JOCUL, ACTIVITATE FUNDAMENTALA IN GRADINITA.

JOCUL, ACTIVITATE FUNDAMENTALA IN GRADINITA.

Jocul, este o activitate specific umana. Inainte de a deveni "sapiens 222e43c "- omul a fost si a ramas "ludens."Jocul face parte din viata noastra, insotindu-ne din primele luni de viata, pana la batranete - putem spune deci ca este o realitate permanenta, cu mare mobilitate pe scara varstelor.

El ne ajuta sa ne cunoastem, sa exersam, sa experimentam, contribuind substantial atat la dezvoltarea personalitatii, imaginatiei, originalitatii, creativitatii, cat si la aparitia si consolidarea unor atitudini comportamentale pozitive: incredere in fortele proprii, solidaritate in grup, spirit de echipa, de competitie, toleranta.

Jocul - este "tovarasul" nedespartit al copilariei si constituie una din formele cele mai importante de activitate a prescolarului. Prin el, copilul invata sa cunoasca lumea reala. Esenta jocului consta in reflectarea si transformarea pe plan imaginar a realitatii inconjuratoare, jucandu-se, copilul cunoaste si descopera lumea si viata. Pe masura ce copilul inainteaza in varsta si se dezvolta, continutul jocurilor se extinde, se imbogateste, iar acestea incep sa oglindeasca tot mai multe fenomene complexe ale vietii sociale, aspecte din viata celor cu care copilul relationeaza. Prin joc copilul se aventureaza in necunoscut, experimenteaza, testeaza materialul de joc, dar si pe sine, apoi capata mai multa incredere in fortele proprii si o dorinta nestavilita de autodepasire; isi poate folosi imaginatia si creativitatea pentru propria sa placere, dar si a altora.

In activitatea de zi cu zi intalnim tot mai des copii, care nu stiu sa se joace, sa relationeze cu colegii, nu comunica, se inchid in propria carapace, sunt retinuti, dar si agresivi in cazul problemelor conflictuale.

Puterea jocului este de netagaduit in astfel de situatii, iar noi, cadrele didactice trebuie sa stim sa ne folosim de aceasta putere magnifica.

Treptat, prin activitatile de dezvoltare personala, incluse in noul Curriculum, putem creea, provoca diferite situatii, trairi afective care sa puna in valoare unicitatea acestor copii, cu tot ceea ce constituie trasaturi personale, avand scopul de a constientiza imaginea pozitiva de sine, relationarea cu mediul inconjurator si cu ceilalti colegi din grupa, acceptarea acestora (dar si al celui in cauza de catre restul colectivului), dezvoltarea imaginatiei, fanteziei, creativitatii si a comunicarii. Activitatile de dezvoltare personala includ rutinele, tranzitiile si activitatiile de dupa-amiaza.Mijloacele de realizare a acestora sunt variate, dar nu trebuie sa uitam ca jocul este activitatea fundamentala a copilului, el influenteaza intreaga conduita si prefigureaza personalitatea in plina formare a acestuia. In continuarea acestui material doresc sa va prezint cateva jocuri realizate cu copiii.

JOCURI DE PREZENTARE.

Aceste jocuri sunt potrivite pentru initierea unui prim contact intre copii. Cu ajutorul lor putem creea o atmosfera calma, neincordata, asfel se inlatura teama si inhibitia inceputului. Totodata punem baza increderii si acceptarii reciproce, instauram atmosfera care va predomina activitatea de mai tarziu a copiilor.

SA NE PREZENTAM!

Copiii si educatoarea stau in cerc, unul dintre ei se prezinta spunandu-si prenumele. Urmatorul copil repeta numele auzit, apoi adauga propriul prenume.

Fiecare copil rosteste deci cate doua prenume, prenumele propriu si cel al vecinului din stanga lui. Dupa mai multe exercitii numarul prenumelor poate sa creasca: pot fi repetate doua prenume ale copiiilor precedenti si adaugat numele propriu.

Variante:

Prenumele pot fi rostite cu glas tare, soptit, repede, rar, cu exprimarea unui anumit sentiment (fericit, trist, cu teama, rugator etc.)

Se poate bate din palme la fiecare silaba a numelui rostit.

Copilul poate sa-si cante propriul nume pe o linie melodica aleasa de el, ceilalti repeta cantand.

2. RASPUNDE CANTAND!

Copiii stau in cerc. Educatoarea este cea care incepe jocul, stand in mijlocul cercului se prezinta cantand:

"eu sunt Ana," apoi atinge un copil si tot cantand intreaba "tu cine esti"? - cel atins trece in mijlocul cercului, se prezinta, atinge un alt coleg - jocul continua pana se prezinta toti copiii din grupa.

3. N-AM VECIN.

Copiii stau sezand pe scaunele, un loc ramane neocupat. Copilul din stanga locului neocupat rosteste urmatoarele versuri:

Sa stea acum langa mine.

Copilul solicitat ocupa scaunelul liber, jocul este continuat de copilul langa care

se afla scaunelul liber.

Variante:

Nu se rosteste prenumele copilului solicitat, el este chemat cu "privirea"

Numele copilului chemat se formeaza doar din buze (exersarea citirii labiale)

Cel solicitat merge sa-si ocupe scaunelul imitand un animal, o pasare, el se poate deplasa cu spatele, sarind pe un picior etc.

4.SA FACEM CUNOSTINTA!

Se formeaza doua cercuri concentrice (acelasi numar de participanti), pe un fond muzical, copiii se deplaseaza in directii opuse pe conturul celor doua cercuri. La oprirea muzicii, sau un alt semnal, ei se opresc si formeaza perechi, cei doi copii, fac cunostinta spunandu-si numele mic. Se repeta jocul de mai multe ori, apoi fiecare participant enumera numele colegilor pe care i-a cunoscut.

5. SALUTAM CU OCHISORII!

Pe un fond muzical copiii se deplaseaza prin clasa, la semnalul educatoarei (oprirea muzicii), fiecare copil saluta pe unul din colegi clipind din ochi si da mana cu el.In acest joc nu este permisa comunicarea, este un exercitiu de comunicare nonverbala.

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE.

Aceste jocuri au ca scop dezvoltarea sentimentului de unicitate, dezvoltarea stimei de sine pozitive si intarirea valorii proprii.

FULGUL.

Fiecare copil va primi un servetel, se cere sa se impatureasca foaia in doua, apoi sa se rupa coltul din dreapta, sus. Aceasta operatie se repeta de cate ori va permite servetelul.

In final copiii despaturesc servetelul si observa ca foile lor arata diferit, chiar daca ei toti, au urmat indicatiile educatoarei, facand aceleasi operatii. Se compara lucrarile realizate, se constata diferentele, asemanarile, apoi se concluzioneaza ca fiecare "fulg,"are un model unic, asa cum si ei copiii grupei sunt unici.

SIRAGUL PERLELOR.

Copiii stau in cerc unul langa altul fara contact corporal. Educatoarea aseaza mana dreapta pe umarul copilului din dreapta ei, apoi spune: "am descoperit o perla, ea (el) se numeste Anca."Anca la randul ei continua jocul pana ce se formeaza un sirag de perle.

Educatoarea concluzioneaza : suntem unici, ca si perlele, impreuna formam un sirag, un colectiv, cel al grupei mijlocii.

Varianta:

Pentu ca valoarea perlelor sa creasca, copiii dupa atingerea si rostirea prenumelui celui din dreapta, spun si o insusire a celui atins.

Am descoperit o perla, ea se numeste Mara si este harnica, (politicoasa, prietenoasa, vesela, trista etc.sau are parul scurt, ochii caprui, este inalta, etc.)

JOCURI SI EXERCITII DE COMUNICARE NONVERBALA.

In aceste jocuri copiii sunt pusi in situatia de a comunica cu ajutorul expresiilor fetei, al gesturilor si miscarile corpului, ele dezvolta relatiile de cooperare intre prescolari, atentia si creativitatea. Copiii trebuie sa-si observe colegii, sa se transpuna in situatia lor, sa inteleaga comunicarea nonverbala si sa manifeste reactii adecvate la solicitari , trebuie sa

fie capabili sa se exprime si sa se faca intelesi de colegii lor fara a comunica verbal.

SCULPTORUL.

Jocul este condus de educatoare, ea cere copiilor sa se transforme in statui care sa exprime: bucurie, tristete, mirare, furie, etc.

Varianta:

Copiii lucreaza in perechi, unul este sculptorul, celalalt statuia. Sculptorul modeleaza statuia in asa fel incat sa redea o stare afectiva vizibila, se schimba rolurile.

DE-A MAIMUTA.

Doi copii stau fata-n fata. Unul din ei face o grimasa, mimeaza ceva, celalalt il imita.

Variante:

Copilul isi poate schimba si pozitia corpului, imprtant este ca celalalt sa-l imite intocmai.

Jocul se poate organiza si in cerc, in acest caz imitarea se executa pe rand, pana cand si ultimul copil devine "maimuta", apoi toata grupa incremeneste in aceasta pozitie, pentru continuarea jocului "se comanda" o noua grimasa.

INCEARCA SA MA IMITI!

Doi copii, stand unul langa celalalt, sau unul in spatele celuilalt se deplaseaza prin sala de grupa, executand exact aceleasi miscari.Unul dintre ei comanda tempoul si felul pasilor, celalalt le preia, apoi rolurile se schimba.

Variante:

Toti copiii isi aleg in mod independent felul mersului (ca piticii, uriasii, schiopatat etc.)Dupa un timp oarecare fiecare copil poate sa decida daca se alatura unui coleg, preluand, imitand pasii acestuia. Rolul dintre conducator si cei condusi se poate schimba oricand. In felul acesta se constituie grupe in mod spontan, care insa se pot dizolva din nou, alcatuindu-se altele, noi.

La fel ca in jocul prezentat mai sus, dar la un semnal dat toti participantii, preiau miscarile educatoarei.(este important ca miscarile sa fie pe cat se poate de bine sincronizate )

OGLINDA.

Acest joc are mai multe variante.

Educatoarea arata, copilul imita.

Copiii formeaza perechi: unul dintre ei este cel "adevarat", celalalt este imaginea "din oglinda".Copilul "imagine" cauta sa se miste identic, in sincron, si concomitent cu primul. Se pot imita gesturi, mimica fetei, articulari de cuvinte simple din buze (fara glas) implicand citirea labiala.

Jocurile acestea dezvolta in mare masura atentia, concentrarea, cooperarea, constituie o posibilitate excelenta de acomodare reciproca.Conducatorul jocului trebuie "sa atraga"cat mai multi colegi, iar cei condusi trebuie "sa prevada, sa presimta, sa anticipeze" intentiile leaderului. Copiii pot intampina greutati la inceput datorita nesigurantei in orientarea spatiala, cat si in executarea simultana a miscarilor.

SPUNE CEVA DESPRE

Dar nu oricum, ci folosind doar limbajul trupului pentru a arata ceea ce simti fata de ceva, cineva. Prin mima sau gesturi copiii trebuie sa-si exprime simpatia, atasamentul, antipatia, respingerea fata de unele persoane, colegi de grupa, animale, personaje din povesti.(jocul necesita material didactic ) In functie de ceea ce simt, de atitudinea luata, copiii indica cu degetul sau intind bratele in fata in semn de oprire, ( opreste-te), dau din cap afirmativ, iau o pozitie ce sugereaza teama, sau o pozitie ferma de autoaparare,etc.

DIRIJORUL.

Acest joc se organizeaza frontal. Educatoarea este "dirijorul". Ea va trebui sa puna in miscare grupa de copii cu ajutorul gesturilor, prin limbajul trupului, fara sa rosteasca vre-un cuvant.

Pentru a demonstra, prin gesturi si mimica cheama un copil, il trmite inapoi, ii sugereaza sa se aseze, sa se grabeasca, sa deschida usa, etc.

Dupa ce copiii s-au deprins cu acest gen de joc, rolul dirijorului poate fi preluat de unul dintre ei.

7. SIAMEZII

Copiii se misca in sala de grupa pe un fond muzical, la semnalul educatoarei, se opresc, isi cauta cu privirea o pereche si se saluta reciproc, dar nu prin strangerea mainilor, ci prin atingerea altor parti ale corpului, mimand ca ar fi lipiti intr-o anumita zona a trupului.Ei pot continua sa se miste lipiti ca siamezii pana ce inceteaza muzica, apoi jocul se poate repeta cu alti parteneri.

Cu toate ca acest joc are un caracter nonverbal, bucuria jocului trebuie manifestata, dand libertate bunei dispozitii.

SPIRIDUS, LIPESTE-TE

Copiii sunt aliniati unul dupa altul. La comanda educatoarei "spiridus lipeste-te"

primul copil ia o anumita pozitie hazlie intr-un loc anume din clasa, la un semnal acustic vine urmatorul copil, se lipese de primul intr-o pozitie oarecare (contactul trbuie pastrat pe toata durata jocului, pana ce se lipeste de grup si ultimul copil), se continua pana cand toti copiii "spiridusi" se lipesc formand un lant. Jocul poate continua prin desprinderea primului copil, care acum ocupa ultimul loc din sir.

JOCURI -EXERCITII NONVERBALE DE COOPERARE

Prin aceste jocuri se dezvolta interdependenta pozitiva, ele urmaresc respectarea initiativei fiecarui participant, educarea stapanirii de sine si aprecierea contributiei individuale la succesul colectiv.

SA CONSTRUIM.

Cu ochii inchisi un grup de copii incearca sa construiasca un turn prin suprapunera unor cuburi, diferite ca dimensiuni si forma.Ceilalti pastreaza linistea, urmaresc activitatea grupului, cand constructia este gata, isi pot manifesta bucuria aplaudandu-i

PUZZLE.

Copiii sunt organizati in grupe mici, ei vor reconstitui intregul, contribuid fiecare la realizarea imaginii, fara utilizarea exprimarii verbale, exersand astfel cooperarea.

Varianta:

Un grup de doi sau patru copii trebuie sa realizeze un desen cu o anumita tema, ei sunt pusi in situatia de a colabora fara sa comunice. Fiecare membru contribuie la realizarea temei cu cate un element.

Acest tip de exercitiu poate fi aplicat si la activitatile de modelaj sau cele practice.

Aceste jocuri-exercitii favorizeaza exprimarea artistica si dezvolta responsabilitatea individuala

Consider ca aceste jocuri si exercitii pot contribui la procesul de cunoastere,la formarea si educarea prin interrelationare, la adaptarea si socializarea prescolarilor, la dezvoltarea relatiilor de cooperare intre acestia.