CONSILIEREA EDUCATIONALA LA VÂRSTA PRESCOLARA
Consilierea educationala la varsta prescolara este un proces complex ce cuprinde o arie larga de interventii ale educatoarei asupra copiilor, dezvoltandu-le personalitatea.
Înca din cele mai vechi timpuri, unde au trait oameni, in orice parte a pamantului s-a manifestat interes pentru educatie si in mod special pentru cea a copiilor.
Educatia este una din functiile esentiale si permanente ale societatii.
Mai mult, in epoca moderna, stiintele educatiei si-au indreptat atentia asupra varstei copilariei valorificand datele cercetarilor pedagogice si psihologice si sugerand noi teme pentru a veni in spijinul practicii educative.
Educatoarea reprezinta prima veriga sociala cu raspundere formativa a viitorilor cetateni, avand o misiune de maxima importanta: educarea copilului prescolar.
Nici o perioada a dezvoltarii psihice umane nu are sarcini atat de numeroase, explozive si neprevazute pe perioad 757d33h a prescolara, cu etapele ei. Pentru fiecare etapa exista doua coordonate fundamentale ce stau la baza constituirii reperelor psihologice de baza: tipul de activitate care dezvolta procesele psihice si tipul de relatie care dezvolta conduitele.
Cercetarea pedagogica a psihologiei copilului, cunoasterea profilului sau psihologic face ca intreg sistemul de influente educative sa fie organizat si planificat in mod constient, de a alege cele mai eficiente metode pentru a cunoaste copilul si pentru a-l educa. Varsta de 3-7 ani reprezinta o perioada caracterizata prin inalte ritmuri de dezvoltare, in care se pun bazele formarii personalitatii. Este o perioada in care universul cunoasterii este in continua expansiune, stimuland capacitatile si mijloacele de comunicare ale copilului aflat intr-o stransa relationare cu cei din jur, ceea ce duce la evolutia personalitatii sale.
În dezvoltarea copilului, o influenta educativa o au mai multi factori si anume: genotipul mostenit (trasaturi fizice, temperament, trasaturi de personalitate), la medii educationale (familie, gradinita) si relatii, parteneri(parintii, educatoare, copiii, comunitatea) pana la factorii benefici
(climatul stimulativ, buna comunicare cu copilul, colaborare intre mediile educationale, suport emotional favorabil, responsabilitate si implicare) sau perturbatori (familie dezorganizata, lipsa de implicare, ajutor, stresul, lipsa de informare, disparitia unui membru din familie).
În evolutia si dezvoltarea psiho-fizica, copilul este supus unor conditionari tot mai complexe care se finalizeaza, pe de o parte, cu imbogatirea vietii anterioare, iar, pe de alta parte, cu elaborarea de conduite prin care se exprima personalitatea umana. Atat varsta psihologica, cat si varsta cronologica, fara sa coincida in totalitate, se constituie ca repere din punctul de vedere al maturizarii psihologice si sociale. Varsta cronologica are un caracter mai constant, fiind relativ egala pentru toti cei nascuti in perioada respectiva, cu raportari la complexul biologic, care sunt deosebit de active, pe cand varsta psihologica faciliteaza o diferentiere mai ferma intre diferitele personae cu specificarea unui avans sau a unui retard in dezvoltare. Prin urmare, sunt o serie de factori sau conditii care favorizeaza dezvoltarea biologica si psihica a copilului, grabesc procesul de achizitie a experientelor si informatiilor, proiecteaza o personalitate viguroasa si armonioasa, asa cum sunt si situatii care franeza evolutia normala sau contribuie la fragilizarea subiectului, cu efecte negative nu numai pentru varstele copilariei ci si pentru perioade de varsta ulterioare. Cele din urma, franele, trebuie cunoscute de educatoare si invatatoare deopotriva, pentru a le putea preveni sau pentru a crea un alt context educational care sa anihileze factorii de fragilizare printr-o dezvoltare compensatorie a palierelor psihice ce corespund particularitatilor psihoindividuale ale copilului.
Toate aceste fenomene pot fi stapanite de educator, copiii pot fi ajutati sa le depaseasca si se poate ajunge la un confort psihic favorabil copilului, daca acesta este cunoscut si evaluat sub toate aspectele, pentru a putea sti ce modalitati de intrventie psihoeducationala trebuie adaptate la nivel individual sau la nivel de colectivitate.
Acest lucru o indeamna pe cea care a imbratisat misiunea de educatoare sa fie la inaltimea chemarii. ,,În profesia de educatoare se imbina mai mult ca oriunde stiinta cu arta, tehnica de lucru cu talentul, experienta cu initiativa, tactul cu maiestria, calmul cu entuziasmul, cautarile cu siguranta”(Dumitru Salade, Didactica, Editura didactica si pedagogica1982)
Educatoarea este ,,arhitect al sufletului de copil”, oferind dragoste, fara de care nu poate exista nici o legatura de viitor, nici colaborare, nici invatare cu copiii. Educatoarea ofera iubire neconditionata, prin tot ce intreprinde, prin exemplul personal, prin cautare si daruire contribuie la modelarea personalitatii copilului, in stadiul cel mai hotarator al devenirii sale - prescolaritatea. Educatoarea sa aiba tact, rabdare, mobilizare, creativitate, daruire, colaborare, unitate de cerinte cu familia si scoala.
Copilul trece prin perioade diferite din punct de vedere fizic si comportamental, modificarile acestea necesitand o adaptare permanenta a parintilor si educatoarei in privinta atitudinii fata de el.
Orice activitate in gradinita se intemeiaza pe cunoasterea copiilor si observarea comportamentului zilnic al acestora. Observatia asupra copilului furnizeaza cele mai bogate date despre copil privind deprinderile, obisnuintele, conduita pe care o are fata de colegi si adultii din gradinita.
Educatoarea va stimula dezvoltarea sociala a copilului, el fiind ajutat in relatia cu altii: de a se juca, de a coopera, de a respecte regulile.
Pentru a-si forma atitudini corecte fata de sine (construirea imaginii pozitive despre sine) si fata de altii, copilul trebuie sa fie in contact cu altii si cu mediul inconjurator, raspunsul lui manifestat prin comportament fiind pe masura atitudinii celor din jur.
Situatiile frustrante genereaza un anumit curs al comportamentului si al organizarii personalitatii copilului.
Daca educatorul nu este capabil sa orienteze copilul spre depasirea acestor factori fragilizanti, atunci isi va dezvolta o personalitate capricioasa, egoista, instabila, negativista, neadaptata la normele de convietuire sociala. În cazul colectivelor in care predomina relatiile interpersonale negative sau de inadaptare, rezultatele activitatii sunt inferioare colectivelor in care predomina colaborarea si este redusa tensiunea psihica.
Este foarte important ca in calitate de educatoare sa tinem cont de diferentele existente in individualitaea copiilor. Fiecare copil are o anumita personalitate si propriul sau potential intelectual in construirea unei atitudini pozitive despre sine, copilul trebuie supus la cat mai multe experiente pozitive, pentru ca asa cum sublinia Vasile Nedelcu ,,in activitatea cu altul, alaturi de altul si uneori impotriva altuia, se desavarseste cunoasterea de sine” .(Vasile Nedelcu- Invitatie la cunoasterea de sine, Editura stiintifica, 1970)
Copilul trebuie tratat in functie de varsta de lui, ajutat sa strabata unele treceri grele, luminandu-i calea pe care se angajeaza si mergand chiar putin dincolo de posibilitatile sale, numai putin caci mult ar fi inutil, ba chiar periculos uneori, caci maturatia lenta a sistemului sau nervos si a creierului nu-i permite sa sara peste etape.
Trebuie sa stim sa profitam nici prea devreme, nici prea tarziu de fazele sensibile ale cresterii sale. Nu putem realiza aceasta decat urmarindu-i evolutia cu mare grija si respectand-o, fiecare etapa reprezentand o succesiune de transformari neincetate in cursul carora creierul se construieste, se perfectioneaza.
Cele mai importante caracteristici ale proceselor psihice la varsta prescolara pot fi sintetizate astfel:
Senzatiile se dezvolta si se perfectioneaza in cadrul activitatilor (desen, muzica, jocuri) se dezvolta sensibilitatea auditiva, cromatica si tactila.
Perceptiile se dezvolta la varsta prescolara prin joc, desen, modelaj, fiind procesul psihic ce reflecta obiectului cu insusirile sale luand nastere in timpul actiunii acestuia asupra organelor de simt.
Reprezentarile. La prescolari pot fi intalnite reprezentari cu privire la obiecte, fiinte, fenomene, reprezentari spatiale sau reprezentari care fixeaza continuturi, stari afective, intamplari.
Curiozitatea este perceptiva. Sunt stimulate interesele investigative, copilul fiind invatat sa observe sistematic mediul inconjurator.
Gandirea este legata de actiunea cu obiectele, presupunand existenta nemijlocita a actului motor ca solutie a actului de invatare. Operatiile gandirii se configureaza in activitatea practica. Copilul percepe mai devreme deosebirile decat asemanarile, fiind atras de insusirile mai evidente ale obiectelor. Gandirea este prelogica, copilul utilizand gandirea in imagini, acum aparand elmente incipiente de logica. Gandirea se formeaza si se dezvolta in stransa legatura cu limbajul, fiind legata nemijlocit de realitate.
Limbajul copilului inregistreaza progrese pe perioada gradinitei sub diferite aspecte: fonetic, lexical, gramatical. Limbajul devine mai coerent, cel contextual fiind dominant in povestiri. Se imbogateste fondul lexical la varsta prescolara. La trei ani vocabularul copilului cuprinde 800-1000 cuvinte iar la sase ani, 3500 cuvinte.
Memoria este neselectiva dar se realizeaza cu mare usurinta la varsta prescolara. Sarcina educatoarei este de a exersa si educa memoria.
Atentia este instabila. Desfasurarea activitatilor trebuie sa se desfasoare in limite adecvate de timp pentru a nu obosi copilul. Captarea atentiei trebuie sa se realizeze prin procedee adecvate varstei, trebuintelor si intereselor copilului.
Procesele afective sunt puternice, copilul admira ,,modelele”, parinti si educatoare si-i imita. Este emotiv, impresionabil. Se dezvolta reprezentarile, imaginatia, comportamentul.
Responsabilitatea educatoarei fata de copil incepe odata cu intrarea acestuia in gradinita, felul in care este tratat, determinand modul lui de comportare. Pentru unii copii, gradinita reprezinta prima experienta in afara casei, de aceea copilul trebuie sa se simta in gradinita in siguranta, ocrotit si iubit, apt sa accepte si sa se bucure de mediul gradinitei.
Copiii trebuie sa aiba sentimentul de siguranta in ei si in ceilalti. Prescolarul nu intelege si nu poate explica ce inseamna adevarul, binele, cinstea, altruismul, dar se comporta corect in raport cu acestea si percepe conduitele celorlalti. Observand copilul in permanenta, educatoarea il conduce spre cele bune. Sufletul poate fi intarit ca o cetate.
Copilul prescolar observat in permanenta este indrumat, corectat, deprins si obisnuit sa aiba o atitudine corecta. Se stie ca deprinderile bune in copilarie raman de multe ori valabile pentru intreaga viata. Copilul se supune educatoarei in virtutea valorii ce i-o recunoaste, iar regulile sunt primite ca un dar. El respecta normele ca rezultat al ascultarii: tendinta spre imitatie favorizeaza acceptarea cerintelor si adaptarea unei conduite corecte.
Învatamantul prescolar este invatamant diversificat, care permite si stimuleaza rute individuale de pregatire; un invatamant care incurajeaza competitia si favorizaza innoirea, un invatamant compatibilizat cu sistemele europene, un invatamant orientat spre valori.
Prin functiile sale, invatamantul prescolar asigura dezvoltarea normala, valorificand potentialul fizic si psihic al copilului, tinand seama de ritmul propriu, de nevoile sale afective, si de activitatea fundamentala- jocul;
imbogatirea
capacitatii copilului prescolar de a intra in
relatie cu ceilalti copii
si adulti, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste
si de a-l stapani prin explorari; descoperirea de
catre fiecare copil a propriei identitati si formarea unei
imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului pentru dobandirea
cunostintelor, capacitatilor si atitudinilor necesare
activitatii viitoare in scoala, precum si
in activitatile sale viitoare.
La
varsta prescolara, problemele muncii educative sunt si mai complexe
in comparatie cu
varstele anterioare. De modul in care sunt valorificate
posibilitatile native ale copilului si castigurile
obtinute pana la aceasta varsta
depinde foarte mult evolutia lui ulterioara, atat pe plan
psihic cat si pe plan social.
La aceasta varsta, datorita educatiei primite, copiii incep sa se diferentieze mult intre ei si prezinta particularitati diverse atat in sfera intelectuala, afectiva si volitionala, cat si in sfera trasaturilor de personalitate.
Copiii sunt diferiti. Educatia diferentiata si idividualizata ar trebui sa asigure realizarea idealului educational in pregatirea copilului pentru scoala. Starea de pregatire psihologica prin care va fi asigurata adaptarea si integrarea copilului in mediul scolar va apare ca un rezultat al dezvoltarii multilaterale a copilului in gradinita.
Voi prezenta portretul unui copil bine pregatit pentru scoala sub toate aspectele:
1. Dezvoltare fizica 115-126 cm (fete); 116- 127 cm (baieti);
19- 26 kg (fete); 20- 27kg (baieti);
Motricite: - executa cu precizie miscari de echilibru si coordonare; are dexteritate manuala; executa complexe de gimnastica, sarituri, alergari, mers pe bicicleta;
Senzorialitatea: - executa cu usurinta miscari de coordonare (desen, scris); desfasoara actiuni independente in spatii mai largi;
Intelectul:
Limbaj: - dialogheaza mai mult cu copiii dar si cu adultii; are un vocabular de peste 3500 de cuvinte pe care le foloseste in contexte variate si corecte; isi perfectioneaza limbajul scris;
Gandire precizeaza asemanarile si deosebirile dintre 2-3 obiecte; incepe sa efectueze operatii numerice cu obiecte concrete si cu simboluri; manifesta spirit critic in gandire; intuieste posibilul si imposibilul, necesarul si intamplatorul;explica relatii mai complexe.
Memorie - recunoaste literele alfabetului si cifre pana la 20;
reproduce adresa; poate preciza luna, data, ziua.
Imaginatia - nascoceste si amplifica intamplari; creeaza o scurta poveste; reda grafic un obiect chiar si fara model;
Motivatia : - manifesta trebuinta de performanta si apreciere; doreste sa evite pedeapsa; are interes fecvent pentru lecturi si desen; participa cu placere la jocuri de competitie (sportive); apare motivatia scolara ( dorinta succesului si teama de esec);
Afectivitate: este mai putin timid; are sentimente de mandrie si de superioritate fata de copiii mai mici, de invidie fata de cei mari;
Personalitate: incepe sa fie constient de calitatile sale; se manifesta ca lider, in mod spontan; este mai putin egoist in relatiile cu alti copii; se conformeaza normelor specifice activitatii scolare; sanctioneaza greselile altora si se supune sanctiunilor; manifesta diverse aptitudini (verbale, numerice);
Deprinderi isi perfectioneaza vorbirea, scrisul si citiul; are deprinderi legate de activitatea scolara;
2. O buna socializare a copilului, prin diferitele activitati organizate in cadrul gradinitei si nu numai.
3. Dezvoltarea limbajului: limbaj – limba – vorbire ( deprinderi).
4. Comunicarea cu cei doi poli: emitator si receptor, care include
ascultarea , vorbirea, citirea si scrierea ca elemente esentiale ale comunicarii.
5.Formarea unei atitudini pozitive fata de sine si fata de ceilalti,
fata de scoala.
6. Cunoastere de sine: identitate, autonomie, expresia eului.
7. Deprinderi de munca si deprinderi intelectuale.
8. Sentimente de dragoste si dorinta de a deveni scolar.
Educatoarea aduce mari schimbari in modul de a gandi si actiona al copilului, acesta situandu-se in centrul atentiei. Ea este preocupata de crearea unui mediu educational favorabil devoltarii, bogat si adecvat, prin stimularea continua a invatarii temeinice, favorizand procesul integarii copilului in ciclul primar, de invatamant si in societate.
Bibliografie
Ezechil, Liliana,- Laborator prescolar , Editura V& Integral, Bucuresti, 2004
Dumitrana, Magdalena – Didactica prescolara, Editura V& Integral, Bucuresti, 1998
Baban, Adriana, (coord.),(2001), Consiliere educationala, Ed. Imprimeria Ardealului, Cluj Napoca;
Nedelcu, Vasile - Invitatie la cunoasterea de sine, Editura stiintifica, 1970)
Revista invatamantului prescolar, Nr. 3-4/ 1998 pag. 23).
|
