Activitatea cognitiva si organizarea activitatii independente a copiilor
Activismul cognitiv este privit ca cautarea a unor impresii noi, gatinta de activitatea de cunoastere. Cel mai des initiativa se manifesta īn situatii, cānd īn fata copilului nu se pune n 22522c21w ici un scop concret. El singur pentru sine īsi gaseste obiectul cunoasterii si īl cerceteaza cu ajutorul mijloacelor cunoscute. In cercetarea lui Zemleanuhina a fost facuta o comparare a copiilor din gradinite si case de copii, la baza careia erau experimentele īn care copiilor li se dadea posibilitatea sa cerceteze (1 sau o multime de obiecte, unele din care contineau "secret", fapt ce-i dadea posibilitatea copilului sa-si manifeste inventivitatea si perseverenta pentru descoperirea lui. Īn casele de copii micutii greu se includeau īn activitatea de cunoastere cu obiectele, īn 2 ori mai mult si distrageau atentia, ei mai rar si mai slab īsi manifestau fericirea īn urma de manipularii cu obiectele. In experimentele lui Zemleanuhina (1982) au fost fixate 120 de actiuni diferite a copiilor cu obiectele. Toate actiunile au fost īmpartite īn 5 categorii: (1) de cercetare - orientare (au fost īndreptate spre cunoasterea cu obiectul - copilul priveste la obiect si īl pipaie), (2) manipulari nespecificice (actiuni cu obiectul fara luarea īn consideratie menirea lui), (3) actiuni fizice specifice (care se caracterizeaza prin caracteristicile fizice a obiectului - obiectul rotind īl rostogolesc, guma o īntind), (4) actiuni specifice culturale (se faceau cu consideratia ultimelor, despre care copilul putea sa stie numai de la matur. Aceste actiuni sunt cele mai importante, progresive īn repertoriul copiilor), (5) actiuni originale, neobisnuite cu obiectele. Ca rezultat - activitatea cognitiva la orfani este foarte joasa.
Cānd copilul se adreseaza la matur cu o īntrebare, el nu primeste un raspuns satisfacator. Lucratorii sunt atāt de ocupati cu observarea tuturor copiilor, ca nu pot acorda atentia numai unui copil. Se poate spune ca activitatea cognitiva joasa e datorata īnvatarii, si copilul nu se mai intereseaza de tot ce se petrece īn jur. Jocul si activitatea cu obiectele sunt activitatea dominanta a copiilor de vārsta prescolara. Caracterul si continutul lor sunt indicii obiectivi a dezvoltarii mintale a copilului. Activitatea independenta se deosebeste de ocupatii prin aceea ca apare sub initiativa copilului, deci ea este interesanta pentru el si de aceea poate fi foarte productiva. In timpul activitatii independente la copii se formeaza relatii pozitive si cu maturii. Ei tind spre acei maturi, cu care se joaca, cu care se ocupa. In timpul activitatii independente educatorul atrage mult atentie comportamentului copiilor: el īi īnvata unele reguli de comportare īn timpul jocului, īi īnvata sa se comporte frumos cu semenii. Pentru a vedea daca activitatea independenta a copiilor este corect organizata, trebuie sa ne bazam pe urmatoarele caracteristici: 1) dispozitia ce prevaleaza īn grupa; 2) capacitatea copiilor sa-si aleaga singuri jocul, nivelul dezvoltarii acelei activitati cu care este ocupat copilul, durata ei; 3) relatiile cu alti copii si adulti; 4) caracterul si numarul reactiilor verbale a copiilor. Conform observarilor noastre activitatea independenta la copii din casele de copii prevaleaza. Dintr-o parte aceasta e bine deoarece copilul se īnvata sa lucreze de sine statator, sa se poata descurca fara ajutorul adultilor. Pe de alta parte aceasta saraceste lumea interna a copilului, el se limiteaza la acele actiuni, care au fost īnvatate mai demult si nu se mai dezvolta din punct de vedere cognitiv. Activismul cognitiv scazut si continutul activitatii independente sarace sunt 2 caracteristici a copiilor orfani si ne atrag atentia la faptul ca lucrul cu copii nu este bine efectuat si programat.
|
