Vaile in Bucegi
Voluminosul bloc al Bucegilor este brazdat de o retea foarte deasa de vai dintre care īnsa nu toate au apa, īn special cele de pe versantul prahovean; īn general, vaile din Bucegi apartin celor trei principale cursuri de apa care, prin ramurile lor īnfipte adānc īn trupul masivului, determina īnsasi aspectul lui geografic: Prahova, Ialomita si Bārsa.
a) Bazinul Prahovei are ca axa v. Prahovei, care izvoraste de sub īnaltul pa 939j95j s al Predealului (1.033 m.) prin cele trei izvoare ale Joitei, Teascului sī Rāsnoavei, ultima venind si cu apele vaii Iadului si Leucei, cunoscute de skiorii ce urca dela Predeal la Diham.
Curgānd la īnceput īntre Clabucetul Azugii si Clabucetul Baiului, Prahova primeste primul sau afluent mai mare īn dreptul localitatii Azuga, iar pe al doilea abia la Busteni.
Valea Azugii vine pe stānga din muntele Gavana (masivul Gārbovei), din preajma lacului Rosu; dupa ce face o serie de mari cotituri pentru a ocoli ramificatiile Pietrei Mari si ale Clabucetului si dupa ce a trecut prin frumoasele "Chei ale Azugii", ea se varsa īn Prahova, pe o īntinsa plaje de prundis si nisip care se numea odinioara "Lunca īntre Prahove" si unde se ridica azi Azuga.
Valea Cerbului vine pe dreapta Prahovei si este primul din seria celor noua mari afluenti de pe teritoriul de interes turistic al Bucegilor si anume: v. Cerbului, v. Alba, v. Jepilor, v. Urlatorilor, v. Babei, v. Piatra Arsa, v. Pelesului, v. Sgarburei si v. Izvorul Dorului.
V. Cerbului īsi are originea īn simulacrul de caldare glaciara de sub Omul, adunānd apele - cāte sunt - de pe ambele versante ale Morarului, cāt si de pe versantul abrupt al Costilei, prin cei doi afluenti ai ei: v. Morarului si v. Costilei; daca v. Morarului īsi are originea īntr'o caldare destul de spatioasa, dar tot atāt de elementara, asezata sub Omul, aducānd cu ea putinele ape ale unor vai anonime de pe versantul Bucsoiului (v. sipotului si v. Porcului) sau ale altora cu rezonante alpine din Morarul (v. Zapezii, v. Adānca, v. Poienii si v. Bujorilor), īn schimb v. Costilei este o adevarata vale de abrupt care - acolo unde este mai frecvent vizibila, adica pe cursul inferior - se īnfatiseaza ca una din cele mai banale vai subalpine, mlastinoasa si plina de vegetatie.
Īn afara de v. Morarului, afluentii de pe stānga vaii Cerbului se rezuma la cele patru "sistoace" seci care se pravalesc din Morarul, urmate de v. Comorilor si v. Baiului, cunoscuta celor care urca dela Gura Dihamului spre cabanele de ski de pe Diham; pe dreapta, afluentii vaii Cerbului sunt mai numerosi si cu nume mai sonore ca: v. Priponului, v. Caprelor, v. Urzicii, v. Ţapului, v. Seaca (din Costila), v. Verde si V. Malinului (cu v. Scorusilor, v. Hornului si v. Coltilor), dupa. care urmeaza v. Costilei (cu v. Galbenelelor) si v. Gālmei.
De remarcat ca pe portiunea dintre v. Ţapului si Poiana Costilei-(mai exact Poiana Vaii Cerbului), apele ei se ascund sub albie printr'un fenomen specific vailor calcaroase si reapar mult mai abundente pentru a face cāteva mici cascade precum si un cot pronuntat la Gura Dihamului, dupa care se varsa īn Prahova īn punctul cunoscut odinioara sub numele "La Busteni", de unde s'a tras si denumirea localitatii Busteni.
Valea Alba īsi are originea pe platoul Bucegilor, īntre Costila si Caraiman, unde primeste denumirea caracteristica de "Iadul Vaii Albe"; dupa ce strabate o regiune pur alpina, careia īi serveste drept cale de acces, ea se varsa īn Prahova, lānga gara Busteni, aducānd un debit apreciabil de apa pe care o colecteaza īnsa numai din zona īmpadurita, unde sunt de semnalat cāteva mari saritori impracticabile.
Abruptul din dreapta Vaii Albe (Caraiman) prezinta cele sapte "albisoare" si cele trei "vālcele" care determina configuratia nordica a crestei si vārfului Picatura; pe aceeasi parte, Valea Alba mai primeste Valea Seaca din Caraiman, cu seria ei de fire de abrupt raspāndite īn peretele de sub Crucea Caraiman, iar pe latura din stānga avem de semnalat numai o adānca scobitura īn abruptul Costilei, denumita "Blidul Uriasilor".
Valea Jepilor - al treilea afluent al Prahovei pe dreapta - izvoraste tot de pe platoul Bucegilor, īntre Babele si Podul Caraimanului si are apa pe tot parcursul ei; dupa ce desparte Caraimanul de Jepii mici, facānd marea cascada "Vānturisul Caraimanului", ea se varsa īn Prahova, lānga Fabrica de Hārtie Busteni, fara sa primeasca pe lungul ei parcurs decāt afluenti foarte neīnsemnati, printre care semnalam Vālcelul Spumos.
Valea Urlatorilor este rezultata din unirea celor doua "Urlatori" (mare si mica) din Jepi cu firele salbaticei vai a Comorilor, din jurul Claii mari; ea se varsa īn Prahova la Nord de gara Poiana Ţapului, dupa ce s'a mai unit si cu V. Seaca dintre Clai.
De mentionat "Cascada Urlatoarei", situata pe cursul Urlatoarei mici, īn padure, la baza abruptului.
Valea Babei - al cincilea afluent al Prahovei - pe dreapta si Valea Pietrei Arse - al saselea afluent - au un curs lipsit de orice element alpin, strabatānd regiuni īmpadurite si salbatice.
Valea Pelesului - al saptelea afluent al Prahovei - este o vale cu trecut istoric, cu rezonante romantice si cu un mare debit de apa; ea izvoraste de sub buza platoului, īntre Furnica si Piatra Arsa si, dupa un parcurs aproape rectiliniu, se varsa īn Prahova, mai sus de gara Sinaia.
De remarcat, pe dreapta, o serie de afluenti ai Pelesului, cu trecut īn istoria turismului ca: Valea cu Genune, Valea Pelesului (sau "V. cu sapte izvoare") si Valea Sf-ta Ana, prelunga si complicata, care se desface īn doua fire deasupra Cotei 14.00 si anume: V. lui Carp (coborīri de ski) si V. cu brazi.
Valea Sgarburei - al optulea afluent al Prahovei pe dreapta - are un curs lipsit de interes turistic.
Valea Izvorul Dorului este al noualea si ultimul afluent al Prahovei din cuprinsul zonei de interes turistic a Bucegilor; cursul ei este extrem de interesant atāt pe platou, unde curge īn directia N-S si serveste drept limita īntre seria de munti prahoveni si cealalta - a muntilor ialomiteni - ce alcatuesc culmea Bucegilor, cāt si īn zona de abrupt unde face marea cascada a ,,Vānturisului" si o serie de lacuri, aducānd Prahovei un foarte mare debit de apa.
Valea Izvorul Dorului - īn portiunea ei inferioara dintre lacuri si confluenta - serveste drept limita naturala a zonei turistice a Bucegilor, purtānd si numele de "Valea Vānturisului".
b. Bazinul Ialomitei este mai redus ca īntindere si importanta, avānd ca axa v. Ialomitei care izvoraste de sub centura Omului, īn punctul Mecetul Turcesc (2.290 m.) sau "Biserica" (īn limba turca "mecet" = biserica); la izvoare, numele vaii este Obārsia Ialomitei, denumire de natura pastoreasca pe care o pastreaza pāna la confluenta cu v. Sugarilor (pe stānga) si v. Doamnelor (pe dreapta), primii mari afluenti ai Ialomitei.
Pe acest scurt parcurs, Obārsia Ialomitei face o cascada de aproape 100 m. īnaltime si primeste, pe ambele laturi, o serie de torente de mare inclinatie rare dau versantelor Obārsiei si Doamnelor īnfatisarea de mici abrupturi; īn punctul de confluenta cu v. Sugarilor, Ialomita se gaseste cu 550 m. mai jos decāt nivelul izvoarelor sale, diferenta pe care o parcurge pe o distanta de numai patru km.
De aci īnainte, pāna la iesirea din perimetrul de interes turistic al Bucegilor, Ialomita primeste pe ambele laturi o serie neīntrerupta de izvoare locale si de afluenti al caror debit abundent ridica volumul apelor ei la 30.000 m.c. pe zi, īn punctul Bolboci, adica pe o distanta de numai zece km. (M. Haret).
Valea Cocorei este - dupa v. Sugarilor si V. Doamnelor - unul din acesti afluenti, venind pe stānga de sub piciorul Babelor si de sub Cocora, de unde colecteaza nenumarate izvoare; de mentionat, pe parcursul ei, Cascada Cocorei si Cheile Cocorei, ascunse īntr'o regiune salbatica si īmpadurita.
Īntre confluentele vailor Doamnele si Cocora, Ialomita trece prin Cheile Ursilor (1,5 km.), primele din seria celor sapte "chei" prin care apele acestei vai trebue sa treaca spre a iesi din munti catre cāmpie si pe care localnicii le numesc "ganguri".
Spectacolul se repeta cu aceeasi vigoare mai jos de v. Cocorei, īn Cheile Pesterii (500 m.), unde avem de remarcat Pestera Ialomitei cu celebrul ei "Schit".
Scapata din strānsoarea acestor doua "chei", Ialomita īsi largeste valea si primeste pe dreapta Valea Batrānei, cu celebrul "gang al Horoabei" (4 km.), cu "Turnul Seciului" si cu nenumaratele cascade de pe parcurs.
Mai jos de gura larga a Horoabei, apele Ialomitei se domolesc īn mijlocul unei īntinderi orizontale, terenul devine mlastinos, iar izvoare abundente mustesc.
Dupa ce a primit pe stānga v. Laptici cu izvoarele tot atāt de numeroase si raspāndite ca si ale Cocorei, iar pe dreapta V. Coltilor, Ialomita intra īn Cheile Tatarului mici si apoi īn Cheile Tatarului mari, mai putin īnguste si salbatice decāt cele anterioare, avānd pe dreapta "Coltii Tatarului", iar pe stānga "Coltii Blana" din muntii cu aceleasi nume.
Īn cuprinsul cheilor, Ialomita primeste pe stānga v. Blana care este un afluent foarte bogat.
Scapata si din Cheile Tatarului, Ialomita primeste pe dreapta v. Tatarului, un afluent foarte importam atāt prin debitul lui de apa cāt si prin cele doua grote de pe parcurs: Pestera Ursului si Pestera Tatarului, cu al caror studiu s'a ocupat M. Haret; pe aceeasi parte urmeaza v. Mircii si v. Bolboci sau "Bulboace" deasemenea abundente, iar pe partea stānga, V. Nucetului.
Pe o lungime de trei km., Ialomita si-a largit din nou albia, pentru a intra apoi īntr'o noua serie de chei gemene: Cheile Zanoagei; este īnsa interesant sa ne oprim putin īn punctul Bolboci si sa staruim asupra unor cercetari ale lui M. Haret din care rezulta o mare diferenta īntre debitul de apa al Ialomitei īn acest punct si relativ redusele cantitati de apa aduse de afluentii ei superiori.
Explicatia o gasim īn numeroasele si abundentele "izvoare" locale pe care le īntālnim īntre Cheile Pesterii si Cheile Zanoagei si printre care M. Haret a identificat nu mai putin de opt izvoare localizate astfel: doua la iesirea din Cheile Pesterii, unul la gura Horoabei, allul īn dreptul vaii Laptici, doua īn Cheile Tatarului si ultimele doua la iesirea din aceste chei; aceste izvoare se afla exclusiv pe dreapta Ialomitei si ronstituesc un fenomen specific muntilor de formatiune calcaroasa, asa cum īntālnim si īn Piatra Craiului la iesirea din Cheile Prapastiilor, īn punctul "Fāntānile Domnilor" sau la "Gālgoaie", spre Dāmbovicioara.
Dupa ce face un mare ocol īn jurul "Cetatii Zanoaga", Ialomita intra īn Cheile Zanoagei mici, unde face un mic lac; dupa cāteva īntorsaturi, ea intra īn Cheile mari ale Zanoagei (doi km.), primind pe parcursul dintre cele doua chei, v. Lucacilei pe dreapta si v. Oboarelor unita cu v. Dichiului pe stānga; pe aceasta parte apare o noua serie de izvoare extrem de abundente (subterane de data aceasta) care, tot dupa calculele lui M. Haret, maresc debitul Ialomitei pāna la 70.000 m.c. pe zi.
Punctul principal de colectare a acestor viguroase vine de apa este Scropoasa, cātiva km. mai jos de Cheile Zanoagei, unde s'a construit de altfel un mare lac de baraj care alimenteaza Uzina Hidroelectrice Dobresti, situata mai jos, catre Moroeni.
Desi regiunea de interes turistic si alpin a Bucegilor se poate considera sfārsita odata cu Scropoasa, notam totusi ca, mai departe, Ialomita strabate o ultima serie de "chei" si anume: Gangul Orzei, lung de 2,5 km. si strajuit de pereti īnalti de 100-300 m., dupa care reuseste sa razbata īn regiunea de dealuri din jurul localitatii Pietrosita.
c) Bazinul Bārsei are foarte slabe legaturi cu Bucegii pe care īi atinge numai prin cāteva vai de interes alpin ce īnconjoara de ambele parti capatul nordic al masivului si anume prin afluentii vaii Turcului si ai vaii Ghimbavului; īn timp ce v. Turcului atinge Bucegii pe trei cai diferite si anume prin v. Poarta, v. simonului si v. Moeciului, firele de origine ale vaii Ghimbavului nu ajung īn Bucegi decāt dintr'o singura directie, prin vaile alpine ale Malaestilor, Ţiganestilor si Bucsoiului.
Valea Poarta īsi ramifica izvoarele pe tot īntinsul abruptului Clincii si Ciobotei, brazdānd versantul nord-vestic al culmii Ţiganesti pāna aproape de creasta cu adāncile fire ale Urlatoarei Clincii, Steioarei, Ciobotei, Portitei si Clincii, vai de abrupt foarte salbatice si putin cunoscute; ea se varsa īn v. Turcului putin mai jos de Castelul Bran, dupa ce a strabatut satul Poarta-Bran si a primit pe dreapta v. Portitei.
Valea simonului porneste de sub centura Omului purtānd numele de Valea Gaurai fiind cunoscuta prin caracterele alpine ale acesteia si anume: circul glaciar al Gaurii, singurul circ de forma clasica din Bucegi, abruptul cu zeci de colti si vālcele de pe ambele laturi ale Gaurii (muntele Gutanul pe stānga si muntele Gaura, pe dreapta) si, īn fine, cascadele dela Moara Dracului.
Din punctul unde paraseste zona de abrupt (Stāna din Gaura), valea primeste numele de v. Catunului unindu-se cu vaile Dumbravei, Catunului mic si Gutanului, pe stānga, si cu v. Galbinarilor, pe dreapta; mai jos de confluenta v. Gutanului, ea capata numele de v. simonului, denumire pe care o pastreaza pāna la varsarea īn v. Turcului, dupa ce strabate interminabilul sat simon apartinānd comunitatii Branului si dupa ce a primit din dreapta v. Predelusului si V. Tisei, iar din stānga v. lui Lamba, pe unde trece drumul spre Strunga, pe Plaiul lui Lom.
Valea Moeciului nu atinge decāt periferia Bucegilor prin firul ei de origine numit v. Bāngaleasa care vine chiar de sub pasul Strunga, culegānd torentele ce dau abruptului apusean al Strungei aspectul lui atāt de caracteristic; v. Bāngaleasa, unita cu v. Moecelului, da nastere vaii Moeciului care se varsa īn v. Turcului putin mai sus de gura simonului, dupa ce a strabatut pitorestile sate Moeciul de sus si Moeciul de jos, precum si micile chei ale "Cheitei".
Valea Ghimbavului atinge latura nordica a Bucegilor, catre Rāsnov, prin v. Bucsoiului unita cu v. Glajariei pāna la confluenta cu v. Malaestilor, al carei circ superior este una din podoabele Bucegilor; unita cu v. Ţiganestilor si v. Velicanului, pe stānga, si cu v. Provitei, pe dreapta, v. Glajeriei da nastere vaii Ghimbavului, denumire sub care o īntālnim pe tot parcursul dintre uzina electrica si localitatea Rāsnov.
Prezentarea bazinului Bārsei se īncheie cu cāteva vai ce brazdeaza versantul nordic al Bucegilor pe distanta dintre Uzina Electrica si Bran si anume: v. Sohodolului si cele trei Panicere, peste care trece drumul de legatura dintre Busteni-Diham-Bran; toate aceste vai sunt afluentii Turcului care, la rāndul lui, este unul din principalii componenti ai bazinului Bārsei ce afecteaza īn principal Piatra Craiului.
|
