Educatia ecolologica mijloc de educare pentru viata
Ocrotirea si protejarea lumii īnconjuratoare constituie una dintre responsabilitatile actuale ale omenirii.
Trebuie subliniat faptul ca problema mediului este comuna tuturor si, īn consecinta responsabilitatea fata de natura este un obiectiv social fundamental.
Necesitatea educatiei ecologice de la cea mai frageda vārsta, īn gradinita de copii, este impunsa de amplele transformari prin care trece omenirea īn prezent . Degradarea continua a mediului, care se petrece sub ochii nostri, este un element major al unei crize de civilizatie si se datoreaza interventiei necontrolate a omului īn natura.
De-a lungul timpului, omul, ca un copil atras de jocul de a stapāni natura, de a trai comod, a fost ametit de uriasele sale succese tehnice, devenind "vrajitorul cel rau" īn unele situatii, sfidānd natura, punānd-o īn pericol cu propria lui nesabuire.
Desi au fost trase semnale de alarma si su fost 15315y2412p īntreprinse actiuni de de stopare a dezastrelor ecologice priovocate de om, putini sunt aceia care au constientizat pericolul ce paste evolutia vietii pe Terra.
Oamenii īnca nu sunt constienti cāt de aproape poate fi dezastrul planetar, ca viata lor depinde de echilibrul naturii de fiecare planta sau insecta distrusa.
Īn conditiile actuale, daca progresul presupune exploatarea excesiva a bogatiilor solului si subsolului avānd drept consecinta secatuirea rezervelor acestora si accentuarea gradului de poluare, prin urmare nu mai poate fi vorba despre o dezvoltare, ci despre o īnaintare cu pasi mari spre un viitor sumbru, sau mai bine zis despre lipsa unui viitor pentru generatiile urmatoare.
Drumul catre formarea unei constiinte ecologice este lung si dificil, de aceea trebuie īnceput de la o vārsta frageda. Este momentul sa-I īnvatam pe copii de ce trebuie protejata natura si nu numai pe acestia, si se impune vertiginos educarea tuturor cetatenilor īn spirit ecologic.
Tocmai de aceea educatia ecologica pentru protectia mediului este necesar sa se realizeze īn institutii de īnvatamīnt, īncepānd de la gradinita si continuānd la toate nivelele de scolarizare caci, de mici copii trebuie sa-si formeze comportamente, deprinderi si obisnuinte de īntelegere, īngrijire si ocrotire a naturii, caci ei vor fi banaficiarii, convietuind īn deplina armonie cu natura.
Sunt constienta ca este nevoie de o intensa activitate de educare ecologica a tinerei generatii, ca viitorul omenirii depinde de sanatatea pamīntului.
Am observat ca fiecare contact cu mediul īnconjurator īmbogateste nivelul cunostintelor copiilor, permite formarea treptata a sentimentului de admiratie si dragoste pentru natura.
Am cautat sa constientizez copiii ca fiecare poate deveni prieten al naturii cu condisia de a o respecta.
Copilul care a īnvatat sa admire florile, sa asculte murmurul unui izvor sa observe viata unei insecte, obiceiul unei pasari va deveni prieten al naturii, apoi protectorul ei.
Īn scopul formarii unui comportament adecvat care sa permita copiilor sa actioneze īn folosul naturii am urmarit realizarea urmatoarelor obiective :
Educarea capacitatii de a observa obiecte si fenomene din natura si societate;
"Este incontestabil faptul ca dumneavoastra, romānii, aveti o natura extraordinara.. Se poate spune ca .. sunteti posesorii unei comori unice.. Va doresc sa va pastrati īn continuare aceasta comoara unica natura frumoasei dumneavoastra patrii.. "
Acestea sunt gāndurile exprimate īntr-un interviu acordat de cunoscutul savant francez Jean Dorst care ne-a vizitat tara cu cāteva decenii īn urma.
Daca natura este īntr-adevar , un templu, cum a spus Baudelaire din ale carui coloane vii se strecoara uneori nelamurite soapte, atunci este mai mult dacāt o datorie pentru noi, de a-l veghea si de a-l ocroti. Suntem obligati de a aduce un omagiu acestui mare "templu". Printr-o atitudine pozitiva nu avem dacīt de cāstigat.
Avem, astfel, sansa de a deveni mai buni, motivati fiind de o mare satisfactie morala. Toate acestea sunt secondate de vointa si perseverenta īn actiunile īntreprinse si nu īn ultimul rānd de pasiune.
Pasiunea pentru natura este o stare sufleteasca cu care te nasti, care te face un membru permanent la numeroasa familie a iubitorilor de natura, de frumos, care īti da puterea de a trai si de a cāstiga.
Natura este mai potrivita "sala de grupa" īn care copiii īsi pot desfasura cele mai atractive si mai interesante lectii .
La "fata locului", copilul īndrumat de catre educatoare va trece treptat de la intuitia empirica a lumii īnconjuratoare pe care o vede de la nastere la cea stiintifica pe care o observa .
Tocmai pentru a raspunde trebuintei copilului de natura, īn īnvatamīntul prescolar se pune mare accent pe educarea īn spirit naturalist a copiilor. O modalitate de realizare a acestui obiectiv o reprezinta activitatile de educatie ecologica.
La toate īntrebarile copilului raspund parintii si bunicii, fiecare dupa nivelul de instruire si experienta.
Dar primele forme organizate īn cunoasterea de catre copii a mediului īnconjurator si implicit, de ocrotire a acestuia, apartin gradinitei. Copiii care frecventeaza gradinita, trebuie sa stie :
Sa recunoasca plantele si animalele din mediul imediat īnconjurator;
"bagheta" formativa a educatoarei, toti copiii trebuie sa īnteleaga ca orice fiinta are dreptul sa traiasca, deci si plantele si animalele.
Nu bogatia cunostiintelor intereseazaīn primul rānd la nivelul īnvatamtntului prescolar, ci cunoasterea si mentinerea īn forul interior al copiilor a doua stari : dorinta de a cunoaste universul lumii vii si puterea de a ocroti formele de viata.
"Īn relatiile om-natura trebuie abandonat spiritul de cucerire si īmbratisat cel de asociere", spune Bertrand Jouvenal.
Prescolarii se intereseaza īn mod deosebit de natura, de fenomenele caracteristice fiecarui anotimp, de diferite aspecte din viata plantelor si animalelor care le atrag atentia, le trezesc curiozitatea si īi preocupa. Aceasta curiozitate pe care o manifesta copiii fata de natura trebuie mentinuta si transformata īntr-o puternica dorinta de a o cunoaste, de a o īntelege si de a o ocroti.
Impresia deosebita lasata copiilor īn urma observarilor spontane īn natura cu ocazia plimbarilor, vizitelor, drumetiilor le-a creat posibilitatea executarii ulterioare īn cadrul activitatilor plastice a unor teme cu valente educative, cum au fost : "Cea mai frumoasa gradina", "Frumusetile naturii", "Floarea preferata".
Cu ocazia drumetiilor copiii au avut posibilitatea sa admire natura, sa-si largeasca sfera de cunosiinte, sa culeaga plante medicinale despre care au aflat ca sunt benefice īn tratarea diferitelor afectiuni si plante ornamentale pe care le-am presat si am realizat un ierbar.
Copiii au observat flori cazute pe alei, care fuseserarupte din ronduri, copaci rupti, copaci pe a caror coaja erau scrijelite diverse nume, desene, hārtii īmprastiate si au īnteles ca toate acestea denota o anumita mentalitate de dezinteres si toate acestea pot duce la degradarea naturii.
De asemenea au īnteles ca este o datorie cetateneasca, o datorie de constiinta si etica sa contribuim la ocrotirea naturii pentru ca natura apartine nu numai generatiei actuale, ci cu deosebire generatiilor viitoare īn care ne proiectam idealurile cu toate sperantele noastre.
Daca este realizata din pasiune, īnvatāndu-l pe copil sa iubeasca natura, educatia ecologica constituie un important mijloc de educare a copiilor pentru viata
|
