Recent traseul a fost marcat incomplet cu semne sporadice rosii.

Descrierea traseului. Dupa traversarea soselei ce urmeaza poiana Balaleasa, marcajul (vezi traseul nr. 3) ne îndreapta spre o creasta plata care ocoleste la stînga. Pe ea dupa 30 min, ajungem la un luminis în care se gaseste o masa si o banca de lemn, alaturi de care se afla o sageata cu indicatia "cinci minute izvor". Din stînga vine tr. nr. 19 care coboara de la Piatra Galbenei; aici începe circuitul propriu-zis al Gropii de la Barsa. Parasim deci marcajul si ne îndreptam spre dreapta pe o poteca ce ne conduce la izvor. În continuare coborîm pe panta înclinata folosindu-ne de o poteca vaga care se strecoara printre tufele de zmeura întrerupte ici-colo de cîte un brad. În 10 min. ajungem pe fundul depresiunii unde traversam albia unui vîlcel cel mai adesea sec. În stînga se ridica abruptul de calcare de sub Cuculeul de Fier. Ne îndreptam spre el si traversam apa unui pîrîu ce coboara din dreapta, apa care ceva mai jos se pierde în patul de prundis. Urmînd albia seaca din aval ajungem la gura Pesterii Negre, sapate în baza peretelui înalt de cca 60 m. Pestera este vizitabila numai pîna la primul aven, de aici mai departe fiind necesare o serie de materiale tehnice speologice.

De la portalul pesterii, loc bun de adapost pe vreme de ploaie, mergem spre nord pe o poteca care urmareste abruptul din stînga, la 30 m distanta de el. Dupa cîteva minute trecem peste un vîlcel sec si ajungem la o dolina îngemanata. Urmeaza o scurta portiune de urcus pe o faleza ce margineste un platou cu doline. Strabatem platoul mergînd spre nord-vest, prin dreapta unei doline circulare adînca de 20 m. Mai departe platoul se curma într-o panta abrupta cu darîmaturi în calcare; la baza pantei un ponor dreneaza subteran apa unui rîu. Între dolina mentionata mai sus si ponor se afla un mic aven deasupra caruia se întinde un pod natural; la nord-vest de aven se afla Lacul Negru cu un diametru de 8 m, denumit asa dupa culoarea apei sale; el se scurge tot în ponor.

Ocolind lacul prin stînga, ne îndreptam spre nord-vest, paralel cu abruptul de calcare si intram în padurea înalta evitînd cîteva doline. La 230 m de lac un pinten avanseaza mult fata de versantul din stînga. În acest pinten se deschide o fereastra ce ajunge jos în Ghetarul de la Barsa. Intrarea nu este folosita de turisti din cauza pantei înclinate. La 20 m mai departe se de^rchide intrarea principala a pesterii situate la cota 1126 m. Prin ea se ajunge, dupa parcurgerea unui scurt grohotis, pîna jos la zapada care se pastreaza aici de la an la an. Galeria este pardosita cu un strat de gheata gros de aproape o jumatate de metru. Pestera poate fi vizitata pe o lungime de peste 200 m. Din galeria principala se desface spre dreapta o ramificatie lunga de 40 m si tapisata cu rare concretiuni. Culoarul de la intrare, lung de 30 m, se îngusteaza si comunica la stînga cu alt culoar; pe el ajungem la stînga sub fereastra ce comunica cu exteriorul lasînd mai înainte un diverticol care ne conduce la un pîrîu subteran. De la ramificatia galeriilor coborîm la dreapta si ajungem la acelasi pîrîu subteran. Ne strecuram pe lînga el ferindu-ne de blocurile mari prabusite din tavan. Dupa 40 min de la întîlnirea cu pîrîul, cursul subteran formeaza un sifon care nu ne mai permite avansarea. Parcurgerea galeriei înapoi se face tinînd stînga la prima bifurcare (cea fara pîrîu), stînga la a doua bifurcare (cea cu gheata) si apoi pe gheata mereu dreapta pîna la panta de iesire cu zapada.

Dupa iesirea din Ghetar urmam poteca ce se îndreapta spre nord pe un vîlcel sec, la început în urcus domol apoi mai accentuat. Dupa 600 m ajungem la un drum de creasta pe care mergem spre dreapta ocolind astfel marginea nordica a Gropii de la Barsa. Strabatem în acest fel o poiana ce ne scoate pîna pe creasta; dupa trecerea printr-o padure întîlnim semnele de marcaj banda rosie (tr. nr. 23), pe care urmam la stînga spre Poiana Balaleasa.

40. Pestera Coiba Mare

Amplasament în valea Gîrdisoara, amonte de catunul Casa de Piatra. Altitudine 1002 m. Posibilitati de acces:

a)      din comuna Gîrda, pe soseaua forestiera ce se ramifica din DN 75 Lunca-Turda;

b)      de pe tr. nr. 24, banda albastra (cabana Padis-cabana Scarisoara) din poiana Calineasa, (figura: 17,18)

Varianta a: din comuna Gîrda Durata: comuna Gîrda-Pestera Coiba Mare, 3 ore. Distanta: comuna Gîrda-Pestera Coiba Mare, cca 15 km. Caracteristica traseului: sosea forestiera construita pe valea Gîrda Seaca.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gîrda de pe soseaua nationala Lunca-Turda se merge comun cu traseele nr. 26 si 27 pe drumul forestier taiat în abruptul de pe malul stîng al vaii Gîrda Seaca. La confluenta cu valea Ordîncusa traseele marcate parasesc soseaua de pe Gîrda îndreptîndu-se spre cabana Scarisoara fie pe Mununa (piciorul dintre cele doua vai) fie pe soseaua de pe Ordîncusa. Drumul nostru urmeaza malul stîng al vaii Gîrda odata cu semnele de marcaj banda rosie pîna la o moara situata la cca 3 km de comuna Gîrda; aici ele parasesc soseaua urmînd poteca ce urca în serpentine versantul stîng. Pe ea, în 1½ ora se ajunge la Scarisoara (tr. nr. 25).

Drumul spre pestera Coiba Mare continua pe sosea si trece prin fata Cotetului Dobrestilor, important izbuc care dreneaza cea mai mare parte a apelor din carstul platoului de la Scarisoara. Mai sus soseaua ajunge la un grup de case ce constituie catunul La Turci. Pe aici trece tr. nr. 30 (triunghi rosu) care coboara de la cabana Scarisoara, traverseaza valea Gîrda si urca spre vest la Arieseni. soseaua traverseaza valea pe malul drept si trece printr-un prim sector de chei în calcare unde în versantul drept se gaseste si gura unei pesteri. La iesire din chei soseaua trece pe malul stîng, pe sub versantul împadurit acoperit de grohotisuri ce formeaza uneori pereti abrupti. Se ajunge astfel la catunul Filesti unde se afla izbucul de la Moara lui Filea. Pe aici iese la zi întreaga cantitate de apa a rîului subteran de la Coiba Mare, rîu ce parcurge un traseu necunoscut lung de peste 3 km. Înca de la Filesti soseaua intra în a! doilea rînd de chei salbatice pe care le strabate pe o lungime de cca 600 m pîna la confluenta cu valea Sohodolului, afluent pe dreapta al vaii, în care patrunde si o ramura a soselei. De aici cursul Gîrdei coteste spre nord-est; versantul drept este format din rupturile dealului Chicera ce se departeaza treptat de vale lasînd loc unei largi poieni în care se afla casele catunului. Chicera. În continuare valea se îngusteaza trecînd printr-o portiune cu versanti împaduriti. La 600 m amonte de un pîrîu afluent pe stînga (pîrîul Spurcat) valea primeste, tot de pe stînga, un important curs de apa. Este valea Vulturului, adînc încastrata în calcare, acoperita cu paduri batrîne de molizi ce urca pîna spre obîrsie la creasta principala în dealul Catînilor.

soseaua forestiera trece în amonte de confluenta cu valea Vulturului în celalalt versant, peste albia seaca a Gîrdei si ajunge dupa ceai km înpoianade la Casa de Piatra. Câtunul de aici, constituit din cîteva case, este una din asezarile cele mai izolate din Muntii Bihor. Numele lui provine de la peretii de calcar ce-l strajuiesc. Urmînd amonte soseaua care însoteste depresiunea, aici plata si fara vreo urma a unui curs de apa, ajungem deasupra unei depresiuni adînci de peste 20 m care se casca întunecata în stînga noastra. În fundul ei, printr-o mare gura de pestera se pierde un fir de apa. Este pestera Coiba Mare a carei intrare lata de 20 m si înalta de 15 m se deschide la baza unui perete ce depaseste 150 m înaltime. Pentru a o vizita coborîm din sosea si patrundem într-o imensa sala care se îngusteaza treptat si lasa ca loc de trecere un sifon pe care îl trecem tîrîs; urmeaza o noua sala, apoi un al doilea sifon lung de 7 m si înalt de 40 cm. Odata acest sifon depasit, tavanul se înalta definitiv formînd o galerie de 5 m latime si 10-15 m înaltime. Cele doua sifoane, greu accesibile turistilor neantrenati constituie de fapt cea mai buna paza pentru salba de draperii ce ornamenteaza galeria din aval. Prin galeria cu concretiuni ajungem dupa mai bine de 100 m la o larga sala de confluenta în care firul urmat de noi se varsa într-un puternic rîu subteran ce vine din dreapta. Este cursul sbuteran al vaii Gîrdisoara, patruns sub pamînt, prin galerii neexplorate, la pestera Coiba Mica.

Din sala de confluenta atît pe galeria amonte ca si pe cea din aval înaintarea se face cu mare greutate din cauza apelor care formeaza cascade si lacuri; cei care se aventureaza totusi pe cursul subteran vor fi opriti dupa 450 m de sifonul terminal al pesterii. Datorita dificultatiilor de pe traseul subteran recomandam vizitarea pesterii numai de catre turisti încercati; lampa de carbid este indispensabi la; în perioadele ploioase exista pericol de crestere a nivelului apei si de blocare a sifoanelor.

Dupa iesirea din pestera urcam amonte pe firul vaii, trecem printr-o zona scurta de chei si dupa 400 m ajungem la pestera Coiba Mica. Aici apa vaii Gîrdisoara dispare printr-un aven adînc de 5 m, situat lînga pestera, si formeaza un rîu subteran, rîu care strabate si pestera Coiba Mare.

De la Catunul Casa de Piatra întoarcerea se poate face pe una din cele doua variante, la comuna Gîrda sau la poiana Calineasa.

Varianta b: din poiana Calineasa Durata: poiana Caiineasa -Pestera Coiba Mare 1½ ora (în sens invers 2 ½ ore) Distanta: poiana Calineasa - pestera Coiba Mare, 4 km Caracteristica traseului: drum de creasta care coboara o diferenta de nivel de 400 m; accesibil în tot timpul anului.

Descrierea traseului La obîrsia vaii Calineasa în stînga traseului nr. 24 se afla o cabana pastorala si un izbuc. În acest punct parasim marcajul banda albastra pe care am venit de la cabana Padis sau de la cabana Scarisoara, pentru a urca spre sud-vest un drum de care ce ne scoate în saua dintre valea Calineasa (la nord) si valea ce duce la Casa de Piatra (la sud).

Din sa urmam drumul spre sud coborînd lent o panta împadurita. Dupa ocolirea unei mari doline ajungem într-o poiana întinsa din care se vede în stînga firul vaii. Tancurile de calcare ce se iveau ici-colo sînt acum înlocuite de rupturi. Drumul ne conduce pîna la partea de jos a poienii ce se îngusteaza treptat. Cotim usor spre dreapta si în fata ne apar peretii abrupti care formeaza un zid continuu spre nord-vest, zid ce închide catunul Casa de Piatra. Pe sub abrupt oborîm din ce în ce mai accentuat pe drumul ce formeaza cîteva serpentine largi. Jos la ultimele case ajungem pe valea Gîrda, aici seaca, la soseaua forestiera pe care o vom urma în amonte conform variantei a descrisa mai sus

41. Pestera de la Zgurasti

Amplasament: în versantu 1 drept (de nord vest) al vaii Ordîncusa. Altitudine: 90 m. Posibilitati de acces: din traseele nr. 26 si 27 Durata, cabana Scarisoara -pestera de la Zgurasti 1 ½ ora; pestera de la Zgurasti - Poarta lui Ionel 1 ora (de petr. nr. 27) Distanta: cabana Scarisoara-pestera de la Zgurasti, 4 km; pestera de la Zgurasti - pestera Poarta lui Ionel, cca. 1 km. Caracteristica traseului: drum dificil, abrupt, practicabil numai vara. Orientarea dificila, necesita calauza.

Descrierea traseului. De la cabana Scarisoara se urmeaza tr. nr. 26 (cruce rosie) spre Gîrda prin Mununa. Urmam drumul pe lînga fîntîna cabanei, suim un deal apoi dupa un scurt coborîs urcam prelung pîna pe creasta dealului Mununa. Coborîm pe muchia sudica a acestui deal pe un drum îngradit cu bîrne pîna ce la stînga noastra se formeaza o hoanca cu case rasfirate si parcele cultivate. Este catunul Zgurasti de unde pîna la pestera se mai face ½ ora. Ajutati de o calauza angajata din acest catun, coborîm în fundul hoancei din stînga apoi o urmam aval. Hoanca ramîne suspendata în peretii vaii Ordîncusa, împaduriti. Sîntem la cota 940 m. Aici cautam pe marginea padurii la stînga o poteca ce coboara usor spre stînga noastra. Poteca face cîteva serpentine prin lastaris. Grohotisul inunda totu 1. Curînd panta se accentueaza; în acest loc ne îndreptam spre dreapta pentru a ajunge din nou în axa hoancei, ramasa suspendata. Parcurgem asa o diferenta de nivel de 450 m, dupa care începem sa cautam un pîlc de molizi ce se afla lînga gura pesterii.

Intrarea o constituie un aven larg deschis (40 m diametru) adînc de 30 m. În peretele nordic înalt de peste 80 m sînt sapate doua intrari în pestera, intrari la care se ajunge destul de usor. Intrarea principala este înalta de 30 m si lata de 20 m. De sub uriasul portal se formeaza un grohotis pe care se coboara la o imensa sala (120 m lungime/ 60 m latime) cu tavanul boltit la 50 m deasupra noastra. În centrul acestei sali se formeaza în perioadele ploioase un lac întins. Grohotisul este invadat de alge si muschi. Sub arcada de la intrare, în peretele estic, doua galerii greu accesibile sînt ornate cu stalagmite. Pestera merita sa fie vizitata pentru grandoarea fenomenului carstic care a creat imensa cavitate subterana. În timpul prînzului razele soarelui patrund pîna în sala punînd în evidenta ceata densa ce se afla vesnic aici.

Dupa vizitare ne întoarcem pe drumul pe care am venit sau coborîm, pe la sud de aven, panta înclinata îndreptîndu-ne usor spre stînga pentru a ajunge în valea Ordîncusa putin amonte de pestera Poarta lui Ionel.

Turistii care doresc sa viziteze pestera de la Zgurasti folosind ca acces tr. nr. 27 (cu sosea forestiera) vor urca pe lînga pestera Poarta lui Ionel, amonte de ea (vezi tr. nr. 27). Pestera de la Zgurastf se gaseste sus în versant, exact deasupra pesterii Poarta lui Ionel; cele doua pesteri sînt legate de altfel genetic.

Urcusul abrupt, cu pereti verticali ce ne obliga la mici ocoliri si la cîteva escaladari, se face mergînd spre stînga imediat ce depasim pestera Poarta lui Ionel. Cei 150 m ce ne despart de gura avenului pun la încercare în cîteva rînduri puterea de catarare a drumetului. De aceea sfatuim ca turistii cu mai putina experienta sa nu abordeze acest traseu.

42. Groapa Ruginoasa

Amplasament: în versantul nordic al muntelui Ţapu, la izvoarele Vaii Seci Altitudine: 1373 m Posibilitati de acces: din soseaua Lunca- Turda de la km 27+600 (vechiul kilometraj) Durata: sosea-Groapa Ruginoasa, 30 min Distanta: sosea-Groapa Ruginoasa, 1 km Caracteristica traseului: drum de vale, usor, fara dificultati în orientare, practicabil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. DN 75, care urca de la Lunca la Arieseni pentru a coborî apoi la Cîmpeni, este în curs de asfaltare. Portiunea de la Lunca pîna la intrarea în traseu (cca 28 km) este aproape terminata. La piatra kilometrica 28 (vechea numerotare) se afla un parapet pentru protectia drumului; locul este lat si permite parcarea vehiculelor. La 200 m spre Baita (înapoi) soseaua traverseaza o vale. Traseul urmeaza în amonte malul stîng al acestei vai pe un versant recent despadurit; mai sus putem urca si pe fir ocolind saritorile pe cararea ce urca în dreapta noastra. La obîrsie vîlcelul devine plat, fara apa, cu poiana. În fata noastra se contureaza o sa prinsa între vîrful Ţapu (lastînga) si vîrful La Morminti (la dreapta); estesauaîn care întîlnim traseele nr. 23 si 32. Sub sa, în partea opusa celei din care am venit, se deschid prapastii roscate impresionante prin dimensiunile lor.

Groapa Ruginoasa este o imensa ravena cu pereti înclinati taiati în cuartite dure. Ruptura de sub noi, adînca de peste 100 m, nu poate fi coborîta decît de catre alpinisti. Groapa Ruginoasa este împartita în mai multe sectoare de o serie de creste foarte ascutite care converg jos în firul unui vîlcel, obîrsia Vaii Seci. Din saua Groapei Ruginoase privirea cuprinse taietura adînca a vaii Galbena dincolo de care apar peretii din Piatra Galbenei, la picioarele carora se ivesc pajistile de la Poiana Florilor, într-un plan mai îndepartat, dominate de masivul Vladeasa, apar plaiurile domoale ale Padisului la stînga carora se vad rupturile albe din Piatra Boghii.

Întoarcerea se poate face pe traseul pe care am venit sau urmînd sensul banda rosie spre vf. Ţapu (în ¾ ore la sosea, la cariera de cuartite).

43. Cascada Vîrciorog

Amplasament: în versantul nord-estic al masivului Biharia pe valea Vîrciorog afluent pe dreapta al Rîului Alb Altitudine: 1090 m Posibilitati de acces: din soseaua Lunca- Turda de la km 35 (vechea numerotatie) Durata: sosea-cascada, 1 ora Distanta: sosea-cascada, 3,3 km Caracteristica traseului: sosea forestiera pîna la cascada.

Descrierea traseului. Din DN 75 la km 35 se desface spre dreapta, în sensul de urcare Lunca-Cîmpeni, un drum forestier. Drumul urca lin pe lînga cîteva baraci acum demolate si coboara usor la dreapta în valea Vîrciorogului, afluent pe dreapta al Rîului Alb (denumirea Ariesului Mare în zona lui de izvoare). Strabatem cîteva poieni urmînd malul stîng al vaii pentru a evita versantii înclinati traversam de cîteva ori valea. soseaua se catara treptat în versant si dupa aproape 3,5 km se termina brusc în vecinatatea cascadei.

Cascada Vîrciorog, înalta de 15 m, este formata dintr-o masa înspumata de apa ce se arunca direct peste ruptura vaii, sapînd la picioare o mare scobitura. Ea este situata într-o zona foarte salbatica invadata de vegetatie, vesnic umeda, întoarcerea de la cascada se face pe acelasi drum.

44. Vîrful Cucurbata

Amplasament: în partea de sud a Muntilor Bihor, la sud-vest de comuna Arieseni Altitudine: 1849 m Posibilitati de acces:

a)      din comuna Arieseni pe creasta Vîrciorogului si prin Tarnita Bihorului;

b)      din comuna Cristioru de Sus (de pe DN 76 recent modernizat).

Varianta a: din comuna Arieseni

Durata: comuna Arieseni - vîrful Cucurbata, 3½ ore-4 ore Distanta: 11 km Caracteristica traseului: drum de creasta, usor, practicabil în tot timpul anului. Parcurge o diferenta de nivel de 1000 m.

Descrierea traseului. Din comuna Arieseni se urmeaza marcajul triunghi rosu al traseului nr. 31 pe DN 75, spre Baita. Dupa 1,5 km lasam pe stînga noastra un afluent (valea steule) apoi dupa înca 500 m ajungem la o a doua confluenta, tot pe stînga, (valea Galbena). În acest punct parasim soseaua si ne angajam pe drumul care urmareste versantul stîng al vaii Galbena. Drumul tine la început muchia apoi trece în versantul celalalt spre valea Vîrciorogului si iese într-o sa cu vedere asupra fundului vaii Vîrciorog, pe care serpuieste soseaua forestiera ce duce la cascada (vezi tr. nr. 43). În continuare urcam muchia dintre vaile Vîrciorog si Galbena, jalonata de stîlpii unei linii electrice. Strabatem astfel o serie de poeni, intram în padurea defrisata de-a lungul liniei electrice, si iesim la gol alpin cu tufe de ienuperi dupa mai bine de 2 km de urcus de la saua cu vedere asupra obîrsiei Vîrciorogului. De aici, urmînd linia de cea mai mare panta în urcus accentuat, ajungem în Tarnita Bihorului (1510 m), sa situata pe creasta principala a Bihariei. Dincolo de sa apar spre vest izvoarele împadurite ale vaii Poiana Crisului care se termina jos în sesul întins al bazinului Beius.

Din sa ne îndreptam spre sud (stînga) pe creasta principala complet deschisa, cu vederi largi asupra zonei sudice a Bihorului. Dupa 1 km de drum, aproape la orizontala, creasta creste în înaltime cotind usor la stînga pentru a ocoli caldarile glaciare de la izvoarele vaii steule. Curînd în fata se ridica cupola înalta de peste 100 m a vîrfului Cucurbata. Pentru a ajunge pe ea urcam abrupt, fara poteca, printre lespezile de sisturi cristaline.

De la cota 1849 m cuprindem cu privirea întregul lant al Apusenilor, cu crestele atît de particulare, cînd plate, cînd ascutite, cu pante abrupte, împadurite sau domoale, cu poeni odihnitoare. Turnul de orizont cuprinde spre nord masivul Vladeasa cu culmile lui tesite din care razbat gheburile Vladesei, Butesei, Bohodeiului si Poienilor, într-un plan mai apropiat se zaresc platourile Bihorului nordic, presarate cu largile poieni ale Padisului, Batrînei si Scarisoarei. Spre est muntii Gilaului formeaza o masa unitara retezata la sud de cursul Ariesului. Mai spre sud din lantul Muntilor Metaliferi se detaseaza înaltimile Detunatelor, ale Vulcoiului, precum si peretii calcarosi ai Vulcanului si Bradisorului. La vest se deschide imensa prabusire a bazinului Beius limitata la orizont de culmile domoale ale Muntilor Codru si de platoul de poieni largi al Muntilor Moma.

De la vîrful Cucurbata ne putem întoarce la Arieseni pe drumul pa care arn venit sau putem iesi fie în comuna Avram Jancu, fie în comuna Cristioru de Jos pe varianta b.

Varianta b, din comuna Cristioru de Sus sau din comuna Avram Iancu:

Durata: comuna Cristioru de Jos - Gruiu Dumii 6 ore + 30 min. la vîrf, total 6 ½ ore. Comuna Avram Iancu - Gruiu Dumii 5½ ore + 30 min. la vîrf, total 6 ore. Distanta: comuna Cristioru de Jos - Gruiu Dumii, 20 km +2,5 km la vîrf, total 22,5 km. Comuna Avram Iancu - Gruiu Dumii cca 19 km + 2,5 km la vîrf, total 21,5 km Caracteristica traseului: drum de creasta carosabil pîna sub vîrful Cucurbata, atît dinspre Cristioru de Jos cît si dinspre Avram Iancu, Parcurge cca 1,500 m diferenta de nivel. Practicabil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. Din comuna Cristioru de Jos, situata pe DN 76, se desface spr.e est o sosea secundara indicata de o sageata galbena pe care scrie. "Gruiu Dumii - 20 km". Un stîlp metalic cu aceeasi mentiune este singura marturie a unui vechi marcaj turistic.

soseaua pietruita urmareste mai bine de 6 km valea Prelucelor apoi urca în serpentine scurte în versantul ei stîng pîna pe clinele vestice ale dealului Runcu. Vîrful dealului este ocolit prin sud cu pretul unui urcus accentuat care ne conduce pe pantele sudice ale masivului Zanoaga. În dreapta, sub sosea, se desfasoara zona de obîrsie a Vaii Lungi zona pe care soseaua o ocoleste descriind o curba larga care se îndreapta treptat spre sud, spre o ramura a soselei care se desface spre stînga urcînd pe creasta principala a masivului Biharia pîna sub racordul acesteia cu muchia Zanoagei. De aici urcam pe jos la muchie, coborîm într-o sa si în sfîrsit suim accentuat cupola vîrfului Cucurbata înca 300 m diferenta de nivel, fara poteca.

Comuna Avram Iancu este situata pe soseaua care urmareste Ariesul Mic (DJ 8) la 26 km distanta de Cîmpeni. soseaua este asfaltata pîna în comuna Avram Iancu de unde urca apoi la stînga pentru a iesi în saua Tomnatec. Drumul forestier se desface din DJ 8 aval de comuna Avram Iancu si urca lin urmînd malul stîng al Ariesului. Dupa 5 km trece prin localitatea Tîrsa si coteste usor spre stînga împreuna cu firul vaii. Portiunea Avram Iancu - Tîrsa este comuna cu traseul nemarcat 45 b+c (comuna Arieseni - vîrful Gaina). În continuare soseaua forestiera urca pe lînga firul vaii evitînd portiunile mai abrupte prin ocoliri taiate în versant. Cînd valea Ariesului Mic coteste spre nord, urcusul devine mai accentuat; sus sub Gruiul Dumii soseaua urca în panta mare taind portiunile abrupte în serpentine largi. Dincolo de Gruiul Dumii se urmeaza ramificatia ce merge la muchia Zanoaga descrisa mai sus.

45. Muntele Gaina

Amplasament: în sudul Muntilor Bihor pe cumpana de ape dintre Ariesul Mic (la nord) si Crisul Alb (la sud). Altitudine: 1467 m. Posibilitati de acces:

a)      din comuna Cristioru de Jos (dinspre nord-vest) pe la Gruiu Dumii

b)      din comuna Arieseni (dinspre nord) pe la Patrahitesti,

c)      din comuna Gîrda (dinspre nord-est) pe la valea Iarba Rea

d)      de la Cîmpeni (dinspre est) pe valea Ariesului Mic si

e)      de la Baia de Cris (dinspre sud) pe soseaua Bulzesti - Pasul Tomnatec - Avram Iancu.

Varianta a: din comuna Cristioru de Jos

Durata: comuna Cristioru de jos - Gruiu Dumii, 5 ore; Gruiu Dumii - muntele Gaina, 2-2 ½ ore. Distanta: comuna Cristioru de jos - Gru-.. iu Dumii, 20 km; Gruiu Dumii - muntele Gaina, 13 km. Caracteristica traseului: drum de creasta cu sosea carosabila pîna la Gruiu Dumii.

Descrierea traseului. De la Cristioru de Jos la Gruiu Dumii vezi tr. nr. 44, varianta b. Din Gruiu Dumii, unde soseaua alpina se îndreapta spre valea Ariesului Mic, urmam muchia plata spre sud prin paduri cu poieni. Dupa 2 km lasam în dreapta vîrful împadurit al Muncelului continuînd pe aceeasi directie. Creasta destul de plata, uneori împadurita, este aproape dreapta. Drumul de care o urmeaza sistematic trecînd pe sub vîrful Piatra Aradului si ajunge la o ramificatie unde se desface spre vest muchia spre vîrful Dobrinul, iar spre sud ramura ce coboara la Luncsoara de Sus. Traseul de creasta coteste usor la stînga printre poieni cu tufe de ienuperi si se îndreapta apoi din nou spre sud mergînd astfel pîna pe clinele muntelui Rotund, invadate de grohotisuri. De aici spre est drumul de care strabate o portiune aproape orizontala pîna în larga poiana de pe vîrful Gaina. Muntele Gaina (1467 m) merita sa fie vizitat atît pentru traditionalul tîrg anual cît si pentru frumoasele privelisti ce le ofera. Recomandam turistilor sa ramîna noaptea dinaintea tîrgului pe crestele învecinate muntelui Gaina; tulnicele cînta pîna noaptea tîrziu ard focurile ridicate de moti si criseni pîlpîie ici-colo marcînd! fiecare creasta.

De pe creasta domoala a muntelui Gainase observa spre nord muchia principala a Bihariei cu cele doua Cucurbata de sub care izvoraste valea Ariesului Mic. Spre est si sud se detaseaza cele cîteva vîrfuri strajuite de pereti calcarosi cum ar fi Vulcanul, Plotunul, Strîmba si Piatra Bulzului, ca si cupolele împadurite ale vechilor vulcani din jurul Bradului (Cetrasul, Cerburea, Barza si Caraci).

Varianta b: din comuna Arieseni

Durata: comuna Arieseni - Tarnita Ierbii Rele, 2½ ore; Tarnita Ierbii Reie - comuna Avram Iancu, 2 ore, total 6½ ore. Distanta: comuna Arieseni - Tarnita Ierbii Rele, 9 km; Tarnita Ierbii Rele - comuna Avram Iancu, 8 km; comuna Avram Iancu - muntele Gaina, 7 krn, total 24 km. Caracteristica traseului: drum de creasta cu orientare usoara; se trece prin catune sau pe lînga case izolate de unde se pot lua informatii.

Descrierea traseului: Din centrul comunei Arieseni, situat pe DN 75, trecem valea în versantul drept si prin spatele dispensarul urcam prin padurea de molid pîna la iesirea în fînete. Poteca ne conduce pe la un grup de case, spre sud, si ne scoate în versantul stîng al vaii Bajita (afluent al Ariesului Mare) pe care o ocoleste pe la izvoare. Curînd intram în padure si coborîm printre casele catunului Patrahitesti la o vale ce are mai jos soseaua forestiera; este valea Bucinisului. Traversam valea si urcam în versantul drept, spre sud-est pîna la o muchie unde ocolim un bot de deal si cotim la dreapta. De aici coborîm usor la catunul Iarba Rea de pe valea cu acelasi nume. Urcînd de-a lungul unor viroage spre sud parcurgem o diferenta de nivel de cca 100 m pîna în scobitura adînca a Tarnitei Ierbii Rele unde ne racordam cu varianta c. În sa drumul pe care am urcat se bifurca: mergem pe cel din stînga care urmeaza versantul estic al vaii Draghita, vale ce izvoraste de sub Tarnita si se varsa în Ariesul Mic. Drumul ne conduce pe curba de nivel apoi coboara prin padure pentru ca în apropiere de satul Tîrsa sa se desparta în cîteva poteci ce coboara accentuat în firul vaii Ariesului Mic. Ajunsi aici urmam soseaua aval pîna în comuna Avram Iancu (4-5 km) unde facem jonctiunea cu varianta d. Din Avram Iancu mergem spre vest trecînd Ariesul apoi urcam pe o viroaga înclinata pîna la o muchie. O urmam o vreme si iesim pe versantul sud-estic al dealului Pietrelor. De aici ne îndreptam spre gavanul lipsit de padure s.ituat la izvoarele vaii Dobrani, cotim la stînga în urcus pe panta cu bolovani ce ne scoate la vîrful Gaina.

Din Avram Iancu recomandam folosirea soselei forestiere nou construite pe valea Dobrani. Ea urca pîna aproape de zona de izvoare usurînd mult accesul la muntele Gaina.

Varianta c: din comuna Gîrda

Durata: comuna Gîrda - Tarnita Ierbii Rele, 2 ore + 4 ore comun cu varianta b, total 6 ore. Distanta: comuna Gîrda - Tarnita Ierbii Rele, 7 km +15 km comun cu varianta b, total 22 km. Caracteristica traseului: comuna Gîrda - Tarnita Ierbii Rele, drum de vale.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gîrda urmam soseaua spre Arieseni ceai km; aici parasim soseaua principala si trecînd Ariesul Mare peste un pod situat chiar la punctul de confluenta al vaii Iarba Rea o urmam pe aceasta în amonte. Depasim un grup de case si la un ai doilea grup urcam lin pe o poteca în versantul drept pînJi în Tarnita Ierbii Rele. Aici urmam traseul descris în varianta b.

Varianta d: din orasul Cîmpeni

Durata: Orasul Cîmpeni -Comuna Avram Iancu (curse ITA) cca 1 ora; în continuare comun cu varianta b+c. Distanta: orasul Cîmpeni - comuna Avram Iancu - 26 km; în continuare comun cu varianta b+c. Caracteristica traseului: pîna în comuna Avram Iancu soseaua regionala asfaltata.

Descrierea traseului. Din orasul Cîmpeni pe D N 75 spre Albac cca 5 km, apoi pe D J 8 asfaltat. Mentionam cîteva obiective turistice de pe valea Ariesului Mic:

Biserica de lemn din Ponorel, declarata monument istoric (km 8 + 700);

Dealul cu Melci din comuna Vidra, declarat monument al naturii (km 12+800);

Casa memoriala Avram Iancu (km 14 + 300).

Mai sus de casa memoriala, transformata în muzeu, soseaua se bifurca, ramura principala urcînd spre stînga spre pasul Tomnatec iar cea secundara îndreptîndu-se spre centrul comunei Avram Iancu. Din centrul comunei urmam varianta b+c, variante comune cu traseul nostru.

Varianta e: din comuna Baia de Cris

Durata: pasul Tomnatec - muntele Gaina. 1½ ora Distanta: Baia de Cris - pasul Tomnatec, 33 km: pasul Tomnatec - muntele Gaina, 6,5 km; din comuna Avram Iancu se poate urma soseaua DJ 8 care parcurge 7 km pîna în pasul Tomnatec. Caracteristica traseului: din comuna Baia de Cris ca si din comuna Avram Iancu drum judetean. Portiunea Baia de Cris - satul Baldovin - catunul Rîsculita în curs de asfaltare. De la pasul Tomnatec drum de creasta accesibil în tot timpul anului.

Descrierea traseului. Din comuna Baia de Cris (8 km de Brad) de pe DN 76 se desface spre dreapta, pe lînga un magazin alimentar, o ramificatie a soselei ce urmeaza valea Rîsculita. Drumul asfaltat pîna la Baldovin urca usor pîna la Rîsculita de unde panta se accentueaza; un urcus prelung apoî cîteva serpentine ne scot pîna sub dealul Ponor. soseaua coboara în serpentine largi pîna la Bulzestii de Jos unde se traverseaza pe malul stîng al vaii Bulzesti la un magazin universal.

De la magazinul universal pe o poteca, ce merge aval, putem vizita spectaculoasele chei ale Uibarestilor cu podul natual de la Grohot. Dupa 1 km ajungem la baza portalului înalt de cca 20 m si lat de 5-6 m. Cheiledin aval de pod se întind pe o lungime de 2 km si sînt situate într-o zena foarte salbateca, cu grohotisuri si versanti împaduriti, întoarcerea la Bulzestii de Jos se face pe acelasi drum, evitînd la ape mari trecerea pe sub podul natural. În acest scop se urca pe o poteca prin versantul drept, poteca ce coboara iar la firul apei.

Din Bulzestii de Jos soseaua urca treptat la Bulzestii de Sus (7 km) apoi lasa în stînga o ramura ce urmeaza firul vaii Gaina pîna sub zona ei de obîrsie. Ramura principala strabate o serie de chei daltuite în marmore dupa care urca în serpentine strînse trecînd pe la baracile muncitorilor forestieri. Curînd iese la gol alpin. Cîteva curbe largi si drumul coboara lin în pasul Tomnatec de unde la stînga urmam drumul spre muntele Gaina. De la comuna Avram Iancu soseaua spre pasul Tomnatec urca accentuat lasînd la stînga spre izvoarele Crisului Alb o ramificatie care leaga artera noastra cu soseaua Brad-Abrud. Urcusul continua, si dupa 7 km de la Avram Iancu se iese în pasul Tomnatec.

Din pasul Tomnatec drumul spre muntele Gaina urmareste creasta Certezului spre vest apoi coteste la dreapta tinînd mereu cumpana de ape. Depasim astfel padurile de pe Lupoaia si ajungem în poiana Obîrsia dupa 4-5 km. Un urcus prelung în care se parcurge o diferenta de nivel de 280 m ne scoate la vîrful plat al muntelui Gaina.

Obiective turistice în muntii Bihor si Vladeasa (fenomene si monumente ale naturii, puncte pitoresti, monumente istorice si de arhitectura, elemente folclorice)

MN = monumente ale naturii

MI = monumente istorice

Avene

Avenele de la Cetatea Radesei tr. nr. 17

Avenul din Bortigul tr. nr. 19

Avenul Gemanata tr. nr. 20

Avenul Negru tr. nr. 20

Avenul din sesuri tr. nr. 24, 28

Hoanca Mare din Grumazul Batrînei tr. nr. 24

Avenul de la Dosul Muncelului tr. nr. 32

Pesteri

Pestera Meziad tr. nr. 1

Pestera din Padis tr. nr. 7

Pestera Oanceasa tr. nr. 12

Pestera de la Alun tr. nr. 11

Pestera de la Vîrseci tr. nr. 15

Pestera din Gardul tr. nr. 16

Cetatea Radesei tr. nr. 17

Pestera Moloh tr. nr. 17

Tunelul Mic din valea Alunului tr. nr. 17

Cetatile Ponorului tr. nr. 18 MN

Ghetarul de la Focul Viu tr. nr. 19, 23

Tunelul din cheile Galbenei tr. nr. 19

sura Boghii tr. nr. 21

Pestera de la Caput tr. nr. 22

Poarta lui Ionel tr. nr. 27

Corobana lui Gîrtau tr. nr. 27

Corobana Mare din Ordîncusa tr. nr. 27

Ghetarul de la Scarisoara tr. nr. 29, 30 MN

Pojarul Politei nevizitabila MN

Portile Bihorului tr. nr. 31

Pestera Izvorul Crisului tr. nr. 31

Pestera Cornii nevizitabila MN

Pestera de la Fata Pietrii tr. nr. 32

Pestera Tibocoaia tr. nr. 32

Pestera cu Punte tr. nr. 32

Pestera Corbasca nevizitabila MN

Pestera din dealul Blidaru tr. nr. 32

Pestera Dracoaia tr. nr. 32

Pestera Pisolca tr. nr. 32

Pestera Magura tr. nr. 32

Pestera Coliboaia tr. nr. 32

Pestera de la Dosul Muncelului tr. nr. 32

Pestera Ferice tr. nr. 35

Pestera de la Fînate tr. nr. 36

Pestera Neagra (de sub Cuculeul de Fier) tr. nr. 39

Ghetarul de la Barsa tr. nr. 39

Coiba Mare tr. nr. 40

Coiba Mica tr. nr. 40

Corobana de la Coiba tr. nr. 40

Ghetarul de la Vîrtop nevizitabil MN

Pestera de la Zgurasti tr. nr. 41

Pestera din valea Firei soseaua Rachitele - Ic Ponor

Pestera din valea Ponorel soseaua Arieseni - valea Ponorel

Izbucuri importante

Izbucul de la pestera Meziad tr. nr. 1

Izbucul din valea Alunului tr. nr. 11

Izbucul Ponor tr. nr. 18,19, 22

Izbucul Galbenei tr. nr. 19

Izbucul Ursului tr. nr. 20

Izbucul din Calineasa tr. nr. 24

Cotetul Dobrestilor tr. nr. 25, 40

Izbucul Vaii Seci (Rachitele) tr. nr. 33

Izbucul din valea Bulzului tr. nr. 36

Izbucul de la Filesti tr. nr. 40

Izbucul Julesti pe soseaua Sudrigiu - Chiscau - Julesti

Cascade

Saritoarea Iedutului tr. nr. 3

Valul Miresei tr. nr. 3

Iadolina soseaua Bucea - Stîna de Vale Moara Dracului tr. nr. 6

Saritoarea Bohodeiului tr. nr. 13

Cascadele din cheile Galbenei tr. nr. 19

Cascada Rachitele tr. nr. 33

Cascada Bulbuci tr. nr. 34

Cascada Paltinet tr. nr. 38, amonte pe valea Paltinet

Cascada de la Coiba Mica tr. nr. 40

Cascada Vîrciorog tr. nr. 43

Cascada de la Vidra tr. nr. 45, varianta d

Tauri

Taul din Vîrasoaia tr. nr. 7 si 37

Taul Negru din Barsa tr. nr. 39

Taul din Zanoaga tr. nr. 44, varianta b

Taurile-tinoave din Padis tr. nr. 14 si 23

Chei (canioane)   la nord-est de

Cheile Jgheabului tr. nr. 15

Cheile Luncsoarei tr. nr. 16

Cheile izvoarelor Somesului Cald tr. nr. 17

Cheile de la Cetati tr. nr. 18

Canionul Galbenei tr. nr. 19 MN

Cheile Vaii Seci tr. nr. 23

Cheile Ordîncusii tr. nr. 27

Cheile Crisului Negru tr. nr. 31

Canionul Vaii Sighistel tr. nr. 32

Cheile Vaii Seci (Rachitele) tr. nr. 33

Cheile Vaii Bulbuci tr. nr. 34

Cheile Gîrdisoarei tr. nr. 40

Cheile Albacului soseaua Gîrda-Albac

Alte fenomene geologice

Groapa Ruginoasa tr. nr. 23, 32, 42

Dealul cu melci tr. nr. 45, varianta d

Puncte pitoresti

Stîncarisul din vîrful Tisei si vîrful Mermezii tr. nr. 2

Vîrful Custuri tr. nr. 4

Poiana Munceilor tr. nr. 5

Vîrful Buteasa tr. nr. 6

saua Cumpanatelu tr. nr. 6, 7,12

Vîrful Poieni tr. nr. 4, 7, 13

Vîrful Bohodei tr. nr. 7

Vîrful Vladeasa tr. nr. 10

Vîrful Nimoiasa tr. nr. 11

Piatra Graitoare (Vladeasa) tr. nr. 11

Balcoanele din circuitul Somesului Cald tr. nr. 17

Icoanele din Cetatile Ponorului tr. nr. 18

Balcoanele din cheile Galbenei tr. nr. 19

Piatra Galbenei tr. nr. 19

Fata Glavoiului tr. nr. 22

Vîrful Ţapu tr. nr. 23, 32

saua Capul santului tr. nr. 24

Foisorul de lînga Ghetarul Scarisoara tr. nr. 29, 30

Fata Muncelului (La Plai) tr. nr. 32

Creasta Magura Vînata tr. nr. 37

Piatra Boghii tr. nr. 21

Vîrful Cucurbata tr. nr. 44

Muntele Gaina tr. nr. 45

Monumente istorice si elemente folclorice

Cetatea Bologa tr. nr. 8

Biserica din satul Rieni DN 76, km 75 MI

Biserica din satul Broaste la sud de soseaua în curs de modernizare Sudrigiu-Pietroasa M

Biserica din comuna Arieseni DN 75, în curs de modernizare, km 38 MI, tr. nr. 16, 22, 30 31

Biserica din comuna Gîrda DN 75. În curs de modernizare, km 47, MI, tr. nr. 25, 26, 27

Biserica din comuna Ponorel soseaua modernizata Cîmpeni-Avram Iancu, MI, tr. nr. 45.

Casa memoriala Avram Iancu soseaua modernizata Cîmpeni-Avram Iancu MI, tr. nr. 45

Casa în care s-a nascut Horia din comuna Arada soseaua Albac-Huedin

Casele motesti din catunele Ocoale si Ghetar tr. nr. 24, 28, 29. 30

Tîrgul de pe muntele Gaina tr. nr. 45

Tîrgul din Calineasa tr. nr. 24

Banda rosie tr. nr. 7 Cabana Stîna de Vale-cabana Padis

tr. nr. 9 Gura Zîrnii-cabana Vladeasa

tr. nr. 23 Cabana Padis-Groapa Ruginoasa- Baita

tr. nr. 25 Comuna Gîrda-valea Gîrda Seaca-Cabana Scarisoara

tr. nr. 28 Ursoaia-cabana Scarisoara

Banda albastra tr. nr. 8 Satul Bologa-cabana Vladeasa

tr. nr.10 Circuitul Vladeasa

tr. nr.11 Cabana Vladeasa-Piatra Tîlharului-valea Somesului Cald-cabana Padis

tr. nr. 24 Cabana Padis-cabana Scarisoara

tr. nr. 27 Cabana Scarisoara-valea Ordîncusa-comuna Gîrda

Triunghi rosu   tr. nr. 6 Ciripa-vîrful Buteasa-saua Cumpanatelu

tr. nr. 22 Cabana Padis-pestera Caput-comuna Arieseni

tr. nr. 30 Cabana Scarisoara-comuna Arieseni

tr. nr. 31 Baita-valea Crisului Negru-Arieseni

Triunghi albastru   tr. nr. 1 Piatra Bulzului-cabana Meziad-comuna Meziad

tr. nr. 2 Cabana Meziad-cabana Stîna de Vale

tr. nr. 13 Comuna Pietroasa-Saritoarea Bohodeiului-cabana Stîna de Vale

tr. nr.32 Satul Sighistel-valea Sighistel-vîrful Ţapu-Groapa Ruginoasa

Triunghi galben tr. nr. 15 Comuna Pietroasa-Poiana Florilor

tr. nr. 16 Comuna Arieseni-Poiana Florilor Cruce rosie

tr. nr. 12 saua Cumpanatelu-Pestera Onceasa

tr. nr. 26 Comuna Gîrda-Mununa - cabana Scarisoara

Cruce albastra   tr. nr. 5 Cabana Stîna de Vale-Ciripa

tr. nr. 14 Comuna Pietroasa-cabana Padis

Cruce galbena   tr. nr. 4 Circuitul vîrful Custuri

tr. nr. 20 Cabana Padis-platoul carstic Lumea Pierduta

Punct rosu   tr. nr. 17 Circuitul Izvoarelor Somesului Cald

tr. nr. 29 Cabana Scarisoara-Ghetarul Scarisoara

Punct rosu-  tr. nr. 21 Canton silvic Padis-Pestera sura Boghii

Cerc galben

Punct albastru   tr. nr. 3 Circuitul Saritoarea Iedutului

tr. nr. 18 Circuitul Cetatilor Ponorului

Punct galben   tr. nr. 19 Circuitul vaii Galbenea

Abrupt - perete stîncos, accidentat, foarte înclinat sau vertical; termen folosit si pentru pantele puternic înclinate, dar accesibile (exemplu: coborîs abrupt).

Amonte - spre izvor (în legatura cu pozitia unui punct de pe cursul unei ape); în sens contrar curgerii apei.

Aval - spre varsare (în pozitie cu amonte); în sensul de curgere a apei

Aven - pestera verticala, put natural, la nastere prin prabusiri sau datorita circulatiei pe verticala în masivele calcaroase a apei.

Bazin hidrografic - perimetrul din care îsi aduna apele un rîu.

Canion - portiune de vale foarte îngusta cu versantii înalti si abrupti si cu fundul ocupat în întregime de albia rîului.

Carstic - vezi relief carstic.

Chei - portiune de vale strîmta cu versanti înalti de stînca.

Coasta - versant, clina, panta a unui deal sau munte.

Con de dejectie - forma de relief cu aspect semiconic rezultata prin acumularea de pietris, bolovanis si nisip, depuse de torenti la gura lor.

Concretiuni - forma de depunere în pesteri a carbonatului de calciu din apa de infiltratie (stalactite, stalagmite, coloane, valuri, baldachine etc.).

Costis - se foloseste pentru a arata mersul în lungul unei coaste, în urcus sau coborîs usor, spre deosebire de linia de cea mai mare panta. În acelasi sens se foloseste si "de-a coasta".

Cumpana apelor - linia de separatie a doua bazine hidrografice; coincide cu o creasta sau o coama.

Derivatie - ramificatie a unui traseu marcat, utilizata pentru vizitarea unu i obiectiv tur ist ic apropiat de traseul.

Dolina - groapa în forma de pîlnie, rezultata prin dizolvarea de catre ape a rocilor solubile.

Endemic - specific unei anumite regiuni (ex. plante endemice, plante care cresc numai într-o anumita regiune).

Exurgenta - locul de iesire al apei unui pîrîu sau rîu subteran ce curge pe un canal carstic.

Formatiuni de pestera - vezi concretiuni.

Ghetar - masa de gheata naturala, permanenta; în afara ghetarilor specifici regiunilor alpine si polare, datorita conditiilor climatice speciale exista ghetari si în pesteri. Singurii ghetari din tara noastra se afla în unele pesteri si avene din Muntii Bihor.

Gol alpin - zona situata deasupra limitei superioare a padurii, acoperita cu pasuni, vegetatie pitica etc., sau lipsita de vegetatie.

Grohotis - îngramadire de pietre colturoase, rupte din munte si pravalite pe panta.

Hoanca - vale seaca, înierbata, fara urme de eroziune ale unei ape curgatoare, specifica zonelor carstice (termen folosit de moti în Muntii Bihor).

Izbuc - termen popular (folosit si în stiinta) pentru exurgenta.

Izvor - locul de iesire a apei dintr-o pînza de apa subterana.

Lapiez - sant sapat prin dizolvare de apa de siroaie pe suprafata calcarelor.

Marmita - scobitura rotunda sapata de rîu în stînca (sinonim gavan).

Morfologie - studiul formelor (de relief).

Pestera - gol subteran natural creat prin circulatia apei în rocile solubile. Pesterile se împart din punct de vedere hidrologic în pesteri active, prin care curge un rîu subteran si pesteri fosile, parasite de rîul care le-a generat.

Pierdere de apa - fenomen specific regiunilor carstice constînd din disparitia de la suprafata pamîntului a uni curs de apa prin ponoare, sorburi, pesteri sau prin infiltrarea treptata în prundisul albiei.

Platou - podis, întindere plana sau usor valurita situata într-o zona de munte si acoperita de obicei de pajisti.

Platou carstic - platou cu formatiuni carstice (pesteri, doline, avene, ponoare, vai oarbe, lapiezuri etc).

Pod natural - arcada de stînca, rest al unei pesteri prabusite.

Polie - depresiune carstica închisa; pe fundul ei plat curge o apa care obisnuit se pierde în pamînt, dar care la viituri umple depresiunea, formînd un lac temporar.

Ponor - loc de pierdere a unui curs de apa prin crapaturi impenetrabile pentru om, situat de obicei la piciorul unui perete de calcar; scurgerea apei nu se face cu presiune.

Portal - gura de pestera de mari dimensiuni.

Ravena - rîpa lipsita de vegetatie si de sol, rezultata din erodarea de catre torenti si apa de siroire a versantilor înclinati.

Relieful carstic - relief specific regiunilor cu roci solubile (calcare, gips, sare); se caracterizeaza prin platouri cu vai oarbe, chei, abrupturi, doline, polii, ponoare, sorburi, izbucuri, avene, pesteri, lapiezuri etc.), generate de actiunea de dizolvare si de circulatie a apei la suprafata sau pe canale subterane.

Saritoare - ruptura de panta, denivelare în firul unei vai.

Sifon: Portiune în forma de U de pe traseul unei galerii de pestera, umpluta pîna la tavan cu apa. (Termenul este folosit impropriu în speologie deoarece sifonul este în hidrotehnica un U întors).

Sodol - vale seaca, abrupta.

Sorb - loc de pierdere în pamînt a unui curs de apa situat

sub oglinda apei; scurgerea apei se face sub presiune.

Stalactite-Stalagmite - forme de depunere în pesteri a roci lor solubile (cel mai adesea calcar); stalactitele atîrna din tavan ca niste turturi, stalagmitele se ridica de pe podeaua pesterii.

sa - portiune mai joasa a unei culmi sau creste.

Tarnita - termen folosit în muntii Apuseni pentru sa (ex. Tarnita Bihorului).

Tau - lac.

Tinov - mlastina de turba cu o arie de raspîndire limitata si cu vegetatie caracteristica.

Vale oarba - vale închisa de un perete la baza caruia se pierde apa.

Vaiuga - vale îngusta si putin adîncita.

Versantul stîng si drept al unei vai - asezîndu-ne cu fata în sensul în care curge apa, în dreapta avem versantul drept, în stînga versantul stîng al vaii.

CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ

Constitutie si relief

Conditii climatice

Vegetatia si fauna

Locuitorii

Ocrotirea naturii

TURISMUL ÎN MUNŢII BIHOR sI VLĂDEASA

Drumuri si puncte de plecare

Cabane si adaposturi

Marcaje

Izvoare

Turism de iarna

Alpinism

Turism si alpinism subteran

DESCRIEREA TRASEELOR

I. Trasee marcate

1. Piatra Bulzului (Valea Iadului) - Pestera Meziad - Comuna Meziad

2. Cabana Meziad - Cabana Stîna de Vale

3. Circuitul Saritoarea Iedutului

4. Circuitul vîrfului Custuri

5. Cabana Stîna de Vale-Ciripa (Valea Draganului

6. Ciripa (Valea Draganului) - Vîrful Buteasa - saua Cumpanatelu

7. Cabana Stîna de Vale - Cabana Padis

8. Satul Bologa - Cabana Vladeasa Gura Zîrnii (Valea Draganului) -Cabana Vladeasa

10. Circuitul Vladeasa

11. Cabana Vladeasa- Piatra Tîlharului- Valea Somesului Cald - Cabana Padis

12. saua Cumpanatelu - Pestera Onceasa

13. Comuna Pietroasa - Saritoarea Bohodei - Cabana Stîna de Vale

14. Comuna Pietroasa - Cabana Padis

15. Comuna Pietroasa - Poiana Florilor

16. Comuna Arieseni - Poiana Florilor

17. Circuitul izvoarelor Somesului Cald

18. Circuitul Cetatilor Ponorului

19. Circuitul vaii Galbena

20. Cabana Padis-Platoul carstic Lumea Pierduta

21. Cantonul silvic Padis-Pestera sura Boghii

22. Cabana Padis_;-Pestera Caput - Comuna Arieseni

23. Cabana Padis - Groapa Ruginoasa- Comuna Baita

24. Cabana Padis - Cabana Scarisoara

25. Comuna Gîrda-Valea Gîrda Seaca - Cabana Scarisoara

26. Comuna Gîrda - Mununa - Cabana Scarisoara

27. Comuna Gîrda-Valea Ordîncusa - Cabana Scarisoara

28. Pasul Ursoaia-Cabana Scarisoara

29. Cabana Scarisoara - Ghetarul Scarisoara

30. Cabana Scarisoara-Comuna Arieseni

31. Comuna Baita - Valea Crisului Negru - Comuna Arieseni

32. Satul Sighistel - Valea Sighistel - Vîrful Ţapu - Groapa Ruginoasa

II. Trasee nemarcate

33. Cascada Rachitele

34. Cascada Bulbuci

35. Pestera Ferice

36. Pestera Fînate

37. Vîrful Biserica Motului -Muntele Magura Vînata

38. Circuitul valea Sebisului - Cornul Muntelui -Fîntîna Rece

39. Groapa de la Barsa

40. Pestera Coiba Mare

41. Pestera de la Zgurasti

42. Groapa Ruginoasa

-43. Cascada Vîrciorog

44. Vîrful Cucurbata

45. Muntele Gaina

Obiective turistice în muntii Bihor si Vladeasa (fenomene si monumente ale naturii, puncte pitoresti, monumente istorice si de arhitectura, elemente folclorice)

Trasee marcate în muntii Bihor si Vladeasa

Glosar

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/

Carte obtinuta prin amabilitatea dlui. Cristi Chiculita, Galati.