De la cabana Gura Rîului drumul modernizat continua cu un drum forestier si patrunde pe valea îngusta a Rîului Prapastiilor, avînd în dreapta pantele împadurite ale masivului Piatra Mica si în stînga pe cele ale Magurii Mici. &# 20320v2110u 350;oseaua serpuieste pe lînga pîrîul tulbure. De la cariera de piatra din versantul muntelui Magura Mica, valea ramînînd netulburata de forfota camioanelor, iar apa rîului este limpede Dupa 30' trecem prin dreptul locului cunoscut sub numele de Fîntîna lui Botorog. De sub peretii vinetii iese un bogat suvoi de apa curata si rece primit de patul pietros al vaii. în amonte de izbuc albia vaii este seaca. Pe masura ce patrundem în inima muntilor, valea devine tot mai strîmta, întunecoasa si întortocheata. Lasam în urma casa paznicului de la captari si ceva mai departe sosim în dreptul locului numit Podu Magurii, unde drumul forestier desprinde o ramura spre stînga. în vecinatate, pe dreapta, acolo unde se deschide valea Padina lui Danisor, se zareste poteca si marcajul traseului în urcus spre cabana Curmatura, pe o ruta mai scurta. Noi ramînem, însa, pe valea Rîului Prapastiilor, înaintînd în amonte. Valea capata aspecte de chei si din frunzisul padurii apar peretii înalti care se ridica vertical pe marginea drumului, silindu-l sa se alipeasca de firul sec si bolovanos, strîns si el lînga peretii de pe latura estica. Intram, astfel, în vestitele chei Prapastiile Zarnestilor, lungi de 3,5 km, cu numeroase coturi si locuri înguste. Trecem pe lînga despicaturile rîpelor, pe lînga bolte învaluite în liniste deplina. Vîntul si izvoarele parca ocolesc aceste locuri pline de o aspra frumusete!

Drumul ales de noi, mai lung si mai ocolit spre cabana Curmatura este mult mai frumos si mai atractiv decît urcusul prin poiana Zanoaga. Dupa 2 km de la intrarea în chei, peretii se dau putin în laturi si iasa loc unei confluente importante: gura vaii Vladusca. Peretii sînt parca sprijiniti pe tapsane înclinate pe care pîlcuri de molizi sau fagi se agata cu îndaratnicie. La marginea drumului se afla o veche cabana forestiera, acum în paragina. În aceasta lume împietrita soseaua se mladiaza discret si se desface în doua fire: o ramura porneste pe valea Vladusca însotita de marcajul cruce rosie, o alta porneste pe valea Rîului Prapastiilor cu marcajul, de pîna aici, banda albastra. Dupa un scurt ragaz pornim în continuare pe valea Prapastiilor, urmarind marcajul. soseaua trece printr-un sector de cheie îngusta, la intrarea caruia se deschid gurile a doua grote pe versantul din stînga al vaii. Dupa o curba se vede, pe stînga, jgheabul prin care patrunde, în chei, valea Curmaturii, bolovanoasa si accidentata. Dupa o curba pronuntata soseaua trece peste firul sec al vaii si se avînta pe serpentine Spre culmea Martoiului. De curînd s-a construit un drum de tractor care urca din sosea pîna aproape de poiana Curmaturii. Traseul marcat nu atinge însa nici culmea Martoiului, nici drumul de tractor!

Înainte de curba mare se observa, pe dreapta drumului, pilonul cu sageata si firul unei poteci cutezator taiata pe povîrnisul mare pe sub pereti; acesta este drumul nostru spre cabana Curmatura Urcam deci pe poteca îngusta, pe brîna presarata cu grohotisuri. Ceva mai sus evitam o poteca ce ramîne la nivel constant si urcam pe ramificatia de sub peretele de calcar, ajungînd deasupra Coltului Mare, punct dominant la gura vaii Curmatura. De aici, de sus se deschide o foarte frumoasa priveliste asupra Prapastiilor. Imediat, mai sus de Coltul Mare, poteca urca în serpentine prin padure, instalîndu-se pe muchie. Dupa un mic urcus patrundem într-o poienita deschisa în plina panta, de unde putem admira zig-zagul Prapastiilor. Din poienita poteca descrie o bucla, strecurîndu-se printre tufe de ienupar si molidis si revine, mult mai sus, pe muchie de padure. Urcam prelung pîna ce panta se domoleste si culmea se asterne înainte, usor valurita. Poteca serpuieste printre trunchiuri de fagi batrîni si razbate într-un luminis cu frumoase privelisti, atît spre caciula alba a Pietrei Mari, cît si spre Turnul Pietrei Craiului, o prima fortareata pe creasta principala. Poteci ademenitoare se îndreapta spre flancurile muntelui, fiecare coltisor din braniste fiind brazdat de hatasele de vite ale zarnestenilor. Continuam urcusul domol pe muchia tot mai deschisa, trecem pe lînga o ciuca de molizi pe vîrf, ce ramîne în dreapta, si coborîm putin într-o sa la o întretaiere de poteci: poteca noastra întîlneste aici brîul potecii care încinge muntele de la Curmatura la Martoiu. Ceva mai departe, în stînga, se afla stîna veche pe lînga care se astern traseele spre Grind si Folea Din sa coborîm putin în dreapta, traversam mocirla de la izvorul Curmaturii (1 360 m alt.) si apoi prin braniste urcam la stînga în lungul unui pîrîias. Locurile frumoase în care gradini razlete împestriteaza poiana se tin lant pîna la înaltimea potecii marcate cu triunghi albastru. Ne aflam lînga liziera padurii, la cca 1 460 m alt. Din punctul de intersectie mergem la dreapta, urcînd comod printre cioate, trunchiuri razlete si bolovanisuri pîna la nivelul cabanei. Timp de mers de la cabana Gura Rîului pîna la cabana Curmatura: 3¼-3½ ore.