Cum s-a plimbat Habarnam
în automobilul cu apa gazoasa

ecanicul surubel si ajuto­rul lui, Piulita, erau niste mesteri foarte buni.

Semanau unul cu celalalt, doar ca surubel era nitelus mai înalt, iar Piulita nitelus mai scund de statura. Amândoi purtau vestoane din piele.

În buzunarele vestoanelor aveau întot- deauna chei pentru piulite, clesti, pile si alte instrumente de fier. Daca vestoanele n-ar fi fost din piele, demult li s-ar fi desprins buzunarele. Aveau si sepci tot din piele si ochelari de protectie.

Ochelarii acestia si-i puneau când lucrau, ca sa nu le intre ceva în ochi.

surubel si Piulita ramâneau zile întregi în atelierul lor si reparau primusuri, cratite, ceainice, tigai, iar când nu aveau ce repara, faceau triciclet 22422o1412w e si biciclete pentru pitici.

Odata, surubel si Piulita, fara sa spuna vreo vorba, s-au închis în atelierul lor si au început sa mestereasca ceva.

O luna încheiata au pilit, au dat la rindea, au nituit, au sudat si n-au aratat nimic nimanui, iar când s-a încheiat luna se constata ca alcatuisera un automobil.

Era un automobil actionat cu apa gazoasa si sirop. În mijlocul masinii se afla o banca pentru sofer, iar în fata acesteia era asezat rezervorul cu apa gazoasa. Gazul din rezervor trecea, printr-o teava, într-un cilindru de arama si actiona un piston de fier. Sub presiunea gazului pistonul se misca înainte si înapoi si învârtea rotile. Sus, deasupra banchetei, era fixat un borcan cu sirop. Siropul se scurgea prin alta teava în rezervor si servea la unsul întregului mecanism.

Acest tip de automobil cu apa gazoasa era foarte raspândit printre pitici. Dar automobilului construit de surubel si Piulita îi fusese adusa o foarte importanta perfectionare: la un perete lateral al rezervorului era legata o mica teava elastica din cauciuc, cu robinet, pentru a se putea bea apa în timpul mersului, fara a opri masina.

Grabila învata sa conduca acest automobil si pentru oricine dorea sa faca o plimbare, el pornea imediat la drum fara sa refuze vreodata pe cineva.

Cel mai mult îi placea sa se plimbe cu automobilul lui Limonada, pentru ca pe drum putea sa bea apa gazoasa cu sirop cât îi poftea inima. si lui Habarnam îi placea plimbarea cu automobilul, asa ca Grabila îl avea adesea ca musteriu. Însa Habarnam dorea sa învete sa conduca singur masina, asa ca începu sa-l roage pe Grabila:

- Lasa-ma pe mine sa conduc automobilul. Vreau sa-nvat a-1 conduce singur.

- N-ai sa poti, spuse Grabila. Doar e vorba de o masina. Trebuie sa te pricepi.

- Ce-i aici de priceput? i-a raspuns Habarnam. Am vazut la tine cum se conduce. Tragi de manete si învârti volanul. E foarte simplu.

- Pare numai ca c simplu, dar de fapt e o treaba grea. O sa te accidentezi si tu si-o distrugi si automobilul.

- Lasa, Grabila, nu-i nimic! s-a suparat Habarnam. Când o sa-mi ceri si tu ceva, nici eu n-am sa-ti dau.

Într-o zi, când Grabila nu era acasa, Habarnam se furisa în automobilul aflat în curte si începu sa traga de manete si sa apese pedalele. La început nu se întâmpla nimic, dar deodata masina începu sa huruie si o lua razna. Piticii vazura totul de la fereastra si iesira în goana din casa.

- Ce faci? strigara ei. Ai sa te accidentezi!

- N-am sa ma accidentez, raspunse Habarnam si în aceeasi clipa se izbi de cotetul câinelui care se afla în mijlocul curtii.

Buf-poc! Cotetul se facu surcele. Bine cel putin ca Strop avusese timp sa sara de acolo, ca altfel Habarnam l-ar fi strivit.

- Uite, vezi ce-ai facut? striga stietot. Opreste-te imediat! Habarnam se sperie, vru sa opreasca masina si trase de o maneta.

Dar masina, în loc sa se opreasca, porni si mai repede. În drumul ei dadu peste un chiosc. Buf-poc! Chioscul se desfacu în bucati. Habarnam fu îngropat sub un morman de aschii. O scândura i se agata de spate, alta îl izbi în ceafa.

Se lasa pe volan si încerca sa vireze. Automobilul se învârtea prin curte, iar Habarnam striga cât îl tinea gura:

- Fratilor, deschideti mai repede poarta, altfel o sa strivesc lotul pe aici!

Prichindeii au deschis poarta, Habarnam a iesit din curte si a pornit în goana pe strada. Atrasi de zgomot, piticii navalira de prin toatc curtile.

- Pazea! striga Habarnam si gonea înainte.

stietot, Probabil, surubel, doctorul Pilula si alti pitici alergau dupa el. Dar ti-ai gasii! Nu l-au putut ajunge din urma.

Habarnam tot trecea de pe o strada pe alta si nu stia cum sa opreasca masina.

În sfârsit, automobilul se apropie de râu, se dadu peste cap si porni de-a dura pe povârnis. Habarnam fu aruncat afara si ramase întins pe mal, iar automobilul cu apa gazoasa cazu în apa si se scufunda.

stietot, Probabil, surubel si doctorul Pilula îl însfacara pe Habarnam si-l dusera acasa. Cu totii credeau ca e mort.

Acasa l-au asezat pe pat si abia atunci a deschis Habarnam ochii. El privi înjur si întreba:

- Fratilor, mai sunt viu?

- Viu, viu, raspunse doctorul Pilula. Numai, te rog, stai linistit, trebuie sa te examinez.

El îl dezbraca pe Habarnam si începu sa-l examineze. Dupa aceea spuse:

- Uimitor! Toate oasele sunt întregi, are doar niste contuzii si câteva aschii.

- Pai, mi s-a agatat o scândura de spate, spuse Habarnam.

- O sa trebuiasca sa scoatem aschiile, clatina din cap Pilula.

- si-o sa ma doara? se sperie Habarnam.

- Nu, nici un pic. Uite, ti-o scot chiar acum pe cea mai mare.

- A-a-au! tipa Habarnam.

- Ce a-a-au? Ce? Te doare? se mira Pilula.

- Sigur ca ma doare!

- Ei, rabda, rabda. Ţi se pare doar ca te doare.

- Nu, nu mi se pare! Au-au-au!

- Dar de ce tipi de parca te-as taia? Ca doar nu te tai.

- Ma doare! Mi-ai spus ca n-o sa ma doara, si acuma ma doare!

- Ei, mai încet, mai încet... Mai am de scos o singura aschie.

- Au, lasa, lasa! Mai bine ramân cu aschia.

- Nu se poate, o sa faca puroi.

- Au-au-au!

- Ei, gata. Acum trebuie doar sa ungem cu iod.

- si asta o sa ma doara?

- Nu, când dau cu iod nu te doare. Stai cuminte.

- A-a-au!

- Nu mai zbiera! îti place sa te plimbi cu masina, dar sa rabzi putin la durere nu-ti place!

- Vai! Ce tare ma ustura!

- O sa te usture putin si-o sa te lase. Acum o sa-ti pun termometrul.

- Uf, nu-mi trebuie termometru. Nu-mi trebuie!

- De ce?

- O sa ma doara!

- Pai, termometrul nu doare.

- Mi-ai spus mereu ca nu ma doare si pe urma m-a durut.

- Tare sucit mai esti! Oare nu ti-am pus niciodata termometrul?

- Niciodata.

- Ei, uite, o sa vezi acuma ca asta nu doare, spuse Pilula si se duse dupa termometru.

Habarnam tâsni din pat, sari pe fereastra si fugi la prietenul sau Peticel. Doctorul Pilula se întoarse cu termometrul, dar ia-l pe Habarnam de unde nu-i!

- Ei, poftim de trateaza un astfel de bolnav, mormai Pilula. Tu te straduiesti sa-l vindeci, iar el sare pe fereastra si-o ia la sanatoasa. E inadmisibil!