De la cabana Gura Rīului drumul modernizat continua cu un drum forestier si patrunde pe valea īngusta a Rīului Prapastiilor, avīnd īn dreapta pantele īmpadurite ale masivului Piatra Mica si īn stīnga pe cele ale Magurii Mici. &# 20320v2110u 350;oseaua serpuieste pe līnga pīrīul tulbure. De la cariera de piatra din versantul muntelui Magura Mica, valea ramīnīnd netulburata de forfota camioanelor, iar apa rīului este limpede Dupa 30' trecem prin dreptul locului cunoscut sub numele de Fīntīna lui Botorog. De sub peretii vinetii iese un bogat suvoi de apa curata si rece primit de patul pietros al vaii. īn amonte de izbuc albia vaii este seaca. Pe masura ce patrundem īn inima muntilor, valea devine tot mai strīmta, īntunecoasa si īntortocheata. Lasam īn urma casa paznicului de la captari si ceva mai departe sosim īn dreptul locului numit Podu Magurii, unde drumul forestier desprinde o ramura spre stīnga. īn vecinatate, pe dreapta, acolo unde se deschide valea Padina lui Danisor, se zareste poteca si marcajul traseului īn urcus spre cabana Curmatura, pe o ruta mai scurta. Noi ramīnem, īnsa, pe valea Rīului Prapastiilor, īnaintīnd īn amonte. Valea capata aspecte de chei si din frunzisul padurii apar peretii īnalti care se ridica vertical pe marginea drumului, silindu-l sa se alipeasca de firul sec si bolovanos, strīns si el līnga peretii de pe latura estica. Intram, astfel, īn vestitele chei Prapastiile Zarnestilor, lungi de 3,5 km, cu numeroase coturi si locuri īnguste. Trecem pe līnga despicaturile rīpelor, pe līnga bolte īnvaluite īn liniste deplina. Vīntul si izvoarele parca ocolesc aceste locuri pline de o aspra frumusete!

Drumul ales de noi, mai lung si mai ocolit spre cabana Curmatura este mult mai frumos si mai atractiv decīt urcusul prin poiana Zanoaga. Dupa 2 km de la intrarea īn chei, peretii se dau putin īn laturi si iasa loc unei confluente importante: gura vaii Vladusca. Peretii sīnt parca sprijiniti pe tapsane īnclinate pe care pīlcuri de molizi sau fagi se agata cu īndaratnicie. La marginea drumului se afla o veche cabana forestiera, acum īn paragina. Īn aceasta lume īmpietrita soseaua se mladiaza discret si se desface īn doua fire: o ramura porneste pe valea Vladusca īnsotita de marcajul cruce rosie, o alta porneste pe valea Rīului Prapastiilor cu marcajul, de pīna aici, banda albastra. Dupa un scurt ragaz pornim īn continuare pe valea Prapastiilor, urmarind marcajul. soseaua trece printr-un sector de cheie īngusta, la intrarea caruia se deschid gurile a doua grote pe versantul din stīnga al vaii. Dupa o curba se vede, pe stīnga, jgheabul prin care patrunde, īn chei, valea Curmaturii, bolovanoasa si accidentata. Dupa o curba pronuntata soseaua trece peste firul sec al vaii si se avīnta pe serpentine Spre culmea Martoiului. De curīnd s-a construit un drum de tractor care urca din sosea pīna aproape de poiana Curmaturii. Traseul marcat nu atinge īnsa nici culmea Martoiului, nici drumul de tractor!

Īnainte de curba mare se observa, pe dreapta drumului, pilonul cu sageata si firul unei poteci cutezator taiata pe povīrnisul mare pe sub pereti; acesta este drumul nostru spre cabana Curmatura Urcam deci pe poteca īngusta, pe brīna presarata cu grohotisuri. Ceva mai sus evitam o poteca ce ramīne la nivel constant si urcam pe ramificatia de sub peretele de calcar, ajungīnd deasupra Coltului Mare, punct dominant la gura vaii Curmatura. De aici, de sus se deschide o foarte frumoasa priveliste asupra Prapastiilor. Imediat, mai sus de Coltul Mare, poteca urca īn serpentine prin padure, instalīndu-se pe muchie. Dupa un mic urcus patrundem īntr-o poienita deschisa īn plina panta, de unde putem admira zig-zagul Prapastiilor. Din poienita poteca descrie o bucla, strecurīndu-se printre tufe de ienupar si molidis si revine, mult mai sus, pe muchie de padure. Urcam prelung pīna ce panta se domoleste si culmea se asterne īnainte, usor valurita. Poteca serpuieste printre trunchiuri de fagi batrīni si razbate īntr-un luminis cu frumoase privelisti, atīt spre caciula alba a Pietrei Mari, cīt si spre Turnul Pietrei Craiului, o prima fortareata pe creasta principala. Poteci ademenitoare se īndreapta spre flancurile muntelui, fiecare coltisor din braniste fiind brazdat de hatasele de vite ale zarnestenilor. Continuam urcusul domol pe muchia tot mai deschisa, trecem pe līnga o ciuca de molizi pe vīrf, ce ramīne īn dreapta, si coborīm putin īntr-o sa la o īntretaiere de poteci: poteca noastra īntīlneste aici brīul potecii care īncinge muntele de la Curmatura la Martoiu. Ceva mai departe, īn stīnga, se afla stīna veche pe līnga care se astern traseele spre Grind si Folea Din sa coborīm putin īn dreapta, traversam mocirla de la izvorul Curmaturii (1 360 m alt.) si apoi prin braniste urcam la stīnga īn lungul unui pīrīias. Locurile frumoase īn care gradini razlete īmpestriteaza poiana se tin lant pīna la īnaltimea potecii marcate cu triunghi albastru. Ne aflam līnga liziera padurii, la cca 1 460 m alt. Din punctul de intersectie mergem la dreapta, urcīnd comod printre cioate, trunchiuri razlete si bolovanisuri pīna la nivelul cabanei. Timp de mers de la cabana Gura Rīului pīna la cabana Curmatura: 3¼-3½ ore.