EDUCATIA TIMPURIE -DEZVOLTAREA GLOBALA A PERSONALITATII

EDUCAŢIA TIMPURIE -DEZVOLTAREA GLOBALĂ A PERSONALITĂŢII

Educatia timpurie reprezinta totalitatea experientelor individual realizate si social existente sau organizate, de care beneficiaza copilul în primii ani de viata, cu rol de a proteja, creste si dezvolta fiinta umana prin înzes 535i88f trarea cu capacitati si achizitii fizice, psihice, culturale specifice care sa-i ofere identitate si demnitate proprie. Ea asigura fundamentele dezvoltarii fizice si psihice sanatoase, ale dezvoltarii sociale, spirituale si cu\tuta\e complexe. Ceea ce învata copiii in primii ani reprezinta mai mult de juma­tate decât vor învata tot restul vietii.

Educatia timpurie se refera, strict la momentele de învatare ale copilului cu vârsta pâna la 3 ani, în conceptul românesc. Educatia timpurie, în sensul mai larg, înseamna dezvoltarea timpurie a copilului, presupune învatare, îngrijire si protectie.

Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informata (în familie, în relatii de vecinatate si în relatii comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (în crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale (în cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).

Educatia timpurie pentru valori reprezinta un tip de educatie care îsi asuma mi­siunea si responsabilitatea de a promova valori în mod explicit si eficient prin finalitati clare.

În pedagogia româneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou. In mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata ca edu­catie prescolara. Actuala politica educationala nu include o sectiune specifica privind educatia timpurie a copilului în perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic, focali­zarea în domeniul educatiei timpurii în cadrul actualei politici educationale se face pe educatia prescolara.

Atât prioritatile pe plan national, cât si cele pe plan international impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie în cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul national de educatie timpurie sa se dezvolte în contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse pâna în 2015 si de manifestarea României, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Scopul strategiei în domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim în acord cu standardele europene si internationale.

Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut si evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile întreprinse de parinti si de societate în copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului si asupra progresului natiunilor, în sens larg.

Calitatea îngrijirii si a protectiei în aceasta perioada sunt mijloacele care înlatura mortalitatea infantila, boala, întârzierea în crestere, traumele, proasta alimentatie, întârzierile de dezvoltare. Acordând copilului atentia cuvenita, asigurându-i cresterea si educatia, îi cream conditii pentru a-si dezvolta o personalitate echilibrata si armo­nioasa.

Specialistii considera ca perioada de timp pentru educatie timpurie este definita de la conceptie pâna la vârsta de 8 ani, perioada în care are loc cea mai rapida dez­voltare a creierului. Cei mai importanti sunt primii doi ani din viata, când apar cele mai semnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional, psihologic si social.

Un program educativ eficient este un program care îsi propune sa ia în seama copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti agentii educa­tionali care contribuie la cresterea si dezvoltarea lui.

Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:

începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici;

implicarea familiei si comunitatii în educarea copilului mic si prescolar.

în mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricât de buna ar fi ea, nu poate înlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si în familie. Aceasta prevede parte-neriate active cu parintii copiilor, în asa fel încât acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau la gradinita si chiar sa-si îmbunatateasca practicile parentale. Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si eficient înca din primul an de viata a copilului la cresterea, îngrijirea, sanatatea si educatia copilului si pâna la intrarea lui la scoala.

Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, în general.

Premisele educatiei timpurii sunt urmatoarele:

vârsta timpurie este cea mai importanta perioada pentru dezvoltarea personali­
tatii copilului;

perioada de la nastere pâna la intrarea în scoala cere stimulare;

pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar parteneriatul educational în
familie, între familii, în comunitate, între institutii care au rol în cresterea,
îngrijirea si educatia copilului;

si parintii si educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor.

Educatia timpurie presupune:

un început bun;

un parteneriat educational (copii-familii-gradinita-comunitate);

învatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie în gradinita se refera la:

învatarea prin joc;

participarea copiilor la alegerea activitatilor, jocurilor, jucariilor;

organizarea adecvata a mediului ambiant;

parteneriatul educational (gradinita-familie-comunitate);

flexibilitatea strategiilor de predare-învatare-evaluare.

Educatia timpurie ofera sanse egale de crestere, dezvoltare, îngrijire, educatie, fara discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iara parinti, cu sanatate precara, cu deficiente sau cu posibilitati materiale financiare scazute.

Principiile cele mai importante ale educatiei timpurii sunt:

Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuintele, particularitatile sale specifice.
Educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.

Educatia timpurie se refera la fiecare copil în parte, si nu la educatia "copiilor".

Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:

a)  de baza: îngrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, întarire pozitiva a actiunilor;

c)  de actiune: joc liber ales.

Educatia este continua, ea începe din primele momente ale vietii si dureaza cât
aceasta.

în centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.

Se impune permanent cunoasterea, observarea copilului.

Sa existe un echilibru permanent între activitatile cognitive, actionale si de
relationare sociala, afective si activitatile de dezvoltare psihomotorie si a
limbajului.

Dezvoltarea copilului începe din momentul conceptiei, se afla în dependenta cu
mediul si în strânsa legatura cu mediul înconjurator si cu sine însusi.

Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, învatare, comunicare, pe
care numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma în capacitati.

învatarea este fundamentala în dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala, emo­
tionala, spirituala etc.

Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa
începe cu cunoasterea lor.

în educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de aceea
învatarea depinde la aceasta vârsta de joc.

Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul.

Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales, în concordanta cu nevoile
si cerintele educative ale copilului.

Oferind copiilor ocazii de joc si dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile
si jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deci­
ziilor si responsabilitatilor.

Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate si joc
constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de
experimentare.

Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o noua maniera de
organizare a spatiului educativ în care se petrece jocul si deci învatarea. Ele nu
se confunda cu activitatile liber alese, organizate în momentele de "pauza" a
procesului educativ.

Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii
copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de
dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii.

BIBLIOGRAFIE

1. ELENA TIPA : "Necesitatea abordarii parteneriatului educational in gradinita"- Revista Invatamantului Prescolar, nr. 3-4/2006;

2. Gradinita altfel- Editura V&I Integral, Bucuresti, 2003;

3. LILIANA EZECHIL, MIHAELA PAISILAZARESCU

"Laborator prescolar"- ghid metodologic.