Vaile in Bucegi
Voluminosul bloc al Bucegilor este brazdat de o retea foarte deasa de vai dintre care însa nu toate au apa, în special cele de pe versantul prahovean; în general, vaile din Bucegi apartin celor trei principale cursuri de apa care, prin ramurile lor înfipte adânc în trupul masivului, determina însasi aspectul lui geografic: Prahova, Ialomita si Bârsa.
a) Bazinul Prahovei are ca axa v. Prahovei, care izvoraste de sub înaltul pa 939j95j s al Predealului (1.033 m.) prin cele trei izvoare ale Joitei, Teascului sî Râsnoavei, ultima venind si cu apele vaii Iadului si Leucei, cunoscute de skiorii ce urca dela Predeal la Diham.
Curgând la început între Clabucetul Azugii si Clabucetul Baiului, Prahova primeste primul sau afluent mai mare în dreptul localitatii Azuga, iar pe al doilea abia la Busteni.
Valea Azugii vine pe stânga din muntele Gavana (masivul Gârbovei), din preajma lacului Rosu; dupa ce face o serie de mari cotituri pentru a ocoli ramificatiile Pietrei Mari si ale Clabucetului si dupa ce a trecut prin frumoasele "Chei ale Azugii", ea se varsa în Prahova, pe o întinsa plaje de prundis si nisip care se numea odinioara "Lunca între Prahove" si unde se ridica azi Azuga.
Valea Cerbului vine pe dreapta Prahovei si este primul din seria celor noua mari afluenti de pe teritoriul de interes turistic al Bucegilor si anume: v. Cerbului, v. Alba, v. Jepilor, v. Urlatorilor, v. Babei, v. Piatra Arsa, v. Pelesului, v. Sgarburei si v. Izvorul Dorului.
V. Cerbului îsi are originea în simulacrul de caldare glaciara de sub Omul, adunând apele - câte sunt - de pe ambele versante ale Morarului, cât si de pe versantul abrupt al Costilei, prin cei doi afluenti ai ei: v. Morarului si v. Costilei; daca v. Morarului îsi are originea într'o caldare destul de spatioasa, dar tot atât de elementara, asezata sub Omul, aducând cu ea putinele ape ale unor vai anonime de pe versantul Bucsoiului (v. sipotului si v. Porcului) sau ale altora cu rezonante alpine din Morarul (v. Zapezii, v. Adânca, v. Poienii si v. Bujorilor), în schimb v. Costilei este o adevarata vale de abrupt care - acolo unde este mai frecvent vizibila, adica pe cursul inferior - se înfatiseaza ca una din cele mai banale vai subalpine, mlastinoasa si plina de vegetatie.
În afara de v. Morarului, afluentii de pe stânga vaii Cerbului se rezuma la cele patru "sistoace" seci care se pravalesc din Morarul, urmate de v. Comorilor si v. Baiului, cunoscuta celor care urca dela Gura Dihamului spre cabanele de ski de pe Diham; pe dreapta, afluentii vaii Cerbului sunt mai numerosi si cu nume mai sonore ca: v. Priponului, v. Caprelor, v. Urzicii, v. Ţapului, v. Seaca (din Costila), v. Verde si V. Malinului (cu v. Scorusilor, v. Hornului si v. Coltilor), dupa. care urmeaza v. Costilei (cu v. Galbenelelor) si v. Gâlmei.
De remarcat ca pe portiunea dintre v. Ţapului si Poiana Costilei-(mai exact Poiana Vaii Cerbului), apele ei se ascund sub albie printr'un fenomen specific vailor calcaroase si reapar mult mai abundente pentru a face câteva mici cascade precum si un cot pronuntat la Gura Dihamului, dupa care se varsa în Prahova în punctul cunoscut odinioara sub numele "La Busteni", de unde s'a tras si denumirea localitatii Busteni.
Valea Alba îsi are originea pe platoul Bucegilor, între Costila si Caraiman, unde primeste denumirea caracteristica de "Iadul Vaii Albe"; dupa ce strabate o regiune pur alpina, careia îi serveste drept cale de acces, ea se varsa în Prahova, lânga gara Busteni, aducând un debit apreciabil de apa pe care o colecteaza însa numai din zona împadurita, unde sunt de semnalat câteva mari saritori impracticabile.
Abruptul din dreapta Vaii Albe (Caraiman) prezinta cele sapte "albisoare" si cele trei "vâlcele" care determina configuratia nordica a crestei si vârfului Picatura; pe aceeasi parte, Valea Alba mai primeste Valea Seaca din Caraiman, cu seria ei de fire de abrupt raspândite în peretele de sub Crucea Caraiman, iar pe latura din stânga avem de semnalat numai o adânca scobitura în abruptul Costilei, denumita "Blidul Uriasilor".
Valea Jepilor - al treilea afluent al Prahovei pe dreapta - izvoraste tot de pe platoul Bucegilor, între Babele si Podul Caraimanului si are apa pe tot parcursul ei; dupa ce desparte Caraimanul de Jepii mici, facând marea cascada "Vânturisul Caraimanului", ea se varsa în Prahova, lânga Fabrica de Hârtie Busteni, fara sa primeasca pe lungul ei parcurs decât afluenti foarte neînsemnati, printre care semnalam Vâlcelul Spumos.
Valea Urlatorilor este rezultata din unirea celor doua "Urlatori" (mare si mica) din Jepi cu firele salbaticei vai a Comorilor, din jurul Claii mari; ea se varsa în Prahova la Nord de gara Poiana Ţapului, dupa ce s'a mai unit si cu V. Seaca dintre Clai.
De mentionat "Cascada Urlatoarei", situata pe cursul Urlatoarei mici, în padure, la baza abruptului.
Valea Babei - al cincilea afluent al Prahovei - pe dreapta si Valea Pietrei Arse - al saselea afluent - au un curs lipsit de orice element alpin, strabatând regiuni împadurite si salbatice.
Valea Pelesului - al saptelea afluent al Prahovei - este o vale cu trecut istoric, cu rezonante romantice si cu un mare debit de apa; ea izvoraste de sub buza platoului, între Furnica si Piatra Arsa si, dupa un parcurs aproape rectiliniu, se varsa în Prahova, mai sus de gara Sinaia.
De remarcat, pe dreapta, o serie de afluenti ai Pelesului, cu trecut în istoria turismului ca: Valea cu Genune, Valea Pelesului (sau "V. cu sapte izvoare") si Valea Sf-ta Ana, prelunga si complicata, care se desface în doua fire deasupra Cotei 14.00 si anume: V. lui Carp (coborîri de ski) si V. cu brazi.
Valea Sgarburei - al optulea afluent al Prahovei pe dreapta - are un curs lipsit de interes turistic.
Valea Izvorul Dorului este al noualea si ultimul afluent al Prahovei din cuprinsul zonei de interes turistic a Bucegilor; cursul ei este extrem de interesant atât pe platou, unde curge în directia N-S si serveste drept limita între seria de munti prahoveni si cealalta - a muntilor ialomiteni - ce alcatuesc culmea Bucegilor, cât si în zona de abrupt unde face marea cascada a ,,Vânturisului" si o serie de lacuri, aducând Prahovei un foarte mare debit de apa.
Valea Izvorul Dorului - în portiunea ei inferioara dintre lacuri si confluenta - serveste drept limita naturala a zonei turistice a Bucegilor, purtând si numele de "Valea Vânturisului".
b. Bazinul Ialomitei este mai redus ca întindere si importanta, având ca axa v. Ialomitei care izvoraste de sub centura Omului, în punctul Mecetul Turcesc (2.290 m.) sau "Biserica" (în limba turca "mecet" = biserica); la izvoare, numele vaii este Obârsia Ialomitei, denumire de natura pastoreasca pe care o pastreaza pâna la confluenta cu v. Sugarilor (pe stânga) si v. Doamnelor (pe dreapta), primii mari afluenti ai Ialomitei.
Pe acest scurt parcurs, Obârsia Ialomitei face o cascada de aproape 100 m. înaltime si primeste, pe ambele laturi, o serie de torente de mare inclinatie rare dau versantelor Obârsiei si Doamnelor înfatisarea de mici abrupturi; în punctul de confluenta cu v. Sugarilor, Ialomita se gaseste cu 550 m. mai jos decât nivelul izvoarelor sale, diferenta pe care o parcurge pe o distanta de numai patru km.
De aci înainte, pâna la iesirea din perimetrul de interes turistic al Bucegilor, Ialomita primeste pe ambele laturi o serie neîntrerupta de izvoare locale si de afluenti al caror debit abundent ridica volumul apelor ei la 30.000 m.c. pe zi, în punctul Bolboci, adica pe o distanta de numai zece km. (M. Haret).
Valea Cocorei este - dupa v. Sugarilor si V. Doamnelor - unul din acesti afluenti, venind pe stânga de sub piciorul Babelor si de sub Cocora, de unde colecteaza nenumarate izvoare; de mentionat, pe parcursul ei, Cascada Cocorei si Cheile Cocorei, ascunse într'o regiune salbatica si împadurita.
Între confluentele vailor Doamnele si Cocora, Ialomita trece prin Cheile Ursilor (1,5 km.), primele din seria celor sapte "chei" prin care apele acestei vai trebue sa treaca spre a iesi din munti catre câmpie si pe care localnicii le numesc "ganguri".
Spectacolul se repeta cu aceeasi vigoare mai jos de v. Cocorei, în Cheile Pesterii (500 m.), unde avem de remarcat Pestera Ialomitei cu celebrul ei "Schit".
Scapata din strânsoarea acestor doua "chei", Ialomita îsi largeste valea si primeste pe dreapta Valea Batrânei, cu celebrul "gang al Horoabei" (4 km.), cu "Turnul Seciului" si cu nenumaratele cascade de pe parcurs.
Mai jos de gura larga a Horoabei, apele Ialomitei se domolesc în mijlocul unei întinderi orizontale, terenul devine mlastinos, iar izvoare abundente mustesc.
Dupa ce a primit pe stânga v. Laptici cu izvoarele tot atât de numeroase si raspândite ca si ale Cocorei, iar pe dreapta V. Coltilor, Ialomita intra în Cheile Tatarului mici si apoi în Cheile Tatarului mari, mai putin înguste si salbatice decât cele anterioare, având pe dreapta "Coltii Tatarului", iar pe stânga "Coltii Blana" din muntii cu aceleasi nume.
În cuprinsul cheilor, Ialomita primeste pe stânga v. Blana care este un afluent foarte bogat.
Scapata si din Cheile Tatarului, Ialomita primeste pe dreapta v. Tatarului, un afluent foarte importam atât prin debitul lui de apa cât si prin cele doua grote de pe parcurs: Pestera Ursului si Pestera Tatarului, cu al caror studiu s'a ocupat M. Haret; pe aceeasi parte urmeaza v. Mircii si v. Bolboci sau "Bulboace" deasemenea abundente, iar pe partea stânga, V. Nucetului.
Pe o lungime de trei km., Ialomita si-a largit din nou albia, pentru a intra apoi într'o noua serie de chei gemene: Cheile Zanoagei; este însa interesant sa ne oprim putin în punctul Bolboci si sa staruim asupra unor cercetari ale lui M. Haret din care rezulta o mare diferenta între debitul de apa al Ialomitei în acest punct si relativ redusele cantitati de apa aduse de afluentii ei superiori.
Explicatia o gasim în numeroasele si abundentele "izvoare" locale pe care le întâlnim între Cheile Pesterii si Cheile Zanoagei si printre care M. Haret a identificat nu mai putin de opt izvoare localizate astfel: doua la iesirea din Cheile Pesterii, unul la gura Horoabei, allul în dreptul vaii Laptici, doua în Cheile Tatarului si ultimele doua la iesirea din aceste chei; aceste izvoare se afla exclusiv pe dreapta Ialomitei si ronstituesc un fenomen specific muntilor de formatiune calcaroasa, asa cum întâlnim si în Piatra Craiului la iesirea din Cheile Prapastiilor, în punctul "Fântânile Domnilor" sau la "Gâlgoaie", spre Dâmbovicioara.
Dupa ce face un mare ocol în jurul "Cetatii Zanoaga", Ialomita intra în Cheile Zanoagei mici, unde face un mic lac; dupa câteva întorsaturi, ea intra în Cheile mari ale Zanoagei (doi km.), primind pe parcursul dintre cele doua chei, v. Lucacilei pe dreapta si v. Oboarelor unita cu v. Dichiului pe stânga; pe aceasta parte apare o noua serie de izvoare extrem de abundente (subterane de data aceasta) care, tot dupa calculele lui M. Haret, maresc debitul Ialomitei pâna la 70.000 m.c. pe zi.
Punctul principal de colectare a acestor viguroase vine de apa este Scropoasa, câtiva km. mai jos de Cheile Zanoagei, unde s'a construit de altfel un mare lac de baraj care alimenteaza Uzina Hidroelectrice Dobresti, situata mai jos, catre Moroeni.
Desi regiunea de interes turistic si alpin a Bucegilor se poate considera sfârsita odata cu Scropoasa, notam totusi ca, mai departe, Ialomita strabate o ultima serie de "chei" si anume: Gangul Orzei, lung de 2,5 km. si strajuit de pereti înalti de 100-300 m., dupa care reuseste sa razbata în regiunea de dealuri din jurul localitatii Pietrosita.
c) Bazinul Bârsei are foarte slabe legaturi cu Bucegii pe care îi atinge numai prin câteva vai de interes alpin ce înconjoara de ambele parti capatul nordic al masivului si anume prin afluentii vaii Turcului si ai vaii Ghimbavului; în timp ce v. Turcului atinge Bucegii pe trei cai diferite si anume prin v. Poarta, v. simonului si v. Moeciului, firele de origine ale vaii Ghimbavului nu ajung în Bucegi decât dintr'o singura directie, prin vaile alpine ale Malaestilor, Ţiganestilor si Bucsoiului.
Valea Poarta îsi ramifica izvoarele pe tot întinsul abruptului Clincii si Ciobotei, brazdând versantul nord-vestic al culmii Ţiganesti pâna aproape de creasta cu adâncile fire ale Urlatoarei Clincii, Steioarei, Ciobotei, Portitei si Clincii, vai de abrupt foarte salbatice si putin cunoscute; ea se varsa în v. Turcului putin mai jos de Castelul Bran, dupa ce a strabatut satul Poarta-Bran si a primit pe dreapta v. Portitei.
Valea simonului porneste de sub centura Omului purtând numele de Valea Gaurai fiind cunoscuta prin caracterele alpine ale acesteia si anume: circul glaciar al Gaurii, singurul circ de forma clasica din Bucegi, abruptul cu zeci de colti si vâlcele de pe ambele laturi ale Gaurii (muntele Gutanul pe stânga si muntele Gaura, pe dreapta) si, în fine, cascadele dela Moara Dracului.
Din punctul unde paraseste zona de abrupt (Stâna din Gaura), valea primeste numele de v. Catunului unindu-se cu vaile Dumbravei, Catunului mic si Gutanului, pe stânga, si cu v. Galbinarilor, pe dreapta; mai jos de confluenta v. Gutanului, ea capata numele de v. simonului, denumire pe care o pastreaza pâna la varsarea în v. Turcului, dupa ce strabate interminabilul sat simon apartinând comunitatii Branului si dupa ce a primit din dreapta v. Predelusului si V. Tisei, iar din stânga v. lui Lamba, pe unde trece drumul spre Strunga, pe Plaiul lui Lom.
Valea Moeciului nu atinge decât periferia Bucegilor prin firul ei de origine numit v. Bângaleasa care vine chiar de sub pasul Strunga, culegând torentele ce dau abruptului apusean al Strungei aspectul lui atât de caracteristic; v. Bângaleasa, unita cu v. Moecelului, da nastere vaii Moeciului care se varsa în v. Turcului putin mai sus de gura simonului, dupa ce a strabatut pitorestile sate Moeciul de sus si Moeciul de jos, precum si micile chei ale "Cheitei".
Valea Ghimbavului atinge latura nordica a Bucegilor, catre Râsnov, prin v. Bucsoiului unita cu v. Glajariei pâna la confluenta cu v. Malaestilor, al carei circ superior este una din podoabele Bucegilor; unita cu v. Ţiganestilor si v. Velicanului, pe stânga, si cu v. Provitei, pe dreapta, v. Glajeriei da nastere vaii Ghimbavului, denumire sub care o întâlnim pe tot parcursul dintre uzina electrica si localitatea Râsnov.
Prezentarea bazinului Bârsei se încheie cu câteva vai ce brazdeaza versantul nordic al Bucegilor pe distanta dintre Uzina Electrica si Bran si anume: v. Sohodolului si cele trei Panicere, peste care trece drumul de legatura dintre Busteni-Diham-Bran; toate aceste vai sunt afluentii Turcului care, la rândul lui, este unul din principalii componenti ai bazinului Bârsei ce afecteaza în principal Piatra Craiului.
|
