ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Colaborarea gradinita-parinti
Instit.
Se cunoaste faptul ca primul an de scoala este un an în care parintii trebuie sa comunice foarte mult cu învatatoarea, ca parintii sunt "scolarizati" împreuna cu copilul 10510g610k lor, ca parintii trebuie sa-si sacrifice timp pentru pornirea cu dreptul în noua etapa a vietii de scolar. Daca acest an este important prin trecerea la o noua treapta de socializare, la integrarea într-un alt mediu educational, nu mai putin important trebuie sa fie si primul an de gradinita.
In a doua copilarie (3 - 6 ani), supranumita de M. Debesse "vârsta micului faun", are loc un eveniment capital, cel al plasarii în gradinita, institutie ce constituie o formula intermediara intre familie si scoala propriu-zisa.
Chiar daca prescolarul da semne evidente de precocitate, înainte de trei ani nu se recomanda "scolarizarea" sa prin intermediul diversitatii paletei de activitati a unui regim de gradinita.
Patrunderea prescolarului în gradinita, trebuie prefatata de o pregatire speciala, când parintii trebuie sa zugraveasca, în culorile cele mai atractive, experienta respectiva.
Primele contacte cu gradinita trebuie sa fie ale parintelui. Parintele trebuie sa se întâlneasca cu directorul si apoi cu educatoarea (educatoarele), sa ceara informatii despre unitate, despre educatoare, iar apoi în discutiile cu acestea sa solicite programul, cerintele si orientarile în educatia copiilor.
Primele discutii cu parintii a educatoarelor trebuie sa aiba în vedere câteva date preliminare despre copil (nu se va intra în detalii),câteva tendinte în programul activitatilor, dar si câteva reactii posibile, de început, care pot aparea la viitorul "elev" al gradinitei. Se va prezenta sala de grupa, sala de mese, toaleta, incurajand hotarârea pe care au luat-o cu privire la integrarea copilului în gradinita.
Desigur, prima zi de gradinita difera de la un copil la altul, precum si de la un parinte la altul. Daca pentru "linistirea" copilului, a reactiei lui educatoarea ia masuri în functie de specificul fiecarui copil, cu parintii s-a dovedit ca munca de convingere este mai intensa. Parintii au nevoie mereu de confirmarea starii copilului in fiecare moment. De aceea, educatoarele trebuie sa-si planifice cel putin o saptamâna în care alaturi de parinti sa aline durerea copiilor si sa-i convinga ca nu sunt lasati pentru totdeauna în acel loc. Dar nici dupa trecerea perioadei de integrare nu trebuie abandonati parintii în interesul de a aduce copilul la gradinita.
Prima sedinta cu toti parintii copiilor grupei trebuie bine organizata si din timp anuntata, pusa la o ora la care toti parintii sa poata ajunge. Acum se vor cere date suplimentare despre copil ( fisa individuala de prezentare), se va oferi un chestionar asupra colaborarii parintilor cu unitatea, cu educatoarele, se vor prezenta rezultatele evaluarii initiale si a planificarii activitatiilor ce decurg de aici, se vor hotarî activitatile optionale si extracurriculare si se va solicita aportul material si spiritual a parintilor pentru buna desfasurare a activitatilor propuse.
Preferabil ca, în primul an de gradinita, întâlnirile cu parintii sa fie mai dese, cel putin o data pe luna. Chiar daca programul parintilor este încarcat, trebuie sustinuta ideea întâlnirilor cu diferite prilejuri, aportul parintilor în desfasurarea activitatilor din gradinita fiind benefic atât asupra colaborarii educatoare - parinti, cât si asupra educarii propriului copil.
Mai nou introdusa în procesul educational, metoda proiectelor, prin vastitatea subiectelor ce pot fi abordate, ofera educatoarei sansa comunicarii cu diferiti factori (parteneri) implicati în formarea si dezvoltarea personalitatii copilului.
Metoda proiectelor da posibilitatea participarii mai active a parintilor în procesul de învatare - educare, precum si de evaluare a cunostintelor si deprinderilor dobândite de copii. Astfel ca o a doua întâlnire poate fi stabilita cu ocazia unei scurte serbari în cadrul unui proiect, care poate deveni în ultima parte un prilej de a transmite informatii, sesizarii, precum si o formare psihologico - educativa a ceea ce înseamna pregatirea individuala a copilului.
Perioada prescolara prezinta si o diversitate de medii biologice noi cu care vine în contact copilul. Astfel perioada de acomodare in noul mediu îi duce pe unii parinti în pragul disperarii vis-a-vis de sensibilitatea excesiva a mucoaselor rinofaringiene ce duce la puseele virale si afectiuni broho-pulmonare.
De aceea este bine venita întâlnirea parintilor cu medicul pediatru dar si cu cei care practica o medicina alternativa, naturista ce sprijina formarea si întarirea sistemului imunitar. În acest mod parintii vor putea sa opteze în alegerea unui tratament cât mai adecvat propriului copil. La aceasta întâlnire va fi invitata si asistenta medicala a unitatii care îi va sprijini in aplicarea tratamentelor medicale impuse.
Tot acum se va atrage atentia respectarii regulilor de igiena personala dar si colectiva.
Acest tip de întâlnire poate fi repetat pe parcursul întregului an, materialul prezentat si oferit parintilor putând fi diversificat în functie de posibilitatile materiale ale unitatii, de pregatirea profesionala a educatoarei. Câteva exemple ar fi:
"Jucându-ne cu copiii nostri" - jocuri specifice vârstei de 3,4 ani: "Vânatoarea culorilor", "Robotul", "Turnul imposibil",etc.
Scurte povestiri cu rol educativ în care este evidentiata o trasatura dominanta ( de obicei, nociva) în educarea copilului.
Oferind materiale din care pot sa-si îmbunatateasca cunosterea si întelegerea comportamentului copilului în diferitele etape pe care le parcurge, venim de fapt în sprijinul formarii unui climat familial armonios si sanatos care se rasfrânge în formarea viitoarei persoane adulte.
La vârsta prescolara se pun bazele personalitatii copilului. Astfel, pe fondul unui anumit tip temperamental, care are o importanta filiatie ereditara,se schiteaza primele trasaturi caracteriale, generate de joc sau de alte activitati colective.
Acum este momentul primului contact între parinti si un psiholog. Temele propuse a fi dezbatute sunt pe deoparte, temele alese în chestionar de parinti, dar prioritar vor fi alese temele la care noi, educatoarele, întâmpinam greutati în activitatea educativa a copiilor. Teme ca educarea temperamentelor, interpretarea productiilor prescolarului care radiografiaza profund si nuantat atât personalitatea copilului, cât si climatul în care traieste, ajuta deopotriva la gasirea unor solutii la problemele aparute acasa si la gradinita.
Se remarca astfel ca treapta socializarii ( nivelul 3-5 ani) trebuie sa fie una de comunicare permanenta între gradinita si familie, de gasire a unui drum comun în ceea ce priveste formarea viitorului adult.
Daca primul an de gradinita este unul de tatonare, de cunoastere, al doilea an este util în formarea de atitudini, de comportamente, de reglare a unor functii ce pot devenii un obstacol în evolutia ulterioara a copilului. Copilaria este uneori umbrita de unele afectiuni psihice, care îsi revendica la origini cauze multiple. Tare ereditare, carente ale mediului educativ, precum si prezenta unor maladii organice pot fi încriminate cel mai frecvent.
Apare astfel, necesitatea observarii mai atente asupra evolutiei copiilor si categoric, a colaborarii cu diferiti specialisti ce îsi aduc aportul pentru o dezvoltare armonioasa.
Dupa ce au fost eliminate problemele de ordin fizic, biologic se va trece la cele de ordin psihologic. Cert este ca, exista o paleta ampla de afectiuni psihice la vârsta copilariei, unele mai simple, altele mai complexe. Este de datoria fiecarei educatoare sa depuna toate eforturile în a convinge parintii de importanta întâlnirii cu un neuropsiholog, chiar si într-un cadru largit cum este "sedinta cu parintii". Asistam aici, la descoperiri surprinzatoare privind urma pe care o lasa un pas facut gresit, intentionat sau nu.
Abia dupa ce am eliminat si cauzele psihologice putem impune asimilarea regulilor de convietuire în colectivitate, de cristalizarea caracterului. În edificarea moralitatii se impun doua linii strategice:
capacitatea constientizarii greselilor de catre copil;
eliminarea minciunii intentionate, care germineaza în jurul vârstei de 4 ani.
Împreuna, educatorul si parintii, trebuie sa-si uneasca fortele în depistarea cauzelor ce duc la aparitia minciunii, stiindu-se faptul ca poate sa apara o dedublare a personalitatii copilului în functie de mediul în care se afla si nedepistata la timp, dar mai mult acceptata ca pe o "copilarie" devine o tara educationala a caracterului, si asa cum spunea Herodot: "caracterul omului este destinul sau".
Un important rol în relatiile cu familia îl are amenajarea în spatiul educativ al gradinitei al "Coltului parintilor" unde pot fi puse la dispozitia acestora materiale informationale de tot felul, nu numai a activitatii din gradinita ci si din viata sociala a comunitatii, a parteneriatelor propuse, sfaturile unor personalitati de talie mondiala, descoperiri ale stiintei,etc.
Activitatea fundamentala, în perioada prescolara este jocul, ce constituie nu numai un excelent mod de a exersa toate dimensiunile sale de personalitate, ci si o oglinda fidela pentru lumea în care traieste.
Oportunitatea pe care noi, ca educatori, o putem oferi, prin jocurile introduse, prin activitatile desfasurate, care pot fi continuate în mediul familial,este aceea de stabilitate si liniste sufleteasca.
Gradinita poate fi locul unor experiente inedite între generatii, între categorii diferentiate de opinii, de religii, de traditii oferind sansa expunerii a ceea ce este mai valoros pentru fiecare în parte. Ca educatori, trebuie eliminata teama de a cere ajutorul unor oameni care s-au pregatit si au studiat anumite domenii pe care noi le consideram utile în pregtirea noastra si a copiilor pe care îi educam.
Daca vom reusi sa integram în munca noastra si ajutorul dat de parinti, chiar de natura materiala, valorificat în sprijinul copilului, vom constata ca investitia lor în timp si cunostinte va creste constant, pentru ca atunci când esti parinte lucru cel mai de pret este dragostea pentru copilul tau.
Prin modul în care actionam asupra parintilor, a interesului aratat lor, a sprijinului moral-afectiv acordat, interactiunea educatoare - copil va fi mai profunda, "chipul" educatoarei va sta lânga cel al învatatoarei, pentru ca aceste amintiri se pastreaza intacte si se actualizeaza odata cu copilul ajuns parinte.
Bibliografie:
Bacus, Anne, Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani, Ed. Teora, Bucuresti, 1998
Dufour, Michel, All gories pour gu rir et grandir, Les Editions JCL INC Ottawa, 1993
Dumitrana, Magdalena, Copilul, famila si gradinita, Ed. Compania, Bucuresti, 2000
Mircea, Tiberiu, Psihologia si psihopatologia dezvoltarii copilului mic, Ed. Augusta, Timisoara, 1999
Munteanu, Anca, Psihologia copilului si a adolescentului, Ed. Augusta, Timisoara, 1998
Steiner, Rudolf, Pedagogie, Educatie pentru libertate, Ed. Triade, Cluj, 1994
|
