Iesiti în ordine, din casa,
fiecare
si-aliniati-va pentru înviorare.
Exercitiile de înviorare te scapa de lene,
Miscarea alunga somnul de pe gene.
ântecul
acesta despre gimnastica de înviorare, pe care îl compusese poetul
Floricica, îl cântau tare, plini de voie buna, surubel si
Piulita.
Era dis-de-dimincata si în Ora& 19319r178t #351;ul Verde toata lumea înca dormea, însa surubel si Piulita strabateau strazile, cântând din toate puterile si facând în acelasi timp exercitii de înviorare. stiind înca din ajun ca dimineata li se va da drumul din spital, pentru a repara automobilul, ei s-au trezit cu noaptea-n cap si au cerut sa fie externati imediat. Mierinana, care cel mai mult pe lume se temea de zgomot, a dat repede dispozitie sa li se elibereze hainele.
Auzind de departe cântecul, multe prichindute s-au trezit si priveau pe fereastra; unele au iesit chiar în strada.
- Hei, prichindutelor, unde aveti voi garajul? striga surubel.
- Haideti sa va arat, se oferi o prichinduta cu scufita rosie si palton albastru cu guler pufos, facut dintr-o omida argintie.
- Arata-ne încotro s-o luam, spre dreapta sau spre stânga? spuse surubel.
- Spre dreapta, le raspunse prichinduta, cercetând curioasa vestoanele lor din piele.
- La drea-a-a-pta, m-a-ars! comanda surubel si rasucindu-se porni în directia aratata. Un-doi! Un-doi!
Piulita pasea în pas în urma lui. Prichinduta alerga topaind, abia tinându-se dupa ei.
Din prea mare avânt, surubel si Piulita trecura de poarta pe care o cautau.
- Stati, stati! începu sa strige prichinduta. Ati trecut de el.
- Stânga-mpre-juur! comanda surubel.
Se rasucira amândoi pe calcâie si se întoarsera la poarta. Prichinduta le deschise. În trara toti trei într-o curte unde, în latura casei, se afla o încapere cu acoperisul de tigla.
- Halal garaj! Asta-i pur si simplu magazie, nu garaj, bombani surubel, deschizând usa din doua canaturi.
surubel îsi arunca ochii în magazie si vazu masina. De garaj se apropiara si alte prichindute.
- E întuneric aici, spuse surubel. Puneti mâna, sa împingem masina afara.
- Pai, nu merge, e stricata, spusera prichindutele.
- Nu-i nimic, o scoatem noi de-aici pe brate. Haideti, împingeti din spate. Gata, heei-ruuup! Înca o data: heei-ruuup!
Masina scârtâi. Cu scrâsneli si opinteli o scoasera afara din garaj. surubel si Piulita se bagara imediat sub automobil. Nestiutoare, prichindutele stateau înjur si priveau curioase.
- Ohoo! se auzea de sub masina, rezervorul s-a gaurit! Oho-o! Lipseste si piulita! Ohoo! Ţeava pentru scurgerea siropului e plesnita!
În sfârsit cei doi iesira de sub roti.
- Haide, aduceti repede cheia de piulita, clestele plat, ciocanul si letconul pentru lipit.
- Pai, noi n-avem nimic din toate astea.
- Cum n-aveti? Dar ce aveti?
- Avem un ferastrau si un topor.
- Vai de capul vostru! Nu se repara masina cu toporul. Dar pe aici, prin apropiere, nu exista prichindei?
- Prichindei sunt numai în Orasul Zmeelor.
- E departe?
- O ora de drum.
- O ora pentru voi, ca noi ajungem acolo mai repede. Ia, ziceti, cum ajungem.
- Pai, o luati pe strada asta, pe urma cotiti la dreapta si de acolo o tineti tot înainte. Pe urma se face un drum de câmp, care va scoate exact în Orasul Zmeelor.
- Am înteles, raspunse surubel. Gata, înainte, mars! La loc comanda! striga el pe neasteptate. Voi, prichindutelor, cautati pe undeva niste cârpe si, pâna venim noi, faceti luna masina. Masinii, fratilor, îi place sa fie îngrijita.
- Bine, încuviintara prichindutele.
- Acum, gata, înainte, mars!
Pornira amândoi în acelasi pas. Dupa ce cotira spre dreapta, surubel comanda:
- Cu cântec, înainte mars!
si prietenii nostri începura sa cânte cât îi tinea gura:
Eu si prietenul meu cel mai bun
Prin paduri si câmpii am pornit la drum.
Pe bolovani ne cataram,
Flori de tot soiul admiram.
Deodata o broasca ne iese în cale
si-o zbughim speriati catre vale.
Când acasa ajungem, cu limba de-un cot,
Fiecare îi spune celuilalt: Nu mai pot!
Dupa ce ispravira cântecul asta, începura altul si dupa aceea altul.
Curând iesira din oras si dadura în drumul de câmp. Nu se împlinise un ceas ca în departare se arata Orasul Zmeelor. Chiar în clipa aceea surubel si Piulita vazura un automobil ce oprise în mijlocul drumului. Când se apropiara, bagara de seama ca sub masina c un prichindel.
Capul si pieptul îi erau în întregime ascunse sub masina, doar picioarele, îmbracate în niste pantaloni slinosi, ramasesera afara.
- Ei, frate-meu, te bronzezi? îi striga surubel. Prichindelul îsi trase de sub masina capul cu par negru si cret:
- Dupa cum vezi, sunt nevoit sa ma bronzez sub masina.
- Da' ce s-a întâmplat?
- Pai, nu mai vrea sa mearga, afurisita! Ba se opreste alimentarea cu sirop, ba dozarea apei gazoase se face anapoda. Nu-i pot da de cap nicidecum.
Prichindelul se ridica si izbi înciudat cu piciorul în roata.
Purta un veston negru, la fel de murdar ca si pantalonii, încât parca era facut din piele. Dupa câte se parea, soferul asta amarât avea chef nu atât sa mearga cu masina lui, cât mai degraba sa stea tolanit sub ea, cautând tot soiul de defecte, lucru care, ce-i drept, se întâmpla deseori multora dintre posesorii automobilelor cu apa gazoasa.
surubel facu înconjurul masinii, cerceta mecanismul si negasind pricina, intra sub ea. Dupa ce scormoni ceva pe dedesubt, se trase afara si se ridica scarpinându-se gânditor la ceafa. Dupa surubel, se baga sub masina Piulita, apoi din nou posesorul automobilului. si tot asa, când unul, când altul, au intrat dedesubt pe rând, s-au ridicat, au privit masina cu nedumerire si s-au scarpinat la ceafa.
În sfârsit, surubel izbuti sa dibuiasca hiba motorului. Masina a pornit. Bucuros si plin de recunostinta, soferul le strânse mâna celor doi.
- Va multumesc, fratilor! Daca nu erati voi, ma bronzam aici pâna diseara. Voi unde mergeti? Urcati-va ca va duc eu.
surubel si Piulita îi povestira despre scopul calatoriei lor.
- Cheie de piulita, cleste plat si ciocan am eu, pot sa vi le dau. Dar letcon pentru lipit nu am, spuse soferul.
- N-am putea gasi la cineva, în orasul vostru, un letcon?
- Cum sa nu puteti? Puteti foarte bine. Mecanicul nostru Elice are letcon. Sa mergem la el.
Urcara toti trei în masina si peste câteva minute erau pe strada principala din Orasul Zmeelor.
|
