Muntii Apuseni reprezinta veriga ce īnchide spre vest arcul Carpatilor romanesti, īntinzīndu-se īntre dealurile Depresiunii Transilvaniei si cīmpia Tisei. Ei au o suprafata de 20.000 km² si o forma aproape rotunda. Īn cadrul lor se pot distinge mai multe subunitati geografice care se deosebesc prin structura geologica, relief, vegetatie si grad de umanizare (fig. 1)

Centrul Muntilor Apuseni este ocupat de Muntii Bihor, din care se desfac radiar celelalte ramuri. Pozitia confera Muntilor Bihorun interes turistic deosebit, de care se bucura de altfel si masivul Vladeasa, prelungirea nordica a Bihorului. Īn afara pozitiei privilegiate, de axa, muntii Bihor si Vladeasa sīnt interesanti nu numai pentru īnaltimea lor si relieful general, dar mai ales pentru nenumaratele obiective pe care le cuprind. Chei, abrupturi, pesteri, avene, izbucuri, cascade, ravene, la care se adauga elemente mai putin importante ce īntregesc ansamblul cum sīnt cīmpurile de lapiezuri si de doline, toate īmpreuna fac ca Īn acesti munti, aproape la fiecare pas sa fie ceva deosebit de vazut, de admirat, de vizitat. Nu exista īn tara o astfel de concentrare, raportata la unitatea de suprafata, de monumente ale naturii, īncadrate īntr-un ansamblu peisagistic deosebit de frumos si atractiv. Din acest ansamblu se detaseaza net cīteva valori absolute, nu la scara nationala ci europeana, cum ar fi "Cetatile Ponorului", "Ghetarul de la Scarisoara", "Cheile Somesului Cald" si "Cheile Galbenei".

CONSTITUŢIE sI RELIEF. Obiectivele turistice si peisajul muntilor Bihor si Vladeasa sīnt aproape īn exclusivitate consecinta a constitutiei lor geologice. Din punct de vedere geologic īn zona care ne intereseaza se disting trei unitati total diferite: Bihorul sudic, Bihorul nordic si Vladeasa.

Bihorul sudic cuprinde masivul Biharia, delimitat la nord de izvoarele Ariesului Mare, la sud de cele ale Ariesului Mic, la vest de depresiunea Beius iar la est de valea Dra-ghita (afluent al Ariesului Mic). Masivul Biharia este constituit din sisturi cristaline, granite, gresii si conglomerate paleozoice, adica din roci dure, rezistente la eroziune. Acest fapt determina īnaltimea lor mare (vīrful cel mai īnalt al Apusenilor este vf. Cucurbata Mare: 1849 m), formele greoaie, largi, cu pante īnclinate uniform. Crestele acestui masiv sīnt retezate de urmele unei platforme de eroziune situata la īnaltimea de 1600-1700 m ceea ce face ca parcurgerea crestelor sa fie usoara si agreabila, īnaltimea a permis instalarea aici, īn timpul perioadelor glaciare, a unor mici ghetari ce au scobit cīteva caldari. Eroziunea uniforma a detasat īn Bihorul sudic creste ca aceea a Bihariei, orientata vest-est, care culmineaza īn cele doua vīrfuri Cucurbata, Mare si Mica. Perpendicular pe ea se afla creasta principala a masivului, orientata nord-sud, care se intersecteaza cu precedenta īn vīrful Cucurbata Mare. Creasta aceasta (nord-sud) face cumpana de apa dintre bazinul Ariesului si bazinul Crisului Negru, fiind astfel principala cumpana de ape a Apusenilor. Muchii se desfac din ea atīt spre vest cīt si spre est, constituind tot atītea posibilitati de acces spre creasta principala.

Bihorul nordic este predominant calcaros, calcarele alternīnd sporadic cu gresii, conglomerate si sisturi argiloase. Calcarele, din cauza solubilitatii lor, dau nastere fenomenelor carstice, adica formatiunilor de relief datorate dizolvarii rocii de catre apa. Cu ajutorul dizolvarii apa īsi croieste drumuri subterane, paraseste suprafata pamīntului si da astfel nastere la pesteri. Retelele hidrografice sīnt de aceea dezorganizate, rīuri īntregi disparīnd sub pamīnt prin ponoare situate la capatul unor vai oarbe, pentru a apare brusc, cu īntregul debit, īn izbucuri. Pesteri le reprezinta traseul subteran al apei, ele putīnd fi active sau fosile, cīnd apa si-a gasit drum pe cai inferioare si a parasit etajele superioare. Prabusirile care au loc deasupra pesterilor duc la formarea avenelor, puturi naturale de mari dimensiuni care reprezinta "ferestre" spre galeriile subterane; daca prabusirile se generalizeaza ia nastere un canton, apoi o cheie.

Fig 01

Dispunerea calcarelor īn alternante cu roci necarstice (gresii si conglomerate) face ca hidrografia Muntilor Bihor sa fie extrem de ciudata si complicata. Exemplul cel mai tipic īl constituie platoul Padis unde apa izvoraste pe roci impermeabile iar cīnd ajunge la rocile calcaroase dispare sub pamīnt printr-o salba de ponoare (la Padis). Cīnd apa da de o a doua fīsie de roci impermeabile iese la suprafata, apoi cīnd da din nou de calcare dispare iarasi (īn Poiana Ponor). Aceste aparitii si disparitii ale apelor fac ca partea centrala a Bihorului nordic sa aiba o topografie haotica caci apele nu au reusit sa adīnceasca vai continue care sa detaseze creste, īntinse platforme se īnscriu īn ansamblu īntr-un plan orizontal, dar care īn realitate sīnt disecate de nenumarate vaiugi, adesea seci (denumite de moti hoance), īn bazine īnchise, mici sesuri ciuruite de pīlnii circulare denumite stiintific doline, sau īn zone īn care calcarul este macinat si cariat de santuri: lapiezuri.

Partea cea mai caracteristica a platformei carstice a Bihorului, care are īn general altitudini variind īntre 1000-1200 m, se īntīlneste īn regiunea Padis, īn zona Batrīna si Calineasa (pe drumul care duce de la Padis la Scarisoara), si la Scarisoara. Aceste fragmente de platforme sīnt separate de cīteva vai adīnci, taiate īn cea mai mare parte īn chei fiind de la est la vest: valea Ordīncusa, valea Gīrda, valea Galbenii, iar īn nord valea Somesului Cald. Chiar si īn marginea sudica a Bihorului nordic, īn valea Ariesului, se regasesc cīteva zone de chei cu pesteri. Marginea de vest a Bihorului nordic este mai complicata topografic deoarece aici apar roci impermeabile, suprapuse peste calcare. Ele delimiteaza vai carstice adīnci, ca valea Sighistel, cu un numar considerabil de pesteri, sau valea Bulzului, valea Seaca si Izvorul Crisului, cu impresionanti pereti decalcarsi izbucuri puternice. Īn rocile impermeabile se gasesc uneori interesante fenomene geologice ca de ex. Groapa Ruginoasa, imensa rīpa īn care apa a dezgolit versantii abrupti lasīnd sa se vada stiva de gresii galbene, rosii si violacee.

Bihorul nordic constituie deci punctul de maxima atractie turistica din toti Muntii Apuseni, aici gasindu-se obiectivele majore pe care le-am amintit deja partial: Cetatile Ponorului, Ghetarul Scarisoara. Cheile Somesului Cald, Cheile Galbenii, la care se pot adauga numeroase altele: Groapa de la Barsa, Platoul carstic Lumea Pierduta, valea Gīrda cu pesterile de la Casa de Piatra etc.

Masivul Vladeasa formeaza, la capatul nordic al Bihorului, un fel de pandant al masivului Biharia, atīt prin īnaltime cīt si prin aspectele generale de relief. Cu toate acestea, constitutia geologica a Vladesei difera net de cea a Bihariei. Īn timp ce Biharia este constituita din sisturi cristaline, Vladeasa este formata din roci eruptive vechi, fiind o acumulare de stive de roci rezultate din puternice eruptii de la sfīrsitul erei secundare. Aceste roci dure determina īnaltimea mare (vīrful cel mai īnalt depaseste 1800 m); apele au disecat īn ele creste regulate, puternice, cu versanti abrupti. Īn timpul erei tertiare masivul a fost retezat de eroziune, apele creīnd o īntinsa platforma care s-a pastrat ca fragmente pe culmile cele mai īnalte. Ca urmare creasta principala a masivului si cīteva creste secundare prezinta īntinse platouri, aproape orizontale sau slab valurite, usor de parcurs.

Masivul Vladeasa formeaza o mare potcoava sau, mai curīnd, un W cu deschiderea orientata spre nord. Cele doua intrīnduri sīnt determinate de principalele ape ale masivului: valea Draganului la est si valea Iadului, la vest. Culmile care dau ocol izvoarelor vaii Draganului sīnt cele mai īnalte si mai īntinse. De ele se alipesc zone calcaroase cu interesante fenomene carstice: la est zona Pietrele Albe-Valea Seaca iar la sud zona de izvoare a Somesului Cald, care face trecerea spre Muntii Bihor. Culmile din jurul vaii Draganului ating īn vīrful Vladeasa 1826 m; īn buna parte sīnt acoperite de goluri alpine si doar īn seile mai coborīte, de jnepenisuri si molidisuri. Culmile care marginesc valea Iadului sīnt mai joase, īmpadurite si fara atractii turistice deosebite. Spre vest de valea Iadului īncep terenurile calcaroase ale Muntilor Padurea Craiului, din care zonele Meziad si Remeti pot fi considerate ca zone de trecere. Ambele cuprind pesteri si interesante formatiuni carstice.

CONDIŢII CLIMATICE.Clima muntilor Bihor siVIadea-sa este tipica de munte, īn general rece si umeda pe culmile īnalte, cu atenuare treptata spre poale. Etajarea pe verticala se manifesta īn toti factorii determinanti ai climei. Temperatura, īn medie de 2° īn masivele Biharia si Vladeasa, creste la 4° īn zona platformelor calcaroase ale Bihorului nordic si la 10° īn depresiunea Beius. Nebulozitatea creste cu altitudinea si īn mod corespunzator precipitatiile. Īn general acestea sīnt abundente din cauza vīntului dominant de vest care vine īncarcat cu vapori de apa depusi pe prima stavila īntīlnita īn cale, Muntii Apuseni. Asa se face ca aici, la altitudini sub 1800 m, precipitatiile ating 1400 mm, cantitate ce nu se gaseste īn alte parti din tara decīt la munti ce depasesc 2000 m.

Relieful joaca un rol important īn determinarea climatului, mai ales īn zonele carstice. Din cauza ca vai le sīnt adesea īnchise, sau exista platouri cu relief sters, scurgerea aerului rece, de seara, nu se face normal; el se acumuleaza astfel pe fundul depresiunilor īnchise unde are loc o stratificare termica, temperatura aerului crescīnd cu īnaltimea. Acest fenomen are un efect īn distributia vegetatiei dupa cum vom vedea mai jos. Alt efect este formarea cetii īn depresiunile īnchise, cum ar fi la Padis. Celebra "ceata padisana" se datoreaza numeroaselor laculete, cuibarite īn doline, care constituie vara un rezervor de caldura. Stratele de aer de deasupra lor se īncalzesc seara iar cīnd aerul se ridica si patrunde īn stratele mai reci de deasupra, apa se condenseaza si se transforma īn ceata. Prinsa īntre crestele care dau ocol depresiunii, ceata nu se poate scurge si formeaza o patura densa, de cel mult un metru īnaltime, care se tīraste lent pe sol dīnd un aspect ireal, mai ales īn noptile cu luna. La primele raze ale diminetii se destrama, īnghitita parca de lacurile din care s-a nascut seara, lasīnd ca singura marturie a straniei si efemerei existente doar roua abundenta de pe iarba.

Muntii Bihor si Vladeasa ofera turistilor si perioade favorabile pentru vizitare. Astfel, luna mai este deosebit de frumoasa prin claritatea atmosferei, desi exista riscul furtunilor bruste sau chiar al unor perioade ploioase mai īndelungate. Iunie este īn general ploios, iulie schimbator, cu perioade frumoase dar si cu furtuni violente. Īn general perioada de vreme buna se plaseaza īn august si septembrie, spre mijlocul lunii septembrie intervenind de obicei o perioada de timp rau, chiar cu zapada, dupa care urmeaza o īndelungata perioada de timp frumos, īn toata luna octombrie. Este perioada ideala pentru vizitat pesteri si pentru amatorii fotografi, care vor gasi o claritate a atmosferei neīntīlnita vara, la care se adauga bogatia si armonia de culori ale padurilor de foioase.

VEGETAŢIA sI FAUNA. Ca īn toti Carpatii, si īn muntii Bihor si Vladeasa vegetatia este etajata pe verticala: goluri alpine - paduri de rasinoase - paduri de foioase alternīnd cu fīnetele.

Golurile alpine apar de la 1600 m īn sus, fiind prezente īn Biharia si īn Vladeasa, unde ocupa platourile de altitudine si culmile īnalte. Īn ele predomina gramineele iar īn locurile pietroase apar tufele de ienupar, smirdar, afine si coacaze de munte. Jneapanul apare rar, ca de exemplu īn Piatra Graitoare a Bihariei, pe muntele Bohodei sau pe culmea de est a Vladesei.

Padurile de rasinoase, īn care domina molidul, ocupa mari suprafete īn bazinele vailor Dragan si Somesului Cald. Rasinoasele apar īn multe alte zone, fara sa formeze īnsa paduri compacte sau de mare īntindere, fiind de multe ori amestecate cu foioasele. Limita inferioara a zonei rasinoaselor este foarte capricioasa, īn functie de conditiile locale topografice si microclimatice.

Zona calcaroasa a Bihorului prezinta aspecte aparte din cauza lipsei de umiditate. Platourile carstice nu sīnt acoperite cu paduri de rasinoase, conform cu altitudinea, ci cu īntinse pajisti care sugereaza golurile alpine. Ele nu sīnt adevarate goluri alpine, cum arata si componenta floristica, aici fiind reprezentate toate plantele din pajistile montane. Bogatia de flori este exceptionala dar poate fi admirata numai īn locurile īn care pajistile nu sīnt pasunate ci rezervate pentru cosit (de ex. platoul Ocoale-Scarisoara, Poiana Florilor). Pajistile alpine de pe platourile carstice se dezvolta mai ales īn zonele depresionare, culmile marginase fiind acoperite de paduri. Acestea prezinta o particularitate din cauza inversiunii climatice de care am mai vorbit: coniferele apar mai jos iar foioasele deasupra. Faptul se observa īn Padis unde dolinele din ses sīnt presarate de molizi īn timp ce cununa de culmi īnconjuratoare eite acoperita de fagi, artari, carpeni etc.

Mai amintim īn īncheiere īnca doua asociatii vegetale lipice; mlastinile de turba, dezvoltate pe rocile impermeabile cuartoase (de ex. īn Padis, culmea Vladesei si īn valea izbucului), denumite de localnici molhasuri sau tinoave, cu o vegetatie caracteristica, si vegetatia vailor adīnci si umede, cu flori caracteristice si brusturi, ale caror frunze pot atinge si 1 m īn diametru.

Padurile īntinse care īmbraca muntii Bihor si Vladeasa adapostesc numeroase specii de animale salbatice. Ursii se gasesc īn versantul vestic al Bihorului si Vladesei si īn valea Draganului; lupii traiesc atīt pe platourile calcaroase cīt si pe marginile depresiunii Beius; rīmaturi de mistret se īntīlnesc mai peste tot iar exemplare de rīsi au fost semnalate īn vaile Aleului si Crisului Pietros. Caprioarele sīnt numeroase, urcīnd pīna pe platourile calcaroase, veveritele populeaza padurile de foioase iar īn scobiturilecalcarului se ascund bursuci si jderi. Padurile de altitudine adapostesc cocosi de munte iar apele abunda īn pastravi.

Golurile subterane sīnt populate de numeroase animale marunte (insecte, paianjeni, viermi, racusori etc.) care, desi nespectaculoase, au dus faima pesterilor Bihorului īn toata lumea; prin studiul acestor animale, marele nostru savant Emil Racovita a īncercat sa lamureasca unele din tainele evolutiei vietii, īmbogatind stiinta mondiala cu o noua ramura-biospeologia.

Tot pesterile pastreaza interesante resturi ale animalelor care au trait cīndva pe aceste meleaguri; ursul de pestera, hiena de pestera, bizonul, elanul etc., si s-au pastrat īn unele din pesteri chiar urmele activitatii lor: dīre de ghiare de urs pe peretii de argila, bīrlogul si bulgarii de argila pe care i-au aruncat cīnd au sapat bīrlogul.

LOCUITORII. Spre deosebire de celelalte unitati carpatice, Muntii Apuseni sīnt populati pīna la mari altitudini cu asezari permanente. Se poate vorbi aici de o adevarata populatie montana, lucru pe care nu-l mai īntīlnim la ceilalti munti ai nostri.

Populatia tipica a Apusenilor o constituie motii, locuitorii de veacuri ai bazinului superior al Vaii Ariesului, de la izvoare pīna spre Cīmpeni, si ai bazinului superior al Somesului Cald, pīna la comuna Belis. La Ocoale, Scarisoara ti Arieseni locuintele permanente urca pīna la 1200 m altitudine, rasfirīndu-se pe culmi si prin poieni.

Natura a fost zgīrcita cu motii dar acestia au stiut sa se adapteze situatiei. Pamīntul arabil, raspīndit pe coaste si prin doline, este utilizat la maximum. Din aceasta cauza, acolo unde exista un petec cultivabil, īntīlnesti si o gospodarie moteasca. Satele de moti sīnt foarte rasfirate, de la cīte o casa pīna la "centru" fiind uneori cale de 4 ore. Agricultura este la moti o ocupatie secundara; conditiile grele de teren si climatice fac ca recoltele sa fie firave. Dezvoltata este cresterea oilor si a vitelor pe care o permit pasunile īntinse. Tot īn acest scop sīnt utilizate toate suprafetele necultivabile, care sīnt cosite pentru fīn.

Cea mai mare bogatie a Ţarii Motilor o constituie īnsa padurile de molid, īn valorificarea carora motii sīnt adevarati maestri. Meseria de dogar se mosteneste din tata īn fiu. Ea īncepe de la alegerea, taierea si prepararea lemnului si merge pīna la īncheierea butoaielor, a donitelor, putinilor etc.; plecatul "la tara", adica la cīmpie, este de fapt transportarea fabricatelor, stivuite pe cai pentru a fi vīndute, uneori departe, īn Cīmpia Dunarii, sau prin Dobrogea. Nu mai putin maestrii sīnt motii īn mesterirea obiectelor de artizanat; donicioare, cofite, plosti, fluere si celebrele tulnice pe care le pregatesc un an īntreg pentru a le vinde apoi la celebrul tīrg de la Gaina.

Tīrgul de la Gaina, odinioara prilej de cunoastere a locuitorilor din vaile Ariesului, Crisului Alb si Crisului Negru, unde tinerii aveau prilejul sa contracteze casatorii, de unde si numele de "tīrg de fete", este astazi o sarbatoare folclorica, la care participa cīteva mii de localnici si cīteva zeci de mii de turisti din tara si de peste hotare. Mai aproape de spiritul traditional este tīrgul de la Calineasa, mai putin cunoscut, neinvadat īnca de spectatori.

Ultimele asezari spre nord ale motilor sīnt catunele Ocoale, Casa de Piatra si Matisesti, din bazinul vaii Ariesului. Mai la nord muntii, adica platourile Calinesei, Batrīnei, Padisului si Vladesei, nu mai sīnt locuiti permanent. Aceste platouri apartin crisenilor, populatie de alta traditie, legata de cīmpurile manoase ale depresiunii Beius, unde au asezarile permanente, si de unde urca la munte doar pentru a cosi fīnetele si a īngriji de turmele de oi si vite. Īn locurile de fīneata ei construiesc mici adaposturi de lemn pe care nu le locuiesc decīt īn timpul cositului, dar care pot fi utilizate de turisti ca adapost.

Īn ultimii ani construirea unor importante obiective hidroenergetice cīt si dezvoltarea impetuoasa a exploatatiilor miniere au atras un numar tot mai mare de localnici īn constituirea unei industrii puternice si īn aceasta zona a tarii. Astfel vechii cioplitori īn lemn au devenit mineri sau constructori vestiti. Crisenii s-au īncadrat īn rīndurile minerilor din sectorul Baita Bihor. Locuitorii din lungul Ariesului, continuīnd traditia, lucreaza īn modernele hale din Cīmpeni la transformarea lemnului īn mobila. Īn acest proces de transformare tumultuoasa a regiunii Bihor au aparut o serie de baraje, cum ar fi cel de la Belis (pe Valea Somesului Cald) si cel de la Piatra Bulz (pe Valea Iadului).

OCROTIREA NATURII. Muntii Bihor reprezinta o regiune de concentrate frumuseti naturale. Ea este una din cele mai complexe regiuni carstice ce adaposteste cīteva pesteri de valoare internationala, numeroase alte pesteri, chei, abrupturi etc. care, pe līnga interesul peisagistic, sīnt importante si din punct de vedere stiintific datorita formatiunilor geologice, florei si faunei proprii. Acest fapt a dus la declararea ca monumente ale naturii a urmatoarelor obiective:

Ghetarul Scarisoara, cea mai mare pestera cu ghiata din tara noastra si una din cele mai importante pesteri din lume cu ghetari statici. Cuprinzīnd īn etajul inferior interesante formatiuni de calcit, are un microclimat specific si prezinta o etajare fenologica (perioada de īnflorire a plantelor) corespunzatoare acestui climat. Ghetarul se viziteaza sub īndrumarea unui paznic; etajul inferior, rezervatie stiintifica, este interzis vizitarii.

Pestera Pojarul Politei este una din cele mai bogat ornate pesteri de la noi din tara, distingīndu-se mai ales prin bogatie īn cristalictite si formatiuni perlate. Pestera este īnchisa si accesul interzis.

Cetatile Ponorului si Cheile Galbenei sīnt cele mai grandioase fenomene carstice de la noi din tara. Cuprind galerii subterane cu curs activ de apa, chei si pereti de sute de metri si o vegetatie cu numeroase elemente floristice, nordice si alpine, avantajate aici de un microclimat determinat de relieful depresionar.

Ghetarul de la Vīrtop (Ghetarul de la Casa de Piatra), pestera situata īn valea Gīrda Seaca, cu sali foarte frumos concretionate. A fost descoperita de autorii acestor rīnduri īn anul 1955 si a avut pīna acum putini vizitatori, fapt pentru care bogatiile sale sīnt bine pastrate. Este īnchisa si interzisa vizitarii pīna nu va fi amenajata special.

Pestera Corbasca si Pestera Cornii, ambele situate īn Valea Sighistel cu frumoase podoabe de calcit, ultima adapostind si 242u206c urme ale culturii neolitice.

Īn afara acestor obiective intra sub ocrotirea legii de protectie a naturii toate formatiunile din pesteri (este interzis distrugerea lor, mīnjirea cu iscalituri etc.), anumite plante de fīneata si de munte, anumite animale (listele acestora se gasesc īn publicatiile speciale privind ocrotirea naturii).

Pentru protejarea peisajului si a valorilor stiintifice si turistice ale Muntilor Bihor este necesara apararea īmpotriva degradarii a tuturor locurilor expuse exploatarii nesabuite a padurii si a pasunatului prea intensiv. De aceea Comisia pentru ocrotirea naturii de pe līnga Academia R.S.R a luat initiativa īnfiintarii aici a unui mare parc national, menit sa se dezvolte ca un parc cu caracter turistic, care sa conserve marile valori naturale, pe care sa le faca accesibile unui public cīt mai larg.

Turismul īn muntii Bihor si Vladeasa prezinta aspecte particulare fata de celelalte masive muntoase din tara; aici se īmbina īn mod fericit posibilitatile turismului auto cu drumetia, aici se poate practica o forma speciala de turism, speoturismul, si īn ansamblu activitatea turistica poate avea tot aici un pronuntat caracter stiintific, respectiv didactic.

Īn general, pentru practicarea drumetiei nu exista probleme īn ce priveste dificultatea traseelor, din cauza reliefului domol, sters, dar īn schimb se ridica numeroase probleme de orientare tocmai din cauza reliefului putin pregnant si a topografiei haotice pe care o determina carstul.

DRUMURI sI PUNCTE DE PLECARE. Muntii Bihor si Vladeasa constituie un patrulater īnconjurat de artere de circulatie principale pe care sīnt situate punctele de plecare spre munti:

īn nord, calea ferata Huedin-Oradea si DN 1.

īn vest, calea ferata Oradea-Vascau si DN 76

īn sud, soseaua Luca-Albac, DN 75

īn est, soseaua Albac-Huedin, DJ 761 B.

Din cele patru artere, sau se desprind traseele turistice (marcajele), sau se desfac sosele secundare ce duc la localitati din care īncep marcajele; unele din ele īnsa duc direct la cabane si obiective turistice, (fig. 2)

Artera nordica este formata de drumul national nr. 1 (Bucuresti-Oradea) pe portiunea Huedin-Bucea si de calea ferata Bucuresti-Oradea, pe aceeasi portiune. Aici sīnt de semnalat urmatoarele puncte de plecare:

Satul Bologa (alt. 520 m), situat pe valea Hentii, afluent pe stīnga al Crisului Repede, la 1 km sud de acesta; punct de plecare spre cabana Vladeasa. Satul este legat de halta C.F.R. Bologa. Din drumul national se desface la km 544 derivatia care duce la sat (1 km). Marcajul spre cabana Vladeasa īncepe chiar din centrul satului (tr. nr. 8).

Comuna Poieni (alt. 510 m) este situata pe malul drept al Crisului Repede; punct de plecare spre complexul turistic Valea Draganului. Īn comuna Poieni este gara C.F.R. din care pleaca si trenul forestier ce urca pe valea Draganului si pe care, la 7 km, se afla cabanele. Drumul national trece chiar prin comuna (km 546). Din el, la 4 km spre Oradea (la km 549+ 900), se desface spre sud soseaua ce duce pe valea Draganului; sageata galbena a Directiei Drumurilor indica aici "Lunca Visagului 14 km" iar o sageata turistica arata "spre cabana Valea Draganului 7 km, 2 ore". soseaua trece prin satul Valea Draganului si dupa 7 km de la drumul national ajunge la complexul turistic, apoi continua pe vale īnca circa 10 km.

Satul Bucea si halta C.F.R. Valea Iadului (alt. 440 m) sīnt situate pe malul drept al vaii Crisului Repede si reprezinta puncte de plecare pentru cabana Stīna de Vale.

Drumul national trece chiar prin satul Bucea (km 565). Īn locul īn care soseaua coteste la dreapta si īncepe sa urce īn serpentine puternice la Piatra Craiului, se desface spre stīnga soseaua judeteana spre Remeti, care urmareste la īnceput pe malul drept, apoi pe cel stīng (4 km), valea Crisului Repede pīna la gura Vaii Iadului. Aici se gaseste halta C.F.R. Stīna de Vale. soseaua paraseste valea Crisului si coteste la stīnga pe Valea Iadului. Ea trece prin satul Bulz si apoi prin comuna Remeti (km 17), situata īntr-o interesanta zona carstica īn care se cunosc 36 pesteri. soseaua se continua cu excelentul drum forestier, recent construit, care duce pīna la statiunea Stīna de Vale. Acest drum ocoleste viitorul lac de acumulare al barajului de la Bulz, pe malul estic. Īn punctul numit Piatra Bulzului se desface spre vest tr. nr. 1 ce duce la cabana si pestera Meziad. La km 36+900 e de semnalat frumoasa cascada Iadolina. La km 41 + 600 intra, venind dinspre dreapta, tr. nr. 3 (circuitul Saritoarea Iedutului). Cascada Saritoarea Iedutului se gaseste la 15 min. de sosea urmīnd marcajul ce urca īn versantul stīng. Putin amonte, īn malul drept al Vaii Iadului, pe un afluent, se observa o alta cascada mica. Din acest loc pīna la cabana Stīna de Vale sīnt 7 km. De la halta C.F.R. Stīna de Vale la cabana: 45 km; din satul Bucea: 49 km.

Artera vestica este formata de drumul national nr. 76 (Oradea-Deva) pe portiunea Beius-Orasul Dr. Petru Groza si de calea ferata Oradea-Vascau pe aceeasi portiune. Pe aceasta artera sīnt de semnalat mai multe puncte de plecare spre munte.

Orasul Beius (alt. 190 m; 126 km de la Deva; 62 km de 1 a Oradea) este situat īn depresiunea Beius, pe malul drept al Crisului Negru. Orasul (gara, autogara, hotel), este folosit ca punct de plecare spre cabanele Meziad si Stīna de Vale.

Din centrul orasului (līnga catedrala) īncepe drumul judetean Beius-Borod, care se īndreapta spre nord. La 19 km, īn comuna Remetea (pīna aici asfalt), se desface spre est drumul comunal ce ajunge dupa 6 km īn comuna Meziad. Īn capatul amonte al comunei se desface spre stīnga un drum carosabil, accidentat, ce urca pe valea Pesterii pīna la cabana Meziad (6 km). Tot din Beius, la km 125 (1 km din centru spre Orasul Dr. Petru Groza), īncepe soseaua judeteana care se īndreapta spre est (īn curs de modernizare). Dupa 11 km de drum orizontal ea trece prin comuna Budureasa, apoi de la km 15 urca īn serpentine strīnse si pante mari 10 km pīna la statiunea Stīna de Vale. La km 21 (4 km īnainte de Stīna de Vale), din stīnga intra īn sosea tr. nr. 2 (ce vine de la cabana Meziad) si tr. nr. 3 (circuitul Saritoarea Iedutului). La km 22+300 īn sosea intra tr. nr. 4 (circuitul vīrfului Custuri).

Pentru a se ajunge cu autovehicule la cabana Stīna de Vale este preferabil drumul pe valea Iadului, soseaua fiind mult mai bine īntretinuta si pantele mai mici. Drumul prin Budureasa este recomandabil a fi folosit la coborīre.

Comuna Draganesti (alt. 225 m; km 120+500) este situata īn depresiunea Beius, pe malul drept al Crisului Pietros; punct de plecare spre pestera Ferice (tr. nr. 35).

Comuna Sudrigiu (alt. 235 m; 10 km de la Beius), situata īn depresiunea Beius, pe malul drept al vaii Crisului Negru, are gara pe linia ferata Oradea-Vascau; punct de plecare spre cabana Padis.

Din Sudrigiu, la km 116 + 200, se desprinde spre est drumul comunal, īn curs de asfaltare, ce duce dupa 12 km īn comuna Pietroasa, din al carei centru īncep urmatoarele trasee turistice: tr. nr. 14 (la cabana Padis), tr. nr. 13 (la cascada Saritoarea Bohodeiului si īn continuare la Stīna de Vale) si tr. nr. 15 (la Poiana Florilor). Toate aceste trasee urmeaza la īnceput soseaua forestiera ce īncepe īn centrul comunei si urmeaza valea Crisului Pietros. Dupa2 km de la Pietroasa soseaua se bifurca: o ramura urmeaza īn continuare valea Crisului Pietros fiind īnsotita de traseele nr. 14 si 15; cealalta ramura, foarte bine īntretinuta, urmeaza la stīnga Valea Aleului pīna la gura vaii Bohodei (11 km), fiind īnsotita de tr. nr. 13. De la gura vaii Bohodei se poate vizita (35 min. de mers) marea cascada Saritoarea Bohodeiului.

Orasul Dr. Petru Groza (alt. 240 m), situat īn depresiunea Beius, pe malul drept al vaii Crisului Negru, este un oras industrial nou (gara, autogara, hotel).

Situat la 79 km de Oradea (tren si curse IŢA) si la 107 km de Deva (curse IŢA), Orasul Dr. Petru Groza poate fi folosit ca baza pentru vizitarea obiectivelor turistice de pe versantul vestic al Muntilor Bihor, īn special pentru valea Sighistelului (tr. nr. 32), pestera de la Fīnate (tr. nr. 36) si izvoarele Crisului Negru (tr. nr. 31).

Artera sudica este formata din drumul national nr. 75 (Lunca-Turda) pe portiunea Lunca-Albac. La 2 km de Orasul Dr. Petru Groza, spre Deva, īn comuna Lunca, la km 105+300, se desface spre est (stīnga) soseaua nationala, īn curs de asfaltare, ce duce prin Cīmpeni la Turda. Pe aceasta sosea sīnt de semnalat numeroase puncte de plecare spre obiective turistice importante.

Comuna Cīmpanii de Sus (km 5+600, alt. 330 m) este situata pe malul drept al Crisului Negru, fiind un punct de plecare pentru vizitarea vaii Sighistel. Din comuna se desface la stīnga o sosea comunala ce ajunge dupa 2 km īn satul Sighistel, din al carui centru īncepe tr. nr. 32 (satul Sighistel - Vīrful Ţapul - Groapa Ruginoasa).

Gura vaii Bulzului (km 8 alt. 367 m), afluent pe dreapta al Crisului Negru, pe care urca drumul la pestera de la Fīnate (tr. nr. 36).

Gura Vaii Mari (km 12, alt. 510 m), Dupa ce trece prin vechea asezare miniera Baita Sat (km 11), unde īncep marcajele tr. nr. 23 si 31, la gura Vaii Mari soseaua se bifurca: o ramura secundara urmeaza īn continuare valea Crisului (5 km īn amonte) pīna la Baita Plai, unde īncepe propriu-zis tr. nr. 31 (ce duce la izvoarele Crisului Negru si Arieseni); soseaua principala, aici asfaltata, coteste la stīnga si īncepe sa urce serpentinele spectaculoase de pe Dealul Negru, fiind īnsotita de marcajul nr. 23 care taie īnsa o parte din serpentine pe scurtaturi.

Muntele Ţapul. La km 25+100 (alt. 1195 m) din sosea se desface la stīnga o poteca marcata cu triunghi rosu, care constituie drumul cel mai convenabil de intrare din sosea īn tr. nr. 23 (spre Groapa Ruginoasa si Padis) si īn tr. nr. 32 (spre valea Sighistel), drum care se parcurge īn 15 min.

La km 27+600, alt. 1195 m, unde soseaua face o curba la dreapta si traverseaza pe pod un vīlcel, se poate urca la stīnga pe acest vīlcel (fara marcaj), ajungīndu-se īn 30 min. la Groapa Ruginoasa (tr. nr. 42).

saua Vīrtop (km 28+500, alt. 1140 m) este cumpana de ape īntre valea Ariesului si valea Crisului Negru; aici vine dinspre dreapta (urcīnd din valea Crisului) tr. nr. 31 care urmeaza apoi soseaua pīna la Arieseni.

Catunul Izlazul (Flocosi) (km 35; alt. 850 m). Putin mai sus de gu a vaii Vīrciorog (afluent pe dreapta al Rīului Alb) se desface din sosea la dreapta (īn dreptul unor baracamente) un drum forestier ce duce 3,3 km pe valea Vīrciorogului pīna la piciorul frumoasei cascade cu acelasi nume. Īnalta de 10 m (vezi si tr. nr. 43).

Īn locul īn care drumul forestier intra pe valea Vīrciorogului se observa muchia din stīnga (versantul drept geografic al vaii) pe care o urmareste tr. nr. 44 spre vīrful Cucurbata.

Comuna Arieseni (km 38; alt. 830 m) este situata la confluenta dintre Rīul Alb si valea Coblis, care īmpreunate dau Ariesul Mare. Nod turistic important, folosit ca punct de plecare spre Poiana Florilor (tr. nr. 16), spre cabana Padis (tr. nr. 22), spre cabana Scarisoara (tr. nr. 30), spre izvoarele Crisului Negru, comuna Baita (tr. nr. 31), spre masivul Biharia (tr. nr. 44) si spre muntele Gaina (tr. nr. 45, varianta b), ofera posibilitati de cazare la localnici si de aprovizionare, īn centrul comunei se afla o frumoasa biserica de lemn - monument istoric.

Din comuna se desface spre vest soseaua forestiera care urca pe valea Coblis, īnsotita de traseele nr. 16 si 22. Primul paraseste drumul la km 6f-200 (gura vaii Ponorasului), al doilea la km 8-f 100 (sub Cornul Ponitei).

Gura vaii Bucinisului (km 41 l-700, alt. 760 m). Pe valea Bucinisului, afluent pe dreapta al vaii Ariesului, urca o sosea forestiera ce poate fi utilizata pentru tr. nr. 45, varianta b (spre muntele Gaina) pīna īn satul Patrahitesti.

Gura vaii Iarba Rea (km 45, alt. 720 m). Iarba Rea, afluent pe dreapta al vaii Ariesului, ofera cel mai scurt drum la muntele Gaina pentru cei ce vin de la Scarisoara (tr. nr. 45, varianta c).

Comuna Gīrda de Sus (km 46, alt. 710 m) este situata la confluenta vaii Gīrda cu valea Ariesului; are hotel de categorie inferioara, de cca 40 locuri; punct de plecare spre cabana Scarisoara, la care duc trei trasee (nr. 25, 26, 27). ce pornesc din centrul comunei. Tabla (sageata galbena) indica soseaua carosabila ce duce pe aici la Ghetarul de la Scarisoara (pīna la cabana sīnt cca 18 km).

Cheile Albacului (de la km 55 la km 59), reprezinta portiunea cea mai spectaculoasa din valea Ariesului, datorita cheilor de calcar prin care trece soseaua.

Comuna Albac (km 60; alt. 635 m) este situata la confluenta vailor Albacului si Ariesului Mare. Aici, la km 604-900, īncepe soseaua Albac-Huedin, care limiteaza la est Muntii Bihor. soseaua nationala Lunca-Turda urmeaza īn continuare valea Ariesului Mare care, la satul Mihoesti (km 73f 200), se uneste cu Ariesul Mic, ce vine dinspre sud.

Ariesul Mic este urmat de soseaua judeteana asfaltata pe care sīnt de semnalat: biserica de lemn din Ponorel (monument istoric), Dealul cu Melci de la Vidra (monument al naturii) si casa memoriala Avram Iancu din comuna cu acelasi nume; din aceasta sosea urca drumul cel mai scurt catre muntele Gaina (tr. nr. 45, varianta d). soseaua urca apoi īn cumpana de ape dintre Aries si Crisul Alb, de unde se desface un drum carosabil spre dreapta (nord-vest) ce duce tot la muntele Gaina (vezi tr. nr. 45, varianta e) si coboara apoi la Baia de Cris īn DN 76 Oradea-Deva.

La 17 km de Albac se gaseste orasul Cīmpeni, folosit adesea ca punct de plecare pentru vizitarea obiectivelor turistice din partea de sud a Muntilor Bihor. La Cīmpeni se ajunge din:

Turda, pe soseaua asfaltata ce urmeaza valea Ariesului 77 km (curse IŢA directe Cluj-Turda-Cīmpeni- Abrud); cu trenul C.F.R, pa linie īngusta ("mocanita"), care pleaca din gara Turda (īntre garile Turda si Cīmpia Turzii, prin care trec trenurile Bucuresti-Cluj, circula autobuze si trenuri de legatura);

Alba Iulia, 66 km (cu IŢA) pe valea Ampoiului si valea Abrudului, prin Zlatna si Abrud.

Artera estica este formata de soseaua judeteana Albac-Huedin (D.j. 761 B), Iungade75 km. Important drum turistic care traverseaza Muntii Apuseni chiar prin mijlocul lor, ofera peisaje frumoase si variate si are ramificatii ce duc la trei din cabanele muntilor Bihor si Vladeasa: Scarisoara, Padis si Vladeasa.

De la Albac soseaua urmareste īn amonte valea Albacului pīna īn comuna Horia (fosta Arada) (km 68, dinspre Huedin), de unde īncepe sa urce īn serpentine largi dealul Matisesti. Peisajul este īncīntator, cu case motesti ale catunului cu acelasi nume, aninate pe panta, īnconjurate de livezi si pīlcuri de mesteceni. Mai sus īncepe padurea de conifere si drumul ajunge īn cumpana de ape dintre bazinul Ariesului si cel al Somesului Cald, īn punctul numit Ursoaia.

saua Ursoaia (km 54; alt. 1320 m) este punctul īn care se desface spre stīnga (vest) drumul turistic carosabil ce duce la cabana Scarisoara (vezi tr. nr. 28).

Din sa drumul regional coboara prin poieni frumoase. cu pīlcuri de molizi, īn valea Apa Calda pe care o urmeaza īn aval. Īn satul Poiana Horea (la km 434-500) se desface la stīnga o sosea forestiera ce suie pe valea Belis si care se īntīlneste cu soseaua de pe valea Calineasa. Din ea se poate urca pentru a se ajunge īn sesul Calineasa la tr. nr. 24 (Padis - Scarisoara).

Īn continuare, soseaua coboara pe valea principala, numita acum valea Belis. Īn comuna Belis la km 31, se desface la dreapta o sosea care trece īn bazinul Somesului Rece, coborīnd apoi īn comuna Gilau la DN 1 (17 km de Cluj).

La Belis sīnt īn curs mari lucrari de constructie a hidrocentralei de pe Somes.

De la Belis soseaua, īn curs de asfaltare, traverseaza valea Somesului Cald, urca vīrtos si trece cumpana de ape spre bazinul Crisul Repede, strabatīnd platoul extrem de frumos, cu pajisti, pīlcuri de molizi, si casele rasfirate ale satului Risca de Sus. Drumul coboara apoi pe valea Calatele, trece prin comuna cu acelasi nume si ajunge īn comuna Calata.

Comuna Calata (km 10+500; alt. 610 m) este locul īn care se desface spre vest soseaua ce duce la cabana Padis, indicata de o sageata galbena: "17 km Rachitele, 5 km Margau". Pīna īn comuna Margau soseaua este neīntretinuta apoi devine foarte buna. Din comuna Rachitele urca cumpana de ape spre bazinul Somesului Cald, pe care o trece prin pasul Prislop (alt. 1240 m) si coboara īn valea Firei. soseaua o urmeaza pe aceasta aval, apoi, trecīnd peste un bot de deal, ajunge īn valea Somesului Cald. Larga, cu poieni smaltuite de flori si strajuite de paduri dese de molizi, valea Somesului ofera pe aceasta portiune una din cele mai īncīntatoare privelisti. Drumul urmareste amonte malul stīng al Somesului, trece pe līnga un lac de baraj (Hait) si traverseaza rīul la Ic Ponor.

Ic Ponor (km 39 de la Calata; alt. 1034 m) este situat la confluenta vaii Batrīna cu valea Somesului Cald. Aici se gasesc cabane ale exploatarii forestiere (posibilitati de īnnoptare si de aprovizionare); drumul se bifurca: o ramura urmareste valea Somesului, alta, valea Batrīna.

Ramura de pe valea Somesului se īndreapta la dreapta, spre vest, lasīnd o ramificatie ce urca pe pīrīul Ponor, pīna la un punct de exploatare forestiera. La 400 m amonte de gura Ponorului se gaseste gura vaii Alunul Mic, pe care o urmeaza tr. nr. 11. Drumul principal urmareste īn continuare, amonte, valea Somesului pīna la capatul aval al cheilor Somesului (total 8,2 km de la le. Ponor). La 100 m de capatul soselei, tr. nr. 17 (circuitul Izvoarelor Somesului Cald) traverseaza valea.

Ramura de pe valea Batrīna se īndreapta de la Ic Ponor spre sud si la 2 km se bifurca: ramura din stīnga (est) urca amonte pe valea Calineasa, oferind posibilitatea de a atinge tr. nr. 24 (Padis-Scarisoara) īn poiana Calineasa. soseaua coboara apoi la Poiana Horea ajungīnd īn soseaua judeteana 761 B pīna la cabana Padis. Ramura din dreapta (vest) urmareste amonte valea Izbucului (īnsotita de semnele tr. nr. 11).

Zamsīncrai (km 6; alt. 600 m). La 4 km de comuna Calata, spre Huedin (pe soseaua judeteana Albac-Huedin), se gaseste comuna Zamsīncrai, de unde se desface drumul spre cabana Vladeasa (sageata galbena: "Sacueu 7 km, cabana Vladeasa 20 km, Alunis 3 km") ce trece prin satul Alunis si comuna Sacueu si ajunge īn satul Rogojel (alt. 1000 m). De aici pīna la cabana nu se poate urca decīt cu masini cu tractiune puternica (Zamsīncrai-Rogojel; 15 km, Rogojel-cabana Vladeasa: 5 km).

Huedin (alt. 535 m) este situat pe DN 1, km 531, la 50 km de Cluj. Resedinta de judet (hotel, restaurant, gara, pe linia Cluj-Oradea), nu poate fi folosit direct ca punct de plecare spre munte, ci doar ca punct de trecere. De aici pornesc curse IŢA spre Belis, Rachitele si Sacueu.

CABANE sI ADĂPOSTURI. Fata de suprafata mare a muntilor Bihor si Vladeasa si mai ales fata de numarul considerabil de obiective turistice pe care le adapostesc, cabanele ca si capacitatea lor sīnt insuficiente. Īn momentul de fata, īn masivul Vladeasa sīnt trei cabane (Valea Draganului, Vladeasa si Stīna de Vale), iar īn Bihor doua (Padis si Scarisoara), la care trebuie sa mai adaugam o cabana din marginea de vest a muntilor, Meziad.

Complexul turistic Valea Draganului (alt. 550 m), este situat īn valea Draganului, la 7 km de confluenta cu Crisul Repede, avīnd trei vile cu o capacitate totala de 44 locuri, camere cu 2-9 paturi, bufet si cantina-restaurant īn sezonul de vara, apa de izvor.

Complexul este accesibil din DN 1, din care la km 549+900 (aval de comuna Poieni) se desface soseaua paralela cu valea Draganului; pīna la cabana sīnt 7 km. De la statia C.F.R. Poieni (pe linia Cluj-Oradea) cu trenul forestier sīnt 7 km pīna la statia Tranis.

Cabanele sīnt folosite mai ales pentru excursiile de sfīrsit de saptamīna organizate din Cluj, Huedin si Oradea sau ca punct de plecare pentru cabana Vladeasa (cu trenul forestier 18 km si tr. nr. 9) sau pentru cabana Stīna de Vale (cu trenul forestier 18 km, drum nemarcat pe valea Draganului 8 km, apoi tr. nr. 5).

Īn general acest complex turistic, prea periferic, nu prezinta interes pentru turistii care vor sa parcurga traseele de munte.

Cabana Vladeasa, situata pe versantul estic al muntelui Vladeasa, īn poiana Frīnturi, la 1430 m alt., are o capacitate de 34 locuri, īn camere de 2-16 paturi, bufet si apa de izvor.

Cabana este accesibila pe traseele nr. 8 si 9, sau cu autovehicule cu tractiune puternica pe soseaua Huedin -Zamsīncrai-Alunis-Sacueu-Rogojel-cabana (total 26 km). Ea este folosita pentru excursii de sfīrsit de saptamīna, organizate din Cluj si Huedin, si ca punct de plecare pentru vizitarea masivului Vladeasa (tr. nr. 10) si a muntilor Bihor (tr. nr. 11, cu legatura spre cabana Padis).

Cabana Stīna de Vale este situata la obīrsia vaii Iadului (alt. 1102 m), are o capacitate de 104 locuri (doua cladiri), īn camere de 2-15 paturi, bufet permanent si restaurant īn sezonul de vara, apa curenta, lumina electrica, oficiu postal si telefon. Cele doua cladiri sīnt situate īn statiunea climaterica cu acelasi nume, ce cuprinde mai multe corpuri de cladiri, īn care se gasesc case de odihna, cantina, barul, clubul, sala de spectacole. Statiunea are si un magazin alimentar.

Cabana este accesibila din DN 1 (km 565), din care īn comuna Bucea se ramifica soseaua forestiera ce urca pe Valea Iadului pīna la Stīna de Vale (49 km), pe o sosea bine īntre, tinuta. Cei ce vin cu trenul vor coborī la halta C.F.R, Stīna de Vale de pe linia Cluj-Oradea.

O a doua sosea urca din depresiunea Beius. Prin Beius trece 1 inia C. F.R. Oradea-Vascau si DN 76(Oradea-Deva). Din oras o sosea īn curs de modernizare (11 km) duce pīna īn comuna Budureasa, de unde, īn continuare, se ajunge la Stīna de Vale (14 km, serpentine si pante mari).

Cabana este folosita pentru excursii īn īmprejurimi (tr. nr. 3, 4, 5, 6, 13), pentru vizitarea pesterii Meziad (tr. nr. 1, 2) si ca punct de plecare spre muntii Bihor (tr. nr. 7 la cabana Padis).

Cabana Meziad este situata la limita dintre zona muntoasa si depresiunea Beius, pe valea Pesterii (afluent pe dreapta al vaii Meziadului), la 470 m alt. locuri, bufet si apa de izvor. Cabana este accesibila din Beius, pe sosea asfaltata pīna īn comuna Remetea (19 km), apoi pe drumul comunal Remetea-comuna Meziad (6 km) si, īn continuare, pe drum carosabil slab īntretinut pīna la cabana (6 km). Zilnic circula curse IŢA pīna la Remetea si īn zilele de lucru, curse pentru muncitori pīna īn comuna Meziad.

Situata la 600 m de intrarea īn marea pestera Meziad, este folosita de vizitatorii pesterii mai ales pentru excursiile de sfīrsit de saptamīna organizate din Beius si Oradea, fiind de asemenea un punct de plecare spre Stīna de Vale (tr. nr. 1 si 3).

Cabana Padis este situata īn partea de est a platoului Padis, īn apropierea vīrfului Biserica Motului, la 1280 m alt. Are o capacitate de 34 locuri, īn camere de 2-5 locuri si posibilitati de cazare la tabara BTT care functioneaza īn lunile de vara. Cabana are apa de izvor, bufet tn sezonul de vara, cantinā-restaurant numai pentru grupurile de turisti veniti prin oficiile de turism.

Cabana este accesibila din soseaua Huedin-Albac, din care la Calata (10 km de Huedin) se desface soseaua ce merge prin Margau la Rachitele (17 km) si se continua cu drumul forestier la Ic Ponor - calea Izbucului (cabana: 32 km).

La cabana se poate ajunge si dinspre depresiunea Beius, de la Sudrigiu (statie C.F.R. pe linia Oradea-Vascau si D.N. 76 Oradea-Deva), pe soseaua partial asfaltata pīna īn comuna Pietroasa (12 km), apoi pe soseaua forestiera pe la Piatra Bulzului-Balaleasa la Padis. soseaua propriu-zisa este construita pīna īn depresiunea Padis dar de la capatul soselei pīna la cabana exista o legatura mai putin buna (2 km) dar carosabila.

La cabana Padis se ajunge si dinspre sud din DN 75 de la Baita pe tr. nr. 23 si de la Arieseni pe tr. nr. 22 (din care 6 km pe sosea forestiera).

Cabana Padis constituie nodul turistic al muntilor Bihor. Ea este folosita ca baza pentru vizitarea obiectivelor din partea nordica a muntilor Bihor (tr. nr. 12,17,18,19,20 partial 22, partial 23,37, 39, 21) si are legaturi cu cabana Stīna de Vale (tr. nr. 7), cu cabana Vladeasa (tr. nr. 11) si cu cabana Scarisoara (tr. nr. 24).

Datorita afluentei tot mai mari a turistilor īn Muntii Bihor, cabana Padis a devenit cu totul insuficienta impunīndu-se ridicarea aici a unui complex turistic.

Cabana Scarisoara este situata īn partea de sud-est a platoului cu acelasi nume, la 1108 m alt., are o capacitate de 27 locuri, īn camere cu 3-10 paturi, si 30 locuri la priciuri, bufet. Izvorul fiind situat la distanta de cabana si avīnd un debit mic, este o lipsa acuta de apa.

Cabana este accesibila din drumul judetean Huedin- Albac, din care la Ursoaia (21 km nord de Albac) īncepe drumul turistic carosabil ce duce la Scarisoara (13 km), precum si din valea Ariesului, de unde din comuna Gīrda (DN 75) se desface soseaua forestiera care urca pe valea Ordīncusa la cabana (18 km). Din Gīrda pornesc si traseele nr. 25, 26 si 27, iar de la Arieseni tr. nr. 30.

Cabana Scarisoara este folosita ca baza pentru vizitarea Ghetarului de la Scarisoara (tr. nr. 29), a altor obiective din regiune (tr. nr. 26, 40, 41), precum si ca punct de plecare spre Padis (tr. nr. 24) si spre Muntii Gilau (tr. nr. 28).

Ca si cabana Padis, cabana Scarisoara are o capacitate cu totul insuficienta, fapt pentru care se proiecteaza si aici dezvoltarea unui centru turistic.

Numarul redus al cabanelor din muntii Bihor si Vladeasa face ca pe unele trasee distantele īntre cabane sa fie prea mari pentru parcurgerea lor comoda īntr-o singura zi. Daca la aceasta se adauga intemperiile sau faptul ca vizitarea pe parcurs a unor obiective turistice poate depasi timpul prevazut, prezenta pe traseu a unor adaposturi este mai mult decīt necesara. Din pacate īnsa īn muntii Bihor si Vladeasa nu exista adaposturi speciale destinate turistilor, ci doar īn cīteva puncte adaposturi ocazionale ce pot fi folosite de catre acestia. Ele sīnt de cele mai multe ori mici case neamenajate (au doar priciuri de lemn si soba), locuite de tarani doar īn timpul sezonului de cosit; altele sīnt cabane ale taietorilor de lemn (locuite permanent) sau stīne. Īn descrierea traseelor adaposturile vor fi indicate pe parcurs, cu exceptia stīnelor care se muta de la un an la altul. La nevoie, grupurile mici de turisti (2-4 persoane) gasesc adesea adapost si la cantoanele silvice si pastorale.

MARCAJE. Ca īn cazul tuturor masivelor muntoase din tara cu trasee turistice marcate, si īn muntii Bihor si Vladeasa traseele urmaresc de cele mai multe ori cursuri de apa sau creste principale. Īn aceste cazuri orientarea īn principiu nu este prea dificila. Īn zonele carstice īnsa traseele sīnt mai greu de urmarit, īntrucīt nu exista vai bine profilate sau muchii clare, relieful fiind īn general haotic, fara linii directoare pregnante. De aceea traseele schimba des directia, ocolind doline si tancuri, trecīnd dintr-o vale īnchisa īn alta sau strecurīndu-se pe sub pereti de calcar. Marcajele sīnt īn aceste cazuri absolut necesare si trebuie urmarite cu multa atentie. Īn nici un caz ele nu vor fi pierdute din vedere caci orice abatere de la traseu poate duce la rataciri. Recomandam de asemenea sa se evite circulatia īn timpul noptii si consideram indicata folosirea unei busole.

Relieful specific pe care īl prezinta regiunile carstice a impus trasarea īntr-un mod aparte a traseelor turistice. De obicei acestea sīnt poteci pastorale, poteci ce duc la locuri de fīneata sau poteci ale taietorilor de padure. Īn zonele carstice īnsa, unde nu drumul īn sine si privelistile pe care le ofera constituie atractia, ci anumite obiective turistice precise (pesteri, izbucuri, ponoare etc.), a fost necesara taierea unor poteci speciale pīna la ele. Asa sīnt, de exemplu, circuitele Cetatilor Ponorului, ale izvoarelor vaii Galbene sau ale izvoarelor Somesului Cald, fara a mai enumera numeroasele derivatii din trasee.

Tot pentru ase putea atingesau parcurge anumite obiective turistice precise a fost necesara efectuarea anumitor amenajari, care constituie un alt specific al traseelor din Muntii Bihor (scari de lemn, punti, balcoane, cabluri etc.)

Varietatea obiectivelor turistice, multitudinea lor si mai ales relieful foarte complicat au facut necesara utilizarea īn muntii Bihor si Vladeasa a unui mare numar de marcaje. Conform normelor generale de marcare a traseelor turistice din tara noastra, si aici s-au utilizat combinatiile a trei culori cu patru semne. Culorile, aplicate pe fond alb, sīnt rosu, albastru si galben, iar semnele - banca, triunghi, cruce si punct. Īn principiu banda este utilizata pentru trasee de traversare a masivelor (de ex. banda rosie care merge de la Stīna de Vale prin Padis pīna la Baita sau banda albastra care merge de la satul Bologa peste masivul Vladeasa si muntii Bihor pīna la Scarisoara); triunghiul este folosit pentru drumurile de acces la cabane (de ex. Baita - cabana Padis, Arieseni - cabana Padis, Pietroasa - cabana Stīna de Vale) si uneori la trasee de traversare secundara (de ex. Stīna de Vale-Cripa-Cumpanatelu sau Pietroasa-Poiana Florilor - Arieseni); punctul se īntīlneste la traseele īn circuit (Circuitul Cetatilor Ponorului, al izvoarelor Somesului Cald sau al izvoarelor vaii Galbena); crucea este utilizata la traseele care duc la obiective turistice neprinse īn circuite (de ex. la pestera Onceasa sau 1 a avene le d in Lumea Pierduta). De la aceste reguli exista īnsa unele abateri datorate insuficientei semnelor sau nerespectarii lor de catre cei ce le-au marcat.

Datorita conditiilor specifice pe care le creeaza carstul īn muntii Bihor, spre deosebire de alte masive muntoase, s-au utilizat trei tipuri speciale de trasee si semne de marcaj; traseele īn circuit, semnele duble si cele de pestera.

Traseele īn circuit duc drumetul pe la mai multe obiective turistice, cu revenirea īn aceeasi zi la punctul deplecare. Ele sīnt de altfel cele mai interesante īntrucīt cuprind pe o distanta relativ scurta un numar mare de puncte interesante, printre care si obiectivele majore din acesti munti. Īnsemnate cu punct (cu exceptia circuitului vīrfului Custuri si al Vladesei), ele pot fi parcurse cu precadere.

Semnele de marcaj duble sīnt utilizate la derivatii din traseul normal pentru vizitarea unor obiective turistice (pesteri, puncte de priveliste etc.)situate īn apropiere. Derivatiile sīnt scurte si se termina la obiectivul respectiv; pentru revenirea la traseul normal ele se parcurg īn sens invers. Marcajele duble se executa prin dublarea semnului din care deviaza. Astfel, la un marcaj cu punct rosu pe fond alb se mai traseaza la exterior un cerc rosu. Semnul dublat sugereaza parcurgerea distantei de doua ori, odata pentru a ajunge la obiectiv si a doua oara pentru a reveni la traseul normal.

Semnele de pestera sīnt utilizate pentru derivatii ce cenduc la pesteri. Semnul respectiv este desenat pe fond alb īn culoarea traseului din care se desface. si aceste derivatii se parcurg dus-īntors, pornind din traseul de baza. Acest semn (care este de fapt semnul cartografic pentru pesteri) nu este utilizat peste tot, pe unele trasee derivati i le la pesteri fiind īnsemnate cu semn dublu.

Īn muntii Bihor si Vladeasa apar, mai ales īn zonele īmpadurite, o serie de semne care nu au nimic comun cu marcajele turistice. Mentionam īn special benzile rosii si albastre (neīncadrate īn alb), care delimiteaza perimetrele forestiere. Ele nu trebuie confundate cu marcajele turistice caci pot deruta turistii.

Exista de asemenea marcaje turistice vechi, dezafectate, care nu au fost sterse peste tot. Īn cele mai multe cazuri ele sīnt specificate īn descrierile de trasee, uneori fiind chiar utilizabile pe mici portiuni.

Marcajele din muntii Bihor si Vladeasa, ca de altfel īn toti muntii nostri, sīnt aplicate pe arbori, colti de stīnca, stīlpi metalici, case si borne de sosele. La rascruci de trasee exista stīlpi cu sageti indicatoare, iar īn preajma cabanelor pancarte cu traseele din zona respectiva. Majoritatea marcajelor sīnt deteriorate, urmarirea lor facīndu-se anevoie. Degradarea marcajelor se datoreaza taierilor de padure, cu care ocazie au fost doborīti si arborii ce purtau semnele de marcaj (de ex. pe tr. nr. 13 īntre saua Bohodei si Saritoarea Bohodei) sau pe tr. nr. 20 īn Lumea Pierduta. Alte degradari s-au produs prin īnlaturarea de pe arbori a semnelor de marcaj (de ex. pe tr. nr. 2, pe portiunea dintre cabana Meziad si vīrful Plopisului, sau petr. nr. 11, īntre saua. Īntre Munti si Nimoiasa). Īn zonele de gol alpin, unde sīnt utilizati mai ales stīlpii metalici, majoritatea acestora lipsesc (de ex. pe tr. nr. 24, pe portiunea dintre Padis si Calineasa). Foarte multi din stīlpii metalici sīnt dislocati iar īn majoritatea cazurilor sagetile de la rascruci sīnt ruginite si scrisul este indescifrabil. Este posibil ca unele din sagetile indicatoare mentionate īn text sa nu mai existe sau textul lor sa fie indescifrabil.

O mare lipsa o prezinta mai ales traseele marcate recent prezenta stīlpilor metalici fiind absolut necesara (de ex. tr. nr. 2, 11 si 32).

Īn total īn muntii Bihor si Vladeasa sīnt 32 de trasee marcate, din care 11 īn Vladeasa si 21 īn Bihor. Īn ghidul de fata traseele descrise corespund marcajelor, nefiind combinate trasee din semne diferite, care sa impuna turisti lor un anumit drum, acest lucru ramīnīnd la alegerea lor, īn functie de fortele si timpul ce-l au la dispozitie, (fig. 3)

Cu tot numarul mare de marcaje din muntii Bihor si Vladeasa, ele sīnt totusi insuficiente fata de numeroasele obiective turistice, interesante, dintre care multe sīnt īn afara traseelor marcate. De aceea ghidul cuprinde un capitol special īn care sīnt descrise cīteva trasee lipsite de marcaje dar cu obiective remarcabile.

IZVOARE. Pe traseele din muntii Bihor si Vladeasa repartitia izvoarelor, īn functie de substratul geologic si de relief, este neuniforma. Īn zonele necarstice, pe traseele de creasta izvoarele sīnt destul de rare (de ex. creasta masivului Vladeasa sau a Bihariei), de aceea aprovizionarea cu apa trebuie facuta īnainte de a se ajunge īn zona īnalta. Exista totusi si izvoare de altitudine (de ex. Fīntīna Rece de sub vīrful Cīrligati), care vor fi semnalate la locul potrivit.

Īn lungul traseelor de pe vale, apa nu constituie o problema, caci īn afara rīurilor respective sīnt numeroase izvoare si ape afluente. Pe astfel de trasee nu s-au indicat posibilitatile de aprovizionare cu apa.

Un caz special si foarte frecvent īl prezinta īn Muntii Bihor zonele carstice, īn general lipsite de apa. Pe platouri apa lipseste si doar ca o exceptie se īntīlnesc izvoare la distante mari (2-3 ore de mers). Nici vaile nu au totdeauna apa, mai frecvente fiind vaile seci. Aprovizionarea cu apa se poate face īnsa din izbucurile situate īn chei, ele avīnd de cele mai multe ori un debit considerabil.

Īn descrierea traseelor se vor arata portiunile lipsite de apa, indicīndu-se izvoarele cele mai apropiate de pe traseu sau din apropierea acestuia. Uneori chiar pe marcaje se īntīlnesc tablite ce indica timpul si directia de mers pīna la cel mai apropiat izvor. Deseori, īn carst, turistii pot sa-si potoleasca setea cu apa rece si cristalina ce se gaseste īn fundul pesterilor.

TURISM DE IARNĂ. Relieful cu pante prelungi si zapezi abundente care acopera iarna muntii Bihor si Vladeasa creeaza conditii favorabile pentru schi. Desi nu exista pīrtii special amenajate, o serie de versanti īnclinati ofera posibilitatea practicarii schiului. Evident, schiul de pīrtie necesita prezenta īn apropierea a unei cabane. Din acest punct de vedere cabana Vladeasa ofera cele mai avantajoase conditii, datorita pantelor īnclinate ce coboara dinspre creasta Vladesei (400 m diferenta de nivel).

Al doilea loc īl ocupa cabana Stīna de Vale, care si iarna ofera conditii excelente de cazare. Aici pantele defrisate sīnt mai scurte si mai putin īnclinate decīt la cabana Vladeasa. Prin amenajarea unor pīrtii din vīrful Poieni pīna la Stīna de Vale (peste 400 m diferenta de nivel) statiunea s-ar putea dezvolta si mai mult ca centru pentru practicarea sporturi lor de iarna, cu atīt mai mult cu cīt expunerea nordica a pantei favorizeaza mentinerea zapezi pīna īn luna aprilie.

Padisul prezinta pīrtii prelungi, dar cu īnclinatie mica. Platformele carstice sīnt īnsa foarte propice pentru desfasurarea probelor de fond, si o data cu dezvoltarea unui complex turistic cu posibilitati de cazare si īn sezonul de iarna, Padisul vaputeadeveni un loc de desfasurare a competitiilor de schi-fond.

Īn afara schiului de pīrtie, muntii Bihor si Vladeasa ofera mai ales posibilitati de practicare a turismului de iarna. Pantele domoale, lipsa avalanselor si zapada persistenta, cīt si peisajele inedite, sīnt menite sa atraga din ce īn ce mai multi turisti. Pentru acestia, la caracterizarea traseelor s-a facut mentiunea daca sīnt accesibile sau nu iarna, ceea ce presupune bineīnteles utilizarea schiurilor.

ALPINISM. Muntii Bihor reprezinta un teren īnca neexplorat de alpinisti. Existenta numerosilor pereti de calcar, mai ales īn chei, creeaza posibilitati de practicare aici a alpinismului tehnic. Din acest punct de vedere sīnt de mentionat patru zone.

Īn zona de izvoare a vaii Bulzului se gasesc peretii din Piatra.Boghii, cu diferente de nivel de circa 300 m, precum si cīteva muchii situate īntre valea Oselul, valea Boghii si valea Rea, cu diferente de nivel mai mici.

Īn zona de izvoare a vaii Galbena (aval de izbuc) peretii canionului au diferente de nivel de 150-200 m, cu portiuni verticale, īntrerupte īnsa de brīne. Valea Seaca, cu saritori mari īn portiunea ei superioara, ar trebui cercetata pentru a se vedea daca nu ofera posibilitati de stabilire a unor trasee.

La Cetatile Ponorului, peretii verticali ai dolinei a II-a si a III-a, cu peste 100 m diferenta la nivel, ar putea fi interesanti, desi pe unele locuri au brīne de iarba.

Cheile Somesului Cald cuprind numerosi pereti de calcar, izolati unii de altii, ce ating si 100 m diferenta de nivel si care ar trebui cercetati pentru a se stabili posibilitatile de escaladare.

TURISM sI ALPINISM SUBTERAN. Atractia deosebita a muntilor Bihor o constituie pesterile, care prezinta o gama foarte larga de aspecte si tipuri, fiind totodata foarte variate ca accesibilitate. Se pot distinge astfel pesterile uscate, pesterile cu apa si avenele.

Majoritatea pesterilor uscate sīnt usor accesibile, putīnd fi vizitate de orice turist īnarmat cu o lanterna sau, preferabil, cu o lampa de carbid. Dintre acestea, pe traseele marcate si la care duc derivatii, sīnt urmatoarele: pestera Meziad (tr. nr. 1 si 2), pestera de la Alun (tr. nr. 11), pestera Onceasa (tr. nr. 12). pestera de la Vīrseci (tr. nr. 15), pesterile de la izvoarele Somesului Cald (tr. nr. 17), pestera sura Boghii tr. nr. 21), pestera Focul Viu (tr. nr. 19 si 23), pestera Poarta lui Ionel (tr. nr. 27), Ghetarul Scarisoara (tr. nr. 29), unele pesteri din valea Sighistel (tr. nr. 32). Pe traseele nemarcate sīnt de mentionat pesterile (descrise īn ghid): pestera Ferice (tr. nr. 35), pestera Fīnate (tr. nr. 36), Ghetarul de la Barsa (tr. nr. 39) si pestera de la Zgurasti (tr. nr. 41.)

Pesterile active, prin care curge un rīu subteran, sīnt mai greu de vizitat tocmai din cauza apei. Pe unele portiuni ele sīnt īnsa accesibile (fiind uneori chiar marcate si amenajate): Cetatea Radesei (tr. nr. 17), galeria amonte din Cetatile Ponorului (tr. nr. 18), tunelul din canionul Galbenei (tr. nr. 19) si Portile Bihorului (tr. nr. 31).

Īn afara pesterilor mentionate mai exista si altele, tot active, a caror vizitare necesita un echipament special (cizme si barci de cauciuc) si care nu sīnt recomandabile decīt cercetatorilor experimentati, īntre acestea amintim galeria aval din Cetatile Ponorului (tr. nr. 18) si pestera Coiba Mare (tr. nr. 40).

Īn sfīrsit, avenele si unele pesteri cu puturi verticale necesita un alt tip de echipament (scari flexibile, corzi, pitoane, casti de protectie) si sīnt accesibile numai alpinistilor avansati, specializati īn ascensiuni (mai bine zis "descensiuni") subterane. Dintre pesterile de acest tip, situate pe traseele marcate sau īn imediata lor apropiere, mentionam avenul Bortigul (tr. nr. 19), avenele din Lumea Pierduta (tr. nr. 20), pestera Caput (tr. nr. 22), Hoanca Mare din Grumazul Batrīnei (tr. nr. 24), etajul inferior al Ghetarului de la Scarisoara (tr. nr. 29) si avenul de la Dosul Muncelului (tr. nr. 32). Dintre traseele nemarcate prezentate īn ghid, īn aceasta categorie intra Pestera Neagra din Groapa de la Barsa (tr. nr. 39).

Īn afara de pesterile enumerate, mai sīnt īnca multe altele, pe care nu le-am mai amintit ele fiind de mai mica importanta, departate de orice traseu turistic, inaccesibile din punct de vedere tehnic (de ex. importantul aven din sesuri) sau a caror vizitare este interzisa deoarece sīnt rezervate cercetatorilor (de ex. pestera Pojarul Politei).

Īn general, vizitarea pesteri lor este o activitate ce atrage tot mai multi turisti, datorita peisajelor inedite si maretiei lumii subterane. Turismul subteran comporta īnsa unele riscuri si sfatuim insistent pe cei ce-l practica sa urmeze cu strictete recomandarile de mai jos:

turistii sa nu mearga niciodatasinguri īntr-o pestera, caci cel mai mic accident poate avea urmari grave;

īnainte de a intra īn pestera sa verifice mijlocul de iluminare. Lanternele cu baterii sīnt recomandabile numai pentru vizitele scurte, caci din cauza umezelii ele se descarca repede; preferabile sīnt lampile cu carbid. E bine ca pe līnga lanterna sau lampa, turistii sa aiba o lumīnare si mai multe cutii de chibrituri;

īn pesterile cu topografie complicata sa se mearga numai cu un ghid sau cunoscator al pesterii. Ratacirile pot avea consecinte grave (de exemplu Meziadul si pestera Magura din valea Sighistel);

īn pesterile active (cu rīuri subterane) sa nu se mearga pe timp de ploaie sau īn preajma furtunilor caci viiturile care survin cu mare viteza sīnt foarte periculoase;

sa nu se distruga concretiunile din pesteri; ele sīnt opere pe care natura le-a realizat cu truda a zeci de mii de ani. Este interzis vizitatorilor sa se iscaleasca pe peretii pesterilor caci eternitatea va pastra, acoperindu-le de rusine, numele celor ce nu respecta natura si pe semenilor.

1. Piatra Bulzului (Valea Iadului) - Pestera Meziad - Comuna Meziad

Marcaj: triunghi albastru Durata: cca. 5 ore Distanta: 16 km (figura: 4,5) Caracteristica traseului: drum de acces la pestera si cabana Meziad din soseaua Bucea-Stīna de Vale. Drum de creasta, usor, accesibil vara si iarna. Posibilitati de acces: din soseaua nationala Cluj-Oradea se ramifica spre sud (din localitatea Bucea) soseaua Bucea-Stīna de Vale, care urmareste Valea Iadului. De la halta C.F.R. Stīna de Vale (de pe linia Cluj-Oradea) se urmeaza aceeasi sosea. La cca. 8 km amonte de comuna Remeti soseaua urca īn versantul stīng pentru a evita barajul de pe Valea Iadului. Dupa ce trecem de hotelul turistic (acum īn constructie), drumul, suspendat īn versant, face serpentine adīnci pe afluentii de pedreapta ai Vaii Iadului (Valea Calului si Valea Lupului). soseaua coboara apoi spre valea principala lasīnd īn stīnga drumul forestier al vaii Gugu, chiar īn dreptul unde se termina lacul de acumulare. Īn primavara anului 1974 barajul nu era terminat si cuveta lacului nu era umpluta.

Descrierea traseului. Traseul īncepe din partea vestica a lacului de acumulare de la Piatra Bulzului, la cca. 30 km deBuceasi Ia1 km aval de coada lacului, īn versantul stīng. Marcajul īnsoteste la īnceput pīrīul Vīlcei (cu sosea forestiera), apoi urca tot mai accentuat pīna īntr-o poiana situata pe muchie. Diferenta de nivel de 250 m se parcurge īn cca o ora si jumatate. Din poiana se deschide o larga vedere asupra Vaii Iadului. Īn continuare urmam creasta la stīnga prin padure spre vīrful Stogu; curīnd īn dreapta spre nord se vad peretii de calcar ai vaii Sohodol. Poteca noastra coboara lin si ajunge la o poiana īn care se afla o coliba, adapost pe vreme rea. Dincolo de aceasta poiana poteca se transforma treptat īn drum de care. Dupa 25 min, de la coliba intram īntr-o alta poiana ce se largeste mult īn dreapta. Drumul de care continua pe muche īn timp ce traseul nostru, lipsit de poteca, coboara brusc la dreapta prin poiana. La marginea padurii, jos, vom fi atenti sa reperam marcajul figurat pe copaci. Ajungem astfel īn firul vaii Pestera care se urmeaza aval prin poieni apoi prin padure, strabatīnd cheile īnguste taiate īn calcare. Curīnd īn versantul drept, deasupra unui grohotis, se deschide bolta enorma a intrarii īn pestera Meziad.

Pestera īnsumeaza 3464 m de galerii dispuse pe mai multe etaje. Din cauza topografiei complicate recomandam ca vizitarea ei sa se faca īn compania ghidului autorizat care se afla la cabana. De la pestera mergem aval urmīnd valea, la īnceput lipsita de apa, si dupa cca 10 min. ajungem īn frumoasa poiana care gazduieste cabana Meziad. De la cabana marcajul strabate cheile sapate īn calcare si īnsoteste drumul carosabil pīna īn. centrul comunei Meziad. Din comuna se ajunge prin Remetea, dupa 31 km pe soseaua modernizata, la Beius.

2. Cabana Meziad - Cabana Stīna de Vale

Marcaj: triunghi albastru Durata: 6-7 ore Distanta: 22-23 km (figura: 4) Caracteristica traseului: traseu de legatura īntre cabanele Meziad si Stīna de Vale. Drum de creasta obositor, accesibil vara si iarna. Īn perioadele secetoase, lipsit partial de apa. Traseul nu ofera turistilor puncte speciale de atractie (cu exceptia perspectivei ce se deschide de la sud de vīrful Piatra Tisei spre bazinul Beius si Muntii Codru- Moma).

Descrierea traseului. De la cabana Meziad urcam pe primul vīlcel sec situat imediat amonte de cabana, īn versantul stīng al vaii Pesterii. La obīrsia acestui vīlcel cotim la dreapta si iesim din padure pe o muchie. Traversam un mic platou carstic pe care lipsesc semnele de marcaj si ajungem la obīrsia unui vīlcel unde reapare marcajul. Traversam un drum de care si mergīnd spre sud pe platoul carstic īncepem sa coborīm spre fundul unei vai cu poieni - valea Sasa.

Urmarim aval aceasta vale, la īnceput pe un drum, apoi pe līnga firul apei, ne strecuram cu grija peste rupturile din portiunea īngusta din cheile sapate īn calcare. Curīnd sīntem la confluenta cu valea larga a Meziadului (cca o ora de la cabana).

Cotim la stīnga si urcam pe valea Meziadului īnsotiti de soseaua forestiera. Trecem de cantonul silvic si reperam cu atentie un vīlcel, afluent pe stīnga, pe care īl vom urma. Pīna īn acest punct se poate ajunge si cu masina īndreptīndu-ne din centrul comunei Meziad spre est pe soseaua forestiera care īnsoteste valea Meziadului.

Continuam urcusul pe o poteca situata īn versantul drept al vīlcelului, īn serpentine scurte, traversam un drum de caruta si ajungem la muchie. Aici urcam la dreapta pe drumul de creasta apoi coborīm usor pīna īntr-o sa cu izvor; de la cantonul silvic de pe valea Meziad pīna aici: cca o ora. Īn continuare urmarim creasta lasīnd la stīnga vīrful Plopisului si trecem printr-o poiana cu o casoaie (unde se poate īnnopta); parasim drumul principal ce merge la stīnga si cotim īmpreuna cu creasta spre sud, la dreapta. Depasim vīrful Balintei prin vest si ajungem īntr-o sa cu poiana. Aici drumul batut coboara la stīnga īn Valea Iadului. Urmam putin spre dreapta o poteca vaga ce intra īn padure si curīnd, īn urcus, ajungem pe vīrful Tisei (1057 m). Ne strecuram spre sud pe muchia foarte īngusta, printre stīncarii, pe portiunea cea mai frumoasa a acestui traseu. La dreapta sub noi se deschide perspectiva asupra obīrsiei vaii Binselului; din stīnga se aude zgomotoasa Vale a Iadului.

Continuam drumul spre sud peste vīrful Mermezei si coborīm prelung; īn dreapta noastra se observa o poiana, poiana Voivodeasa, īn care va trebui sa ajungem dupa un coborīs accentuat. Īn aceasta poiana lipsesc stīlpii de marcaj asa īncīt recomandam turistilor multa atentie īn orientare. Īn poiana parasim poteca urmata si mergem spre dreapta pe loc plat fara marcaj. Dupa 400 m ajungem la un drum care ne conduce spre sud-sud est (la stīnga), la īnceput prin poiana apoi prin padure, īn fine cu semne de marcaj figurate pe copaci. Urcam usor Dealul lui Ilie pīna la gol, ne īndreptam spre stīnga si dupa ce trecem printr-o padure iesim din nou la gol. Trecem astfel de Dealul Mare (1210 m) si ajungem īn saua Baita īn soseaua care face legatura īntre Stīna de Vale si Beius. Aici īntīlnim marcajul punct albastru (tr. nr. 3); un stīlp indica la stīnga "spre Saritoarea Iedutului - 2 ore". Pentru a ajunge la Stīna de Vale urmam soseaua spre stīnga, ne racordam cu marcajul cruce galbena care vine din dreapta si dupa aproape 2 km sīntem īn fata cabanei.

3. Circuitul Saritoarea Iedutului

Marcaj: punct albastru Durata: 9 ore Distanta: 14 km (figura: 4) Caracteristica traseului: poteca marcata conduce turistul la izvoarele vaii Iedutului si de aici la salbateca Saritoare a Iedutului; drum usor, accesibil īn tot timpul anului; circuitul porneste din Stīna de Vale si se īntoarce pe la izvoarele Vaii Iadului īn acelasi loc.

Descrierea traseului. De la Stīna de Vale urmam soseaua ce duce spre Beius, marcata cu trei semne turistice (triunghi albastru, cruce galbena si punct albastru). Dupa 25 min. de urcus lin pe soseaua taiata printr-o padure de molizi, ajungem īntr-o sa unde se desface la stīnga drumul ce urmeaza circuitul Custuri (tr. nr. 4). Continuīnd pe sosea ajungem īn saua Baita unde un stīlp ne indica la dreapta parasirea drumului carosabil si urmarirea īn continuare a circuitului. Īn fata noastra se deschide larga obīrsia vaii Iedutului, plata si plina de turbarii. Traversam aceasta vale pentru a iesi īn versantul ei stīng, trecem pe līnga un grajd si īncepem sa coborīm pe un drum de caruta ce taie versantul vestic. Treptat strabatem poieni minunate marginite de molizi īnalti si ajungem īntr-o poienita cu o cabana pentru taietorii de lemne. Din sosea pīna aici cca 30 min. Din acest punct coborīnd pronuntat la dreapta, poteca se apropie tot mai mult de firul vaii Iedutului, al carei zgomot se aude tot mai tare; curīnd ajungem la apa limpede a vaii pīna la care am facut 15 min. de la cabana muncitorilor forestieri. Traversam valea si īn urcus continuu prin versantul drept trecem pe līnga aparatele unei mici statii meteorologice, plasata īntr-o poiana. Pe o poteca īngusta de padure coborīm lin pe versant, īn timp ce din stīnga, din fundul vaii se ridica tot mai puternic vuietul apei ce cade īn cascade peste stīncile constituite din lavele vechilor vulcani acum īncremeniti. Este Saritoarea Iedutului unde vom ajunge dupa o coborīre prelunga pe un grohotis īnca nestabilizat. Cascada este constituita din cīteva trepte spalate īn permanenta de ape, trepte care totalizeaza cca 15 m īnaltime. La baza cascadei racoarea padurii īnsotite de umezeala unei pīnze difuze de particule de apa reconforteaza turistul dupa drumul parcurs. Ne īntoarcem la traseu si imediat la stīnga, pe o derivatie a marcajului, urcam pe un pinten de stīnca, deasupra unei rupturi de unde se poate admira īn īntregime Saritoarea Iedutului. De aici urmam o muchie care ne conduce īn cca 10 min. de coborīre la soseaua Bucea-Stīna de Vale, putin mai sus de confluenta Vaii Iedutului cu Valea Iadului.

Īn continuare urcam lin la dreapta, īn amonte, pe soseaua bine īntretinuta care īnsoteste Valea Iadului. Dupa 10 min. Īn stīnga noastra apar cascadele de la Valul Miresei, īnsiruite pe un afluent ce vine din versantul nordic. soseaua ne conduce prin fata unui canton silvic, apoi ajunge la o confluenta unde se bifurca: la stīnga drumul de exploatare forestiera a zonei de Ia nord de Aria Vulturilor, la dreapta soseaua care urca spre sud, spre Stīna de Vale. Ne aflam la jumatatea drumului de parcurs pe sosea. Drumul spre Stīna strabate minunatele pajisti si paduri de la izvoarele Vaii Iadului. Curīnd trecem pe līnga vechea uzina electrica si sosim īn larga poiana ā Stīnei de Vale, presarata cu pīlcuri de molizi. De la Saritoarea Iedutului pīna aici cca 1¾ ora.

4. Circuitul vīrfului Custuri

Marcaj: cruce galbena Durata: 4 ore Distanta: 13 km Caracteristica traseului: drum de recunoastere a īmprejurimilor Stīnei de Vale cu privelisti spre bazinul Beius si muntii Codru. Traseu usor, accesibil vara si iarna; plecare si sosire la Stīna ce Vale.

Descrierea traseului. Partea īntīi a traseului poate fi parcursa pe doua variante: pe soseaua Stīna de Vale-Beius sau pe asa numita Promenada.

a)      Prima varianta, care urmareste soseaua, ne cuce spre vest cca 500 m unde soseaua se bifurca. Lasam īn dreapta ramura ce coboara pe Valea Iadului si urcam usor pe cea care se īndreapta spre Beius. soseaua cīstiga īn īnaltime treptat, strabate padurea īnalta de molizi, lasa īn dreapta o zona de turbarie cu multe izvoare si dupa 30 min. de la plecare ajunge īntr-o sa unde spre stīnga se desparte drumul marcat cu cruce galbena.

b)      A doua varianta pleaca tot din Stīna de Vale, se īndreapta spre sud, traverseaza soseaua si poiana din versantul opus cabanei urmīnd semnele cruce galbena ce trec pe la pepiniera (si nu pe cele ce merg pe la pastravarie pe care ne vom orienta la īntoarcerea din circuit). Poteca strabate o frumoasa padure timp de 15 min. apoi se orizontalizeaza urmīnd curba de nivel la dreapta, īn versantul nordic al muntelui Custuri. Toata aceasta portiune de traseu este cunoscuta sub denumirea de Promenada. Īn continuare semnele de marcaj ne conduc peste un pīrīias, prin padure de fag si molid, la o rariste de padure, apoi pe la o veche exploatare forestiera. Aici depasim un al doilea pīrīu dupa care urmīnd aceeasi curba de nivel, iesim, dupa 45 min, de la plecare, la soseaua Stīna de Vale-Beius unde ne racordam cu cealalta varianta.

De aici urmam o sosea secundara spre sud-est, la stīnga īn urcus lin pīna ce ajungem pe muchia care desparte bazinul Vaii Iadului, la nord, de cel al Vaii Mari (afluent al Crisului Negru), la sud. Drumul tine muchia strabatīnd paduri si cīteva poenite. Dupa 20 min. de la soseaua principala ne gasim īn apropierea unui promontoriu stīncos de unde se deschide o larga priveliste spre sud si sud-est. Īn departare, dincolo de depresiunea Beius, se profileaza culmile domoale ale muntilor Codru, iar mai la stīnga creasta masiva marcata de proeminenta vīrfului. Cucurbata. Īn fata noastra, dincolo de vaile salbatice care alcatuiesc tributarii Vaii Rea, peisajul este dominat de conul masiv al Magurei Ferice; mai departe spre sud-est se desfasoara panorama impresionanta a crestelor care formeaza terminatiile vestice ale Muntilor Bihor.

Īn continuare, pe creasta ocolim izvoarele pīrīului Sec; pentru a evita urcusul pe vīrful Custuri drumul urmareste clinele nordice ale acestui vīrf. Dupa depasirea lui marcajul ne readuce la creasta īn punctul Fīntīna Galbena apoi din nou ramīne pe versant pentru a evita un al doilea vīrf situat pe creasta din stīnga. Īn urcus usor iesim īn saua de deasupra Cīmpului Popii, la Fīntīnele, unde cīteva izvoare sīnt captate īn jgheaburi pentru adaparea animalelor. De aici drumul urca prin cīteva serpentine la gol pe muchia plata de sub vīrful Poieni unde īntīlneste traseul nr. 7 (banda rosie) si traseul nr. 13 (triunghi albastru) care vin din dreapta noastra. Jos, īn stīnga, cuibarita īntre paduri, se vede statiunea Stīna de Vale dincolo de care se profileaza creasta Aria Vulturilor-Muncei. De aici coborīm spre statiune condusi deceletrei semne, prin gol presarat cu molizi tineri, apoi dupa cīteva serpentine iesim la o muchie domoala cu poieni. Ocolim, prin dreapta un vīrf secundar avīnd īn permanenta dupa aceea tot spre dreapta izvoarele vaii Ciripa (Izvorul Cerbului) si īn fata privelistea asupra vīrfului Muncel. Reintram pe muchie īntr-o poiana prelunga, trecem pe līnga vechiul funicular pentru lemne si iesim īntr-o sa. De aici ne īndreptam spre stīnga prin padure, parasind creasta. Dupa ce trecem printr-o veche taietura de padure, acum plina de zmeuris, ne angajam īn coborīs de-a coasta prin padurea de fag. Trecem pe līnga un izvor dupa care poteca coboara pe linia de cea mai mare panta. Pīna la iesirea din padure, jos īn Valea Iadului, poteca este deteriorata din cauza fagaselor lasate de bustenii tīrīti de cai. La iesirea din padure drumul urmareste malul drept al vaii, pe care-l vom continua aval de līnga pastravarie pīna īn statiune. De la racordul marcajelor pīna aici cca 1 ora.

5. Cabana Stīna de Vale - Ciripa (Valea Draganului)

Marcaj: cruce albastra Durata: 2 ore Distanta: 6 km Caracteristica traseului: drum de legatura īntre Stīna de vale si valea Draganului, usor, accesibil īn tot timpul anului. Prin realizarea soselei forestiere de pe valea Draganului (īn constructie ultimul tronson Gura Zīrnei-Ciripa), traseul de fata realizeaza legatura īntre doua artere importante care strabat īn mare masura masivul muntos al Vladesei.

Descrierea traseului. Plecam de la cabana Stīna de Vale trecīnd pe līnga cantonul silvic si urmīnd īn amonte o vaiuga care dupa 10 min. de mers se bifurca. Urcam muchia dintre cele doua pīraie pe un drum bun care dupa 10 min. se desparte īn trei. Ne continuam traseul pe cel din mijloc care dupa īnca 5 min. se bifurca si el. Īl urmam pe cel din dreapta care merge la orizontala. Curīnd īncepem sa urcam costis, prelung, prin padure de fag (cca 20 min) pīna la un izvor cu banca, loc bun pentru odihna. De la izvor īn sus īncepe padurea de rasinoase prin care urcam pieptis pīna īntr-o poiana larga, orizontala. Este poiana Aria Vulturilor situata la cca 1300 m altitudine; aici un stīlp indicator cu sageti arata "spre cabana Stīna de Vale - 1 ora"; "Spre valea Draganului-1 ora". Mergem prin aceasta poiana orientati de un stīlp de marcaj si dupa un coborīs lin ajungem īn pīrīul Ariei care curge spre stīnga noastra. Zona īn care ne gasim este un vechi parchet plin de ierburi īnalte, greu de strabatut mai ales pe vreme umeda. Poteca īngusta ne suie pe un grohotis care īn partea lui superioara este fixat de molizi. Sus iesim īntr-o larga poiana plana; este poiana Munceilor.

Continuam drumul la orizontala prin gol, trecem peste un drum care coboara la stīnga noastra si curīnd ajungem la un stīlp a carui sageata indica "Spre valea Draganului - ½ ora". Din acest loc se deschide o admirabila priveliste dominata de cele doua vīrfuri ale muntelui Buteasa. Mai aproape privirea cuprinde īn īntregime bazinul superior al vaii Draganului delimitat de arcul muntos al crestei Buteasa-Stīnisoara - Britei-Cīrligati-Bohodei-Poieni.

De la stīlpul indicator mergem jumatate la dreapta īn coborīs usor prin gol, apoi prin padure cu poieni si prin padure compacta crescuta pe o panta accentuata. Dupa aproape ½ ora de coborīre trecem pe līnga o banca, dupa care poteca se īndreapta la stīnga, de-a coasta, apoi face un cot la dreapta si ne scoate īn firul vaii Draganului, la cantonul silvic Ciripa (cota 1064). La canton un stīlp de marcaj face legatura īntre traseul nostru si traseul nr. 6 (triunghi rosu), prin indicatia "Spre cascada Moara Dracului - vīrful Buteasa"; pentru cei ce vin de pe valea Draganului stīlpul indica sensul invers al traseului parcurs de noi, mentionīnd "Spre Stīna de Vale - 2 ore". Pentru turistii neavizati amintim ca zona vaii Draganului este populata de vipere.

6. Ciripa (Valea Draganului) - Vīrful Buteasa - saua Cumpanatelu

Marcaj: triunghi rosu Djrata: 6 ore Distanta: 12 km. Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea cascadei Moara Dracului si a cununii de munti care īnconjoara izvoarele vaii Draganului. Ofera privelisti cuprinzatoare asupra bazinului superior al vaii Draganului si al vaii Somesului Cald. Desi lung, recomandam acest traseu relativ usor, accesibil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la cantonul Ciripa ne īndreptam spre sud-est parasind valea Draganului si urcīnd pe un picior de munte destul de īnclinat. Panta scade treptat si poteca larga, vizibila, urca costis īn versantul sudic al muchiei, Dupa parcurgerea unei serpentine largi ajungem īntr-o poienita cu stīlp de marcaj, poienita situata chiar pe muchie la cota 1323 m. Se parcurge astfel o diferenta de nivel de cca 275 m īn 35 min.

Derivatia la Moara Dracului. Stīlpul cu sageata indica la stīnga derivatia la Moara Dracului. Pentru vizitarea acestei cascade parasim poiana urmīnd directia sagetii care ne angajeaza pe o potecuta prin padure. Cīteva poieni de pe stīnga noastra ne permit sa observam de la distanta salbatica regiune īn care este situata cascada Moara Dracului. De altfel un coborīs scurt ne va scoate īn firul acestei vai, īn malul ei stīng, īl urmam īn amonte cīteva minute apoi trecem apa peste bolovani īn versantul drept. Aici marcajul trebuie urmarit cu grija pe un urcus pieptis deoarece poteca este neclara. Dupa ce am obtinut īn acest fel o diferenta apreciabila fata de firul vaii, mergem de-a coasta printr-un grohotis cu blocuri mari pentru a ajunge din nou la cursul apei unde ni se dezvaluie frumoasa cascada Moara Dracului. Apa este strīnsa īntre pereti īntunecosi si umezi reusind sa scape la vale peste doua trepte ce totalizeaza o diferenta de 20 m. Īngustimea vaii si prezenta unor blocuri mari de stīnca creeaza un decor salbatic si impresionant.

Dupa vizitarea cascadei ne īntoarcem, īn cca 35 min., la poienita cu stīlp de marcaj. De aici urcam īn continuare pe muchie la gol alpin apoi la cantonul de la Gruiesu. Ne aflam īn zona de obīrsie a vaii Moara Dracului ale carei fire trebuie sa le traversam prin gol alpin sau prin raristi de padure. Iesim astfel definitiv la gol alpin prin care ajungem īntr-o sa larga, īntre vīrfurile Stīnisoara (la dreapta) si Buteasa (la stīnga). Un stīlp cu sageti indica "Spre valea Draganului" (īnapoi), "Spre vīrful Buteasa" (la stīnga); lipseste sageata spre Piatra Tīlharului.

Derivatia la vīrful Buteasa. Ghidati de stīlpi indicatori ne īndreptam la orizontala spre nord pe o poteca vaga. Lasam la stīnga vīrful secundar al Butesei mergīnd prin jnepenisuri, peste bolovani marcati cu semnele traseului. Un urcus ceva mai pronuntat si sīntem la vīrful principal al Butesei, de 1791 m, de unde se deschide o larga panorama asupra masivului Vladeasa. Spre est se poate observa caldarea Butesei marginita de pereti impresionanti; spre nord-est dincolo de valea Craciunului se ridica creasta principala a masivului Vladeasa care formeaza un S bine conturat de obīrsiile vaii Craciunului si vaii Seci; spre apus se deschide larga panorama asupra crestei Piatra Calului-Muncei-Poieni-Bohodei.

De la vīrful Buteasa ne īntoarcem pe acelasi drum īn saua cu indicator īn cca 30 min.

Din poenita cu stīlp indicator ne īndreptam prin pajisti alpine spre sud pe culmea plata care face legatura īntre vīrful Buteasa si Britei. Īn urcus usor lasam īn stīnga noastra vīrful Stīnisoara si iesim din nou īn muchie de unde se vede īn fata vīrful Britei. Aici cotim la stīnga īn coborīs, traversam cīteva pīrīiase si ajungem la Piatra Tīlharului. De la derivatia Buteasa pīna aici, 40 minute.

Situata pe creasta principala a masivului Vladeasa. Piatra Tīlharului (1630 m) este un bun reper pentru drumeti datorita proeminentelor stīncoase ce rup monotonia īntinselor pajisti alpine. Din departare cele doua grupuri de stīnci care constituie Piatra Tīlharului par a forma ruinele unei cetati. Īn acest loc s-a construit un refugiu alpin, necesar īntr-o zona de īngemanare a muntilor Bihor cu masivul Vladeasa, īntr-un punct de intersectie a doua trasee turistice lungi, care leaga cabanele Stīna de Vale, Vladeasa si Padis. Unul dintre indicatoare arata "Spre Padis" (prin poiana Onceasa); pentru cei ce vor sa ajunga la Padis cīt mai repede, recomandam continuarea drumului la Cumpanatelu si de acolo pe tr. nr. 7 la sud peste Piatra Arsa.

De la Piatra Tīlharului ne īndreptam spre vest lasīnd īn dreapta vīrful Britei dupa care coborīm usor īntr-o sa cu izvor. Trecem apoi peste platoul īnalt al Braiesei avīnd īn dreapta baliza Pietrei Graitoare. Derivatia pīna la acest vīrf este rasplatita de privelistea ce se deschide asupra peretilor care strajuiesc izvoarele vaii Alunului si poiana cu aspect de parc de la Onceasa. De la platoul Braiasa coborīm usor ½ ora pīna īntr-o sa unde īntīlnim tr. nr. 12 (cruce rosie). Un stīlp metalic indica traseele. Atentiune! semnul banda albastra nu corespunde unui marcaj ce trece prin acest punct ci arata legatura cu acest semn īn Piatra Tīlharului. De la stīlp ocolim prin dreapta un dīmb si ajungem īntr-o sa cu izvoare si ogase, apoi pe līnga o muchie domoala iesim īntr-o a doua sa dupa care un urcus lin si un usor coborīs ne scoate īn saua Cumpanatelu (1640 m). De la Piatra Tīlharului 1¼ ora.

Din saua Cumpanatelu putem sa ne īndreptam fie spre Padis (la stīnga), fie sa ne īntoarcem la Stīna de Vale (la dreapta), urmīnd acelasi marcaj, banda rosie (traseul nr. 7).

7. Cabana Stīna de Vale-Cabana Padis

Marcaj: banda rosie Durata: 5½-6 ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: Drum de legatura īntre Stīna de Vale si cabana Padis; permite accesul la circuitul Somesului Cald. Privelisti largi īntre vīrful Poieni si saua Cumpanatelu. Accesibil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la cabana Stīna de Vale se urmeaza malul drept al Vaii Iadului pe la pastravarie īn amonte.

Intram īn padure, trecem pe la un izvor si un urcus ceva mai accentuat ajungem laopoianacu un vechi funicular. Cotim la dreapta si dupa ce am trecut de Izvorul Cerbului, urcam prin poiana, apoi prin padure tīnara de molid pe panta din ce īn ce mai accentuata; o serpentina si ajungem pe muchia plata de sub vīrful Poieni. Dupa ½ ora de urcus un popas ne permite sa admiram statiunea Stīna de Vale cuibarita īntre paduri.

De aici ne despartim de semnul cruce galbena care o ia la dreapta spre creasta Custuri. Poteca noastra urmeaza clinele vestice ale vīrfului Poieni (1625 m), prin gol alpin; trecem pe līnga un izvor avīnd īn dreapta funduri le salbatice ale Vaii Reiesi īn fata rupturile Bohodeiului.Īn sauaBohodei ne despartim si de triunghiul albastru (tr. nr. 13) ce coboara la dreapta la Saritoarea Bohodei-Pietroasa.

Continuam pe un drum larg prin stīnga vīrfului, avīnd spre nord valea Draganului. Urcam astfel pīna aproape de creasta unde o scurta derivatie la dreapta ne deschide cuprinzatoarea priveliste asupra vestului muntilor Bihor si a bazinului Beius, dincolo de care se profileaza muntii Codru-Moma.

Drumul urmeaza partea nordica a crestei, coborīnd treptat pīna la Fīntīna Rece, izvor bogat ce alimenteaza firul principal al vaii Draganului. Dupa un scurt popas īncepem sa urcam lin, ca la orizontala sa iesim īntr-o sa abia schitata īn culmea tesita care constituie terminatia sudica a masivului Vladeasa. Sīntem īn saua Cumpanatelu, punct ce ne ofera o cuprinzatoare vedere asupra bazinului Somesului Cald acoperit de paduri batrīne de molid printre care se ivesc tancuri albe de stīnci; la dreapta noastra se deschide un abrupt salbatic, obīrsia Crisului Pietros; īn fatase desfasoara largile plaiuri ale platoului Padis. Īn sa un stīlp cu sageti arata directiile si durata traseului nostru (aici este jumatatea drumului), capatul tr. nr. 12 (cruce rosie) ce duce la pestera Onceasa si indicatia "Spre cabana Vladeasa - 7¾ ore" (triunghi rosu, tr. nr. 6); mentionam ca triunghiul rosu nu ajunge la cabana Vladeasa ci la Moara Dracului - valea Draganului. El face doar legatura, la Piatra Tīlharului, cu tr. nr. 11 (banda albastra) care ne conduce la cabana amintita.

Din sa coborīm accentuat, īn serpentine, pe o muchie cu tufe de ienuperi. La Piatra Arsa (mica ridicatura a muchiei aici destul de plata) un stīlp metalic cu indicatia "Izvoarele Somesului Cald -½ ora" (punct rosu tr. nr. 17) ne arata una din posibilitatile de intrare īn circuitul mentionat.

Din Piatra Arsa coborīm la o sa, trecem doua pīraie si urcam prin rariste de padure pīna la o a doua sa. Urmeaza un coborīs prelung, pe līnga un scoc cu apa si ajungem īn poiana Varasoaia. Curīnd un indicator īndreptat la stīnga ne arata cea de a doua posibilitate de intrare īn circuitul Somesului Cald. Drumul strabate larga poiana a Varasoaiei, brazdata de un pīrīu, urcīnd si coborīnd usor pīna la un mic lac de dolina. De aici se poate ajunge īn 20 min. la cantonul silvic Padis, pe o poteca nemarcata continuīnd directia pe care am venit, la īnceput pe plat apoi urcīnd īntr-o sa (īn dreapta la marginea padurii se afla pestera Padis). Din sa se coboara prin padure la canton.

De la lacul din Varasoaia drumul la cabana Padis coteste la stīnga, traverseaza cīteva pīraie si urmarind curba de nivel ajunge īn valea Tringhiesti din fata cabanei.

8. Satul Bologa - Cabana Vladeasa

Marcaj: banda albastra Durata: 6-6½ ore Distanta: 17 km Caracteristica traseului: Drum de acces la cabana Vladeasa; drum de vale, usor, accesibil vara si iarna. Īn urma constructiei soselei forestiere de pe valea Mentii, recomandam accesul la cabana Vladeasa pe acest drum cu marcaj pīna la confluenta cu valea Odrīngusa, apoi fara marcaj tot pe sosea prin Sacueu si Rogojel. Distanta pe sosea cca 23 km.

Descrierea traseului. Din drumul national nr.1 (Cluj- Oradea), la km 544, īn apropierea localitatii Poieni, se desface spre sud soseaua forestiera ce merge la halta Bologa, traverseaza calea ferata si Crisul Repede si ajunge la confluenta cu valea Masului de unde se vede vechea cetate Bologa.

soseaua trece prin satul Bologa si urca lin prin lunca vaii Mentii ajungīnd dupa 9 km (de la halta Bologa) la valea Odrīngusa, afluent pe stīnga. Aici marcajul se desparte de soseaua noastra urmīnd valea Odrīngusa, iesind pe platforma Rogojel si apoi la cabana Vladeasa.

Drumul forestier continua mai bine de 1 km pīna īn Sacueu unde se racordeaza cu soseaua care vine de la Huedin prin Sīncrai si Alunis. De la racord, pe o distanta de 13 km, drumul forestier urca īnca pe pīrīul Mentii, apoi pe pīrīul Alunisu (afluent pe stīnga), trece prin Rogojel si suie accentuat la cabana Vladeasa.

9. Gura Zīrnii (Valea Draganului) - Cabana Vladeasa

Marcaj: banda rosie Durata: 4-5 ore Distanta: 12 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Vladeasa prin valea Draganului. Prin realizarea soselei forestiere de pe valea Draganului (īn constructie ultimul tronson Gura Zīrnii-Lunca Visagului) traseul de fata realizeaza legatura cu soseaua Bologa-cabana Vladeasa. De la Poieni la Gura Zīrnii sīnt cca 20 km pe soseaua care trece pe la complexul turistic Valea Draganului.

Descrierea traseului. Marcajul īncepe la confluenta vaii Zīrna cu valea Draganului si ne conduce pe līnga calea ferata īngusta, īn amonte pe līnga grupul de case al exploatarii forestiere, apoi pe la rampa de busteni, punct terminus al liniei ferate. Mai sus valea primeste un afluent din versantul drept pe care īl vom urma pe o poteca bine marcata. Urcam pieptis 20 min. prin padure si iesim īntr-o poiana pe care o strabatem īn lungul ei pīna la o creasta, la o stīna. De aici mergīnd la dreapta īn urcus scurt, apoi aproape pe plat, ajungem la o sa cu vedere asupra vaii Draganului. Urmeaza o portiune mai īnclinata a traseului pe care vom fi atenti sa nu apucam una din numeroasele poteci care merg pe curba de nivel. Strabatem astfel padurea de molizi peste grohotisuri apoi printre tufe de ienuperi; īn dreapta se vad vīrfurile Vīrfurasul, Buteasa si Bohodei. Dupa o ora de urcus din sa, dupa ce am depasit vīrful Tarnita, cotim la dreapta si coborīm lin cca 10 min. Īntr-o poiana suspendata cu un abrupt deasupra vaii Zīrna. Ne aflam pe o cumpana secundara de ape (situata la sud de Zīrna si la nord de Dara) de unde se vede zona centrala a masivului Vladeasa.

Traversam poiana si dupa un urcus mai tare iesim la un drum pe care īl vom urma la stīnga pīna la gol alpin apoi īl parasim pentru a urma panta accentuata care urca la muchie. Sīntem pe creasta principala a Vladesei (1609 m) de unde se deschide o larga vedere spre est asupra depresiunii Huedin. Aici īntīlnim si tr. nr. 10 (banda albastra) care la dreapta merge spre vīrful Vladesei iar īnainte coboara la cabana Vladeasa. Coborīm īmpreuna cu aceasta pe linia de cea mai mare panta, prin gol alpin, apoi prin rariste de padure, Intersectīnd de cīteva ori un drum care urca īn serpentine, ajungem la cabana Vladeasa (1430 m).

10. Circuitul Vladeasa

Marcaj: banda albastra Durata: 4-5 ore: Distanta: 14 km Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea muntelui Vladeasa, cu privelisti largi asupra zonelor īnconjuratoare. Drum usor, accesibil vara si iarna; plecarea si sosirea la cabana Vladeasa.

Descrierea traseului. De la cabana urcam īnsotiti de tr. nr. 9 (banda rosie) prin poiana din spate pe un drum de care īn serpentina. Iesim 1 a gol alpin si dupa 40 m in. ajungem la creasta principala a masivului Vladeasa. Aici cotim la stīnga pe muchie despatindu-ne de tr. nr. 9 care coboara la Gura Zīrnii. Urmīnd mereu creasta ajungem īntr-o sa cu vedere asupra vīrfului Vladeasa. Orientīndu-ne dupa semnele de marcaj aplicate pe stīnci sosim la vīrf dupa 30 min. de la plecarea din sa.

Vladeasa, cu īnaltimea sa de 1835 m, este al treilea vīrf ca altitudine al Muntilor Apuseni. El domina masivele īnvecinate oferind vederi cuprinzatoare asupra depresiunii Huedinului (spre est), asupra muntilor Rez (spre nord), asupra bazinului vaii Draganului si muntilor Padurea Craiului (spre vest); spre sud īn prim plan apar platourile īnalte ale Vladesei din care se desprind cele doua vīrfuri ale Butesei.

Pe vīrful Vladeasa se gaseste cabana meteorologica, loc de adapost pentru vreme rea. De la vīrf, urmīnd muchia destul de orizontala, mergem spre sud si ajungem īntr-o sa cu vedere asupra Vaii Seci si a impresionantei rupturi de la Pietrele Albe. Din sa coborīm īn versantul vestic printre tufe de ienuperi apoi urcam prin padure iar la creasta. Aici este punctul īn care vom parasi definitiv creasta lasīndu-ne la stīnga īn versantul estic, printre rupturile si tancurile de stīnci. Coborīm aceasta panta accentuata peste bolovani mari, desprinsi din pereti. Pantase domoleste si mergīnd spre dreapta de-a coasta trecem pe līnga un izvor si ajungem la racordul cu tr. nr. 11 (cabana Padis-cabana Vladeasa). O sageata indica īnapoi "Spre cabana meteorologica". La stīnga poteca mare duce la cabana Vladeasa, ramura pe care o vom urma si noi. De la vīrful Vladeasa pīna aici 1-1 ½ ora.

De la jonctiunea traseelor īnaintam spre nord de-a coasta prin padure, iesim din ea si coborīm la drumul mare care traverseaza caldarea Vaii Seci. Pe el urcam īntr-o sa īn care creasta calcaroasa a Pietrelor Albe se desface de muntele Vladeasa. Din sa intram īn padure, trecem peste o zona calcaroasa apoi pe la obīrsia vaii Cetatuia. Drumul urca o zona cu lespezi mari, trece peste un vīlcel, dupa care coteste la stīnga; noi coborīm printr-un afinis īntr-o vaiuga apoi pe curba de nivel pīna la un izvor din marginea padurii. De la Pietrele Albe pīna aici 45 min. Ultima portiune a circuitului strabate zona īmpadurita de la sud de cabana Vladeasa, traverseaza un pīrīu si ajunge la drumul care urca la cabana.

11. Cabana Vladeasa - Piatra Tīlharului - Valea Somesului Cald - Cabana Padis

Marcaj: banda albastra Durata: 12 ore (cabana Vladeasa-refugiul Piatra Tīlharului - 6½ ore; refugiul Piatra Tīlharului-cabana Padis - 5½ ore) Distanta: 37 km (cabana Vladeasa-refugiul Piatra Tīlharului - 19 km; refugiul Piatra Tīlharului-cabana Padis-18 km) Caracteristica traseului: drum de legatura īntre cabana Vladeasa si cabana Padis. Practicabil vara; iarna, din cauza lungimii traseului si a zapezilor viscolite, numai pentru schiori antrenati. Orientare dificila pe timp de ceata din cauza marcajului insuficient cīt si a lipsei de repere morfologice.

Descrierea traseului. De la cabana Vladeasa se poate merge la Padis peste vīrful Vladeasa (pe ramura superioara a circuitului Vladeasa, traseul 10) sau pe ramura inferioara, prin saua Pietrele Albe. Descriem ultima varianta fiind mai scurta.

De la cabana ne īndreptam spre sud, ghidati de sageata de pe un molid si īn coborīs ajungem la un drum de care. Urmam curba de nivel, traversam un pīrīu si urcam pe marginea padurii. Marcajul ne conduce prin padure, strabate un afinis si ne scoate īntr-o poiana de la care, pe curba de nivel, apoi īntr-un usor coborīs, ajungem la un izvor. Curīnd poteca se bifurca; marcajul urmeaza ramura din dreapta, trece de un vīlcel si strabate o portiune cu lespezi lunecoase. Dupa un coborīs scurt, īn stīnga noastra apare Piatra Graitoare a Vladesei. Depasim izvoarele vaii Cetatuia si ajungem īn saua Pietrele Albe cu privelisti asupra Vaii Seci. De la cabana 1½ ora.

Din sa coborīm usor cotind la stīnga pīna la o bifurcare a potecii; la stīnga se poate merge la cascada Rachitele (fara marcaj; tr. nr. 33). Marcajul nostru urmeaza poteca din dreapta prin padure, ajungīnd curīnd la locul de jonctiune cu poteca ce duce la vīrful Vladeasa. De aici iesim īn creasta la o poiana avīnd īn stīnga vīrful Vīrfurasul (1686 m). Intram īn padure mergīnd prin versantul vestic si ajungem īntr-o sa cu poenita situata pe cumpana. Din saua Pietrele Albe pīna aici 35 min. Ne aflam īn saua īntre Munti (1577 m) cea mai coborīta sa de pe creasta Vladesei, loc de separare a muntelui Vladeasa de muntele Vīrfurasul.

De aici se schimba si peisajul; la nord muntele Vladeasa este reprezentat printr-o creasta bine individualizata, cu stīncarisuri si gol alpin predominant; la sud muntele Vīrfurasul are un relief sters, cu creste constituite din platouri largi, sei īntinse si pīraie lenese cu vai putin conturate.

Din saua īntre Munti continuam pe directia īn care am venit spre sud, cu marcaj sporadic, intram īn padure si dupa ce am traversat un pīrīu urcam la o poiana cu vedere īnapoi spre Pietrele Albe. Continuam urcusul prin jnepenis pīna la muchia cu gol alpin, trecem pe līnga un izvor si ocolim pe orizontala Vīrfurasul. Īn stīnga se deschide abruptul ce coboara īn valea Seaca; īn fata se profileaza stīncile bizare de la Piatra Tīlharului.

Din acest punct coborīm printr-o zona foarte frumoasa de pasune alpina, flancata de paduri compacte. Trecem de o stīna si ajungem la un pīrīu, loc bun de popas. Dupa pīrīu mergem spre stīnga, lasam īn dreapta un punct trigonometric alaturi de care se vede o stīna.si urmam poteca prin padure strabatīnd cīteva luminisuri si apoi o zona mlastinoasa. Din dreapta noastra vine un drum pe care ne angajam sa coborīm pīna dincolo de o poiana; aici, ghidati de un indicator, parasim drumul īndreptīndu-ne spre stīnga, pe la o turbarie unde exista un pod deteriorat. Continuam sa mergem īn directia pe care am ajuns la pod (lipsiti de marcaj) pīna īn padure unde reapare marcajul. Īn curīnd ne aflam la o bifurcare a drumului; urmam ramura din stīnga si iesim īntr-un luminis cu drum larg pe care urcam la gol alpin, la c muchie, si pe ea pīna la un vīrf cu baliza. De aici marcajul figurat pe pietrele din iarba este greu de urmarit; cotind pe nesimtite la stīnga ne apar īn departare, spre dreapta, izvoarele vaii Nimoiasa si vīrful Micau la care va trebui sa ajungem urmīnd muchia plata de deasupra vaii Nimoiasa. Pīna la vīrful Nimoiasa (1587 m) marcajul este aproape inexistent. Sub vīrf, īn dreapta drumului se gaseste o casa parasita; este cabana Nimoiasa, paraginita īnainte de a intra īn functiune. De la saua īntre Munti 2- 2½ ore.

Pornind de la casa ocolim prin dreapta (vest) si coborīm īn saua de obīrsie a vaii Firei, afluent al Somesului Cald. De aici īn urcus lin iesim īn dreapta vīrfului Micau (1638 m), putin proeminent, trecem prin alta sa si urcam pe platoul neted de la Gardul de Piatra pe care īl traversam īn lung; īn fata ne apar stīncile ruiniforme ale Pietrei Tīlharului la care ajungem īn coborīs usor. De la casa Nimoiasa 1½ ora; de la cabana Vladeasa 6½ ore. La refugiul de la Piatra Tīlharului se poate īnnopta īn conditii nu prea comode.

La Piatra Tīlharului (1630 m) īntīlnim tr. nr. 6 care vine de la Ciripa si merge īn saua Cumpanatelu (unde are legatura cu tr. nr. 7 care conduce spre sud la Padis). De aceea pentru a merge la Padis recomandam drumul prin Cumpanatelu care necesita numai 4½ ore. Cu toate acestea descriem īn continuare traseul nostru prin Onceasa deoarece permite vizitarea pesterii cu acelasi nume.

De la Piatra Tīlharului parasim creasta principala coborīnd la stīnga spre poiana Onceasa pe o poteca cu bolovani, printre tufe de ienuperi. Diferenta de nivel de 300 m pīna la Onceasa o parcurgem īn ½ ora; īn poiana, dupa ce trecem pe līnga o stīna, intersectam tr. nr. 12 (cruce rosie). Una din sagetile indicatoare arata directia si timpul pīna la cabana Padis (5 ore).

Pentru turistii care au timp suficient recomandam vizitarea pesterii Onceasa (drum dus-īntors cu vizitare 1½ ora, vezi tr. nr. 12).

De la stīlp continuam traseu 1 spre sud, intram īn padure urcīnd din ce īn ce mai accentuat pīna īn cumpana dintre pīrīul Oncesei si valea Alunul Mic. Sīntem īn saua Poarta Alunului. De aici un drum de caruta coboara pe līnga vīlcel. Dupa 25 min. de la Poarta Alunului, īn malul drept īntīlnim semnul de marcaj pentru pestera (culoare albastra) aplicat pe copaci. El ne conduce sus la Pestera de la Alun īn 15 min.

Pestera este lunga de 150 m; dupa intrarea joasa se merge pe grohotis si se ajunge īntr-o sala mare situata la dreapta. O galerie scunda strabatuta de un pīrīias ce se strecoara printr-o fisura īngusta reprezinta partea cea mai din aval a pesterii. Īn dreptul derivatiei spre pestera, īn malul opus, se afla izbucul de la Alun. De la poiana Onceasa pīna aici o ora.

Continuam coborīsul prin padure apoi de-a lungul unei poieni si ajungem īn lunca Somesului Cald la soseaua forestiera pe care o urmam aval. Traversam Somesul īmpreuna cu soseaua si īn malul drept apare grupul de case al taietorilor de lemne si cantonul silvic de la Runcul Ars. De aici marcajul paraseste valea urcīnd pe interfluviul plat din versantul drept. Recomandam totusi drumul spre Padis prin Ic Ponor (īnca 2 km aval) pe vale unde sīnt posibilitati de aprovizionare de la magazia exploatarii forestiere.

De la Ic Ponor parasim soseaua principala ce coboara la Huedin (50 km) si urmam ramura care urca pe valea Batrīna (afluent important al Somesului Cald). La 2 km amonte de Ic Ponor soseaua se bifurca: ramura din stīnga urca pe pīrīul Calineasa iar cea din dreapta pe pīrīul Izbucului. Urcam lin pe cea din dreapta, lasam dupa 5 km o alta sosea la stīnga si continuam sa urcam pīna īntr-o sa unde soseaua

īntīlneste tr. nr. 24 care merge la Scarisoara (banda albastra). De aici pe soseaua care coteste la dreapta ajungem īn usor coborīs, la cabana Padis.

12. saua Cumpanatelu - Pestera Onceasa

Marcaj: cruce rosie Durata: 2 ½ ore Distanta: 10 km (figura: 6) Caracteristica traseului: drum de vizitare a pesteri Onceasa, practicabil īn tot timpul anului. Acces de la cabana Stīna de Vale pe tr. nr. 7 (3 ore), de la cabana Padis pe tr. nr. 7 (3 ore), de la cabana Vladeasa pe tr. nr. 11 + 12 (7½ ore).

Descrierea traseului: Din saua Cumpanatelu ne īndreptam spre nord-est īmpreuna cu marcajul triunghi rosu. Drumul ne conduce prin gol alpin, cu diferente de nivel abia simtite, pīna īntr-o sa cu stīlp indicator unde ne despartim de tr. nr. 6 care tinīnd creasta ajunge la Piatra Tīlharului si de acolo la stīnga la Ciripa, īn valea Draganului. Traseul nostru coboara la dreapta spre Onceasa prin versantul Brae-sei, peste cīteva vīlcele. Dupa 15 min. ajungem īntr-o sa, pe un umar plat. De aici drumul face un cot la dreapta prin padure, apoi coteste la stīnga si merge drept īn jos pīna pe fundul unei caldari plate strajuite de pereti abrupti. Traversam caldarea peste blocuri de grohotis, trecem peste doua pīrīiase si iesim īntr-o poiana pe care o coborīm de-a coasta. Ne continuam drumul mlastinos prin padure de mol id, la orizontala, traversam un pīrīu mai mare si ajungem la marginea poienii Onceasa. Aceasta poiana orizontala, situata la 1300 m altitudine, este ciuruita de doline si gheburi de calcar. Ne strecuram printre doline īn fundul carora si īn miezul verii se mentine zapada, trecem pe līnga o lespede cu sageata indicatoare ("Spre pestera") si iesim īn mijlocul poienii la stīlpul cu sageti indicatoare, unde traseul nostru intersecteaza cu tr. nr. 11. Din Cumpanatelu pīna aici aproape 2 ore.

De la stīlp mergem pe malul drept al pīrīului ce se formeaza īn poiana si ajungem la marginea padurii. Cautīnd cu atentie regasim īn padure marcajul si poteca. Dupa un scurt urcus urmeaza un coborīs care se accentueaza treptat si ajunge pe un grohotis lung de 20 m dupa care ne īndreptam la dreapta de-a coasta. Reintram īn padure si mergem pe o poteca īngusta, pe sub un perete de calcar; ajungem dupa 10 min. la coborīsul din fata intrarii pesterii (cota 1320 m), sapata la dreapta la piciorul peretelui de calcar.

Pestera Onceasa este lunga de 400 m; are o portiune descendenta si apoi o mare sala orizontala ce se continua la dreapta cu o galerie. Pestera este celebra prin marele numar de resturi fosile de Ursus spelaeus. Vizitarea pesterii necesita lampa de carbid si dureaza cca ½ ora

13. Comuna Pietroasa - Saritoarea Bohodei - Cabana Stīna de Vale

Marcaj: triunghi albastru Durata; 8 ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: drum de acces la Stīna de Vale cu vizitarea cascadei Saritoarea Bohodeiului si a bazinului vaii Aleului. Pīna la cascada practicabil vara si iarna. Accesul la comuna Pietroasa pe drumul ce se ramifica din Sudrigiu (localitate situata pe soseaua Oradea-Vascau si gara C.F.R.). Acest drum, lung de 12 km, este īn curs de asfaltare.

Descrierea traseului. Se pleaca din centrul comunei Pietroasa pe drumul forestier bine īntretinut ce urca pe malul stīng al Crisului Pietros īmpreunacu traseele14si 15. Trecem pe līnga carierele de granit si dupa 2 km ajungem la bifurcarea soselei; urmam ramura din stīnga peste pod, despartindu-ne de celelalte semne (cruce albastra si triunghi galben). soseaua īngusta dar bine īngrijita urmeaza valea Aleului, unde trecem pe līnga un baraj cu un mic lac menit a alimenta cu apa Orasul Dr. Petru Groza. Dupa 3,5 km lasam la dreapta o ramificatie care urca pe valea Sebiselului si a Captalanului pīna īn salbatica zona de obīrsie a acestora (tr. nemarcat nr. 38). Dupa 3,5 km de sosea patrundem īn larga poiana a Aleului īn mijlocul careia se afla cantonul silvic de la Aleu.strajuitde un pīlcde molizi batrīni. Urmam īn continuare soseaua, intram īn padure si ajungem dupa īnca 4 km la cabana muncitorilor forestieri. soseaua continua pe stīnga vaii; noi traversam īn malul opus pentru a prinde marcajul care urca la Saritoarea Bohodeiului.

Pentru cei ce dispun de mijloace de transport proprii si doresc sa viziteze cascada fara sa mai mearga la Stīna de Vale (evitīnd astfel un urcus de cca 650 m diferenta de nivel), recomandam lasarea vehiculelor la cabana muncitorilor sau la cantonul Aleu. De la cabana la cascada cca 35 min. (1 ½ ora dus-īntors cu vizitare).

Marcajul spre Saritoarea Bohodeiului urca prin rarist de padure cīteva serpentine scurte, apoi merge de-a coast, pe un sleau de busteni, La 15 min. dupa ce am parasi t soseau; ajungem īntr-o veche taietura de padure unde cu atentie observam ca marcajul se bifurca: pe stīnga se urca la Stīna de Vale, spre dreapta merge costis la cascada. Urmam ultimi ramura urcīnd lin, apoi mai accentuat, avīnd īn dreapta jos valea Aleului ce curge īn mici cascade. Poteca ne duet īn firul unui pīrīu pe care-l traversam si ne angajam īn versantul lui stīng, urcīnd din greu, pe alocuri chiar catarīndu-ne. Trecem peste o muchie, coborīm usor printr-un afinis si brusc ne apare īn fata impresionanta cascada a Bohodeiului, Apa se arunca peste patul vaii foarte īnclinat pe o diferenta de nivel de cca 80 m. Ne aflam la baza impunatoarei cascade, īntre stīnci suspendate putin deasupra firului vaii Bohodei. Līnga noi o excavatie īn forma de pestera este marcata de un triunghi albastru dublu, semn ca derivatia traseului a luat sfīrsit. De aici ne īntoarcem pe acelasi drum la locul de bifurcare a marcajului.

Pentru Stīna de Vale suim la dreapta pieptis prin taietura de padure si dupa 10 min. avem la dreapta privelistea asupra cascadei, dominata de muntele Bohodei. Urcam īn continuare, la īnceput mai domol apoi accentuat pīna la muchie. Drumul nostru va urmari la dreapta aceasta creasta care are la stīnga o mare taietura de padure iar la dreapta bazinul salbatic al vaii Bohodeiului.

Urcam pe muchie lipsiti de semnele de marcaj, disparute odata cu doborīrea copacilor. Mai sus poteca ne conduce prin stīnga crestei pe ia un izvor, apoi iar īn creasta la o poiana. De la derivatie pīna aici 1 ora.

Īn poiana o sageata ne īndreapta spre stīnga apoi cotim la dreapta, urcam accentuat si trecem peste cīteva pīraie. Urmīnd poteca ce se strecoara printre tufe de ienuperi iesim, dupa īnca 45 min., la creasta principala īntr-o sa. Aici īntīlnim tr. nr. 7 care la dreapta conduce la cabana Padis iar la stīnga la Stīna de Vale, drum pe care-l vom urma. Pe aceasta din urma strabatem clinele vīrfului Poieni, trecem pe līnga un izvor si iesim dupa 20 min. pe un platou larg cu vedere asupra Stīnei de Vale. Din stīnga vine tr. nr. 4 (cruce galbena) care ne va īnsoti pīna īn statiune. Coborīsul, accentuat la īnceput prin gol alpin, face cīteva serpentine si ne scoate spre dreapta pe o muchie cu poieni. Ocolim prin dreapta un vīrf si reintram pe muchie īntr-o poiana alungita care ne conduce la instalatiile unui vechi funicular, apoi la o sa. Aici parasim creasta si coborīm la stīnga prin padure. Dupa ce trecem printr-un zmeuris pierdem treptat din īnaltime strabatīnd padurea de fag. Ajungem la un izvor si coborīm pe linia de cea mai mare panta pe un drum mlastinos. Curīnd iesim din padure īn Valea Iadului pe care o urmam pe malul drept, trecīnd pe la pastravarie, pīna ajungem la cabana dupa o ora de coborīs continuu.

14. Comuna Pietroasa - Cabana Padis

Marcaj: cruce albastra Durata: 6 ore Distanta: 16 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Padis; soseaua forestiera, construita de cītiva ani, bine īntretinuta īnlesneste patrunderea cu autovehicule pīna la cabana (cca 28 km). Principalele obiective turistice se afla situate īn apropierea acestei sosele sau pe derivatiile ei construite īn scopul exploatarii forestiere. Accesul la Pietroasa se face din comuna Sudrigiu (soseaua Oradea-Vascau) pe soseaua īn curs de asfaltare, lunga de 12 km.

Descrierea traseului. Plecam din centrul comunei Pietroasa urmīnd īn amonte malul stīng al Crisului Pietros. Trecem prin fata noii scoli, īnsotiti de traseele nr. 13 si 15 si ajungem la carierele de granite situate pe dreapta drumului. Dupa 2 km soseaua se ramifica: la stīnga, ramura de pe valea Aleului īmpreuna cu tr. nr. 13 (care duce la Stīna de Vale); īnainte soseaua bine īntretinuta ce va urca pe parcursul ei pīna la Padis o diferenta de nivel de aproape 1000 m. soseaua este taiata īn malul stīng al Crisului Pietros, vale care aici formeaza mici cascade si bulboane. Dupa ce traverseaza mai multe poieni, drumul intra īn padure si lasa īn dreapta o ramificatie ce urca incredibil īn versantul stīng al Crisului si apoi īn cel al vaii Galbena. Continuam pe soseaua ce urmeaza valea si ajungem, dupa 6 km de la valea Aleului, la īntre Ape, punct de confluenta al Crisului Pietros cu Galbena. Este locul īn care ne despartim de traseul nr. 15 (triunghi galben) care urca la dreapta spre Poiana Florilor. De aici īn amonte valea principala se numeste valea Bulzului; soseaua o urmeaza fidel strecurīndu-se cu greu pe la baza unei stīnci care se profileaza pe cer, Piatra Bulzului. Locul se largeste apoi si intram īn poiana īn care se gaseste cantonul silvic Bulz (11 km din Pietroasa).

Aici o ramificatie a soselei traverseaza Bulzul īn malul drept, prin fata cantonului si urmeaza valea īnca 2 km pīna dincolo de poiana Boga. Locul este potrivit pentru instalarea cortului; privelistea cuprinde zona de obīrsie a vaii Bulzului cu peretii Boghii īn care se afla sapata pestera sura Boghii (tr. nr. 21 de la Padis). Recomandam deci, īn special posesorilor de autoturisme, instalarea, pentru cīteva zile, a unei tabere unde se poate parcurge si tr. nr. 34 (nemarcat) ce duce la cascada Bulbuci.

Drumul spre Padis, construit abia de cītiva ani, nu este marcat; semnele cruce albastra ale traseului ramīn īn stīnga soselei care urca repede īn serpentine, punīnd la īncercare angrenajele vehiculelor. Dupa parcurgerea a 13 serpentine, pe care le putem taia gratie vechiului marcaj, partial distrus, iesim sus īn saua Balaleasa (1158 m); īn fata noastra se deschide larga poiana Balaleasa, de fapt obīrsia vaii Cetatilor. Poiana este urmata pe dreapta de o ramura a soselei care se desparte la dreapta de drumul nostru chiar aici īn sa. Aceasta ramura coboara la noul canton silvic Ponor, apoi trece prin apropiere de Cetatile Ponorului, pe la gura pesterii Caput si īn sfīrsit urca pe Pīrīul Sec oprindu-se la sud de platoul Lumea Pierduta.

Drumul spre Padis urmeaza versantul stīng al poienii Balaleasa, un timp īn comun cu semnele cruce albastra; traseul marcat se desparte de sosea urcīnd īn saua din dreapta vīrfului Oselul si coboara la cantonul silvic Padis unde īntīlneste tr. nr. 23.

soseaua urca treptat lasīnd īn dreapta poiana Balaleasa, intra īn padure, intersecteaza tr. nr. 23 si coboara apoi lin īn prelungirea sudica a sesului Padis; de aici continua pe plat printre doline si dupa ce coteste la stīnga, intersecteaza un drum carosabil mai prost īntretinut, drum care face legatura īntre canton si cabana. Este punctul unde reīntīlnim marcajul nostru si tr. nr. 23 īmpreuna cu care (mergīnd la dreapta) pe cca 3 km strabatem sesul presarat cu pīlcuri de brazi pīna la cabana Padis.

15. Comuna Pietroasa - Poiana Florilor

Marcaj: triunghi galben Durata: 5 ore (pe traseul marcat) Distanta: 14 km (pe traseul marcat) (figura: 7) Caracteristica traseului: drum de acces la obiectivele turistice din zona carstica a vaii Galbena. Noua sosea forestiera de pe Galbena (lunga de cca 9 km) īnlesneste intrarea autovehiculelor pīna īn apropiere de Poiana Florilor (la 2,5 km). Accesul la Pietroasa se face din comuna Sudrigiu (situata pe soseaua Oradea-Vascau) pe soseaua īn curs de asfaltare lunga de 12 km.

Descrierea traseului. Plecam din centrul comunei Pietroasa urmīnd īn amonte malul stīng al Crisului Pietros. Trecem prin fata noii scoli, īnsotiti de traseele nr. 13 si 14 si ajungem la carierele de granit situate pe dreapta drumului. Dupa 2 km soseaua se ramifica: la stīnga ramura de pe valea Aleului īmpreuna cu tr. nr. 13 (care duce la stina de Vale), īnainte soseaua bine īntretinuta care merge la Padis. Dupa ce traverseaza mai multe poieni drumul intra īn padure apoi se ramifica iar: ramura care merge pe vale este marcata cu triunghi galben si cruce albastra si trece pe la īntre Ape (punct īn care triunghiul galben paraseste soseaua mergīnd la dreapta pe Galbena) si urca a Padis (tr. nr. 14); cealalta ramura a soselei suie puternic īn versant cotind mereu la dreapta si iesind astfel tot pe Galbena īntr-o sa, unde reīntīlneste marcajul nostru. Marcajul, īn parte distrus, urmeaza versantul stīng al vaii Galbena urcīnd īn serpentine, pīna ajunge cu greu tot īn sosea. De aici coboara īn valea Budeasa si urca din greu īntr-o a doua sa, unde iarasi reīntīlneste soseaua. Denivelarile pe care le face marcajul pot fi acum evitate si recomandam deci turistilor cu sau farā autovehicule, sa urmeze soseaua (fara marcaj) fara sa mai treaca pe la īntre Ape. Dupa prima sa a Galbenii soseaua, destul de īngusta si cu prapastii pe stīnga, coboara traversīnd firul vaii Budeasa, afluent al Galbenei, apoi urca din nou īntr-a doua sa unde reīntīlnim marcajul. De aici urmeaza un al doilea coborīs īn firul vaii Pauleasa unde soseaua ia sfīrsit (continuarea ei īn amonte este īn lucru). De la confluenta vaii Pauleasa cu cea a Galbenei urmam cca 300 m tot pe malul stīng prin poiana apoi traversam anevoie, pe bolovani valea. Īn continuare urcam īn versantul drept printr-o alta poiana, cu grija de a observa stīlpul metalic de marcaj, din mijlocul ei, apoi urcam prin padure pe un drum de care la dreapta. Ajungem astfel īn capatul de jos al Poienii Florilor (20 min. de la traversarea vaii) unde o sageata indica la dreapta "Spre pestera Pacii". Este vorba de pestera de la Vīrseci la care ne conduce semnul rosu de pestera. Pentru aceasta coborīm poiana chiar pe limita dintre padure apoi pe dreapta pīna īn firul vaii Galbena (10 min.), pe care o traversam prin apa si urcam pieptis, timp de 15 min, īn versantul ei stīng, prin lastaris, ghidati de semnele de marcaj. Pestera este constituita dintr-un culoar lung de 450 m, fara ramificatii. Galeria are cīteva portiuni mai latite si frumos ornamentate, īntoarcerea la traseu se face pe acelasi drum. De la derivatie cotim la dreapta pe marcaj si mergīnd prin poiana ajungem īn 10 min. la un izbuc care tīsneste de sub placi de calcare. Este capatul traseului nostru, important nod turistic evidentiat de numeroasele marcaje pe care le īntīlnim aici (tr. nr. 23 - banda rosie, tr. nr. 19 - punct galben si tr. nr. 16 - triunghi galben).

16. Comuna Arieseni - Poiana Florilor

Marcaj: triunghi galben Durata: 4 ore Distanta: 13 km Caracteristica traseului: drum de acces dinspre Arieseni la obiectivele turistice din zona carstica a vaii Galbena. Avantajos pentru cei ce poseda autovehicule, jumatate din traseu efectuīndu-se pe sosea. Drum de vale, practicabil īn tot timpul anului. Accesul la Arieseni, pe soseaua nationala nr. 75 (Turda-Lunca) īn curs de asfaltare.

Descrierea traseului. Marcajul īncepe din centrul comunei Arieseni, punct īn care o sosea forestiera bine īntretinuta urmareste īn amonte valea Coblis. Marcajul nostru este īnsotit si de semnul triunghi rosu (tr. nr. 22). Dupa 6,2 km, la confluenta cu valea Ponorasului soseaua se bifurca. Ramura din dreapta urca pe valea Ponorasului, cea din stīnga merge īn continuare pe valea Coblis. Aici marcajul triunghi rosu se desparte de traseul nostru, urcīnd pe muchia dintre cele doua vai. Continuam drumul pe soseaua de pe valea Coblis īntīlnind īn afara marcajului nostru si cīteva semne cruce galbena; este continuarea spre Coblis a tr. nr. 20 (cabana Padis-Lumea Pierduta) sporadic figurat de la Lumea Pierduta pīna la Coblis si nerecomandabil a fi urmat de turisti.

Dupa aproape 2 km de la bifurcarea drumurilor, acolo unde soseaua coteste brusc la stīnga, o parasim. Cei ce au venit cu autovehicule le vor lasa aici īn poiana alaturata. Marcajul traverseaza valea si ne conduce la marginea padurii apoi ne scoate īntr-o sa (1043 m) situata pe cumpana de ape dintre bazinele vailor Aries si Crisul Negru. Din sa coborīm īn serpentine prin padure spre valea Luncsoarei, apoi pe un vīlcel pīna la firul vaii. Īl traversam si dupa 200 m ajungem la cantonul silvic Luncsoara. Poteca ne conduce īn continuare pe malul drept al vaii, vis-a-vis de valea Urzicarului (afluent pe stīnga al vaii Luncsoara). Dupa mai bine de 10 min. de Ia canton, apa Luncsoarei dispare pierzīndu-se īntr-un ponor. Īn curīnd trecem prin dreptul gurii celui de al treilea afluent stīng al Luncsoarei (hoanca Tīrnicioarelor). Poteca traverseaza de doua ori valea si tot pe malul drept ne permite sa admiram versantul stīng cu abruptul din Peretele Gardului, īn care la 80 m deasupra noastra se afla Pestera din Peretele Gardului. Mai departe marcajul urca īn versantul drept evitīnd zona din aval de noi, canionul Luncsoarei, greu de strabatut din cauza peretilor verticali, apoi coboara īn firul vaii Izbucului. La 150 m aval de noi se afla confluenta cu valea Luncsoarei, la care nu se poate ajunge din cauza apei vijelioase. Traversarea se face pe o punte; urcam īn malul drept pe o poteca ce se strecoara printre blocuri imense de stīnci si dupa cīteva minute ajungem īntr-o poiana plata cu balarii. De aici poteca urca drept īnainte prin padure pe un fel de vīlcel sec īntr-o sa. Pe partea cealalta a seii iesim īn Poiana Florilor, īn care coborīm īnca 5-10 min. Din dreapta vine tr. nr. 19 (punct galben) si īn comun ajungem la un stīlp cu sageti unde intersectam tr. nr. 23 (banda rosie); aici ne racordam cu tr. nr. 15 (triunghi galben). La nevoie se poate dormi īn Poiana Florilor, īntr-una din micile case de lemn ale crisenilor din Pietroasa, care nu locuiesc aici decīt īn vremea cositului.

17. Circuitul izvoarelor Somesului Cald

Marcaj: punct rosu; pentru derivatii, marcaj dublu: punct rosu, cerc alb, cerc rosu. Durata: circuitul propriu-zis 4 ore Distanta: circuitul propriu-zis 8 km (figura: 8,9) Caracteristica traseului: traseu de vizitare a pesterilor, izbucurilor si canioanelor situate īn zona Somesului Cald. Accesibil vara. Circuitul este constituit de fapt din doua bucle care se īntīlnesc īn poiana Radesei; bucla mare, situata spre nord, reprezinta circuitul cheilor Somesului Cald.

Accesul la circuite:

(a)    din soseaua de pe Somesul Cald,

(b)   dinspre Stīna de Vale si (c) dinspre Padis.

a.      Din soseaua de pe Somesul Cald. Se urmeaza soseaua Huedin - Ic Ponor de unde se continua ramura care urmareste valea Somesului Cald (pīna la confluenta cu valea Alunului Mic, īn comun cu tr. nr. 11 - fara semne de marcaj) īnca 8,2 km. Capatul soselei se afla la 100 m de locul īn care marcajul punct rosu traverseaza valea. De aici se va urca la dreapta īn versantul stīng al Somesului.

b.      Din Stīna de Vale. Din punctul Piatra Arsa (situat pe tr. nr. 7) o luam la stīnga (est) conform sagetii care indica ramura de acces, marcata cu punct rosu. Coborīm prin gol alpin, peste cīteva izvoare, apoi printre tufe de ienuperi si dupa 15 min. intram īn padure. Aici dupa cīteva serpentine, o luam la dreapta, traversam cīteva pīraie si ajungem īn firul vaii Alunului Mic (15 min. de la intrarea īn padure). Urmam aval firul vaii 10 m si urcam pieptis īn versantul opus pīna la un stīlp cu sageti situat pe circuit; cele trei indicatii sīnt: "Circuitul Izvoarelor Somesului" (la stīnga), "Spre Stīna de Vale" (īnapoi), "Spre Padis" (la dreapta). Contrar primei indicatii recomandam parcurgerea circuitului spre dreapta, īn sensul aratat de sageata cu indicatia Padis, urmīnd ca īntoarcerea sa o facem pe ramura din stīnga.

c.       Dinspre Padis. Urmam tr. nr. 7 (banda rosie) conform indicatiei sagetii de līnga podul de pest^e valea Trīnghiesti "Spre Stīna de Vale -6 ore si Izvoarele Somesului Cald -1½ ora". Īn poiana Varasoaia, īn care ajungem pe acest traseu, observam capatul ramificatiei ce ne va conduce la circuit. Urmīnd stīlpii cu marcajul punct rosu, urcam lin capatul nordic al poienii, fiind atenti sa ajungem īn saua ce apare īn dreapta noastra, sa marcata cu un punct rosu mare figurat pe o stīnca. La sa intram īn padure, coborīm costis si traversam cīteva vīlcele care treptat formeaza o vale pe stīnga noastra. Dupa putin timp apa se pierde brusc prin gura joasa a unei pesteri. De aici marcajul ne scoate īntr-o poiana pe care o strabatem de-a coasta; īn versant marcajul se bifurca. Ramura din stīnga coboara pe o panta accentuata pīna līnga firul vaii apoi urca si trece pe deasupra pesterii mentionate. Ramura din dreapta trece prin pestera Cetatea Radesei. Din Varasoaia (capatul marcajului de acces, punct rosu) pīna aici 15-20 min.

Descrierea traseului

1. Circuitul Radesei. Circuitul permite vizitarea pesterii si a avenelor de deasupra ei. Intrarea īn circuit se face cel mai bine dinspre Padis. La bifurcatia mentionata mai sus urmam sensul sagetii figurate pe o piatra cu mentiunea "Spre Cetatea Radesei" care ne duce pe ramura din dreapta, peste un grohotis. Trecem o muchie apoi pe un lung pod de lemn, coborīm scara de la capatul lui si ajungem īn firul vaii, traversīndu-l pe un podet. (Podurile si scara sīnt probabil nereparate). Sīntem īn fata impunatorului portal al Cetatii Radesei, īnalt de peste 15 m, deforma ogivala. Pestera lunga de 212 m, poate fi strabatuta. Pentru aceasta urmam la īnceput pe malul stīng apoi, prin patul apei, pīna iesim īntr-o sala mare inundata de o lumina stranie care patrunde prin cīteva hornuri ce razbat pīna la suprafata. Lumina albastruie dezvaluie un peisaj haotic cu terase suspendate si blocuri mari de stīnca printre care se strecoara apa umplīnd golul cu vuietul ei. Traversam sala pe punti naturale si intram īntr-un culoar īngust, greu de strabatut īndeosebi cīnd apele sīnt mari. Cotim la dreapta si pe nesimtite ne aflam īntr-un canion īngust si īntunecos, la iesirea din aval a pesterii. Coborīm pe cīteva bīrne si urmīnd sinuozitatile canionului iesim brusc īn poiana Radesei. Parcursul subteran poate fi efectuat fara surse de iluminare; de la intrarea īn pestera pīna aici 20 min.

Poiana Radesei este strajuita de pereti de calcar; aici Somesul primeste din stīnga apa pīrīului Ars printr-o cascada de 3 m īnaltime. Īn poiana marcajul se bifurca. O ramura (īnainte) coboara de-a lungul Somesului pentru a face legatura cu circuitul cheilor Somesului Cald, cealalta ramura (īnapoi) urca pe pintenul dintre Somes si Pīrīul Ars pentru a īnchide bucla circuitului Radesei.

Cei ce vor sa parcurga si circuitul cheilor Somesului vor continua drumul aval; ceilalti se pot īntoarce la Padis pe traseul pe care īl descriem mai jos.

Īn vestul poienii, la baza unei muchii apare inscriptia "Spre Padis". Pe aici poteca se catara īn serpentine pīna īn padurea de molid unde urcusul se domoleste. Īn acest loc, la stīnga apare semnul dublu de derivatie care ne conduce la o brīna deasupra canionului Radesei. Reīntorsi la traseu, dupa 45 m, trecem pe la o dolina ce corespunde jos cu pestera. Urcam pieptis marginea dolinei si dupa īnca 30 m se desface la stīnga o poteca cu marcaj dublu care ne īnsoteste pīna la un grup de avene ce corespund erestrelor din Sala mare a pesterii.

Continuam traseul normal, trecem pe līnga īnca doua avene si urcam domol cam 100 m pīna īntr-o poiana. Coborīm aici cu greu la stīnga un grohotis si īn stīnga ne apare portalul pesterii Cetatea Radesei. Urcīnd cītiva metri īn malul opus ajungem īn punctul din care am plecat. Circuitul Radesei, fara popasuri, dureaza 1 ora.

II. Circuitul cheilor Somesului Cald. Acest circuit prezinta diferente de nivel mai mari si este mult mai lung fata de cel descris. El ofera īnsa privelisti largi asupra regiunii.

Din locul de īnchidere al circuitului precedent (poiana Radeasa) coborīm pe Somes pīna la o bifurcare a marcajului, putin mai sus de un vechi stavilar, unde un indicator arata drumul īnapoi, o ramura la stīnga "Spre Stīna de Vale", si o ramura īn dreapta "Spre Belvedere-Circuitul Izvoarelor Somesului Cald". Urmam sageata la dreapta urcīnd īn versant, apoi, pe līnga un mic afluent. La capatul cītorva serpentine se vad īn stīnga īn versantul opus peretii din Cuciulata, apoi un mic coborīs ne duce īn firul unui pīrīu cu apa care se pravaleste īn cascade īn Somes. Cheile de sub noi sīnt cheile Molohului; ele vor putea fi admirate din celalalt versant. Urmeaza un scurt urcus la capatul caruia o derivatie la stīnga ne conduce pe un promotoriu stīncos cu o larga priveliste, de unde si numele de Belvedere. Din poiana Radesei cca 30 min.

De la Belvedere privirea cuprinde vīrful Varasoaia, peretii Cuciulatei dominati de masivul Vladeasa si malul stīng al Somesului.

Reīntorsi la marcajul normal coborīm la stīnga puternic un grohotis, la jumatatea caruia semnul de pestera ne conduce la Pestera Cuptorului. Continuam coborīrea pe grohotis si cotim apoi la dreapta pe sub un perete de calcar; strabatem o padure apoi o poiana de unde īn versantul opus se vede o cascada. Dupa un cot la stīnga coborīm cīteva serpentine care ne scot īn firul vaii Somesului pe care īl trecem pe o punte. La 100 m aval se afla capatul soselei descrise ca drum de acces (c). Belvedere - firul Somesului 30 min.

Marcajul urca īn versantul stīng puternic, uneori printre stīnci si dupa 10 min, cīnd poteca se īndreapta spre stīnga, avem īn dreapta pestera de la Honu. De aici poteca continua de sub peretii Cuciulatei, peste grohotisuri, printre stīnci, efectuīnd mici urcusuri si coborīsuri.

Dupa un mic urcus intram īn padure, apoi īncepem sa coborīm domol spre stīnga si traversam o poienita īn care se afla o sageata ce ne indica directia de mers. Intram īn padurea presarata cu luminisuri si ajungem la un loc plat. Aici se desfac doua derivatii rau marcate la īnceput. Prima derivatie (cu semn dublu), coteste la stīnga si coboara abrupt o buna diferenta de nivel. Poteca duce apoi peste un brīneag de calcar la capatul caruia coteste brusc la stīnga coborīnd īn serpentine la Somes, la o stīnca ce avanseaza deasupra albiei. Efortul de a coborī pīna aici, si mai ales cel de a urca īnapoi, este rasplatit de o priveliste de o rara salbaticie. Aval se vad peretii albi ai unei stīnci denumita Capita, īn versantul opus apare despicatura īngustei chei a Molohului.

Īntoarcerea se face pe drumul pe care am venit, pīna la capul prispei de calcar unde cotim la stīnga, fara marcaj, mentinīndu-ne la baza peretelui. Dupa 100 m se vede īn dreapta pestera de Ia Moloh, constituita dintr-o sala de 40 m. Dupa vizitarea ei ne īntoarcem la marcaj si urcam pe el din greu, īnapoi īn poteca circuitului.

De la derivatia ce ne-a condus la Somes continuam cītiva pasi pe circuit si spre stīnga se desface o noua derivatie marcata dublu ce ne conduce īn cīteva minute la un balcon suspendat deasupra cheilor. Reīntorsi īn circuit continuam la orizontala, apoi īn coborīs pīna la un stīlp cu trei sageti care indica "Spre circuitul Izvoarelor Somesului Cald" (īnapoi), "Spre Stīna de Vale" (coborīs la dreapta), "Spre cabana Padis" (coborīs la stīnga). Sīntem la intrarea īn circuit a drumului de acces descris la punctul b. De la traversarea Somesului pīna aici cca 1½ ora (cu derivatii).

De la stīlp coborīm la stīnga (spre Padis) si dupa 30 m se desface spre dreapta o derivatie la Tunelul Mic, pestera situata chiar īn firul vaii Alunul Mic. Dupa vizitarea Tunelului urcam īnapoi īn poteca, ne īndreptam spre dreapta si coborīm un versant cu grohotis marunt pīna īn valea Alunul Mic, aval de Tunel. Traversam valea si urcam īn versantul ei drept, trecem o creasta si ajungem īn albia Somesului Cald amonte de confluenta cu valea Alunul Mic. Sīntem la vechiul stavilar de lemn unde se īnchide bucla mare a circuitului cheilor Somesului Cald. De aici iesirea se face pe ramura de īntoarcere a circuitului Radesei (pe deasupra pesterii Cetatea Radesei) apoi īn sens invers pe drumul de acces descris la punctul c.

18. Circuitul Cetatilor Ponorului

Marcaj: punct albastru. Durata: 6 ore. Distanta: 12 km (figura: 9) Caracteristica traseului: traseu de vizitare acelui mai spectaculos fenomen carstic din muntii Apuseni. Practicabil numai vara.

Descrierea traseului. Plecam de la cabana Padis īnsotiti de tr. nr. 19 (punct galben), tr. nr. 20 (cruce galbena) si tr. nr. 22 (triunghi rosu), trecem peste dīmbul cu poiana din stīnga Bisericii Motului (vīrf proeminent care domina zona Padisului) si traversam un pīrīu sec. Mai departe pe dreapta lasam un ponor, pe stīnga o dolina adīnca. Dupa 30 min. ajungem la bifurcarea marcajelor punct albastru si punct galben, loc īn care īncep de fapt circuitele Cetatilor si Galbenei. Continuam pe ramura ce merge īnainte (sud) urcīnd costis pīna īntr-o sa unde se desparte tr. nr. 20. De aici coborīm accentuat pe malul drept al pīrīului Bradetanului pīna la apa Ponorului care īsi are obīrsia īntr-un puternic izbuc ce se afla la 280 m amonte. Pentru a-l vizita urmam (marcaj albastru dublu) la dreapta. El ne conduce peste bolovani acoperiti cu muschi pīna la baza unui perete de calcar unde se deschide intrarea joasa a unei pesteri din care se revarsa un puternic suvoi de apa. Pe aici se dreneaza apele de sub platoul carstic al Padisului, adunate īntr-o retea subterana īnca neexplorate.

Revenim la capatul derivatiei si ne despartim de tr. nr. 22 (triunghi rosu) care o ia spre stīnga. Traseul nostru traverseaza valea Ponorului urmīnd-o apoi aval prin larga depresiune a poienii Ponor. Pe līnga meandrele vaii strabatem poiana pīna īn locul īn care apa dispare prin cīteva sorburi. La viituri sorburile, nu pot drena īntreaga cantitate de apa. poianatransformīndu-se īntr-un mare lac. Lasīnd īn urma poiana Ponor urcam prin padure si iesim pe un mic platou de unde coborīm la noua sosea forestiera (ramificata īn saua Balaleasa din soseaua care duce la Padis).

Celor ce poseda autoturisme le recomandam sa urmeze de la Padis soseaua pīna la saua Balaleasa si de aici la stīnga pe soseaua forestiera de ramificatie, sa treaca de cantonul silvic Ponor de unde dupa īnca un km ajung īn locul īn care punctul galben si cel albastru traverseaza soseaua (loc larg cu refugiu). Distanta traseului se va scurta astfel cu cca 9 km (dus-īntors).

Dupa traversarea soselei coborīm prin padure īn fundul unei doline cu ponor unde cele doua marcaje se despart: punctul galben o ia la stīnga pentru a ocoli Cetatile, cel albastru coboara īn depresiune. Urmīndu-l pe al doilea urcam putin versantul dolinei de unde īncepem sa coborīm la dreapta spre firul vaii Cetatilor. Coborīm prin padure, cotim la stīnga īn versant si dupa ce padurea se termina ajungem pe un grohotis īn panta mare. La dreapta se deschide imensul portal al Cetatilor, constituind pentru vale o fundatura cunoscuta sub denumirea de dolina l. La stīnga zarim peretele ce margineste dolina III, la marginea careia, sus, se afla balconul 1.

Coborīm anevoie pe grohotis si ajungem aproape de firul vaii, de obicei sec. Ne cataram cu grija īn versantul stīng si iesim pe o muchie proeminenta; continuam pe o poteca suspendata īn peretele din stīnga si urcam putin, abrupt, īn versant. Aici parasim marcajul pentru a urma derivatia la portal. Pentru aceasta coborīm pe o brīna, apoi foarte anevoie pe un perete spalat, pe resturile unei scari de lemn pīna īn firul vaii. Īl traversam pe o punte, daca exista, coborīm pe o alta scara de lemn si ajungem sub portalul mare unde se aude vuietul apei īnca nevazute.

Numai cīnd valea Cetatilor este seaca se poate vizita; coborīm la stīnga peste bolovani lunecos!, ghidati de zgomotul apei Cetatilor; imediat ajungem īn locul īn care ea iese dintr-o galerie. Vizitarea galeriei nu este posibila caci imediat amonte apa se strīnge īntr-un lac adīnc. Apa care iese aici vine pe cai ascunse din pestera Caput (vezi tr. nr. 21). Eliberata din galerie, apa se strecoara printre blocuri imense si dispare la stīnga īntr-o alta galerie, aruncīndu-se īntr-o cascada īn īntuneric. Jos este īnceputul giganticului tunel de la Cetati pe care-l vom cerceta mai tīrziu.

Ne īntoarcem la portal si urcam pe sub prelungirea lui, pe un grohotis marunt pīna pe fundul unei doline, dolina II, cu pereti verticali. Īn stīnga se vede fereastra ce razbate jos īn galeria principala a Cetatilor prin care vuietul apei ajunge pīna la noi.

Dupa ce am admirat salbatecul peisaj ne īntoarcem īn fata portalului si urcam greu pīna īn locul unde am parasit marcajul simplu. De aici suim dreapta partial pe scari de lemn pīna īntr-o sa situata la stīnga portalului. Sīntem pe creasta dintre dolina 1 si III. Aceasta ultima dolinaeste mult mai mare siareperetii īnconjuratori inegali ca īnaltime; peretele din dreapta masoara cca 200 m si sustine balconul 1. Din sa trecem peste un grohotis prelung si ajungem la gura unei pesteri, singura posibilitate de a coborī, fara pericol, pīna la cursul subteran al apei Cetatilor, unde vom face cunostinta cu cea mai impresionanta galerie de pestera din muntii nostri. Coborīm īn semiīntuneric pe un grohotis lung pīna la firul apei care curge de la dreapta la stīnga. Vizitarea īn continuare este dificila si depinde de īndemīnarea fiecaruia, dar mai ales de nivelul apei.

Cei curajosi pot urma aval cca 200 m pīna la o platforma de pe dreapta apei; aici este vechiul loc al tabere! celor care au explorat pestera. Mai jos drumul este blocat de o cascada peste care nu se poate trece decīt cu echipament special. Apa va iesi īn Izbucul Galbenei (tr. nr. 19) dupa ce va mai parcurge īnca 2 km de galerie.

Ramura din amonte a rīului subteran nu este atīt de periculoasa; ea poate fi vizitata si fara mijloace de iluminare. Sarind din piatra īn piatra urcam īn susul apei pe sub fereastra din dolina II, apoi pe līnga doua izbucuri care marescdebitul rīului subteran si ajungem astfel laocascada situata sub marele portal dintre dolina 1 si II.

Turistii care efectueaza circuitul rīului subteran vor urca īn saua dintre dolina 1 si III. Cei ce nu au facut circuitul vor urca īnapoi grohotisul pīna īn dolina III. Dupa vizitarea galeriei īncepem sa urcam poteca din partea de sud a dolinei III, la īnceput costis apoi īn panta obositoare cca 30 min. pīna īn padure unde īntīlnim tr. nr. 19 (punct galben). Īn comun marcajele ne conduc pe marginea de sud a dolinei III mascata de padure. Cotim usor la dreapta si sosim la locul de despartire a marcajelor; urmam ramura din dreapta, cu marcajul albastru, la orizontala, pe marginea de vest a dolinei III. Curīnd ajungem la balconul 1 de deasupra dolinei III pe care o admiram de la o īnaltime ametitoare. De la acest balcon mergem la orizontala

si prindem apoi derivatia la balconul II de deasupra dolinei II, unde se vede portalul Cetatilor. Parasim acest balcon si mergem īn continuare cca 20 min. Īn versantul drept al vaii Cetatilor. Traversam un vīlcel sec, trecem printr-o poiana si iesim dupa un coborīs prelung la soseaua forestiera. Aici īntīlnim, venind din stīnga, marcajul punct galben al tr. nr. 19, marcaj carene va īnsoti pīna la Padis; ne aflam īn apropiere de cantonul silvic Ponor, De aici la dreapta, pe sosea, la 1 km se gaseste locul unde marcajele traverseaza soseaua.

Cei care nu au venit cu mijloace auto pe ramificatia soselei din saua Balaleasa, vor urca accentuat prin fata cantonului Ponor pe līnga un vīlcel sec. Sus panta se domoleste si intram īntr-o poiana cu molizi rari. Cotim la dreapta si ajungem īntr-o sa de unde un cot la stīnga ne scoate printr-un coborīs īn sesul Padisului. Curīnd ajungem la īnchiderea circuitelor (30 min. de la cantonul Ponor). Pe drumul deja cunoscut ne īndreptam spre stīnga si dupa 25 min. de mers sosim la cabana Padis,

19. Circuitul vaii Galbena

Marcaj: punct galben Durata: 10 ore Distanta: 19 km (figura: 9,10) Caracteristica traseului: traseu de vizitare a zonei situate la izvoarele vaii Galbena. Drum greu, practicabil numai vara.

Descrierea traseului. De la Padis īnsotiti de tr. nr. 18 (punct albastru), tr. nr. 20 (cruce galbena) si tr. nr. 22 (triunghi rosu) coborīm lin un dīmb cu poiana avīnd la stīnga Biserica Motului. Trecem o vaiuga seaca apoi pe līnga cīteva doline, strabatem o depresiune larga si ajungem la bifurcarea circuitelor; aici īncepe de fapt circuitul propriu-zis al Galbenei (si al Cetatilor Ponorului). Ramura din dreapta este cea pe care ne vom īntoarce; noi urmam ramura care merge īnainte urcīnd costis pīna pe o creasta ce margineste bazinul Padisului. Aici se desparte de poteca tr. nr. 20 (cruce galbena). Īn continuare coborīm paralel cu firul vaii Bradetanului pīna īn valea Ponorului; sīntem īn locul de despartire al tr. nr. 22 (triunghi rosu) de poteca noastra. Izbucul Ponor poate fi vizitat pe o derivatie (marcaj punct albastru dublu) ce conduce amonte (vezi tr. nr. 18). De la capatul derivatiei traversam valea Ponorului urmīnd-o apoi aval prin larga depresiune a poienii Ponor. Pe līnga meandrele vaii strabatem poiana pīna īn locul īn care apa dispare prin cīteva sorburi. Lasīnd īn urma poiana Ponor, urcam prin padure si iesim pe un mic platou de unde coborīm īn noua sosea forestiera ramificata īn saua Balaleasa din soseaua care duce la Padis.

Celor ce poseda autoturisme le recomandam sa urmeze de la Padis soseaua la Balaleasa si de aici la stīnga pe ramificatie pīna la cantonul silvic Ponor. Cei ce vor sa viziteze Izbucul Ponor vor lasa masinile līnga canton si se vor īndrepta, pe jos, spre est pe o poteca ce trece īntre canton si izvorul acestuia. Dupa cca750 m se ajunge īn poiana Ponor de unde la stīnga pe derivatie se afla Izbucul Ponor. Reīntoarcerea la canton pe acelasi drum. De la canton, se merge īn continuare pe sosea īnca 1 km pīna īn locul īn care punctul galben si cel albastru o traverseaza (loc larg cu refugiu rudimentar). Venind astfel cu autovehiculele pīna aici se vor scurta cca 9 km (dus-īntors) din distanta traseului.

Dupa traversarea soselei coborīm prin padure pīna īn fundul unei doline cu ponor unde cele doua marcaje se despart. Marcajul nostru o ia la stīnga ocolind depresiunea Cetatilor. Urcam puternic printr-un horn apoi continuam de-a coasta. O derivatie scurta ne conduce pe o stīnca de unde se vede adīncitura īn care se afla Cetatile. Dupa 20 min. de la despartirea marcajelor ele se unesc din nou, punctul albastru urcīnd din dreapta dinspre Cetati. Īn comun marcajele ocolesc prin sud depresiunea si ajung īn coltul ei de sud-vest unde se despart din nou. Marcajul Galbenei urca la stīnga iar punctul albastru merge la orizontala spre dreapta. Turistii ce nu au timpul de a vizita separat Cetatile (pe circuitul nr. 18) pot, īn 20 min. (dus-īntors), sa le admire de la īnaltimea balcoanelor, urmīnd ramura la dreapta si īntorcīndu-se tot pe ea.

De la despartirea marcajelor poteca urca din greu cca 40 min. pīna la o creasta īmpadurita; aici o derivatie (marcaj dublu cu cerc galben) ne duce īn 5 min. la gura avenului din Bortig īn fundul caruia mijeste gheata. Reīntorsi la marcajul simplu coborīm puternic īn serpentine 40 min., īntīlnim apoi un drum lat pe care īl urmam putin la dreapta apoi īl parasim. Continuam sa coborīm la stīnga si ajungem pe o creasta plata unde poteca se largeste. Coborīm pe aceasta creasta pe drumul bun, cu mare atentie, pentru a observa sageata care indica la stīnga Izbucul Galbenei, cu atīt mai mult cu cīt drumul care continua pe Creasta ne tenteaza sa-l urmam. De altfel la 200 m mai jos vom reveni cu marcajul pe el, dupa ce am parcurs īnsa partea sudica a circuitului. De multe ori turistii neavertizati au continuat pe drum, au reīntīlnit marcajul ce venea din circuit si l-au urmat spre Padis sarind astfel peste obiectivele principale ale circuitului Galbenei.

Atentie! Indicatia care urmeaza se adreseaza turistilor care venind de la Arieseni (tr. nr. 16) vor sa viziteze obiectivele de la izvoarele vaii Galbena. Acestora le recomandam sa urmeze marcajul punct galben din Poiana Florilor, ramura dinspre sud-est (atentie, nu ramura dinspre nord-est care duce la Padis). Dupa un urcus accentuat, la īnceput prin poiana, apoi prin padure, se ajunge la o muchie plata cu un drum. Ceva mai departedin muchiesedesface ladreap-ta ramura marcajului care vine din fundul vaii Galbena, dupa ce a trecut pe la izbuc si pe la balcoane. Se va lasa aceasta ramura si se va urma īn continuare drumul de creasta īn urcus usor, fara marcaj circa 200 m, pīna se īntīlneste din nou marcajul punct galben, de data aceasta ramura care vine dinspre Padis si care coboara īn valea Galbena. Vizitarea īn continuare se va face urmīnd marcajul, conform descrierii de mai jos.

Reluam traseul de la drumul bun unde conform sagetii coborīm īn cca 10 min. pīna la Izbucul Galbenei. Apa formeaza aici un lac adīnc din care se scurge, peste un baraj natural, o cascada īnspumata. Este de fapt debitul impresionant al rīului subteran de la Cetati care strabate cca 4 km de galerii vaste situate īntre marile doline si izbuc. Dupa iesirea la zi, īn Izbucul Galeriei, rīul curge tumultuos īntre chei strīmte, printre pereti de sute de metri īnaltime, chei ce reprezinta continuarea de alta data a tunelului Cetatilor al carui tavan s-a prabusit.

Continuam traseul pe un pod (cīnd acesta lipseste traversarea se face anevoie) apoi urcam pe malul stīng unde vom progresa cu grija pe poteca īngusta suspendata deasupra firului apei; ceva mai īn aval avem prilejul sa admiram o vijelioasa cascada. Trecem apoi pe o bīrna suspendata (de unde īn malul opus se observa balcoanele) si ajutati de un cablu coborīm abrupt, apoi mai domol pīna aproape de firul vaii. Jos apa dispare īntr-o pestera. O derivatie la dreapta ne conduce la gura pesterii, de unde se vede mai bine cascada pe care o face apa la intrare.

Poteca ne conduce īn continuare pe la o a doua intrare īn pestera (fara apa). Marcajul actual nu duce prin pestera ci coboara un grohotis, apoi face un cot la dreapta si, dupa un abrupt ce se coboara pe o scara stricata, iese la o cascada de 10 m a carei apa tīsneste din pestera.

Temerarii pot urma drumul prin pestera (care necesita lanterna), pe unde ducea vechiul marcaj. Pentru aceasta ei vor coborī prin a doua pestera pīna la firul apei si pe malul stīng; ajutati de cabluri, vor iesi la cascada.

De la cascada urmam un timp malul stīng (pod stricat), trecem apa (rar exista podet) si urcam pieptis prin padure cca 60 m diferenta de nivel; aici cotim la dreapta si urcam īn serpentine printre tancuri de stīnci. Dupa 45 min. iesim din padure la o derivatie ce ne duce la dreapta peste o muchie ascutita la un balcon de bīrne putrede. Ne aflam suspendati la 100 m deasupra firului vaii; dincolo de vale se vad rupturile impresionante pe sub care am coborīt.

Reveniti īn poteca, ocolim prapastiile din dreapta noastra si ajungem la derivatia celui de al doilea balcon (tot putred). Īn continuare urmam marcajul pīna la o muchie īmpadurita cu poteca buna (pe care am parasit-o cīnd am coborīt la izbuc). Cotim la stīnga pe creasta si iesim īn coborīs īn capatul sudic al Poienii Florilor, apoi la stīlpul metalic cu sageti. Sīnt indicate traseele 15,16,19, 23.

Urcam din greu, īmpreuna cu tr. 23 (banda rosie), pe līnga casele locuite temporar (se poate īnnopta), intram īn padure si cotim la stīnga pe un drum larg, traversam doua pīraie si iesim īn partea de sus a Poienii Florilor la alte case. Urcam drept īn sus si dupa 40 min. de la stīlpul cu sageti parasim poiana si intram din nou īn padure, īnapoi apare masivul Ţapul si Groapa Ruginoasa. Urcusul prin padure este obositor dar cīnd ajungem īntr-o poiana cu semn de derivatie la pestera, greul a fost īnvins (am urcat cca 450 m diferenta de nivel).

Sīntem la gura pesterii Focul Viu, al doilea ghetar ca marime dupa Scarisoara. Derivatia ne conduce īn coborīs pe un grohotis, pe o scara de lemn pīna īn sala mare. Podeaua salii este constituita dintr-o placa de gheata din care sīnt crescute stalagmite si coloane.

Reīntorsi īn poienita continuam drumul cotind la stīnga apoi urcīnd si coborīnd usor sīntem atenti la despartirea marcajelor. Banda rosie merge direct spre Padis, marcajul nostru ocoleste spre dreapta pentru a vizita Piatra Galbenii. Acest ocol de cca 1 ora poate fi evitat de cei īn īntīrziere; ei vor urma banda rosie 10 min. Īnainte pīna la reīntīlnirea punctului galben ce vine din dreapta. Cei ce vor sa urce la Piatra Galbenei se vor īndrepta spre dreapta, urcīnd prin padure, fara poteca vizibila, din ce īn ce mai accentuat, pīna la o muchie care ne conduce la Piatra Galbenei (1243 m). De aici se deschide o larga vedere spre sud spre Poiana Florilor, Galbena si Ţapu.

De la vīrf coborīm spre nord cca 15 min. pīna ajungem la banda rosie. La jonctiune un loc de popas cu o sageata ne īndreapta spre un izvor binevenit (5 min. coborīre la stīnga). Izvorul se gaseste īn versantul unei depresiuni ce se deschide spre vest īn fata noastra. Este Groapa de la Barsa vizitabila pe tr, nr. 39.

Īn continuare mergem mai mult la orizontala, ne despartim de marcajul banda rosie (la 30 min. de la izvor) cotim spre dreapta printr-o sa si coborīm prin padurea tīnara de brad. Dupa 20 min. de la despartirea marcajelor ajungem īn soseaua forestiera unde ne īntīlnim cu tr. nr. 18 (punct albastru). Mergem la stīnga pe sosea si curīnd ajungem la cantonul silvic Ponor de unde prin spatele fostelor "Grajduri" vom urca spre Padis (vezi tr. nr. 18). Cei care au venit cu autovehiculele vor merge la dreapta pe sosea pīna la locul de parcare de unde se vor īntoarce prin saua Balileasa la cabana Padis.

20. Cabana Padis - Platoul carstic Lumea Pierduta

Marcaj: cruce galbena. Durata: 2½ ore. Distanta: 7 km (figura: 9) Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea platoului carstic Lumea Pierduta, drum usor, practicabil vara si iarna.

Descrierea traseului. De la cabana Padis plecam īnsotiti de traseele 18,19 si 22; trecem de bifurcarea marcajelor 18 si 19 (vezi descrierea) si urcam pīna īn saua plata unde ne despartim de restul marcajelor care continua īnainte. Poteca ne conduce la stīnga, prin padure de-a coasta, mult timp pe curba de nivel, apoi īn coborīs lin. Dupa 20 min., cīnd cotim larg spre stīnga, zarim īn dreapta Poiana Ponor. Iesind din padure ajungem pe creasta care separa aceasta poiana de bazinul vaii Izvorul Ursului, ce se adīnceste īn fata noastra spre sud. Din sa cotim la stīnga si coborīm costis prin padure. Curīnd ajungem īn sesul larg al vaii, cu turbarii si luminisuri. Traversam pe bolovani pīrīul si avem īn fata un izbuc frumos īnconjurat de muschi verde. Este izbucul Ursului. Aici se termina si drumul tractoarelor ce scot busteni, drum care a rascolit īntreaga vale, cīndva atīt de linistita si salbateca. (Pe urmele tractoarelor, la dreapta, aval, se ajunge la ramificatia saua Balaleasa-Caput, chiar īn fata pesterii Caput dupa ceai km). Cu auto-vehiculelese poate ajunge aici de la Padis prin saua Balaleasa, pe drumul de ramificatie la stīnga, pe la cantonul silvic Ponor si pīna la cabana muncitorilor forestieri, construita vis-a-vis de pestera Caput. De aici 1 km pe jos pīna la Izbucul Ursului.

De la izbuc suim scurt pe o sistoaca, la īnceput mai accentuat, apoi cīnd urcusul devine domol cotim la stīnga.

Relieful de aici nedefinit si padurea īnalta de conifere fac orientarea aproape imposibila. Urmarirea semnelor de marcaj trebuie facuta cu mare atentie, pericolul de ratacire fiind foarte mare.

Continuam pe semnele de marcaj ce ne conduc pe o poteca vaga, īn urcus usor, apoi cotim la stīnga unde īn padurea de molid se īntīlnesc si foioase. Dupa ce cotim din nou jumatate la stīnga (spre est) mai parcurgem cca 300 m si pe stīnga noastra apare gigantica gura a avenului Gemanata. Avenul este adīnc de 60 m si are peretii captusiti cu gheata. Numele de Gemanata provine de la puntea naturala care desparte gura avenului īn doua. Jos pe galeriile īntunecoase curge rīul subteran ce iese la zi īn Izbucul Ursului. Continuam drumul pe marginea vaiugii ce coboara īn aven si urcam lin cca 400 m dupa care mai accentuat pīna la un loc plat. Prin taierea padurii marcajul a disparut, fapt pentru care locul este greu de. gasit. Printr-o cercetare atenta se poate īnsa descoperi gura Avenului Negru, larga de cca 40 m. Avenul este adīnc de 108 m si are pe tot parcursul pereti verticali care nu ofera posibilitati de regrupare. El constituie una din cele mai mari verticale subterane din tara. Avenul da acces la acelasi rīu subteran care trece si pe sub Gemanata; exploratorii au facut jonctiunea īntre cele doua avene. Vizitarea lor necesita īn afara de utilaje speciale o īndelungata experienta speologica.

De la Avenul Negru ne īntoarcem pe acelasi drum spre Padis cu toate ca semne sporadice de marcaj ne īndreapta spre comuna Arieseni. Nu recomandam parcurgerea portiunii Avenul Negru-Arieseni din cauza ca marcajul este incomplet, exact īn portiunile cele mai dificile de orientare.

Ca varianta de īntoarcere se poate folosi valea Izvorul Ursului pīna la Pestera Caput cu iesire la sosea, pe care se ajunge la Padis.

21. Cantonul silvic Padis - Pestera sura Boghii

Marcaj: punct rosu. cerc galben. Durata: 1 ora. Distanta: 1,250 km. (figura: 9) Caracteristica traseului: drum pentru vizitarea vīrfului si apesterii Piatra Boghii, traseu usor cu privelisti minunate.

Descrierea traseului. Marcajul īncepe de līnga cantonul silvic Padis, chiar de la izvorul de la care se aprovizioneaza padurarul (legatura cu traseele 14 si 23). O sageata plasata pe o stīnca indica directia de mers (nord). Urcam prin poiana apoi prin padure de brazi si ajungem la o poienita īn care la dreapta se desface o poteca; tinem poteca ce urca īnainte din ce īn ce mai accentuat. Pe un fag uscat este figurat semnul traseului; pe nesimtite poteca noastra coteste la stīnga (vest) s i iesim pe un loc mai p lat pe muchie dupa care īncepem coborīsul. Īn fata ne apare un ciot marcat dupa care poteca īngusta se bifurca. Atentie! Ne īndreptam spre dreapta (NV) cu grija sa nu pierdem marcajul, aici figurat sporadic. Curīnd trecem pe la o plantatie de rasinoase si īn urcus lin, la terminarea ei o luam treptat spre nord. Din nou poteca noastra se ramifica: urcam la stīnga dupa indicatia unei sageti, schimbīnd astfel directia spre SSV pe o crestu-lita de calcare, prin padure de foioase. De aici īncepe un coborīs accentuat prin padure, spre vest, si la un cot brusc la dreapta iesim pe o brīna īnierbata de unde se deschide o larga priveliste ce cuprinde spre dreapta vīrful Cīrligati si Piatra Arsa cu crestele lor terminale; sub noi se afla prapastiile din Piatra Boghii. Īn fata valea ce izvoraste de sub acesti pereti se strecoara printr-un canion, apoi scapa īn poienile strajuite pe stīnga de Piatra Ciungilor si mai jos, pe dreapta, de Piatra Bulzului.

De aici ne īndreptam spre stīnga pe o creasta ce coboara tare si ajungem la un loc īngust, destul de periculos, de unde putem admira peretii Boghii. Ne reīntoarcem la marcaj si coborīm īn stīnga pe sub rupturi, pe o poteca ce ne conduce pe o brīna pīna la gura pesterii sura Boghii. Deschiderea ei, de forma triunghiulara, este usor de recunoscut; culoarul īn care patrundem este lung de 150 m. Īntoarcerea de la pestera se face pe acelasi drum pe care am venit.

22. Cabana Padis - Pestera Caput - Comuna Arieseni

Marcaj: triunghi rosu. Durata: 6 ore. Distanta: 16 km. (figura: 9) Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea poienii Ponor si a pesterii de la Caput, cu legatura pīna īn comuna Arieseni. Drum de creasta practicabil īn tot timpul anului. Construirea soselei forestiere saua Balaleasa-canton Ponor- pestera Caput a īnlesnit vizitarea acestei pesteri care se poate face acum cu masina. Traseul turistic ramīne totusi important pentru ca reprezinta unica posibilitate de a iesi din zona Padis direct la Arieseni.

Descrierea traseului. De la Padis urmam traseul nostru prin fata cabanei pastorale, īn comun cu traseele 18, 19 si 20. Dupa bifurcarea marcajelor 18 si 19 (tinem stīnga) urcam īntr-o sa unde se desparte si tr. nr. 20. Coborīm pe dreapta pīrīului Bradetanului si la pīrīul Ponor (Izbucul Ponor poate fi vizitat pe derivatia punct albastru, la dreapta) parasim cele doua circuite si o luam la stīnga fara sa traversam apa, trecīnd printr-o zona mlastinoasa urmīnd mai departe liziera padurii. Curīnd lasam īn dreapta valea Ponorului (din care este bine sa ne aprovizionam cu apa deoarece cca 1 ora nu vom mai īntīlni izvoare) si urcam prelung īn versantul stīng prin poiana, situata pe creasta care separa valea Ponor de valea Izbucul Ursului. Din sa urmam o creasta la dreapta si coborīm apoi la stīnga pe linia de cea mai mare panta. Trecem printr-o poiana, apoi pe līnga un sir de doline si ajungem laun loc plat de unde se vede cabana muncitorilor forestieri si soseaua. Aici o sageata si semnul de derivatie ne īndreapta spre albia seaca a vaii Izbucul Ursului. Valea se termina brusc īn pestera de la Caput. Pestera nu poate fi vizitata decīt la intrare, o saritoare de 5 m apoi alta de 30 m blocīnd drumul. Pe cei ce au venit numai pentru a vedea pestera īi sfatuim sa urmeze amonte valea cca 1 km pe drumul de tractoare pīna la Izbucul Ursului; aici vor īntīlni marcajul cruce galbena (tr. nr. 20) pe care pot vizita Lumea Pierduta (la dreapta) sau se pot īntoarce la Padis.

Drumul spre Arieseni traverseaza soseaua care urca pe valea Izvorul Sec si suie putin la dreapta, apoi drept spre sud angajīndu-se pe versantul muntelui Glavoiul pe care urca de-a coasta. Strabatem o mare defrisare ce a dezgolit o serie de doline ce ramīn īn dreapta noastra. Īn urcus trecem pe līnga vechi puturi miniere (de unde se vede īnapoi creasta Bohodef-Cīrligati) si dupa 15 min, de urcus continuu intersectam un drum. Lasam īn dreapta saua Bortigu (1206 m) situata pe cumpana de ape dintre bazinul īnchis al Cetatilor si cel al Ariesului si urcam prin taietura de padure; dupa 1 ora de la traversarea soselei ajungem la un pīrīu alaturi de care se afla un izvor. Dupa un scurt popas trecem pīrīul si urcam īntr-o poiana ce se prelungeste la stīnga pīna īn vīrful Glavoiul. Poteca bine batuta este lipsita de marcaj; ea merge pe curba de nivel spre sud ducīndu-ne printr-o poiana din care se vede spre sud masivul Bihariei. Traversarea unei paduri ne prilejuieste reīntīlnirea marcajului aplicat pe arbori. Urmam prin poiana apoi coborīm spre stīnga la un afluent al vaii Luncsoara. Iesim astfel la stīnga, trecem un pīrīu apoi un altul ce urmareste marginea padurii. Dupa iesirea din padure īntīlnim primele case din Coblis. Coborīm pe Fata Glavoiului prin fīnete, printre case motesti, trecem pe līnga un izvor si īn dreapta ne apare soseaua forestiera de pe valea Coblis. Īn marcaj se intercaleaza cīteva semne cruce galbena ce vin din Lumea Pierduta. Curīnd coborīm muchia dintre valea Coblis si valea Ponorasului. Aici īntīlnim soseaua pe care o vom urma 6,2 km pīna la Arieseni. La Arieseni drumul nostru intra īn soseaua nationala nr. 75 (Lunca-Turda) modernizata īn parte.

23. Cabana Padis - Groapa Ruginoasa - Comuna Baita

Marcaj: banda rosie Durata: 9 ore. Distanta: 24 km. Caracteristica traseului: drum de legatura īntre cabana Padis si Baita-Sat. Īntre Poiana Florilor si vīrful Ţapu drum greu, pe alocuri accidentat, practicabil numai vara si pe timp uscat.

Descrierea traseului. Traseul merge īn comun cu crucea albastra (tr. nr. 14) pe soseaua forestiera care se īndreapta spre Balaleasa. Putin īnainte de cantonul silvic Padis lasam soseaua forestiera la stīnga; noi mergem īnainte si īn fata cantonului ne despartim de tr. nr. 14 ce urca la dreapta si coboara din nou īn sosea. Continuam printre doline, pe sesul carstic al Podisului si īncepem sa urcam usor prin padure. Un coborīs prelung, īn care traversam soseaua forestiera, ne conduce īn poiana Balaleasa, pe care o traversam si ajungem, la ramura soselei forestiere care duce la cantonul silvic Ponor. Pīna la intersectia soselei, 30 min. din fata cantonului Padis. Traversam soseaua, urcam o panta scurta, defrisata si iesim pe o muchie plata care formeaza cumpana dintre Balaleasa si Groapa de la Barsa, Coborīm la stīnga prelung si ne racordam cu tr. nr. 19. Prin raristea de padure se observa la dreapta zona scufundata a Groapei de la Barsa (tr. nr, 39). Dupa 30 min, punctul galben se desparte de traseul nostru mergīnd la stīnga, la Piatra Galbenei; o tablita indica la dreapta un izvor binevenit (5 min) deoarece pīna la Poiana Florilor nu vom mai īntīlni alte surse de apa. Dupa 10 min. din stīnga revine marcajul Galbenei si īmpreuna cu el coborīm usor pīna īntr-o poienita īn care la dreapta se afla pestera Focul Viu (vezi tr. nr. 19). Dupa vizitarea ei continuam drumul coborīnd accentuat prin padure 25 min. pīna la o poiana cu vedere spre Groapa Ruginoasa, īnca un coborīs si ajungem īn larga poiana denumita Poiana Florilor, usor de recunoscut dupa casele ei micute locuite numai īn sezonul cositului. Intram īn padurea din stīnga pe un drum larg, peste un pīrīias si iesim din nou īn poiana, prin care coborīm la stīlpul cu sageti situat līnga un izvor. Sīnt indicate traseele 15, 16 si 19; traseul 19, care ne-a īnsotit pīna aici, ne paraseste. Coborīm prin poiana pīna la firul vaii Galbena, traversam anevoie apa, apoi o urmam putin īn aval pīna la confluenta cu Valea Seaca (afluent pe stīnga). Urmarim anevoie firul Vaii Seci cca 1 ora peste saritori greu de escaladat, pīna la locul unde ea se bifurca. La stīnga cum urcam este Valea Seaca, la dreapta valea Nucsoara. Cum ambele sīnt dificil de urmat, marcajul a ales muchia dintre ele pe care urca īn serpentine ce nu se mai termina (3 ore). Sositi epuizati īn creasta cotim la stīnga si trecem printr-o rariste de padure din care la stīnga ni se dezvaluie Groapa Ruginoasa, imensa ravena activa, adīnca de cca 100 m. O ocolim pe marginea vestica si iesim īntr-o sa joasa cu vedere spre Padis; aici īntīlnim capatul tr. nr. 32 (triunghi albastru) ce coboara pe valea Sighistelului. Tot aici se termina si tr. nr. 42 nemarcat. Din sa, īn comun cu tr. nr. 32, urcam domol spre dreapta, spre Vf. Ţapu, iesim īn versantul estic al masivului avīnd spre sud si vest izvoarele Crisului Negru si masivul Biharia. La vest zarim moderna sosea ce serpuieste pe sub rupturile din Piatra Muncelului. Poteca merge de-a coasta prin afinis, apoi coboara pe muchia vīrfului Ţapu pīna īntr-o poiana cu stīlp indicator. Īn continuare urmam un drum de care ce coboara la stīnga, pe la un izvor, drum care ne conduce īntr-o sa cu poiana (stīlpul indicator de aici este ruginit). O sageata marcata cu triunghi rosu indica totusi drumul cel mai scurt la sosea, spre stīnga (15 min) pe un drum ce nesecate la o cariera de cuartite. Tot īn sosea se ajunge si urmīnd marcajul nostru īnainte. El trece īnsa printr-o sa (despartire de triunghiul albastru), o ia la dreapta, ocoleste un vīrf si iese īntr-o alta sa dominata de pereti de calcar. Un coborīs pe sub Piatra Muncelului ne conduce la soseaua ce merge la Baita-Sat (curse ITA si numeroase ocazii). Traseul marcat foloseste multe scurtaturi si se racordeaza jos la bifurcatia soselei spre Baita-Piai cu tr. nr. 31.

24. Cabana Padis - Cabana Scarisoara

Marcaj: banda albastra Durata: 7 ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: drum de legatura īntre cabana Padis si cabana Scarisoara. Traseu de creasta īn general lipsit de apa. Practicabil vara si iarna. Posesorii de autovehicule pot ajunge de la cabana Padis la Scarisoara pe sosele forestiere dupa cum urmeaza: pe soseaua care duce la Ic-Ponor; se trece de prima ramificatie pe dreapta si dupa cca 7 km (de la cabana) tot pe dreapta se ramifica o sosea pe care o vom urma īn amonte pe valea Calineasa. Se urmeaza aceasta vale pīna īn sa apoi se coboara pe valea Belis pīna īn apropiere de Poiana Mare. Aici urcam la dreapta (parasind soseaua Belis-Huedin) pe valea Apa Calda din care iesim īn saua Ursoaia. Īn sa cotim la dreapta dupa marcajul banda rosie (tr. nr. 28) lasīnd īnainte soseaua Albacului. Ultima portiune pe soseaua care duce la Scarisoara (15 km) trece prin Ocoale, dupa ce a īntīlnit īn saua Ursoii tr. nr. 24, si ajunge la Scarisoara dupa un parcurs total de cca 45 km.

Descrierea traseului. De la Padis urmam soseaua spre Huedin pīna īntr-o sa. Aici lasam la stīnga soseaua si urmam curba de n ivel prin padure apoi īn coborīs usor pīna pe fundul unei doline. Urcam lin, ne despartim de un drum de caruta ce merge la stīnga si suim puternic prin gol alpin, fara semne de marcaj, cotind treptat la dreapta. Curīnd ajungem pe cumpana de ape dintre bazinele rīurilor Somes si Aries. Cotim la stīnga si urmīnd creasta dezgolita urcam de-a lungul ei. Mergem la orizontala, traversam o zona pietroasa si ajungem pe muntele Batrīna (1441 m). De aici cotim la stīnga printr-o sa si coborīm pe un drum lat, īntr-o padure. Dupa 15 min. cīnd iesim din nou la gol, īn stīnga ne apare o vale larga, īnierbata, denumita de moti hoanca. Aici o sageata indica la dreapta un izvor; este izvorul Apa din Piatra; pīna aici 1½ ora din Padis. Spre est hoanca urca īn dealul Pesterii. Traversam hoanca si urcam de-a coasta, spre stīnga, pīna la o sa cu stīlp indicator. De aici se desface o varianta ce merge la avenul din Batrīna. Coborīm si ne īndreptam spre creapta ocolind clinele dealului Pesterii, urmam apoi o depresiune alungita ce se desface īn sus la dreapta īntr-o alta hoanca; este obīrsia vaii Izbucului.

Revenim cu descrierea la Apa din Piatra pentru a urmari varianta nemarcata ce merge la avenul din Batrīna. Din saua cu stīlp urcam pe o muchie spre sud-est. Dupa cca 350 m iesim pe un bot de deal si cautam la 100 m deasupra padurii pīlnia circulara a avenului situata īn panta. Avenul are deschiderea de 20 m si o adīncime de 100 m. De la gura ne īndreptam spre est, ocolim o limba de padure si coborīm īn fundul unei vai plate la marcaj. Continuam drumul pe marcaj, urcam prelung la o sa si dupa cca 300 m de la sa ajungem la o curmatura accentuata. De la Apa din Piatra 40 min. Traseul ne conduce īn continuare pe marginea de vest a sesului Calinesei pīna īntr-o sa (Capul santului). Strabatem o padure rara apoi alta poiana si ne gasim la izvorul vaii Calineasa; īn stīnga noastra se afla un izbuc si cabana pastorala. Īn sa un stīlp de marcaj indica "Spre Padis" fara a preciza timpul (2½-3 ore). Un drum de care duce la dreapta spre Casa de Piatra (vezi tr. nr. 40-nemarcat). Īn continuare urcam printr-o poiana, trecem un bot de deal si īntīlnim un drum de caruta ce urca din stīnga. Curīnd ajungem pe o muchie la o sa cu vede re spre masivul Biharia. Īn dreapta se afla izvoarele vaii Vulturului pe care le ocolim īn urcus lin. Dupa un luminis, iesim īntr-o sa si coborīm prelung trecīnd peste cīteva vīlcele. Continuam pe marginea unei paduri si intram īn larga poiana a Ursoii pe care o strabatem īn lung. Curīnd ajungem la jonctiunea drumului nostru cu soseaua ce vine de la Ursoaia, din stīnga, īmpreuna cu tr. nr. 28 (banda rosie). Īn comun, pe sosea trecem prin catunul Ocoale si dupa 7,2 km de la jonctiune ajungem la cabana Scarisoara.

25. Comuna Gīrda - Valea Gīrda Seaca-Cabana Scarisoara

Marcaj: banda rosie. Durata: 1 ½ ore. Distanta: 7 km. Caracteristica traseului drum de acces fa cabana Scarisoara; practicabil tottimpul anului. Este utilizat de turistii care au la dispozitie un mijloc auto pe care nu doresc sa-l forteze pīna la cabana pe traseele 27 sau 28 dar care este util pentru parcurgerea a 2 km pe valea Gīrda Seaca.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gīrda, de pe soseaua nationala Lunca-Cīmpeni, se merge pe drumul forestier de pe valea Gīrda Seaca si dupa 1 km se ajunge la confluenta vaii Gīrda Seaca cu valea Ordīncusa. Cele trei marcaje pe care am venit se despart: banda albastra urmeaza la dreapta soseaua forestiera de pe valea Ordīncusa (tr. nr. 27), crucea rosie merge de-a lungul muchiei dintre vai (tr. nr. 26) iar banda rosie, traseul nostru, īnainteaza pe soseaua forestiera de pe valea Gīrda Seaca. soseaua este taiata īn malul stīng a! vaii urmīnd de aproape firul apei. Dupa 2,8 km din comuna Gīrda marcajul paraseste soseaua īn dreptul unei mori si īncepe sa suie la dreapta puternic īn versant. Dupa cīteva minute de urcus poteca coteste la stīnga si urca domol sau merge chiar la orizontala prin padure rara. Curīnd iese din padure si īncepe sa urce domol, īn serpentine, prin poiana. Peisajul este īncīntator, mai ales primavara si vara, pīna la cositul fīnului, cīnd poiana este acoperita de o fīneata zmaltuitade milioane de flori. Pentru protejarea fīnetei poteca este marginita de garduri simple de bīrne de lemn care ne ghideaza pasii. Īn drum īntīlnim si o gospodarie de mot. Subsolul, constituit din sisturi argiloase rosii, confera solului o tenta rosie caracteristica, dar genereaza si un strat gros de noroi pe timp de ploaie. Acelasi substrat impermeabil face sa tīsneasca numeroase izvoare de la care este bine sa ne aprovizionam cu apa caci sus pe platou apa lipseste aproape cu desavīrsire.

Dupa circa 1 ora de urcus īn serpentine prin poiana care alterneaza cu pīlcuri de padure, timp īn care am cīstigat treptat īnaltime, poteca coteste definitiv la stīnga si urmeaza liziera padurii. Ea se angajeaza īn felul acesta īn versantul larg si evazat al vaii Politei, afluent al vaii Gīrda. Strabatem acest versant mai mult prin padure si fara sa ne dam seama, trecīnd o ultima crestulita abia perceptibila, iesim din padure si intram īn platoul carstic Scarisoara care īsi anunta prezenta printr-o mare dolina aflata īn dreapta noastra. Urcam domol īn versantul din dreapta, pe līnga primele case ale catunului Ghetar, traversam din nou pīlcuri de padure si ajungem, cotind usor, odata cu botul de deal, spre dreapta, īntr-o poiana īn care se gaseste o fīntīna cu apa, singura sursa de apa a cabanei Scarisoara. La fīntīna ajunge dinspre dreapta si marcajul cruce rosie a tr. nr. 26 ce vine tot de la Gīrda peste dealul Mununa. De la fīntīna traversam padurea de conifere si īn 10 minute sīntem la cabana Scarisoara.

26. Comuna Gīrda - Mununa - Cabana Scarisoara

Marcaj: cruce rosie Durata: 1 ½ ora Distanta: 5 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Scarisoara; practicabil īn tot timpul anului. Construirea soselei forestiere de pe valea Ordīncusa (sosea ce se racordeaza cu drumul saua Ursoaia-cabana Scarisoara) a diminuat mult importanta acestui traseu, majoritatea turisti lor venind la Scarisoara prin Ordīncusa sau prin soseaua Ursoaia.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gīrda, comuna situata pe soseaua nationala Lunca-Cīmpeni, ne īndreptam pe valea Gīrda Seaca (afluent pe stīnga al Ariesului), pe soseaua forestiera ce trece pe la baza unei stīnci si ajunge la confluenta vaii Gīrda Seaca cu valea Ordīncusa. Marcajul urmeaza muchia dintre cele doua vai īn urcus continuu apoi pe stīnga īn versantul vaii Gīrda. Dupa 30 min iesim din padure si urcam pe marginea unei poieni trecīnd astfel pe līnga primele case de moti. Ajungem pe muchia dealului si o urmam pe un drum pietros, limitat partial de garduri de bīrne. Īn dreapta se zaresc peretii canionului din Ordīncusa. Urcusul se termina īntr-o sa de unde coborīm pīna pe fundul unei doline. Parasim drumul de care pe care l-am urmat si traversam dolina urcīnd īn versantul opus. Trecem un deal si coborīm īn padure. Marcajul paraseste poteca si o ia la dreapta pe linia de cea mai mare panta pīna īntr-o poiana, la un drum care vine din stīnga, drum marcat cu banda rosie (marcaj care conduce de la comuna Gīrda la cabana Scarisoara prin valea Gīrda Seaca.tr. nr. 25). O fīntīna de lemn este unica sursa de aprovizionare cu apa a cabanei. De la fīntīna trecem prin padurea de conifere si ajungem īn poiana īn care este situata cabana Scarisoara.

27. Comuna Gīrda - Valea Ordīncusa - Cabana Scarisoara

Marcaj: banda albastra Durata: 4 ore Distanta: 8 km Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Scarisoara cu vizitarea cheilor Ordīncusei; drum usor practicabil īn tot timpul anului. Realizarea soselei forestiere de pe valea Ordīncusa a īnlesnit atīt vizitarea obiectivelor turistice cīt si accesul la cabana Scarisoara.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gīrda de pe soseaua nationala Lunca-Cīmpeni, se merge pe drumul forestier de pe valea Gīrda Seaca si dupa 1 km se ajunge la confluenta vaii Gīrda cu valea Ordīncusa. Cele trei marcaje pe care am venit se despart: crucea rosie (tr. nr. 26) urmeaza muchia dintre vai, banda rosie (tr. nr. 25) urmeaza valea Gīrda, ducīnd pe ocolite la cabana Scarisoara iar banda albastra coteste la dreapta pe Ordīncusa īnsotind soseaua forestiera. Dupa cca 1 km soseaua patrunde īn chei care pe alocuri sīnt atīt de īnguste īncīt soseaua trece pe un pod continuu cīt latimea vaii. Dupa cca 500 m, īn versantul drept (īn stīnga noastra cum urcam) se deschide arcada larga a pesterii Corobana lui Gīrtau. Imediat mai sus, pe vale, īn acelasi versant, peste o depunere de tuf calcaros se preling firele unui pīrīu care este adus pīna īn sosea pe un jgheab aerian. Putem urca cca 200 m pe acest pīrīu care se termina īn niste pereti verticali. Īn dreapta se iveste gura īnalta de 10 m a pesterii Poarta lui Ionel. Cei 60 m ai pesterii pot fi vizitati cu mijloace de iluminare, destul de comod, daca reusim sa escaladam saritoarea ce ne apare dupa un cot al galeriei la stīnga. Mai departe pestera pierde din īnaltime; ea se termina cu o zona mai larga ce are sapata īn podea o pīlnie umpluta cu apa īn timpul ploilor.

Revenim la sosea si continuam urcusul lin trecīnd, dupa putin timp, pe la pestera Corobana Mica; mai sus peretii īnalti ce marginesc valea formeaza un adevarat canion cu versantii perforati de numeroase tuneluri si cu imense arcade suspendate deasupra soselei. Curīnd īn stīnga noastra se deschide arcada pesterii Corobana Mare dupa care soseaua iese din chei, parcurgīnd de la Gīrda cca 4 km.

Continuam pe sosea īnca 1 km si dupa ce trecem īn malul drept la o moara marcajul paraseste drumul. El urca īn versantul drept īn serpentine abrupte, obositor, prin padure. La capatul urcusului poteca iese īntr-o poienita pe care o traverseaza si urca apoi usor prin padure. Aici īntīlnim un drum de carute pe care-l urmam la stīnga pīna la o poiana; parasim drumul si cotim la dreapta prin padure. Ajungem astfel la alt drum mare de care, ce traverseaza o poiana si coborīnd usor se strecoara pe līnga o dolina ce ramīne la dreapta pīna la un stīlp indicator. De aici prin pīlcuri de paduri si mici poieni ajungem la cabana Scarisoara.

Turistii care merg la Scarisoara cu autovehiculele vor continua, de la despartirea marcajului de sosea, drumul forestier pīna la obīrsia vaii Ordīncusa, trecīnd mai īnainte prin catunul Sfortea. Aproape de obīrsia vaii soseaua face o curba la stīnga si iese īn soseaua Ursoaia-Scarisoara. Jonctiunea se face cu putin īnainte de racordul soselei cu tr. nr. 24 (ce vine de la Padis din dreapta), īn poiana Ur-soii. Din poiana Ursoii drumul se īndreapta spre sud, trece prin catunul Ocoale si iese la cabana dupa cca 18 km parcursi de la Gīrda.

28. Pasul Ursoaia - Cabana Scarisoara

Marcaj: banda rosie Durata: 3¼ ora (pe jos) Distanta: cca 15 km Caracteristica traseului: drum de acces carosabil la cabana Scarisoara; drum de platou accesibil īn tot timpul anului. La Ursoaia se ajunge pe soseaua Albac-Huedin sau pe traseul turistic ce vine din Muntii Gilau, prin Racatau-Petreasa-Ursoaia (banda rosie).

Descrierea traseului. Drumul carosabil spre cabana Scarisoara se desparte din soseaua Albac-Huedin īn pasul Ursoaia situat pe cumpana de ape dintre Aries si Somesul Cald. Sageata de la racordul drumurilor indica "Spre cabana Scarisoara" (banda rosie). Urmam sageata si fara diferente accentuate de nivel ajungem dupa 3 km īn poiana Marsoaia, poiana care gazduieste cantonul pastoral cu acelasi nume. Drumul ne conduce īn continuare pe līnga vīrful Clujului (1400 m) apoi ajunge la obīrsia vaii Ordīncusa unde primeste din stīnga soseaua ce urca de la Gīrda. Imediat intram īn poiana Ursoii, loc de racord cu tr. nr. 24 (banda albastra) care vine din dreapta de la Padis, īntre poiana Marsoaia si poiana Ursoii sīnt cca 4 km.

Din poiana Ursoii soseaua continua spre sud, trece pe la catunul Ocoale si ajunge dupa 7 km la cabana Scarisoara.

29. Cabana Scarisoara - Ghetarul Scarisoara

Marcaj: punct rosu Durata: 20 min Distanta: 1,3 km (fi gura: 11) Caracteristica traseului: drum de acces la Ghetarul de la Scarisoara; practicabil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. Din fata cabanei urmam sageata cu indicatia "Spre Ghetarul Scarisoara, 1½ km - 2½ ora" (punct rosu). Mergem pe soseaua care duce la Ursoaia īn comun cu tr. nr. 30 urcīnd pīna la noul magazin satesc. Aici soseaua continua la dreapta (spre nord); noi cotim la stīnga si urcam printre casele catunului Ghetar (la stīnga se afla locuinta ghidului oficial al pesterii) pīna la marginea poienii. Curīnd ajungem la un luminis cu un foisor de lemn, construit pe marginea prapastiei, din care admiram privelistea ce se deschide spre sud: la orizont ne apare masivul Biharia iar īn planuri mai apropiate dealul Cristeasa si scobitura adīnca a vaii Gīrda. Continuam drumul prin padure pe o muchie, timp de cīteva minute si ne despartim de triunghiul rosu care merge īnainte spre Arieseni, īn timp ce noi coborīm la dreapta īntr-un luminis. Luminisul este de fapt prapastia circulara a avenului prin care īncepe Ghetarul de la Scarisoara. Marcajul punct rosu se termina aici, asa īncīt dupa vizitarea Ghetarului ne vom reīntoarce pe acelasi drum la cabana.

Ghetarul de la Scarisoara. Intrarea īn aven se face pe marginea lui de est; se coboara pe o scara de lemn apoi pe o poteca īngusta ce urmeaza o brīna. Ajutati de scari si balustrade ajungem la o poarta de fier montata pe un pinten mic. Vizitarea mai departe se poate face numai cu ghidul oficial al pesterii. Coborīm īn continuare pe o scara de lemn si ajungem pe zapada acumulata pe fundul avenului. Avenul este īnalt de 58 m si are un diametru de 50 m. Sīntem īnr-o sala imensa, lunga de 45 m si īnalta de 20 m, pardosita cu gheata. Īn fundul salii trei stīlpi de gheata par a sprijini tavanul. Īn stīnga intrarii planseul de gheata se curma īntr-o prapastie care ajunge jos la etajul inferior al pesterii, inaccesibil turistilor (rezervatie stiintifica). Imediat la dreapta intrarii, īntre planseu si perete se deschide o alta prapastie, de asemenea inaccesibila turistilor.

Drumul de vizitare al ghetarului merge spre dreapta prin mijlocul salii. Tavanul se lasa mult si ajungem īn coborīs la o a doua sala. La 70 m de la intrare, planseul se lasa brusc si coboara īn panta pīna īn sala numita Biserica. Este cel mai frumos loc din ghetar ce poate fi vizitat. Sala cu un diametru de 20 m are tavanul boltit; spre el se īnalta numeroase stalagmite de gheata de forme foarte diferite.

30. Cabana Scarisoara-Comuna Arieseni

Marcaj: triunghi rosu Durata: 2½ ore Distanta: 10 km Caracteristica traseului: drum de legatura īntre cabana Scarisoara si comuna Arieseni. Drum usor, accesibil īn tot timpul anului. Marcajul foarte deteriorat.

Descrierea traseului. De la cabana Scarisoara urmam sageata care indica: "Spre comuna Baita; 23 km; 8 ore"; triunghi rosu, īn comun cu tr. nr. 29 (punct rosu). Mergem pe soseaua spre Ursoaia urcīnd lin pīna la noul magazin satesc de unde cotim la stīnga printre casele catunului Ghetar, parasind soseaua. Urcam ceva mai pronuntat si ajungem pe creasta la un luminis cu un foisor de lemn ridicat pe marginea rupturii, de unde se vede Biharia. Urmam muchia si imediat ne despartim de tr. nr. 29 (punct rosu) care merge spre dreapta la ghetar. De aici īncepem sa coborīm prin padure, trecem pe la o poiana cu case si cotim la stīnga pe o muchie care mai jos se bifurca; continuam pe piciorul din dreapta apoi coborīm accentuat la un grup de case denumite La Turci, situate pe valea Gīrda Seaca. Pe aici trece soseaua ce urca pe acest afluent al Ariesului, mergīnd spre Casa de Piatra (vezi tr. nr. 40-nemarcat). Dupa ce traversam valea pe un pod al soselei, urcam, ceva mai īn josul apei, pe līnga un pīrīu afluent, īn versantul stīng pīna la o bifurcare. Aici marcajul coteste la stīnga si suie puternic prin padure, pīna la muchie, la o poiana; un alt urcus mai abrupt dar mai scurt ne scoate U muchia principala īntre dealuri le Runc (stīnga) si Pantesti(dreapta). Ţinīnd versantul sudic al Pantestilor coborīm lent spre dreapta pīna se vad jos casele din Arieseni si cotul mare al Ariesului, De aici versantul devine mai accentuat; pe el trecem de cīteva ori pīraie si ajungem īn malul stīng al Coblisului. (ramura stīnga a Ariesului) la o moara. Urcam īn versantul opus si iesim la biserica din Arieseni de unde coborīm īn soseaua asfaltata partial Lunca-Cīmpeni, īn locul īn care īncepe soseaua forestiera de pe Coblis si unda īntīlnim traseele nr. 22 (triunghi rosu-Padis) si 16 (triunghi galben-Poiana Florilor).

31. Comuna Baita - Valea Crisului Negru - Comuna Arieseni

Marcaj: triunghi rosu Durata: 5½ ore Distanta: 20 km Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea zonei carstice de la izvoarele Crisului Negru. Drum de vale, practicabil numai vara.

Descrierea traseului. Din centrul localitatii Baita-Sat urmam soseaua spre Cīmpeni, īmpreuna cu tr. nr. 23 (banda rosie); la confluenta Crisului cu Valea Mare soseaua se bifurca si traseele se despart. La stīnga urca moderna sosea ce merge spre Cīmpeni-Turda (cu tr. nr. 23), la dreapta soseaua ce duce spre Baita-Plai, pe care o vom urma cca 3 km pīna la confluenta cu Valea Calului. Continuam pe Crisu; Negru parasind soseaua mare si, ajungem dupa 30 min la o derivatie ce suie din drum 1 a stīnga la Portile Bihorului. Urmīnd derivatia urcam cca 50 min. pīna la grandiosul fenomen carstic Portile Bihorului. Īn fata se deschide un mare portal de la care īncepe o vasta galerie de pestera. La 17 m de la intrare ajungem la o saritoare cu cascada, la baza careia se afla o marmita adīnca. Daca putem escalada saritoarea (ajutati de un trunchi) mergem putin īnainte si ajungem īntr-o incinta circulara, apoi cotim la dreapta si iesim pe fundul unui aven īnalt de cca 30 m. Apa curge din dreapta printr-o gura joasa de galerie īn care putem patrunde pe timp de seceta cītiva metri.

Dupa vizitarea complexului carstic de la Portile Bihorului ne īntoarcem pe aceeasi poteca la valea Crisului Negru si urcam īn continuare pe sosea pe līnga cariera de marmura, apoi pe la gura unei galerii de mina (pe dreapta) din care iese multa apa, dupa care strabatem o portiune de chei pīna la o bifurcare (15 min. de lagaleriacu apa). Pe dreapta cum urcam este valea Hoanca Motilor, iar pe stīnga valea Crisului ce adaposteste ceva mai sus pestera Izvorul Crisului. Marcajul urca pe Hoanca Motilor timp de 1 ora conducīndu-ne pe ultima portiune peste un grohotis, pīna la o poiana situata īntr-o sa, pe cumpana dintre valea pe care am urcat si valea Plescuta. Traversam aceasta vale si ajungem īn soseaua Lunca-Cīmpeni, la km 28+500 (modernizarea soselei, īn curs de desfasurare, comporta redimensionarea ei ceea ce va aduce mici neconcordante la indicarea kilometrajului, neimportante īn orientarea turistica). Ne gasim īn saua Vīrtop, sa care desparte izvoarele Crisului Negru de cele ale Ariesului. Pīna la Arieseni traseul urmareste soseaua pe cca 9 km; dupa 7 km spre dreapta se desface un drum forestier ce merge la cascada Vīrciorog (vezi tr. nr. 43-nemarcat).

32. Satul Sighistel - Valea Sighistel - Vīrful Ţapu - Groapa Ruginoasa

Marcaj: triunghi albastru Durata: 6-7 ore Distanta: 12 km (figura: 12) Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea fenomenelor carstice de pe valea Sighistel si a imensei ravinari de la Groapa Ruginoasa. Practicabil īn tot timpul anului. Accesul la Sighistel se face din Campanii de Sus (localitate situata pe soseaua Lunca-Turda, la km 5+600, fata de Lunca), pe drumul comunal lung de 2 km.

Descrierea traseului: Marcajul īncepe din centrul satului Sighistel si urmeaza īn amonte valea cu acelasi nume prin sesul larg; mai jos de confluenta cu Sohodolul Pietrii, sapata sus la cca 140 m diferenta de nivel, se afla pestera Cornii, declarata monument al naturii (nevizitabila-īnchisa cu poarta de fier). Mai sus de acest afluent versantii vaii se apropie formīnd doua contraforturi stīncoase; cel din dreapta noastra este dealul Fata Pietrei, care gazduieste sus la 135 m pestera cu acelasi nume iar mai jos pestera de la Varnita si pestera Calului. Īn amonte de strangularea vaii, din dreapta noastra se prelinge apa izbucului de la Hidre. Īn versantul opus la 108 m īnaltime se afla pestera Tibocoaia. Mai sus pe vale din versantul stīng coboara Sodolul Hidrei. De la gura lui īn dreapta la 20 m se observa Pestera cea cu Pante, de fapt un sistem de pesteri prabusite. Continuam urcusul lin al vaii, trecem de Sodolul Tomestilor si ajungem la baza unui grohotis ce pleaca din dreptul unei pesteri, Pestera Mica. Urmatorul punct de reper este Valea Rea ce vine din versantul stīng. Versantul opus ei este constituit dintr-un perete denumit Piatra Lunga. La 300 m mai sus de terminarea peretelui se afla izbucul la Camenita, activ numai la ape mari. Imediat amonte valea are o portiune liniara ce permite observarea cuprinzatoare a peretilor: pe stīnga noastra rupturile abrupte, aproape verticale din Cazatura Lupului, pe dreapta pantele īmpadurite ale Cor-bascai ce se termina sus cu un perete. Mai sus de Cazatura Lupului, īn versantul din dreapta noastra se gasesc trei pesteri importante: pestera Corbasca, Pestera de Sus de la Corbesti si pestera Zvīrlusul Corbestilor. Accesul la ele este dificil din cauza īnaltimilor la care se afla situate (95 m, 215 m si respectiv 295 m) si a rupturilor prin care trebuie sa ne strecuram. Mai sus valea se īngusteaza si face un cot la dreapta; sīntem īn locul numit La Strīmtura. Pe stīnga remarcam o nisa īn forma de gaura de cheie, si peste apa mai īn amonte Pestera de la Strīmtura. Urcam īnca pe vale si ajungem la confluenta Sighistelului cu pīrīul Colibii, afluent pe stīnga, usor de recunoscut dupa trunchiul gros de fag uscat ce sta īn picioare. Dupa cīteva coturi ale vaii la cca 400 m īn dreapta noastra se vad rupturi de calcare si la cca 30 m deasupra vaii deschiderea unei pesteri; este Pestera Mica din dīmbul Colibii. Īn ea s-au gasit vestigii arheologice. Īn acelasi versant, ceva mai sus pe vale trecem pe līnga pīrīul Blidarului cu saritoarea lui de cca 6 m situata aproape de confluenta; el delimiteaza dealul Blidarului (īn amonte) de Dīmbul Colibii (īn aval). Ultimul gazduieste Pestera Mare din Dīmbul Colibii a carei intrare se afla la 50 m īnaltime. Aceasta pestera lunga de 114 m este frumos ornamentata; poteca ce duce īnsa la ea este greu de gasit.

Pe pīrīul Blidarului se afla Rasuflatoarea din Blidaru, un orificiu foarte īngust prin care iese un puternic curent de aer rece. Īn ea speologii au descoperit un curs subteran ce apare la zi īn grohotisul de la baza pīrīului. Pe muchia dintre pīrīul Blidarului si Sighistel, sus la cca 100 m, se afla Pestera din Dosul Blidarului; drumul pīna la ea ofera o frumoasa perspectiva asupra vaii Sighistelului.

Continuam pe vale,trecem de pīrīul Gaichii (īn stīnga) si ajungem īn dreptul unor pereti situati tot pe stīnga apoi cīnd acestia se termina, īncep rupturile īn dreapta noastra. Mai sus, pe stīnga apare, la nivelul apei, pestera suruta (8 m lungime), loc de adapost pentru vreme rea. Īn versantul opus se deschide intrarea impunatoare a pesterii Dracoaia.

Pīna aici de la ultima casa din Sighistel sīnt 3200 m care se parcurg īn cca 1 ora (fara derivatii).

Pestera Dracoaia are portalul de 12-14 m; tavanul salii de la intrare este ogival. Dupa 120 m sala se termina cu o galerie ce face un cot la stīnga si urca accentuat terminīndu-se la o scurgere stalagmitica.

Mai sus pe vale strabatem o portiune foarte īngusta care are īn peretele din dreapta un orificiu circular ce debiteaza apa numai la viituri; este izbucul Gaura Fetii. Īn amonte, īn acelasi versant, Sighistelul primeste pīrīul Frap-sinesei. Dupa o portiune cu versantii īmpaduriti, urmeaza un al doilea canion īn care vine din stīnga apa vijelioasa ce iese din pestera Pisolca. Pestera are 74 m lungime si este formata dintr-o galerie continuata la stīnga cu o transversala inundata īn amonte de un lac.

Urmatoarea portiune de vale coteste de cīteva ori si ajunge dupa cca 500 m la baza unu i grohotis ce vine din stīnga noastra de la gura pesterii Magura. Pentru a ajunge īnsa la ea urcam īnca pe vale si sosim la confluenta cu pīrīul Chifului (pe dreapta noastra) de unde poteca marcata va urca treptat spre stīnga la gura pesterii Magura. Mai īnainte īnsa de a sui la pestera recomandam vizitarea cheilor superioare, ocolite pe sus de poteca marcata. Aceste chei, deosebit de salbatice, lungi de cca 200 m, necesita 20 min. dus-īntors.

Dupa vizitarea cheilor, de la confluenta reluam poteca spre pestera si urcam cca 5 min. Īn versantul din stīnga noastra. Urmam o derivatie cu semn de pestera la stīnga, derivatie ce ne conduce peste un vīlcel la deschiderea semicirculara a pesterii Magura; aceasta este cea mai mare pestera din valea Sighistel. Fiind orizontala este usor de parcurs, dar culoarele foarte īncurcate pun multe probleme de orientare. Dupa ce trecem de zidul ce o apara, patrundem īntr-o galerie ce se largeste īntr-o sala despartita de un pilon central. De la pilon se intra īn Sala Mare, lipsita de podoabe: la dreapta se desface sectorul estic al pesterii, frumos ornat, la stīnga pe nesimtite se intra īn Sala Palmierilor (ce are īn capatul opus o formatiune īn forma de palmier). Sala Palmierilor da la stīnga printr-o ramificatie joasa (galeria santurilor) īn sectorul vestic al pesterii. Galeria santurilor ne conduce īntr-o sala transversala (Sala Uriasilor) ce se prelungeste la stīnga pīna la un mare dom si se termina cu o portiune denumita, din cauza numeroaselor sfarīmaturi de stalagmite, Cimitirul. Atentie! Reperati bine īntoarcerea din galeria santurilor īn Sala Uriasilor pentru a o putea regasi la īntoarcere. Reveniti īn Sala Palmierilor, urcam pe o podea cu bazinase pīna la un mamelon (Marele Dom); de aici la dreapta se afla galeria Scaldatorilor iar la stīnga un sir de sali (Sala Gotica si Sala Liliecilor).

Dupa vizitarea pesterii ne īntoarcem pe poteca la marcajul normal, mergem de-a coasta pīna la un vīlcel cu bolovani pe sub care curge apa. Daca urcam pe vīlcel (fara marcaj- 5 min.) iesim pe o platforma, la baza unui perete; la dreapta se gaseste intrarea mica(1,5 m īnaltime) a pesterii Coliboaia. Lunga de 566 m, Coliboaia impresioneaza prin dimensiunile ei.

Cu pestera Coliboaia vizitarea complexului carstic de pe Sighistel se īncheie. Recomandam turistilor care au venit īn acest scop sa se īntoarca la satul Sighistel pe acelasi drum (cca 2 ore). Pentru cei ce vor totusi sa urce, mai bine de 700 m diferenta de nivel, la Groapa Ruginoasa, descriem sumar traseul īn amonte.

Din vīlcelul de sub Coliboaia urcam peste un pinten stīncos, pe o bīrna si urmam o veche linie forestiera sapata īn stīnca pe deasupra canionului din Sighistel. Dupa 30 min. parasim terasamentul coborīnd la firul vaii care acum se denumeste Sodolul Mare, la confluenta acestuia cu valea Cheia Rea. Marcajul urca pe Sodolul Mare, adica valea din dreapta cum privim amonte, vale īn forma de covata, pe care curge un fir de apa. Ne aprovizionam cu apa deoarece 2 ore de aici nu vom mai avea nici osursa de apa, si īncepem sa urcam cīstigīnd treptat īn īnaltime; trecem pe la un vīlcel sec ce vine din stīnga, ocolim prin dreapta o mica ruptura care blocheaza valea si iesim la o poiana plata. Aici cotim īn unghi drept la stīnga si ne angajam pe un vīlcel sec ce urca abrupt. Suim astfel prin padure tot mai tare si dupa o ora de la confluenta ajungem la un drum ce urmareste curba de nivel; mergem la stīnga pe el apoi īl parasim urcīnd accentuat la dreapta. Parcurgem o serpentina larga si iesim la o poiana īn care se afla un tanc de calcar marcat cu semnul traseului nostru. Ne īndreptam spre el fara poteca si depasindu-l prin dreapta intram pe un drum lat ce merge pe curba de nivel taind clina vestica a muntelui Piatra Muncelului. Este vechiul drum al motilor, acum putin folosit, drum care spre stīnga trece pe la obīrsia vaii Cheia Rea. Mai departe, la dreapta apare o ruptura de calcar sub care este sapata pestera de la Dosul Muncelului. Trecem un vīlcel si imediat īn malul drept se afla un izvor cu apa rece. Urcam pe līnga vīlcel īn versant, cotim la dreapta si ajungem la o muchie pe care o urcam timp de 20 min. La baza unei rupturi cotim la stīnga si iesim la o poiana unde īntīlnim tr. nr. 23. Turistii care nu mai vor sa urce la Groapa Ruginoasa vor traversa poiana pīna la un stīlp de marcaj cu o sageata la dreapta; aici un drum de care ne scoate īn 15 min. pe līnga o cariera la sosea, la 25 km de Lunca. Amatorii de a vedea Groapa Ruginoasa vor urca īmpreuna cu banda rosie pīna pe versantul vestic al muntelui Ţapu de unde se coboara la Groapa Ruginoasa, spectaculoasa ravena taiata la obīrsia Vaii Seci. De la racordarea cu tr. nr. 23 pīna aici 45 min. De la Groapa Ruginoasa, pe tr. nr. 42 - nemarcat - se iese īn 20 min. la soseaua nationala Lunca-Cīmpeni, la cca 27 km de Lunca (posibilitati de transport).

33. Cascada Rachitele

Amplasament: īn versantul estic al masivului Vladeasa, pe Valea Seaca, afluent al pīrīului Rachitele. Altitudine: 1000 m Posibilitati de acces: din comuna Rachitele, situata pe soseaua Huedin-Calata- Rachitele (Huedin-Rachitele, 28 km.) Durata: comuna Rachitele-Cascada, 1 ½ ora  Distanta: comuna Rachitele-Cascada, 6,250 km Caracteristica traseului: drum de vale pe sosea carosabila, usor, practicabil īn tot timpul anului. Vārāse poate continua drumul īn amonte pīna sub creasta principala a masivului Vladeasa la tr. nr. 10 si 11.

Descrierea traseului: Din centrul comunei Rachitele urmam soseaua forestiera ce īnsoteste Valea Stanciului (continuarea īn aval a Vaii Seci) mergīnd spre vest. Dupa 4-5 km ajungem la o casa izolata, loc bun pentru īnnoptat. soseaua trece apoi pe la confluenta Vaii Arse (īn versantul drept) si a Vaii Cheii (īn versantul stīng) si continua urcīnd īn serpentine spre cursul superior al Vaii Seci. Curīnd drumul intra īn chei impresionante. soseaua traverseaza valea de cīteva ori si apoi urca accentuat pīna deasupra cascadei Rachitele.

Cascada Rachitele este constituita din doua trepte care totalizeaza o diferenta de nivel de cca 30 m. Apa a sapat la baza saritorii o bulboana adīnca cu diametrul de 10 m. De la cascada ne putem īntoarce la Rachitele pe drumu 1 pe care am venit sau putem continua drumul īn amonte pentru a vizita zona de obīrsie a Vaii Seci si a ajunge apoi la cabana Vladeasa. Īn acet caz se urmeaza drumul de curīnd construit, ce coboara lin īn firul Vaii Seci. El trece pe la izbucul principal al vaii dupa care urmeaza albia seaca a vaii. Īn continuare se trece printr-o serie de chei, adesea foarte īnguste; la iesirea din chei peisajul se schimba, valea devenind foarte larga, acoperita cu pasuni alpine. Ceva mai sus valea se bifurca: īn stīnga noastra se afla firul sec al Vaii Podurilor, cu sosea forestiera, īn dreapta, Valea Seaca. Mergīnd pe soseaua de pe Valea Podurilor īntīlnim cīteva importante obiective turistice (ponorul de la Tau, pestera de la Tau - lunga de 500 m-, pestera Vīrfurasul - lunga de 2500 m -). Pestera de la Vīrfurasul īsi are intrarea īn padurea din versantul drept al vaii, līnga cantonul silvic din poiana. De la canton drumul urca spre vest, īn serpentine, pīna sub poteca marcata (tr. nr. 10 si 11). Pe marcaj spre dreapta se ajunge dupa 2 ore la cabana Vladeasa.

De la confluenta Vaii Seci cu Valea Poduri se poate continua si pe firul Vaii Seci, farasosea, cca 3 km, īn urcus accentuat. Se ajunge astfel tot īn marcajul banda albastra (tr. nr. 10 si 11); pīna la cabana Vladeasa, la dreapta spre nord, 1½ ore.

34. Cascada Bulbuci

Amplasament: la izvoarele Crisului Pietros, pe valea Bulbuci, afluent pe stīnga al Vaii Boga Altitudine: 760 m Posibilitati de acces: din tr. nr. 14 (cruce albastra, comuna Pietroasa-cabana Padis). Traseul nemarcat īncepe la cantonul silvic Bulz. Durata: cantonul silvic Bulz-cascada Bulbuci, 50 min; Distanta: cantonul silvic Bulz-cascada Bulbuci, 2,5 km. Caracteristica traseului: drum de vale, lipsit de poteca, practicabil vara. Iesirea din traseu se poate face si īn amonte, la serpentinele drumului forestier ce urca spre Poiana Balaleasa.

Descrierea traseului. Īn fata cantonului Bulz soseaua forestiera nou construita se desparte de valea Bulzului īncepīnd sa urce la dreapta pe valea Plaiului (vezi tr. nr. 14). O alta ramura a soselei traverseaza valea principala si urmeaza pe līnga canton, malul drept al vaii Bulzului. Dupa 20 min., īn care timp strabatem poienele aflate īn lunca vaii, ajungem la confluenta dintre Valea Rea (la stīnga noastra) si valea Boga (la dreapta).

De aici se vad bine abrupturile din Piatra Boghii care īnchid iesirea spre Padis. Poiana īn care ne aflam este dominata spre dreapta de Piatra Ciungilor si mai aval de Piatra Cīinilor. Printre aceste doua abrupturi īsi face loc valea Bulbuci. Urcam īn susul ei, la īnceput mai domol apoi din ce īn ce mai greu, strecurīndu-ne cu grija printre bolovani si rupturi, fara poteca. Padurea īnchide perspectiva asa īncīt foarte rar, printre copaci, se observa rupturile din Piatra Ciungilor. La o pornitura de teren padurea dispare si īn fata apare cascada Bulbuci la baza careia se ajunge curīnd.

Īnalta de cca 20 m cascada are doua trepte peste care suvoiul de apa se prabuseste īmprastiindu-se si mentinīnd o permanenta umiditate a locului. De la cascada īntoarcerea se face pe acelasi drum la cantonul Bulz. Cei ce doresc sa mearga la Padis pot continua urcusul vaii Bulbuci strecurīndu-se cu greu pe unul din versantii cascadei. Īn continuare valea ofera privelisti deosebit de salbatice; peretii ei sīnt foarte apropiati constituind un adevarat canion, iar firul vaii este gaurit de marmite sapate de apa cu vīrtejuri. De la aceste bulboane se trage si numele vaii. Ocolirea marmitelor se face de multe ori prin escaladarea versantilor destul de īnclinati. La 920 m altitudine se gaseste puternicul izbuc ce alimenteaza cu apa valea. Putin mai sus, īn dreapta noastra trec tr. nr. 14 si soseaua forestiera ce urca īn serpentine largi spre cabana Padis, sosea de care ne-am despartit īn fata cantonului silvic Bulz. Pentru a ajunge la ea urcam īn versantul stīng al vaii prin padure de foioase si rasinoase.

35. Pestera Ferice

Amplasament: īn versantul vestic al muntilor Bihor, īn dealul Magura Ferice. Altitudine: 410 m. Posibilitati de acces: - din DN 76 īn comuna Draganesti, la km 120+500 se desface spre est un drum carosabil ce urmeaza malul drept al Crisului Pietros trecīnd prin satul Sebis si ajungīnd īn comuna Butesti. De aici se īndreapta spre nord-est; mergīnd pe valea Ferice si strabatīnd satul Saud ajunge īn satul Ferice (cca 12 km din Draganesti);

din DN 76, īn comuna Sudrigiu, la km 116+200 se desface spre est drumul īn curs de asfaltare ce duce la Pietroasa. Din el, la 4 km, se desface la stīnga drumul indicat mai sus, Sudrigiu- Ferice 11 km.

din comuna Pietroasa se urmeaza aval malul drept al Crisului Pietros prin satele Gurani, Cociuba, Poieni, Saud si Ferice. Varianta este utila turistilor ce coboara din Bihor la Pietroasa. Drum necarosabil, lung de cca 10 km. Durata: satul Ferice-Pestera, 10 min. Distanta: satul Ferice-Pestera, 500 m (figura: 13) Caracteristica traseului: drum usor, pestera aflīndu-se īn marginea de nord a satului.

Descrierea traseului. Din centrul satului Ferice se urmeaza ulita de pe pīrīul Valea lui Vatasoiu. Dupa ce trecem pe la moara īn dreapta se observa gura pesterii situata la 20 m diferenta de nivel de patul apei. Apa din pestera iese īn vale ceva mai sus, de sub niste stīnci formīnd un izbuc.

Pestera Ferice este de fapt un culoar larg si īnalt din care pornesc cīteva diverticole. Lungimea totala a galeriilor īnsumeaza 260 m. Portalul este larg; el se continua cu o galerie pardosita cu argila si bolovani. Urmam galeria si dupa ce lasam pe stīnga o nisa cu bazinase de apa cotim la dreapta si ajungem la un scurt diverticol ce se deschide spre stīnga; de la intrare pīna aici 85 m. Mai sus apa unui mic pīrīu care strabate galeria curge īn meandre strīnse obligīndu-ne la cīteva traversari. Dupa īnca 65 m galeria se largeste formīnd o sala ce se īnchide īn fata noastra; īn sala patrunde, din dreapta printr-un culoar, pīrīul subteran ce mai continua amonte īnca 100 m. O zona de prabusire ne opreste īnaintarea.

Pestera de la Ferice este interesanta prin nivelele de eroziune si prin īnaltimea galeriei principale.

36. Pestera Fīnate

Amplasament: īn bazinul hidrografic al Crisului Negru, pe afluentul acestuia, valea Bulzului, care se varsa īn Cris īntre localitatile Nucet (amonte de varsare) si Fīnate (aval de varsare). Altitudine: 450 m. Posibilitati de acces: din DN 75 la km 8, unde se gaseste gura vaii Bulzului. Durata: sosea-pestera, 45 min. Distanta: sosea-pestera, 2,5 km. (figura: 14) Caracteristica traseului: drum de vale, usor, practicabil tot timpul anului. Orientarea dificila numai īn apropiere de pestera.

Descrierea traseului. De la soseaua nationala intram īn poiana larga care acopera īntreaga zona de varsare a vaii Bulzului. Un drum accesibil autoturismelor cu tractiune puternica ne conduce pe līnga firul vaii. Valea se īngusteaza pe unele portiuni asa īncīt drumul a fost trasat cīnd īntr-un versant cīnd īn celalalt. Dupa 2 km de la soseaua nationala ajungem īntr-o poiana frumoasa īn care valea se desparte īn trei fire. Firul cu apa, cel central, se opreste īn peretii de calcar ce delimiteaza valea spre est. Sub ei un puternic izbuc, mascat de padure, alimenteaza valea Bulzului si conducta care capteaza o parte din apa.

Valea din versantul stīng (la dreapta cum privim amonte) este foarte īnclinata si are la partea superioara o saritoare. Vom fi atenti, mai jos la intrarea īn poiana, pentru a prinde poteca ce merge la dreapta; poteca ne urca costis īn versantul stīng pentru a ajunge deasupra saritorii. De aici pe o carare cotim la dreapta īn acelasi versant pīna ajungem la marginea de sus a poienii. Aici intram īn padure si la cītiva pasi se deschide intrarea larga a pesterii de la Fīnate. Daca nu gasim poteca ce duce la pestera vom urca de la tripla confluenta a vailor din poiana, pe linia de cea mai mare panta, pe liziera padurii care ramīne īn dreapta noastra. Pestera se afla īn coltul de sud-vest al poienii, la intrarea īn padure, la o diferenta de nivel de 100 m fata de poiana.

Pestera de la Ferice este lunga de 270 m. Galeria principala este orientata NNV (la intrare)-SSE (la terminare). Vast culoar orizontal, larg de 10-20 m si īnalt pe alocuri de 15 m, galeria principala, ca si cele cīteva nise laterale, are putine ornamentatii. Pestera de la Fīnate impresioneaza mai ales prin dimensiunile culoarului, īntoarcerea se face pe acelasi drum.

37. Vīrful Biserica Motului - Muntele Magura Vīnata

Amplasament: Biserica Motului este vīrful situat imediat la sud de cabana Padis. El constituie punctul principal de orientare pentru turistii care strabat sesul Padisului. Muntele Magura Vīnata īnchide spre nord bazinul Padis, delimitīndu-l de cel al Somesului Cald (vezi schita zonei Padis). Posibilitati de acces: de la cabana Padis. Durata: 5½ ore din care ¾ ora circuitul Biserica Motului. Distanta: 15 km din care cca 3 km circuitul Biserica Motului. Caracteristica traseului: drum de creasta īn circuit, īn parte fara poteca, practicabil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. De la cabana Padis urmam soseaua ce merge spre Huedin, sosea care urca pīna īntr-o sa adīnca (1344 m) īn care tr. nr. 24 (cabana Padis-cabana Scarisoara) se desparte de sosea. Aeasta sa este situata īntre creasta muntelui Magura Vīnata si cea a Bisericii Motului. Din sa cotim ladreapta pe un drum paasit ce duce la o veche cariera sapata cu ocazia constructiei soselei. De la cariera urcam puternic timp de 5 min. printre molizii rari pīna pe o muchie cu poiana. Muchia se īndreapta spre vest fiind flancata pe dreapta de padure. Urcam prelung aceasta creasta plata si ajungem dupa un coborīs usor la o alta sa. Continuam pe directie, prin padure, printre tancuri de calcare, pe o poteca ce devine tot mai evidenta. Dupa ce ocolim cīteva stīnci ajungem la un foisor suspendat situat pe vīrf. Ne aflam deasupra abruptului nordic al Bisericii Motului. Jos sub noi se desfasoara panorama izvoarelor vaii Gīrjoabei situate īntr-o zona de pajisti presarate cu pīlcuri de molizi. Mai departe apare complexul turistic Padis, construit pe sesul dintre valea amintita si valea Trīnghiesti ce izvoraste de sub clinele īmpadurite ale Magurii Vinete. Spre nord, dincolo de aceasta creasta curge Somesul Cald pe care-l vom putea admira ceva mai tīrziu.

Īntoarcerea la saua cu sosea (1344 m) se poate face pe drumul pe care am venit sau coborīnd versantul nordic al Bisericii Motului spre izbucul vaii Gīrjoabei de unde urcam din nou pe sosea la sa. Īn ultimul caz recomandam ca de la foisor sa se mearga cīteva minute spre est (pe drumul pe care am venit) si dintr-o sa putin accentuata sa se coboare pe un grohotis cu poteca vaga pīna īn sesul vaii.

Ajunsi din nou īn saua de 1344 m urcam pe creasta lata, īmpadurita, ce coboara din vīrful Magura Vīnata, mergīnd spre nord, la īnceput prin poiana cu molizi rari apoi dupa 400 m intram īn padure. Urcīnd mereu iesim pīna pe creasta propriu-zisa unde īntīlnim o poteca ce se pierde din loc īn loc. Urmīnd īnsa linia stricta a crestei nu este pericol de ratacire. Dupa ce traversam cīteva poienite iesim la gol alpin (o ora din sa) cu rari molizi. Mergīnd pe muchie ajungem pe vīrful Magura Vīnata (1648 m) parcurgīnd astfel o diferenta de nivel de aproape 300 m. De aici cuprindem o larga priveliste asupra bazinului Somesului Cald si al Padisului; dincolo de valea larga a Somesului Cald se profileaza vīrfurile Piatra Graitoare, Britei, Micau si Vladeasa. Mai spre dreapta Somesul Cald ne apare īn toata splendoarea lui. Spre sud se vad īntinsele platouri carstice ce īnconjoara muntele Batrīna iar spre sud-vest se desfasoara sesul Padisului, relief, cu totul neasteptat, plasat īntre rupturile din Boga, Osoiu si Biserica Motului.

Dupa scurtul popas de pe creasta coborīm spre stīnga pe muchia plata si arcuita folosind potecile de oi ce se strecoara printre grohotisuri. Curīnd ajungem īntr-o sa bine conturata; urcam un mic vīrf si coborīm la o a doua sa, mai plata. Ocolim prin stīnga un alt vīrf si trecem printr-o alta sa, mai īngusta, dupa care creasta tine directia est-vest si este dominata pe dreapta de portiuni stīncoase. Ocolind prin stīnga cīteva vīrfuri si strecurīndu-ne printre tufe de afine ajungem la saua de sub vīrful Magura (1 573 m) pīna la care vom mai urca 50 m diferenta de nivel. De la vīrf vederea cuprinde spre vest zona salbatica a crestelor ce se prabusesc spre bazinul Beius.

Din vīrful Magura ne īndreptam spre sud-vest coborīnd pe o poteca care urmareste piciorul larg al acestei creste. Īn cazul pierderii potecii, vom coborī prin poiana si apoi prin padure, urmīnd ca la baza pantei sa īntīlnim drumul larg marcat cu semnul banda rosie al tr. nr. 7 ce merge la Padis. Urmīndu-l spre stīnga ajungem la cabana Padis cu multumirea de a fi admirat o mare parte din muntii Bihor si Vladeasa.

38. Circuitul valea Sebiselului - Cornul Muntelui - Fīntīna Rece

Amplasament: īn versantul vestic al muntilor Bihor, la nord-est de comuna Pietroasa si la sud de creasta Bohodei-Cīrligati. Posibilitati de acces: din tr. nr. 13 comuna Pietroasa-cabana Stīna de Vale (triunghi albastru) sau din tr. nr. 7, cabana Stīna de Vale-cabana Padis (banda rosie). Durata: 1½ ora pe accesul de la tr. nr. 13 plus 4 ½ ore circuitul propriu-zis, total 6 ore. Distanta: 5 km accesul plus 9 km circuitul propriu-zis, total 13 km. (figura: 15) Caracteristica traseului: din tr. nr. 13, pīna la circuitul propriu-zis se urmeaza valea Sebiselului cu sosea forestiera bine īntretinuta. Circuitul parcurge o diferenta de nivel de 700 m pe creasta, īn cea mai mare parte cu poteca. Traseu accesibil numai vara. Necesita busola. Recomandam montarea cortului īn poiana de la 1300 m aval de capatul drumului forestier.

Descrierea traseului. Dupa 3,5 km de la podul Aleului (vezi tr. nr. 13) ne despartim de soseaua ce urca spre cantonul silvic Aleu, urmīnd spre dreapta, peste un pod, soseaua Sebiselului. soseaua de acces la circuit se strecoara la īnceput cu greu pe versantii destul de apropiati, apoi intra īn largile poeni de pe vale si dupa 1,600 km de la drumul Aleului trece pe la gura vaii Vīlcelelor, afluent de dreapta al Sebiselului. Īn continuare dupa 750 m soseaua forestiera se bifurca īn larga poiana de la confluenta vaii Captalanului cu cea a Sebiselului. Trecem pe līnga baracile prospectorilor mineri si urmam ramura din stīnga pe drum forestier bine īntretinut. Treptat valea se īngusteaza si panta creste; la varsarea a doi afluenti ce dreneaza versanti opusi ea se largeste mult īn poiana īn care recomandam montarea cortului. Mai departe, dupa intrarea īn padure, soseaua urca puternic, trece pe līnga doi afluenti ce vin din versantul drept si descrie o serpentina strīnsa. Dupa 100 m de la serpentina, pe drumul care īncepe sa se deterioreze, ajungem la un pod unde din dreapta noastra vine un pīrīu, punct īn care se intra īn circuit. Pīna la capatul soselei, la bifurcarea Sebiselului (afluent pe stīnga, valea Paltinet) mai sīnt īnca 200 m de sosea.

De la pod urcam spre sud vīlcelul īnclinat si īmpadurit cca 600 m pīna la o sa cu poiana. La marginea poienii cotim la stīnga (vest) si intram īn padure. Urcusul greu fara carare ne scoate dupa 150 m diferenta de nivel pe o muchie cu poteca larga, vizibila; este Creasta Muntilor pe care o vom urma la stīnga īn urcus. Ea se continua cu dealul Paltinetului pe care vom ajunge sus sub Cornul Muntelui. Mergem asadar pe muchia īngusta, la īnceput prin poiene si dupa 1 km iesim la o sa. De aici īnainte creasta este calcaroasa si acoperita cu o padure ce īmpiedica vederea spre izvoarele salbatice ale Sebeselului. Dupa īnca un km de urcus continuu iesim la gol alpin; creasta se īndreapta spre nord si ne conduce īn saua de sub Cornul Muntelui (1399 m) prin care trece o poteca larga ce urmeaza curba de nivel.

O deviere din circuit, la dreapta (est) de 1 km pe poteca ce se strecoara printre tufe de ienuperi ne conduce pīna sub pantele muntelui Cīrligati (1691 m), deasupra impresionantelor rupturi din zona de izvoare a Vaii Rele, afluent al Vaii Bulzului. Reīntorsi la sa continuam pe poteca de curba, lasam īn stīnga o poiana cu stīne, loc de adapost la vreme rea si ajungem la doua vīlcele cu apa cristalina, izvoarele Sebiselului; īn dreapta noastra se vad rupturile din Fīntīna Rece; jos sub noi panta īnclinata acoperita de tufe de zmeura. Spre sud si vest privirea cuprinde īntreaga regiune de izvoare a Crisului Pietros.

Circuitul urmeaza poteca de pe curba de nivel si iese la o muchie cu vedere asupra vaii Aleului si a Saritorii Bohodeiului. Sīntem pe dealul Muntilor; īn dreapta noastra poteca serpuieste pīna sus pe creasta Bohodei-Cīrligati unde se racordeaza cu tr. nr. 7 la izvorul Fīntīna Rece. Turistii care intra īn circuit din acest traseu vor urca spre vest, cei 20 m diferenta de nivel pīna la creasta si apoi vor tine poteca ce se desprinde spre vest pe la sud de vīrful Fīntīna Rece, poteca ce coboara īn serpentine la traseul nostru. Acestor turisti le recomandam parcurgerea la stīnga a traseului pīna pe muchia de la sud de Cornul Muntilor (cca 1½ km) si īntoarcere pe acelasi drum la dealul Muntilor. Ei vor efectua astfel numai o parte din circuit, evitīnd urcusul de la dealul Paltinetului.

De la racordul potecilor coborīm la stīnga pe muchia cu jnepenis, intram īn padure si mergīnd mereu spre sudvest ajungem dupa 500 m īntr-o sa pronuntata. Creasta se īndreapta de aici spre vest, avīnd pe ea un drum de care. Se coboara astfel lin cca 400 m apoi mai accentuat īnca 100 m īntr-o sa cu poiana. Atentie! aici se paraseste poteca si se coboara la stīnga (sud) urmīndu-se o muchie vaga, īmpadurita, fara poteca. Ţinīnd sudul se parcurge un coborīs accentuat cu odiferentadenivelde530 m peodistanta de 1,5 km. Se ajunge astfel la soseaua de pe valea Sebiselului unde se īnchide circuitul, sosea pe care o vom urma īn aval. Īn cazul īn care vom coborī la o vale fara sosea, vale sapata īn calcare. O vom urma aval pīna la capatul soselei forestiere.

39. Groapa de la Barsa

Amplasament: īn vestul bazinului īnchis Padis-Cetatile Ponorului, avīnd spre nord si est bazinele vailor Balaleasa si Cetatile Ponorului iar la sud si vest bazinul vaii Galbena. Diferenta de nivel fata de creasta īnconjuratoare 185 m. Suprafata cca 8 km. Posibilitati de acces: din tr. nr. 19 si 23 de pe portiunea lor comuna situata la nord de Piatra Galbenei. Durata: circuitul Gropii, cca 3 ore (la care se adauga 1 ½ ora drumul dus-īntors la soseaua din Balaleasa). Distanta: circuitul Gropii, 5 km (la care se adauga cca 5 km drumul dus-īntors la soseaua din.Balaleasa). (figura: 16) Caracteristica traseului: drum usor, cu poteca; orientare dificila la iesirea din traseul nemarcat. Completat cu marcajul nr. 23 (la est), traseul formeaza un circuit care urmeaza crestele īnconjuratoare, exceptie facīnd ramura vestica ce ne conduce pe la baza abruptului de la Barsa. Recent traseul a fost marcat incomplet cu semne sporadice rosii.

Descrierea traseului. Dupa traversarea soselei ce urmeaza poiana Balaleasa, marcajul (vezi traseul nr. 3) ne īndreapta spre o creasta plata care ocoleste la stīnga. Pe ea dupa 30 min, ajungem la un luminis īn care se gaseste o masa si o banca de lemn, alaturi de care se afla o sageata cu indicatia "cinci minute izvor". Din stīnga vine tr. nr. 19 care coboara de la Piatra Galbenei; aici īncepe circuitul propriu-zis al Gropii de la Barsa. Parasim deci marcajul si ne īndreptam spre dreapta pe o poteca ce ne conduce la izvor. Īn continuare coborīm pe panta īnclinata folosindu-ne de o poteca vaga care se strecoara printre tufele de zmeura īntrerupte ici-colo de cīte un brad. Īn 10 min. ajungem pe fundul depresiunii unde traversam albia unui vīlcel cel mai adesea sec. Īn stīnga se ridica abruptul de calcare de sub Cuculeul de Fier. Ne īndreptam spre el si traversam apa unui pīrīu ce coboara din dreapta, apa care ceva mai jos se pierde īn patul de prundis. Urmīnd albia seaca din aval ajungem la gura Pesterii Negre, sapate īn baza peretelui īnalt de cca 60 m. Pestera este vizitabila numai pīna la primul aven, de aici mai departe fiind necesare o serie de materiale tehnice speologice.

De la portalul pesterii, loc bun de adapost pe vreme de ploaie, mergem spre nord pe o poteca care urmareste abruptul din stīnga, la 30 m distanta de el. Dupa cīteva minute trecem peste un vīlcel sec si ajungem la o dolina īngemanata. Urmeaza o scurta portiune de urcus pe o faleza ce margineste un platou cu doline. Strabatem platoul mergīnd spre nord-vest, prin dreapta unei doline circulare adīnca de 20 m. Mai departe platoul se curma īntr-o panta abrupta cu darīmaturi īn calcare; la baza pantei un ponor dreneaza subteran apa unui rīu. Īntre dolina mentionata mai sus si ponor se afla un mic aven deasupra caruia se īntinde un pod natural; la nord-vest de aven se afla Lacul Negru cu un diametru de 8 m, denumit asa dupa culoarea apei sale; el se scurge tot īn ponor.

Ocolind lacul prin stīnga, ne īndreptam spre nord-vest, paralel cu abruptul de calcare si intram īn padurea īnalta evitīnd cīteva doline. La 230 m de lac un pinten avanseaza mult fata de versantul din stīnga. Īn acest pinten se deschide o fereastra ce ajunge jos īn Ghetarul de la Barsa. Intrarea nu este folosita de turisti din cauza pantei īnclinate. La 20 m mai departe se de^rchide intrarea principala a pesterii situate la cota 1126 m. Prin ea se ajunge, dupa parcurgerea unui scurt grohotis, pīna jos la zapada care se pastreaza aici de la an la an. Galeria este pardosita cu un strat de gheata gros de aproape o jumatate de metru. Pestera poate fi vizitata pe o lungime de peste 200 m. Din galeria principala se desface spre dreapta o ramificatie lunga de 40 m si tapisata cu rare concretiuni. Culoarul de la intrare, lung de 30 m, se īngusteaza si comunica la stīnga cu alt culoar; pe el ajungem la stīnga sub fereastra ce comunica cu exteriorul lasīnd mai īnainte un diverticol care ne conduce la un pīrīu subteran. De la ramificatia galeriilor coborīm la dreapta si ajungem la acelasi pīrīu subteran. Ne strecuram pe līnga el ferindu-ne de blocurile mari prabusite din tavan. Dupa 40 min de la īntīlnirea cu pīrīul, cursul subteran formeaza un sifon care nu ne mai permite avansarea. Parcurgerea galeriei īnapoi se face tinīnd stīnga la prima bifurcare (cea fara pīrīu), stīnga la a doua bifurcare (cea cu gheata) si apoi pe gheata mereu dreapta pīna la panta de iesire cu zapada.

Dupa iesirea din Ghetar urmam poteca ce se īndreapta spre nord pe un vīlcel sec, la īnceput īn urcus domol apoi mai accentuat. Dupa 600 m ajungem la un drum de creasta pe care mergem spre dreapta ocolind astfel marginea nordica a Gropii de la Barsa. Strabatem īn acest fel o poiana ce ne scoate pīna pe creasta; dupa trecerea printr-o padure īntīlnim semnele de marcaj banda rosie (tr. nr. 23), pe care urmam la stīnga spre Poiana Balaleasa.

40. Pestera Coiba Mare

Amplasament īn valea Gīrdisoara, amonte de catunul Casa de Piatra. Altitudine 1002 m. Posibilitati de acces:

a)      din comuna Gīrda, pe soseaua forestiera ce se ramifica din DN 75 Lunca-Turda;

b)      de pe tr. nr. 24, banda albastra (cabana Padis-cabana Scarisoara) din poiana Calineasa, (figura: 17,18)

Varianta a: din comuna Gīrda Durata: comuna Gīrda-Pestera Coiba Mare, 3 ore. Distanta: comuna Gīrda-Pestera Coiba Mare, cca 15 km. Caracteristica traseului: sosea forestiera construita pe valea Gīrda Seaca.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gīrda de pe soseaua nationala Lunca-Turda se merge comun cu traseele nr. 26 si 27 pe drumul forestier taiat īn abruptul de pe malul stīng al vaii Gīrda Seaca. La confluenta cu valea Ordīncusa traseele marcate parasesc soseaua de pe Gīrda īndreptīndu-se spre cabana Scarisoara fie pe Mununa (piciorul dintre cele doua vai) fie pe soseaua de pe Ordīncusa. Drumul nostru urmeaza malul stīng al vaii Gīrda odata cu semnele de marcaj banda rosie pīna la o moara situata la cca 3 km de comuna Gīrda; aici ele parasesc soseaua urmīnd poteca ce urca īn serpentine versantul stīng. Pe ea, īn 1½ ora se ajunge la Scarisoara (tr. nr. 25).

Drumul spre pestera Coiba Mare continua pe sosea si trece prin fata Cotetului Dobrestilor, important izbuc care dreneaza cea mai mare parte a apelor din carstul platoului de la Scarisoara. Mai sus soseaua ajunge la un grup de case ce constituie catunul La Turci. Pe aici trece tr. nr. 30 (triunghi rosu) care coboara de la cabana Scarisoara, traverseaza valea Gīrda si urca spre vest la Arieseni. soseaua traverseaza valea pe malul drept si trece printr-un prim sector de chei īn calcare unde īn versantul drept se gaseste si gura unei pesteri. La iesire din chei soseaua trece pe malul stīng, pe sub versantul īmpadurit acoperit de grohotisuri ce formeaza uneori pereti abrupti. Se ajunge astfel la catunul Filesti unde se afla izbucul de la Moara lui Filea. Pe aici iese la zi īntreaga cantitate de apa a rīului subteran de la Coiba Mare, rīu ce parcurge un traseu necunoscut lung de peste 3 km. Īnca de la Filesti soseaua intra īn a! doilea rīnd de chei salbatice pe care le strabate pe o lungime de cca 600 m pīna la confluenta cu valea Sohodolului, afluent pe dreapta al vaii, īn care patrunde si o ramura a soselei. De aici cursul Gīrdei coteste spre nord-est; versantul drept este format din rupturile dealului Chicera ce se departeaza treptat de vale lasīnd loc unei largi poieni īn care se afla casele catunului. Chicera. Īn continuare valea se īngusteaza trecīnd printr-o portiune cu versanti īmpaduriti. La 600 m amonte de un pīrīu afluent pe stīnga (pīrīul Spurcat) valea primeste, tot de pe stīnga, un important curs de apa. Este valea Vulturului, adīnc īncastrata īn calcare, acoperita cu paduri batrīne de molizi ce urca pīna spre obīrsie la creasta principala īn dealul Catīnilor.

soseaua forestiera trece īn amonte de confluenta cu valea Vulturului īn celalalt versant, peste albia seaca a Gīrdei si ajunge dupa ceai km īnpoianade la Casa de Piatra. Cātunul de aici, constituit din cīteva case, este una din asezarile cele mai izolate din Muntii Bihor. Numele lui provine de la peretii de calcar ce-l strajuiesc. Urmīnd amonte soseaua care īnsoteste depresiunea, aici plata si fara vreo urma a unui curs de apa, ajungem deasupra unei depresiuni adīnci de peste 20 m care se casca īntunecata īn stīnga noastra. Īn fundul ei, printr-o mare gura de pestera se pierde un fir de apa. Este pestera Coiba Mare a carei intrare lata de 20 m si īnalta de 15 m se deschide la baza unui perete ce depaseste 150 m īnaltime. Pentru a o vizita coborīm din sosea si patrundem īntr-o imensa sala care se īngusteaza treptat si lasa ca loc de trecere un sifon pe care īl trecem tīrīs; urmeaza o noua sala, apoi un al doilea sifon lung de 7 m si īnalt de 40 cm. Odata acest sifon depasit, tavanul se īnalta definitiv formīnd o galerie de 5 m latime si 10-15 m īnaltime. Cele doua sifoane, greu accesibile turistilor neantrenati constituie de fapt cea mai buna paza pentru salba de draperii ce ornamenteaza galeria din aval. Prin galeria cu concretiuni ajungem dupa mai bine de 100 m la o larga sala de confluenta īn care firul urmat de noi se varsa īntr-un puternic rīu subteran ce vine din dreapta. Este cursul sbuteran al vaii Gīrdisoara, patruns sub pamīnt, prin galerii neexplorate, la pestera Coiba Mica.

Din sala de confluenta atīt pe galeria amonte ca si pe cea din aval īnaintarea se face cu mare greutate din cauza apelor care formeaza cascade si lacuri; cei care se aventureaza totusi pe cursul subteran vor fi opriti dupa 450 m de sifonul terminal al pesterii. Datorita dificultatiilor de pe traseul subteran recomandam vizitarea pesterii numai de catre turisti īncercati; lampa de carbid este indispensabi la; īn perioadele ploioase exista pericol de crestere a nivelului apei si de blocare a sifoanelor.

Dupa iesirea din pestera urcam amonte pe firul vaii, trecem printr-o zona scurta de chei si dupa 400 m ajungem la pestera Coiba Mica. Aici apa vaii Gīrdisoara dispare printr-un aven adīnc de 5 m, situat līnga pestera, si formeaza un rīu subteran, rīu care strabate si pestera Coiba Mare.

De la Catunul Casa de Piatra īntoarcerea se poate face pe una din cele doua variante, la comuna Gīrda sau la poiana Calineasa.

Varianta b: din poiana Calineasa Durata: poiana Caiineasa -Pestera Coiba Mare 1½ ora (īn sens invers 2 ½ ore) Distanta: poiana Calineasa - pestera Coiba Mare, 4 km Caracteristica traseului: drum de creasta care coboara o diferenta de nivel de 400 m; accesibil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului La obīrsia vaii Calineasa īn stīnga traseului nr. 24 se afla o cabana pastorala si un izbuc. Īn acest punct parasim marcajul banda albastra pe care am venit de la cabana Padis sau de la cabana Scarisoara, pentru a urca spre sud-vest un drum de care ce ne scoate īn saua dintre valea Calineasa (la nord) si valea ce duce la Casa de Piatra (la sud).

Din sa urmam drumul spre sud coborīnd lent o panta īmpadurita. Dupa ocolirea unei mari doline ajungem īntr-o poiana īntinsa din care se vede īn stīnga firul vaii. Tancurile de calcare ce se iveau ici-colo sīnt acum īnlocuite de rupturi. Drumul ne conduce pīna la partea de jos a poienii ce se īngusteaza treptat. Cotim usor spre dreapta si īn fata ne apar peretii abrupti care formeaza un zid continuu spre nord-vest, zid ce īnchide catunul Casa de Piatra. Pe sub abrupt oborīm din ce īn ce mai accentuat pe drumul ce formeaza cīteva serpentine largi. Jos la ultimele case ajungem pe valea Gīrda, aici seaca, la soseaua forestiera pe care o vom urma īn amonte conform variantei a descrisa mai sus

41. Pestera de la Zgurasti

Amplasament: īn versantu 1 drept (de nord vest) al vaii Ordīncusa. Altitudine: 90 m. Posibilitati de acces: din traseele nr. 26 si 27 Durata, cabana Scarisoara -pestera de la Zgurasti 1 ½ ora; pestera de la Zgurasti - Poarta lui Ionel 1 ora (de petr. nr. 27) Distanta: cabana Scarisoara-pestera de la Zgurasti, 4 km; pestera de la Zgurasti - pestera Poarta lui Ionel, cca. 1 km. Caracteristica traseului: drum dificil, abrupt, practicabil numai vara. Orientarea dificila, necesita calauza.

Descrierea traseului. De la cabana Scarisoara se urmeaza tr. nr. 26 (cruce rosie) spre Gīrda prin Mununa. Urmam drumul pe līnga fīntīna cabanei, suim un deal apoi dupa un scurt coborīs urcam prelung pīna pe creasta dealului Mununa. Coborīm pe muchia sudica a acestui deal pe un drum īngradit cu bīrne pīna ce la stīnga noastra se formeaza o hoanca cu case rasfirate si parcele cultivate. Este catunul Zgurasti de unde pīna la pestera se mai face ½ ora. Ajutati de o calauza angajata din acest catun, coborīm īn fundul hoancei din stīnga apoi o urmam aval. Hoanca ramīne suspendata īn peretii vaii Ordīncusa, īmpaduriti. Sīntem la cota 940 m. Aici cautam pe marginea padurii la stīnga o poteca ce coboara usor spre stīnga noastra. Poteca face cīteva serpentine prin lastaris. Grohotisul inunda totu 1. Curīnd panta se accentueaza; īn acest loc ne īndreptam spre dreapta pentru a ajunge din nou īn axa hoancei, ramasa suspendata. Parcurgem asa o diferenta de nivel de 450 m, dupa care īncepem sa cautam un pīlc de molizi ce se afla līnga gura pesterii.

Intrarea o constituie un aven larg deschis (40 m diametru) adīnc de 30 m. Īn peretele nordic īnalt de peste 80 m sīnt sapate doua intrari īn pestera, intrari la care se ajunge destul de usor. Intrarea principala este īnalta de 30 m si lata de 20 m. De sub uriasul portal se formeaza un grohotis pe care se coboara la o imensa sala (120 m lungime/ 60 m latime) cu tavanul boltit la 50 m deasupra noastra. Īn centrul acestei sali se formeaza īn perioadele ploioase un lac īntins. Grohotisul este invadat de alge si muschi. Sub arcada de la intrare, īn peretele estic, doua galerii greu accesibile sīnt ornate cu stalagmite. Pestera merita sa fie vizitata pentru grandoarea fenomenului carstic care a creat imensa cavitate subterana. Īn timpul prīnzului razele soarelui patrund pīna īn sala punīnd īn evidenta ceata densa ce se afla vesnic aici.

Dupa vizitare ne īntoarcem pe drumul pe care am venit sau coborīm, pe la sud de aven, panta īnclinata īndreptīndu-ne usor spre stīnga pentru a ajunge īn valea Ordīncusa putin amonte de pestera Poarta lui Ionel.

Turistii care doresc sa viziteze pestera de la Zgurasti folosind ca acces tr. nr. 27 (cu sosea forestiera) vor urca pe līnga pestera Poarta lui Ionel, amonte de ea (vezi tr. nr. 27). Pestera de la Zgurastf se gaseste sus īn versant, exact deasupra pesterii Poarta lui Ionel; cele doua pesteri sīnt legate de altfel genetic.

Urcusul abrupt, cu pereti verticali ce ne obliga la mici ocoliri si la cīteva escaladari, se face mergīnd spre stīnga imediat ce depasim pestera Poarta lui Ionel. Cei 150 m ce ne despart de gura avenului pun la īncercare īn cīteva rīnduri puterea de catarare a drumetului. De aceea sfatuim ca turistii cu mai putina experienta sa nu abordeze acest traseu.

42. Groapa Ruginoasa

Amplasament: īn versantul nordic al muntelui Ţapu, la izvoarele Vaii Seci Altitudine: 1373 m Posibilitati de acces: din soseaua Lunca- Turda de la km 27+600 (vechiul kilometraj) Durata: sosea-Groapa Ruginoasa, 30 min Distanta: sosea-Groapa Ruginoasa, 1 km Caracteristica traseului: drum de vale, usor, fara dificultati īn orientare, practicabil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. DN 75, care urca de la Lunca la Arieseni pentru a coborī apoi la Cīmpeni, este īn curs de asfaltare. Portiunea de la Lunca pīna la intrarea īn traseu (cca 28 km) este aproape terminata. La piatra kilometrica 28 (vechea numerotare) se afla un parapet pentru protectia drumului; locul este lat si permite parcarea vehiculelor. La 200 m spre Baita (īnapoi) soseaua traverseaza o vale. Traseul urmeaza īn amonte malul stīng al acestei vai pe un versant recent despadurit; mai sus putem urca si pe fir ocolind saritorile pe cararea ce urca īn dreapta noastra. La obīrsie vīlcelul devine plat, fara apa, cu poiana. Īn fata noastra se contureaza o sa prinsa īntre vīrful Ţapu (lastīnga) si vīrful La Morminti (la dreapta); estesauaīn care īntīlnim traseele nr. 23 si 32. Sub sa, īn partea opusa celei din care am venit, se deschid prapastii roscate impresionante prin dimensiunile lor.

Groapa Ruginoasa este o imensa ravena cu pereti īnclinati taiati īn cuartite dure. Ruptura de sub noi, adīnca de peste 100 m, nu poate fi coborīta decīt de catre alpinisti. Groapa Ruginoasa este īmpartita īn mai multe sectoare de o serie de creste foarte ascutite care converg jos īn firul unui vīlcel, obīrsia Vaii Seci. Din saua Groapei Ruginoase privirea cuprinse taietura adīnca a vaii Galbena dincolo de care apar peretii din Piatra Galbenei, la picioarele carora se ivesc pajistile de la Poiana Florilor, īntr-un plan mai īndepartat, dominate de masivul Vladeasa, apar plaiurile domoale ale Padisului la stīnga carora se vad rupturile albe din Piatra Boghii.

Īntoarcerea se poate face pe traseul pe care am venit sau urmīnd sensul banda rosie spre vf. Ţapu (īn ¾ ore la sosea, la cariera de cuartite).

43. Cascada Vīrciorog

Amplasament: īn versantul nord-estic al masivului Biharia pe valea Vīrciorog afluent pe dreapta al Rīului Alb Altitudine: 1090 m Posibilitati de acces: din soseaua Lunca- Turda de la km 35 (vechea numerotatie) Durata: sosea-cascada, 1 ora Distanta: sosea-cascada, 3,3 km Caracteristica traseului: sosea forestiera pīna la cascada.

Descrierea traseului. Din DN 75 la km 35 se desface spre dreapta, īn sensul de urcare Lunca-Cīmpeni, un drum forestier. Drumul urca lin pe līnga cīteva baraci acum demolate si coboara usor la dreapta īn valea Vīrciorogului, afluent pe dreapta al Rīului Alb (denumirea Ariesului Mare īn zona lui de izvoare). Strabatem cīteva poieni urmīnd malul stīng al vaii pentru a evita versantii īnclinati traversam de cīteva ori valea. soseaua se catara treptat īn versant si dupa aproape 3,5 km se termina brusc īn vecinatatea cascadei.

Cascada Vīrciorog, īnalta de 15 m, este formata dintr-o masa īnspumata de apa ce se arunca direct peste ruptura vaii, sapīnd la picioare o mare scobitura. Ea este situata īntr-o zona foarte salbatica invadata de vegetatie, vesnic umeda, īntoarcerea de la cascada se face pe acelasi drum.

44. Vīrful Cucurbata

Amplasament: īn partea de sud a Muntilor Bihor, la sud-vest de comuna Arieseni Altitudine: 1849 m Posibilitati de acces:

a)      din comuna Arieseni pe creasta Vīrciorogului si prin Tarnita Bihorului;

b)      din comuna Cristioru de Sus (de pe DN 76 recent modernizat).

Varianta a: din comuna Arieseni

Durata: comuna Arieseni - vīrful Cucurbata, 3½ ore-4 ore Distanta: 11 km Caracteristica traseului: drum de creasta, usor, practicabil īn tot timpul anului. Parcurge o diferenta de nivel de 1000 m.

Descrierea traseului. Din comuna Arieseni se urmeaza marcajul triunghi rosu al traseului nr. 31 pe DN 75, spre Baita. Dupa 1,5 km lasam pe stīnga noastra un afluent (valea steule) apoi dupa īnca 500 m ajungem la o a doua confluenta, tot pe stīnga, (valea Galbena). Īn acest punct parasim soseaua si ne angajam pe drumul care urmareste versantul stīng al vaii Galbena. Drumul tine la īnceput muchia apoi trece īn versantul celalalt spre valea Vīrciorogului si iese īntr-o sa cu vedere asupra fundului vaii Vīrciorog, pe care serpuieste soseaua forestiera ce duce la cascada (vezi tr. nr. 43). Īn continuare urcam muchia dintre vaile Vīrciorog si Galbena, jalonata de stīlpii unei linii electrice. Strabatem astfel o serie de poeni, intram īn padurea defrisata de-a lungul liniei electrice, si iesim la gol alpin cu tufe de ienuperi dupa mai bine de 2 km de urcus de la saua cu vedere asupra obīrsiei Vīrciorogului. De aici, urmīnd linia de cea mai mare panta īn urcus accentuat, ajungem īn Tarnita Bihorului (1510 m), sa situata pe creasta principala a Bihariei. Dincolo de sa apar spre vest izvoarele īmpadurite ale vaii Poiana Crisului care se termina jos īn sesul īntins al bazinului Beius.

Din sa ne īndreptam spre sud (stīnga) pe creasta principala complet deschisa, cu vederi largi asupra zonei sudice a Bihorului. Dupa 1 km de drum, aproape la orizontala, creasta creste īn īnaltime cotind usor la stīnga pentru a ocoli caldarile glaciare de la izvoarele vaii steule. Curīnd īn fata se ridica cupola īnalta de peste 100 m a vīrfului Cucurbata. Pentru a ajunge pe ea urcam abrupt, fara poteca, printre lespezile de sisturi cristaline.

De la cota 1849 m cuprindem cu privirea īntregul lant al Apusenilor, cu crestele atīt de particulare, cīnd plate, cīnd ascutite, cu pante abrupte, īmpadurite sau domoale, cu poeni odihnitoare. Turnul de orizont cuprinde spre nord masivul Vladeasa cu culmile lui tesite din care razbat gheburile Vladesei, Butesei, Bohodeiului si Poienilor, īntr-un plan mai apropiat se zaresc platourile Bihorului nordic, presarate cu largile poieni ale Padisului, Batrīnei si Scarisoarei. Spre est muntii Gilaului formeaza o masa unitara retezata la sud de cursul Ariesului. Mai spre sud din lantul Muntilor Metaliferi se detaseaza īnaltimile Detunatelor, ale Vulcoiului, precum si peretii calcarosi ai Vulcanului si Bradisorului. La vest se deschide imensa prabusire a bazinului Beius limitata la orizont de culmile domoale ale Muntilor Codru si de platoul de poieni largi al Muntilor Moma.

De la vīrful Cucurbata ne putem īntoarce la Arieseni pe drumul pa care arn venit sau putem iesi fie īn comuna Avram Jancu, fie īn comuna Cristioru de Jos pe varianta b.

Varianta b, din comuna Cristioru de Sus sau din comuna Avram Iancu:

Durata: comuna Cristioru de Jos - Gruiu Dumii 6 ore + 30 min. la vīrf, total 6 ½ ore. Comuna Avram Iancu - Gruiu Dumii 5½ ore + 30 min. la vīrf, total 6 ore. Distanta: comuna Cristioru de Jos - Gruiu Dumii, 20 km +2,5 km la vīrf, total 22,5 km. Comuna Avram Iancu - Gruiu Dumii cca 19 km + 2,5 km la vīrf, total 21,5 km Caracteristica traseului: drum de creasta carosabil pīna sub vīrful Cucurbata, atīt dinspre Cristioru de Jos cīt si dinspre Avram Iancu, Parcurge cca 1,500 m diferenta de nivel. Practicabil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. Din comuna Cristioru de Jos, situata pe DN 76, se desface spr.e est o sosea secundara indicata de o sageata galbena pe care scrie. "Gruiu Dumii - 20 km". Un stīlp metalic cu aceeasi mentiune este singura marturie a unui vechi marcaj turistic.

soseaua pietruita urmareste mai bine de 6 km valea Prelucelor apoi urca īn serpentine scurte īn versantul ei stīng pīna pe clinele vestice ale dealului Runcu. Vīrful dealului este ocolit prin sud cu pretul unui urcus accentuat care ne conduce pe pantele sudice ale masivului Zanoaga. Īn dreapta, sub sosea, se desfasoara zona de obīrsie a Vaii Lungi zona pe care soseaua o ocoleste descriind o curba larga care se īndreapta treptat spre sud, spre o ramura a soselei care se desface spre stīnga urcīnd pe creasta principala a masivului Biharia pīna sub racordul acesteia cu muchia Zanoagei. De aici urcam pe jos la muchie, coborīm īntr-o sa si īn sfīrsit suim accentuat cupola vīrfului Cucurbata īnca 300 m diferenta de nivel, fara poteca.

Comuna Avram Iancu este situata pe soseaua care urmareste Ariesul Mic (DJ 8) la 26 km distanta de Cīmpeni. soseaua este asfaltata pīna īn comuna Avram Iancu de unde urca apoi la stīnga pentru a iesi īn saua Tomnatec. Drumul forestier se desface din DJ 8 aval de comuna Avram Iancu si urca lin urmīnd malul stīng al Ariesului. Dupa 5 km trece prin localitatea Tīrsa si coteste usor spre stīnga īmpreuna cu firul vaii. Portiunea Avram Iancu - Tīrsa este comuna cu traseul nemarcat 45 b+c (comuna Arieseni - vīrful Gaina). Īn continuare soseaua forestiera urca pe līnga firul vaii evitīnd portiunile mai abrupte prin ocoliri taiate īn versant. Cīnd valea Ariesului Mic coteste spre nord, urcusul devine mai accentuat; sus sub Gruiul Dumii soseaua urca īn panta mare taind portiunile abrupte īn serpentine largi. Dincolo de Gruiul Dumii se urmeaza ramificatia ce merge la muchia Zanoaga descrisa mai sus.

45. Muntele Gaina

Amplasament: īn sudul Muntilor Bihor pe cumpana de ape dintre Ariesul Mic (la nord) si Crisul Alb (la sud). Altitudine: 1467 m. Posibilitati de acces:

a)      din comuna Cristioru de Jos (dinspre nord-vest) pe la Gruiu Dumii

b)      din comuna Arieseni (dinspre nord) pe la Patrahitesti,

c)      din comuna Gīrda (dinspre nord-est) pe la valea Iarba Rea

d)      de la Cīmpeni (dinspre est) pe valea Ariesului Mic si

e)      de la Baia de Cris (dinspre sud) pe soseaua Bulzesti - Pasul Tomnatec - Avram Iancu.

Varianta a: din comuna Cristioru de Jos

Durata: comuna Cristioru de jos - Gruiu Dumii, 5 ore; Gruiu Dumii - muntele Gaina, 2-2 ½ ore. Distanta: comuna Cristioru de jos - Gru-.. iu Dumii, 20 km; Gruiu Dumii - muntele Gaina, 13 km. Caracteristica traseului: drum de creasta cu sosea carosabila pīna la Gruiu Dumii.

Descrierea traseului. De la Cristioru de Jos la Gruiu Dumii vezi tr. nr. 44, varianta b. Din Gruiu Dumii, unde soseaua alpina se īndreapta spre valea Ariesului Mic, urmam muchia plata spre sud prin paduri cu poieni. Dupa 2 km lasam īn dreapta vīrful īmpadurit al Muncelului continuīnd pe aceeasi directie. Creasta destul de plata, uneori īmpadurita, este aproape dreapta. Drumul de care o urmeaza sistematic trecīnd pe sub vīrful Piatra Aradului si ajunge la o ramificatie unde se desface spre vest muchia spre vīrful Dobrinul, iar spre sud ramura ce coboara la Luncsoara de Sus. Traseul de creasta coteste usor la stīnga printre poieni cu tufe de ienuperi si se īndreapta apoi din nou spre sud mergīnd astfel pīna pe clinele muntelui Rotund, invadate de grohotisuri. De aici spre est drumul de care strabate o portiune aproape orizontala pīna īn larga poiana de pe vīrful Gaina. Muntele Gaina (1467 m) merita sa fie vizitat atīt pentru traditionalul tīrg anual cīt si pentru frumoasele privelisti ce le ofera. Recomandam turistilor sa ramīna noaptea dinaintea tīrgului pe crestele īnvecinate muntelui Gaina; tulnicele cīnta pīna noaptea tīrziu ard focurile ridicate de moti si criseni pīlpīie ici-colo marcīnd! fiecare creasta.

De pe creasta domoala a muntelui Gainase observa spre nord muchia principala a Bihariei cu cele doua Cucurbata de sub care izvoraste valea Ariesului Mic. Spre est si sud se detaseaza cele cīteva vīrfuri strajuite de pereti calcarosi cum ar fi Vulcanul, Plotunul, Strīmba si Piatra Bulzului, ca si cupolele īmpadurite ale vechilor vulcani din jurul Bradului (Cetrasul, Cerburea, Barza si Caraci).

Varianta b: din comuna Arieseni

Durata: comuna Arieseni - Tarnita Ierbii Rele, 2½ ore; Tarnita Ierbii Reie - comuna Avram Iancu, 2 ore, total 6½ ore. Distanta: comuna Arieseni - Tarnita Ierbii Rele, 9 km; Tarnita Ierbii Rele - comuna Avram Iancu, 8 km; comuna Avram Iancu - muntele Gaina, 7 krn, total 24 km. Caracteristica traseului: drum de creasta cu orientare usoara; se trece prin catune sau pe līnga case izolate de unde se pot lua informatii.

Descrierea traseului: Din centrul comunei Arieseni, situat pe DN 75, trecem valea īn versantul drept si prin spatele dispensarul urcam prin padurea de molid pīna la iesirea īn fīnete. Poteca ne conduce pe la un grup de case, spre sud, si ne scoate īn versantul stīng al vaii Bajita (afluent al Ariesului Mare) pe care o ocoleste pe la izvoare. Curīnd intram īn padure si coborīm printre casele catunului Patrahitesti la o vale ce are mai jos soseaua forestiera; este valea Bucinisului. Traversam valea si urcam īn versantul drept, spre sud-est pīna la o muchie unde ocolim un bot de deal si cotim la dreapta. De aici coborīm usor la catunul Iarba Rea de pe valea cu acelasi nume. Urcīnd de-a lungul unor viroage spre sud parcurgem o diferenta de nivel de cca 100 m pīna īn scobitura adīnca a Tarnitei Ierbii Rele unde ne racordam cu varianta c. Īn sa drumul pe care am urcat se bifurca: mergem pe cel din stīnga care urmeaza versantul estic al vaii Draghita, vale ce izvoraste de sub Tarnita si se varsa īn Ariesul Mic. Drumul ne conduce pe curba de nivel apoi coboara prin padure pentru ca īn apropiere de satul Tīrsa sa se desparta īn cīteva poteci ce coboara accentuat īn firul vaii Ariesului Mic. Ajunsi aici urmam soseaua aval pīna īn comuna Avram Iancu (4-5 km) unde facem jonctiunea cu varianta d. Din Avram Iancu mergem spre vest trecīnd Ariesul apoi urcam pe o viroaga īnclinata pīna la o muchie. O urmam o vreme si iesim pe versantul sud-estic al dealului Pietrelor. De aici ne īndreptam spre gavanul lipsit de padure s.ituat la izvoarele vaii Dobrani, cotim la stīnga īn urcus pe panta cu bolovani ce ne scoate la vīrful Gaina.

Din Avram Iancu recomandam folosirea soselei forestiere nou construite pe valea Dobrani. Ea urca pīna aproape de zona de izvoare usurīnd mult accesul la muntele Gaina.

Varianta c: din comuna Gīrda

Durata: comuna Gīrda - Tarnita Ierbii Rele, 2 ore + 4 ore comun cu varianta b, total 6 ore. Distanta: comuna Gīrda - Tarnita Ierbii Rele, 7 km +15 km comun cu varianta b, total 22 km. Caracteristica traseului: comuna Gīrda - Tarnita Ierbii Rele, drum de vale.

Descrierea traseului. Din centrul comunei Gīrda urmam soseaua spre Arieseni ceai km; aici parasim soseaua principala si trecīnd Ariesul Mare peste un pod situat chiar la punctul de confluenta al vaii Iarba Rea o urmam pe aceasta īn amonte. Depasim un grup de case si la un ai doilea grup urcam lin pe o poteca īn versantul drept pīnJi īn Tarnita Ierbii Rele. Aici urmam traseul descris īn varianta b.

Varianta d: din orasul Cīmpeni

Durata: Orasul Cīmpeni -Comuna Avram Iancu (curse ITA) cca 1 ora; īn continuare comun cu varianta b+c. Distanta: orasul Cīmpeni - comuna Avram Iancu - 26 km; īn continuare comun cu varianta b+c. Caracteristica traseului: pīna īn comuna Avram Iancu soseaua regionala asfaltata.

Descrierea traseului. Din orasul Cīmpeni pe D N 75 spre Albac cca 5 km, apoi pe D J 8 asfaltat. Mentionam cīteva obiective turistice de pe valea Ariesului Mic:

Biserica de lemn din Ponorel, declarata monument istoric (km 8 + 700);

Dealul cu Melci din comuna Vidra, declarat monument al naturii (km 12+800);

Casa memoriala Avram Iancu (km 14 + 300).

Mai sus de casa memoriala, transformata īn muzeu, soseaua se bifurca, ramura principala urcīnd spre stīnga spre pasul Tomnatec iar cea secundara īndreptīndu-se spre centrul comunei Avram Iancu. Din centrul comunei urmam varianta b+c, variante comune cu traseul nostru.

Varianta e: din comuna Baia de Cris

Durata: pasul Tomnatec - muntele Gaina. 1½ ora Distanta: Baia de Cris - pasul Tomnatec, 33 km: pasul Tomnatec - muntele Gaina, 6,5 km; din comuna Avram Iancu se poate urma soseaua DJ 8 care parcurge 7 km pīna īn pasul Tomnatec. Caracteristica traseului: din comuna Baia de Cris ca si din comuna Avram Iancu drum judetean. Portiunea Baia de Cris - satul Baldovin - catunul Rīsculita īn curs de asfaltare. De la pasul Tomnatec drum de creasta accesibil īn tot timpul anului.

Descrierea traseului. Din comuna Baia de Cris (8 km de Brad) de pe DN 76 se desface spre dreapta, pe līnga un magazin alimentar, o ramificatie a soselei ce urmeaza valea Rīsculita. Drumul asfaltat pīna la Baldovin urca usor pīna la Rīsculita de unde panta se accentueaza; un urcus prelung apoī cīteva serpentine ne scot pīna sub dealul Ponor. soseaua coboara īn serpentine largi pīna la Bulzestii de Jos unde se traverseaza pe malul stīng al vaii Bulzesti la un magazin universal.

De la magazinul universal pe o poteca, ce merge aval, putem vizita spectaculoasele chei ale Uibarestilor cu podul natual de la Grohot. Dupa 1 km ajungem la baza portalului īnalt de cca 20 m si lat de 5-6 m. Cheiledin aval de pod se īntind pe o lungime de 2 km si sīnt situate īntr-o zena foarte salbateca, cu grohotisuri si versanti īmpaduriti, īntoarcerea la Bulzestii de Jos se face pe acelasi drum, evitīnd la ape mari trecerea pe sub podul natural. Īn acest scop se urca pe o poteca prin versantul drept, poteca ce coboara iar la firul apei.

Din Bulzestii de Jos soseaua urca treptat la Bulzestii de Sus (7 km) apoi lasa īn stīnga o ramura ce urmeaza firul vaii Gaina pīna sub zona ei de obīrsie. Ramura principala strabate o serie de chei daltuite īn marmore dupa care urca īn serpentine strīnse trecīnd pe la baracile muncitorilor forestieri. Curīnd iese la gol alpin. Cīteva curbe largi si drumul coboara lin īn pasul Tomnatec de unde la stīnga urmam drumul spre muntele Gaina. De la comuna Avram Iancu soseaua spre pasul Tomnatec urca accentuat lasīnd la stīnga spre izvoarele Crisului Alb o ramificatie care leaga artera noastra cu soseaua Brad-Abrud. Urcusul continua, si dupa 7 km de la Avram Iancu se iese īn pasul Tomnatec.

Din pasul Tomnatec drumul spre muntele Gaina urmareste creasta Certezului spre vest apoi coteste la dreapta tinīnd mereu cumpana de ape. Depasim astfel padurile de pe Lupoaia si ajungem īn poiana Obīrsia dupa 4-5 km. Un urcus prelung īn care se parcurge o diferenta de nivel de 280 m ne scoate la vīrful plat al muntelui Gaina.

Obiective turistice īn muntii Bihor si Vladeasa (fenomene si monumente ale naturii, puncte pitoresti, monumente istorice si de arhitectura, elemente folclorice)

MN = monumente ale naturii

MI = monumente istorice

Avene

Avenele de la Cetatea Radesei tr. nr. 17

Avenul din Bortigul tr. nr. 19

Avenul Gemanata tr. nr. 20

Avenul Negru tr. nr. 20

Avenul din sesuri tr. nr. 24, 28

Hoanca Mare din Grumazul Batrīnei tr. nr. 24

Avenul de la Dosul Muncelului tr. nr. 32

Pesteri

Pestera Meziad tr. nr. 1

Pestera din Padis tr. nr. 7

Pestera Oanceasa tr. nr. 12

Pestera de la Alun tr. nr. 11

Pestera de la Vīrseci tr. nr. 15

Pestera din Gardul tr. nr. 16

Cetatea Radesei tr. nr. 17

Pestera Moloh tr. nr. 17

Tunelul Mic din valea Alunului tr. nr. 17

Cetatile Ponorului tr. nr. 18 MN

Ghetarul de la Focul Viu tr. nr. 19, 23

Tunelul din cheile Galbenei tr. nr. 19

sura Boghii tr. nr. 21

Pestera de la Caput tr. nr. 22

Poarta lui Ionel tr. nr. 27

Corobana lui Gīrtau tr. nr. 27

Corobana Mare din Ordīncusa tr. nr. 27

Ghetarul de la Scarisoara tr. nr. 29, 30 MN

Pojarul Politei nevizitabila MN

Portile Bihorului tr. nr. 31

Pestera Izvorul Crisului tr. nr. 31

Pestera Cornii nevizitabila MN

Pestera de la Fata Pietrii tr. nr. 32

Pestera Tibocoaia tr. nr. 32

Pestera cu Punte tr. nr. 32

Pestera Corbasca nevizitabila MN

Pestera din dealul Blidaru tr. nr. 32

Pestera Dracoaia tr. nr. 32

Pestera Pisolca tr. nr. 32

Pestera Magura tr. nr. 32

Pestera Coliboaia tr. nr. 32

Pestera de la Dosul Muncelului tr. nr. 32

Pestera Ferice tr. nr. 35

Pestera de la Fīnate tr. nr. 36

Pestera Neagra (de sub Cuculeul de Fier) tr. nr. 39

Ghetarul de la Barsa tr. nr. 39

Coiba Mare tr. nr. 40

Coiba Mica tr. nr. 40

Corobana de la Coiba tr. nr. 40

Ghetarul de la Vīrtop nevizitabil MN

Pestera de la Zgurasti tr. nr. 41

Pestera din valea Firei soseaua Rachitele - Ic Ponor

Pestera din valea Ponorel soseaua Arieseni - valea Ponorel

Izbucuri importante

Izbucul de la pestera Meziad tr. nr. 1

Izbucul din valea Alunului tr. nr. 11

Izbucul Ponor tr. nr. 18,19, 22

Izbucul Galbenei tr. nr. 19

Izbucul Ursului tr. nr. 20

Izbucul din Calineasa tr. nr. 24

Cotetul Dobrestilor tr. nr. 25, 40

Izbucul Vaii Seci (Rachitele) tr. nr. 33

Izbucul din valea Bulzului tr. nr. 36

Izbucul de la Filesti tr. nr. 40

Izbucul Julesti pe soseaua Sudrigiu - Chiscau - Julesti

Cascade

Saritoarea Iedutului tr. nr. 3

Valul Miresei tr. nr. 3

Iadolina soseaua Bucea - Stīna de Vale Moara Dracului tr. nr. 6

Saritoarea Bohodeiului tr. nr. 13

Cascadele din cheile Galbenei tr. nr. 19

Cascada Rachitele tr. nr. 33

Cascada Bulbuci tr. nr. 34

Cascada Paltinet tr. nr. 38, amonte pe valea Paltinet

Cascada de la Coiba Mica tr. nr. 40

Cascada Vīrciorog tr. nr. 43

Cascada de la Vidra tr. nr. 45, varianta d

Tauri

Taul din Vīrasoaia tr. nr. 7 si 37

Taul Negru din Barsa tr. nr. 39

Taul din Zanoaga tr. nr. 44, varianta b

Taurile-tinoave din Padis tr. nr. 14 si 23

Chei (canioane)   la nord-est de

Cheile Jgheabului tr. nr. 15

Cheile Luncsoarei tr. nr. 16

Cheile izvoarelor Somesului Cald tr. nr. 17

Cheile de la Cetati tr. nr. 18

Canionul Galbenei tr. nr. 19 MN

Cheile Vaii Seci tr. nr. 23

Cheile Ordīncusii tr. nr. 27

Cheile Crisului Negru tr. nr. 31

Canionul Vaii Sighistel tr. nr. 32

Cheile Vaii Seci (Rachitele) tr. nr. 33

Cheile Vaii Bulbuci tr. nr. 34

Cheile Gīrdisoarei tr. nr. 40

Cheile Albacului soseaua Gīrda-Albac

Alte fenomene geologice

Groapa Ruginoasa tr. nr. 23, 32, 42

Dealul cu melci tr. nr. 45, varianta d

Puncte pitoresti

Stīncarisul din vīrful Tisei si vīrful Mermezii tr. nr. 2

Vīrful Custuri tr. nr. 4

Poiana Munceilor tr. nr. 5

Vīrful Buteasa tr. nr. 6

saua Cumpanatelu tr. nr. 6, 7,12

Vīrful Poieni tr. nr. 4, 7, 13

Vīrful Bohodei tr. nr. 7

Vīrful Vladeasa tr. nr. 10

Vīrful Nimoiasa tr. nr. 11

Piatra Graitoare (Vladeasa) tr. nr. 11

Balcoanele din circuitul Somesului Cald tr. nr. 17

Icoanele din Cetatile Ponorului tr. nr. 18

Balcoanele din cheile Galbenei tr. nr. 19

Piatra Galbenei tr. nr. 19

Fata Glavoiului tr. nr. 22

Vīrful Ţapu tr. nr. 23, 32

saua Capul santului tr. nr. 24

Foisorul de līnga Ghetarul Scarisoara tr. nr. 29, 30

Fata Muncelului (La Plai) tr. nr. 32

Creasta Magura Vīnata tr. nr. 37

Piatra Boghii tr. nr. 21

Vīrful Cucurbata tr. nr. 44

Muntele Gaina tr. nr. 45

Monumente istorice si elemente folclorice

Cetatea Bologa tr. nr. 8

Biserica din satul Rieni DN 76, km 75 MI

Biserica din satul Broaste la sud de soseaua īn curs de modernizare Sudrigiu-Pietroasa M

Biserica din comuna Arieseni DN 75, īn curs de modernizare, km 38 MI, tr. nr. 16, 22, 30 31

Biserica din comuna Gīrda DN 75. Īn curs de modernizare, km 47, MI, tr. nr. 25, 26, 27

Biserica din comuna Ponorel soseaua modernizata Cīmpeni-Avram Iancu, MI, tr. nr. 45.

Casa memoriala Avram Iancu soseaua modernizata Cīmpeni-Avram Iancu MI, tr. nr. 45

Casa īn care s-a nascut Horia din comuna Arada soseaua Albac-Huedin

Casele motesti din catunele Ocoale si Ghetar tr. nr. 24, 28, 29. 30

Tīrgul de pe muntele Gaina tr. nr. 45

Tīrgul din Calineasa tr. nr. 24

Banda rosie tr. nr. 7 Cabana Stīna de Vale-cabana Padis

tr. nr. 9 Gura Zīrnii-cabana Vladeasa

tr. nr. 23 Cabana Padis-Groapa Ruginoasa- Baita

tr. nr. 25 Comuna Gīrda-valea Gīrda Seaca-Cabana Scarisoara

tr. nr. 28 Ursoaia-cabana Scarisoara

Banda albastra tr. nr. 8 Satul Bologa-cabana Vladeasa

tr. nr.10 Circuitul Vladeasa

tr. nr.11 Cabana Vladeasa-Piatra Tīlharului-valea Somesului Cald-cabana Padis

tr. nr. 24 Cabana Padis-cabana Scarisoara

tr. nr. 27 Cabana Scarisoara-valea Ordīncusa-comuna Gīrda

Triunghi rosu   tr. nr. 6 Ciripa-vīrful Buteasa-saua Cumpanatelu

tr. nr. 22 Cabana Padis-pestera Caput-comuna Arieseni

tr. nr. 30 Cabana Scarisoara-comuna Arieseni

tr. nr. 31 Baita-valea Crisului Negru-Arieseni

Triunghi albastru   tr. nr. 1 Piatra Bulzului-cabana Meziad-comuna Meziad

tr. nr. 2 Cabana Meziad-cabana Stīna de Vale

tr. nr. 13 Comuna Pietroasa-Saritoarea Bohodeiului-cabana Stīna de Vale

tr. nr.32 Satul Sighistel-valea Sighistel-vīrful Ţapu-Groapa Ruginoasa

Triunghi galben tr. nr. 15 Comuna Pietroasa-Poiana Florilor

tr. nr. 16 Comuna Arieseni-Poiana Florilor Cruce rosie

tr. nr. 12 saua Cumpanatelu-Pestera Onceasa

tr. nr. 26 Comuna Gīrda-Mununa - cabana Scarisoara

Cruce albastra   tr. nr. 5 Cabana Stīna de Vale-Ciripa

tr. nr. 14 Comuna Pietroasa-cabana Padis

Cruce galbena   tr. nr. 4 Circuitul vīrful Custuri

tr. nr. 20 Cabana Padis-platoul carstic Lumea Pierduta

Punct rosu   tr. nr. 17 Circuitul Izvoarelor Somesului Cald

tr. nr. 29 Cabana Scarisoara-Ghetarul Scarisoara

Punct rosu-  tr. nr. 21 Canton silvic Padis-Pestera sura Boghii

Cerc galben

Punct albastru   tr. nr. 3 Circuitul Saritoarea Iedutului

tr. nr. 18 Circuitul Cetatilor Ponorului

Punct galben   tr. nr. 19 Circuitul vaii Galbenea

Abrupt - perete stīncos, accidentat, foarte īnclinat sau vertical; termen folosit si pentru pantele puternic īnclinate, dar accesibile (exemplu: coborīs abrupt).

Amonte - spre izvor (īn legatura cu pozitia unui punct de pe cursul unei ape); īn sens contrar curgerii apei.

Aval - spre varsare (īn pozitie cu amonte); īn sensul de curgere a apei

Aven - pestera verticala, put natural, la nastere prin prabusiri sau datorita circulatiei pe verticala īn masivele calcaroase a apei.

Bazin hidrografic - perimetrul din care īsi aduna apele un rīu.

Canion - portiune de vale foarte īngusta cu versantii īnalti si abrupti si cu fundul ocupat īn īntregime de albia rīului.

Carstic - vezi relief carstic.

Chei - portiune de vale strīmta cu versanti īnalti de stīnca.

Coasta - versant, clina, panta a unui deal sau munte.

Con de dejectie - forma de relief cu aspect semiconic rezultata prin acumularea de pietris, bolovanis si nisip, depuse de torenti la gura lor.

Concretiuni - forma de depunere īn pesteri a carbonatului de calciu din apa de infiltratie (stalactite, stalagmite, coloane, valuri, baldachine etc.).

Costis - se foloseste pentru a arata mersul īn lungul unei coaste, īn urcus sau coborīs usor, spre deosebire de linia de cea mai mare panta. Īn acelasi sens se foloseste si "de-a coasta".

Cumpana apelor - linia de separatie a doua bazine hidrografice; coincide cu o creasta sau o coama.

Derivatie - ramificatie a unui traseu marcat, utilizata pentru vizitarea unu i obiectiv tur ist ic apropiat de traseul.

Dolina - groapa īn forma de pīlnie, rezultata prin dizolvarea de catre ape a rocilor solubile.

Endemic - specific unei anumite regiuni (ex. plante endemice, plante care cresc numai īntr-o anumita regiune).

Exurgenta - locul de iesire al apei unui pīrīu sau rīu subteran ce curge pe un canal carstic.

Formatiuni de pestera - vezi concretiuni.

Ghetar - masa de gheata naturala, permanenta; īn afara ghetarilor specifici regiunilor alpine si polare, datorita conditiilor climatice speciale exista ghetari si īn pesteri. Singurii ghetari din tara noastra se afla īn unele pesteri si avene din Muntii Bihor.

Gol alpin - zona situata deasupra limitei superioare a padurii, acoperita cu pasuni, vegetatie pitica etc., sau lipsita de vegetatie.

Grohotis - īngramadire de pietre colturoase, rupte din munte si pravalite pe panta.

Hoanca - vale seaca, īnierbata, fara urme de eroziune ale unei ape curgatoare, specifica zonelor carstice (termen folosit de moti īn Muntii Bihor).

Izbuc - termen popular (folosit si īn stiinta) pentru exurgenta.

Izvor - locul de iesire a apei dintr-o pīnza de apa subterana.

Lapiez - sant sapat prin dizolvare de apa de siroaie pe suprafata calcarelor.

Marmita - scobitura rotunda sapata de rīu īn stīnca (sinonim gavan).

Morfologie - studiul formelor (de relief).

Pestera - gol subteran natural creat prin circulatia apei īn rocile solubile. Pesterile se īmpart din punct de vedere hidrologic īn pesteri active, prin care curge un rīu subteran si pesteri fosile, parasite de rīul care le-a generat.

Pierdere de apa - fenomen specific regiunilor carstice constīnd din disparitia de la suprafata pamīntului a uni curs de apa prin ponoare, sorburi, pesteri sau prin infiltrarea treptata īn prundisul albiei.

Platou - podis, īntindere plana sau usor valurita situata īntr-o zona de munte si acoperita de obicei de pajisti.

Platou carstic - platou cu formatiuni carstice (pesteri, doline, avene, ponoare, vai oarbe, lapiezuri etc).

Pod natural - arcada de stīnca, rest al unei pesteri prabusite.

Polie - depresiune carstica īnchisa; pe fundul ei plat curge o apa care obisnuit se pierde īn pamīnt, dar care la viituri umple depresiunea, formīnd un lac temporar.

Ponor - loc de pierdere a unui curs de apa prin crapaturi impenetrabile pentru om, situat de obicei la piciorul unui perete de calcar; scurgerea apei nu se face cu presiune.

Portal - gura de pestera de mari dimensiuni.

Ravena - rīpa lipsita de vegetatie si de sol, rezultata din erodarea de catre torenti si apa de siroire a versantilor īnclinati.

Relieful carstic - relief specific regiunilor cu roci solubile (calcare, gips, sare); se caracterizeaza prin platouri cu vai oarbe, chei, abrupturi, doline, polii, ponoare, sorburi, izbucuri, avene, pesteri, lapiezuri etc.), generate de actiunea de dizolvare si de circulatie a apei la suprafata sau pe canale subterane.

Saritoare - ruptura de panta, denivelare īn firul unei vai.

Sifon: Portiune īn forma de U de pe traseul unei galerii de pestera, umpluta pīna la tavan cu apa. (Termenul este folosit impropriu īn speologie deoarece sifonul este īn hidrotehnica un U īntors).

Sodol - vale seaca, abrupta.

Sorb - loc de pierdere īn pamīnt a unui curs de apa situat

sub oglinda apei; scurgerea apei se face sub presiune.

Stalactite-Stalagmite - forme de depunere īn pesteri a roci lor solubile (cel mai adesea calcar); stalactitele atīrna din tavan ca niste turturi, stalagmitele se ridica de pe podeaua pesterii.

sa - portiune mai joasa a unei culmi sau creste.

Tarnita - termen folosit īn muntii Apuseni pentru sa (ex. Tarnita Bihorului).

Tau - lac.

Tinov - mlastina de turba cu o arie de raspīndire limitata si cu vegetatie caracteristica.

Vale oarba - vale īnchisa de un perete la baza caruia se pierde apa.

Vaiuga - vale īngusta si putin adīncita.

Versantul stīng si drept al unei vai - asezīndu-ne cu fata īn sensul īn care curge apa, īn dreapta avem versantul drept, īn stīnga versantul stīng al vaii.

CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ

Constitutie si relief

Conditii climatice

Vegetatia si fauna

Locuitorii

Ocrotirea naturii

TURISMUL ĪN MUNŢII BIHOR sI VLĂDEASA

Drumuri si puncte de plecare

Cabane si adaposturi

Marcaje

Izvoare

Turism de iarna

Alpinism

Turism si alpinism subteran

DESCRIEREA TRASEELOR

I. Trasee marcate

1. Piatra Bulzului (Valea Iadului) - Pestera Meziad - Comuna Meziad

2. Cabana Meziad - Cabana Stīna de Vale

3. Circuitul Saritoarea Iedutului

4. Circuitul vīrfului Custuri

5. Cabana Stīna de Vale-Ciripa (Valea Draganului

6. Ciripa (Valea Draganului) - Vīrful Buteasa - saua Cumpanatelu

7. Cabana Stīna de Vale - Cabana Padis

8. Satul Bologa - Cabana Vladeasa Gura Zīrnii (Valea Draganului) -Cabana Vladeasa

10. Circuitul Vladeasa

11. Cabana Vladeasa- Piatra Tīlharului- Valea Somesului Cald - Cabana Padis

12. saua Cumpanatelu - Pestera Onceasa

13. Comuna Pietroasa - Saritoarea Bohodei - Cabana Stīna de Vale

14. Comuna Pietroasa - Cabana Padis

15. Comuna Pietroasa - Poiana Florilor

16. Comuna Arieseni - Poiana Florilor

17. Circuitul izvoarelor Somesului Cald

18. Circuitul Cetatilor Ponorului

19. Circuitul vaii Galbena

20. Cabana Padis-Platoul carstic Lumea Pierduta

21. Cantonul silvic Padis-Pestera sura Boghii

22. Cabana Padis_;-Pestera Caput - Comuna Arieseni

23. Cabana Padis - Groapa Ruginoasa- Comuna Baita

24. Cabana Padis - Cabana Scarisoara

25. Comuna Gīrda-Valea Gīrda Seaca - Cabana Scarisoara

26. Comuna Gīrda - Mununa - Cabana Scarisoara

27. Comuna Gīrda-Valea Ordīncusa - Cabana Scarisoara

28. Pasul Ursoaia-Cabana Scarisoara

29. Cabana Scarisoara - Ghetarul Scarisoara

30. Cabana Scarisoara-Comuna Arieseni

31. Comuna Baita - Valea Crisului Negru - Comuna Arieseni

32. Satul Sighistel - Valea Sighistel - Vīrful Ţapu - Groapa Ruginoasa

II. Trasee nemarcate

33. Cascada Rachitele

34. Cascada Bulbuci

35. Pestera Ferice

36. Pestera Fīnate

37. Vīrful Biserica Motului -Muntele Magura Vīnata

38. Circuitul valea Sebisului - Cornul Muntelui -Fīntīna Rece

39. Groapa de la Barsa

40. Pestera Coiba Mare

41. Pestera de la Zgurasti

42. Groapa Ruginoasa

-43. Cascada Vīrciorog

44. Vīrful Cucurbata

45. Muntele Gaina

Obiective turistice īn muntii Bihor si Vladeasa (fenomene si monumente ale naturii, puncte pitoresti, monumente istorice si de arhitectura, elemente folclorice)

Trasee marcate īn muntii Bihor si Vladeasa

Glosar

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/

Carte obtinuta prin amabilitatea dlui. Cristi Chiculita, Galati.