Educatia ecolologica mijloc de educare pentru viata
Ocrotirea si protejarea lumii înconjuratoare constituie una dintre responsabilitatile actuale ale omenirii.
Trebuie subliniat faptul ca problema mediului este comuna tuturor si, în consecinta responsabilitatea fata de natura este un obiectiv social fundamental.
Necesitatea educatiei ecologice de la cea mai frageda vârsta, în gradinita de copii, este impunsa de amplele transformari prin care trece omenirea în prezent . Degradarea continua a mediului, care se petrece sub ochii nostri, este un element major al unei crize de civilizatie si se datoreaza interventiei necontrolate a omului în natura.
De-a lungul timpului, omul, ca un copil atras de jocul de a stapâni natura, de a trai comod, a fost ametit de uriasele sale succese tehnice, devenind "vrajitorul cel rau" în unele situatii, sfidând natura, punând-o în pericol cu propria lui nesabuire.
Desi au fost trase semnale de alarma si su fost 15315y2412p întreprinse actiuni de de stopare a dezastrelor ecologice priovocate de om, putini sunt aceia care au constientizat pericolul ce paste evolutia vietii pe Terra.
Oamenii înca nu sunt constienti cât de aproape poate fi dezastrul planetar, ca viata lor depinde de echilibrul naturii de fiecare planta sau insecta distrusa.
În conditiile actuale, daca progresul presupune exploatarea excesiva a bogatiilor solului si subsolului având drept consecinta secatuirea rezervelor acestora si accentuarea gradului de poluare, prin urmare nu mai poate fi vorba despre o dezvoltare, ci despre o înaintare cu pasi mari spre un viitor sumbru, sau mai bine zis despre lipsa unui viitor pentru generatiile urmatoare.
Drumul catre formarea unei constiinte ecologice este lung si dificil, de aceea trebuie început de la o vârsta frageda. Este momentul sa-I învatam pe copii de ce trebuie protejata natura si nu numai pe acestia, si se impune vertiginos educarea tuturor cetatenilor în spirit ecologic.
Tocmai de aceea educatia ecologica pentru protectia mediului este necesar sa se realizeze în institutii de învatamînt, începând de la gradinita si continuând la toate nivelele de scolarizare caci, de mici copii trebuie sa-si formeze comportamente, deprinderi si obisnuinte de întelegere, îngrijire si ocrotire a naturii, caci ei vor fi banaficiarii, convietuind în deplina armonie cu natura.
Sunt constienta ca este nevoie de o intensa activitate de educare ecologica a tinerei generatii, ca viitorul omenirii depinde de sanatatea pamîntului.
Am observat ca fiecare contact cu mediul înconjurator îmbogateste nivelul cunostintelor copiilor, permite formarea treptata a sentimentului de admiratie si dragoste pentru natura.
Am cautat sa constientizez copiii ca fiecare poate deveni prieten al naturii cu condisia de a o respecta.
Copilul care a învatat sa admire florile, sa asculte murmurul unui izvor sa observe viata unei insecte, obiceiul unei pasari va deveni prieten al naturii, apoi protectorul ei.
În scopul formarii unui comportament adecvat care sa permita copiilor sa actioneze în folosul naturii am urmarit realizarea urmatoarelor obiective :
Educarea capacitatii de a observa obiecte si fenomene din natura si societate;
"Este incontestabil faptul ca dumneavoastra, românii, aveti o natura extraordinara.. Se poate spune ca .. sunteti posesorii unei comori unice.. Va doresc sa va pastrati în continuare aceasta comoara unica natura frumoasei dumneavoastra patrii.. "
Acestea sunt gândurile exprimate într-un interviu acordat de cunoscutul savant francez Jean Dorst care ne-a vizitat tara cu câteva decenii în urma.
Daca natura este într-adevar , un templu, cum a spus Baudelaire din ale carui coloane vii se strecoara uneori nelamurite soapte, atunci este mai mult dacât o datorie pentru noi, de a-l veghea si de a-l ocroti. Suntem obligati de a aduce un omagiu acestui mare "templu". Printr-o atitudine pozitiva nu avem dacît de câstigat.
Avem, astfel, sansa de a deveni mai buni, motivati fiind de o mare satisfactie morala. Toate acestea sunt secondate de vointa si perseverenta în actiunile întreprinse si nu în ultimul rând de pasiune.
Pasiunea pentru natura este o stare sufleteasca cu care te nasti, care te face un membru permanent la numeroasa familie a iubitorilor de natura, de frumos, care îti da puterea de a trai si de a câstiga.
Natura este mai potrivita "sala de grupa" în care copiii îsi pot desfasura cele mai atractive si mai interesante lectii .
La "fata locului", copilul îndrumat de catre educatoare va trece treptat de la intuitia empirica a lumii înconjuratoare pe care o vede de la nastere la cea stiintifica pe care o observa .
Tocmai pentru a raspunde trebuintei copilului de natura, în învatamîntul prescolar se pune mare accent pe educarea în spirit naturalist a copiilor. O modalitate de realizare a acestui obiectiv o reprezinta activitatile de educatie ecologica.
La toate întrebarile copilului raspund parintii si bunicii, fiecare dupa nivelul de instruire si experienta.
Dar primele forme organizate în cunoasterea de catre copii a mediului înconjurator si implicit, de ocrotire a acestuia, apartin gradinitei. Copiii care frecventeaza gradinita, trebuie sa stie :
Sa recunoasca plantele si animalele din mediul imediat înconjurator;
"bagheta" formativa a educatoarei, toti copiii trebuie sa înteleaga ca orice fiinta are dreptul sa traiasca, deci si plantele si animalele.
Nu bogatia cunostiintelor intereseazaîn primul rând la nivelul învatamtntului prescolar, ci cunoasterea si mentinerea în forul interior al copiilor a doua stari : dorinta de a cunoaste universul lumii vii si puterea de a ocroti formele de viata.
"În relatiile om-natura trebuie abandonat spiritul de cucerire si îmbratisat cel de asociere", spune Bertrand Jouvenal.
Prescolarii se intereseaza în mod deosebit de natura, de fenomenele caracteristice fiecarui anotimp, de diferite aspecte din viata plantelor si animalelor care le atrag atentia, le trezesc curiozitatea si îi preocupa. Aceasta curiozitate pe care o manifesta copiii fata de natura trebuie mentinuta si transformata într-o puternica dorinta de a o cunoaste, de a o întelege si de a o ocroti.
Impresia deosebita lasata copiilor în urma observarilor spontane în natura cu ocazia plimbarilor, vizitelor, drumetiilor le-a creat posibilitatea executarii ulterioare în cadrul activitatilor plastice a unor teme cu valente educative, cum au fost : "Cea mai frumoasa gradina", "Frumusetile naturii", "Floarea preferata".
Cu ocazia drumetiilor copiii au avut posibilitatea sa admire natura, sa-si largeasca sfera de cunosiinte, sa culeaga plante medicinale despre care au aflat ca sunt benefice în tratarea diferitelor afectiuni si plante ornamentale pe care le-am presat si am realizat un ierbar.
Copiii au observat flori cazute pe alei, care fuseserarupte din ronduri, copaci rupti, copaci pe a caror coaja erau scrijelite diverse nume, desene, hârtii împrastiate si au înteles ca toate acestea denota o anumita mentalitate de dezinteres si toate acestea pot duce la degradarea naturii.
De asemenea au înteles ca este o datorie cetateneasca, o datorie de constiinta si etica sa contribuim la ocrotirea naturii pentru ca natura apartine nu numai generatiei actuale, ci cu deosebire generatiilor viitoare în care ne proiectam idealurile cu toate sperantele noastre.
Daca este realizata din pasiune, învatându-l pe copil sa iubeasca natura, educatia ecologica constituie un important mijloc de educare a copiilor pentru viata
|
