n cele
din urma umplerea balonului cu aer cald lua sfārsit.
stietot porunci sa fie dus de acolo cazanul si cu māna lui
lega sfoara la tubul de cauciuc, pentru ca aerul cald sa nu ias&# 444t1918e 259;
din balon.
Dupa aceea le porunci tuturor sa se aseze īn cos. Primul urca Grabila, īn urma lui se avānta Gogoasa, care era cāt pe ce sa cada peste capetele celor de jos. Pe lānga ca era rotofei, toate buzunarele īi erau doldora cu fel de fel de lucruri: ici o bucatica de zahar, dincolo un biscuit. Pe deasupra īsi mai īncaltase, pentru orice eventualitate, si galosii, iar īn māini tinea umbrela. Cu eforturi unite Gogoasa fu urcat īn cos, iar īn urma lui īncepura sa se catere si ceilalti pitici. Zahar Zaharescu Limonada se agita īn jurul cosului si-i ajuta pe toti sa se urce.
- Stati jos, va rog, spunea el, asezati-va cāt mai comod. Este loc destul pentru toti īn balon.
- Aseaza-te si tu, i se raspundea.
- Am timp, zicea Limonada. Important este sa luati loc voi. Serviabil, el īi sustinea pe toti de brat si-i ajuta sa urce.
Īn sfārsit intrara toti īn cos. Doar Limonada ramasese jos.
- De ce nu urci? īl īntrebara.
- Oare n-ar fi bine sa nu mai plec? raspunse Limonada. Ocup cam mult loc. si fara mine sunteti cam īnghesuiti acolo. Ma tem sa nu se depaseasca greutatea.
- Nu te teme, n-o sa se depaseasca nici o greutate.
- Nu, fratilor, zburati fara mine. Eu o sa va astept aici. De ce sa va incomodez?
- Nu, fratilor, zburati fara mine. Eu o sa va astept aici. De ce sa va incomodez?
- Lasa, n-o sa incomodezi pe nimeni, īi raspunse stietot. Asaza-te. De vreme ce-am hotarāt sa zburam, apoi sa zburam īmpreuna.
Limonada sui cam īn sila īn cos si atunci se īntāmpla ceva cu totul neasteptat: cosul īmpreuna cu balonul se lasara brusc la pamānt.
- Ia te uita au zburat! izbucni īn rās, de pe gard, Farāmita.
- si tu de ce rāzi? se rasti la el Carbunas. Aici se īntāmpla o nenorocire, iar el rāde!
- Nu c nici o nenorocire, raspunse Lentila. Pur si simplu balonul este calculat pentru cincisprezece pitici. saisprezece nu poate ridica.
- Īnseamna ca n-o sa zboare? īntreba Carbunas.
- Va trebui sa dea jos pe careva, si atunci va zbura, spuse Lentila.
- Cu siguranta ca-l va da jos pe Habarnam, zise Gāzuta. Limonada, caruia īi era teama sa zboare cu balonul, spuse bucuros:
- Vedeti? Doar v-am spus ca o sa se depaseasca greutatea! Mai bine sa cobor.
Īsi si trecuse un picior peste marginea cosului pentru a coborī, dar īndata stietot lua un sac cu nisip si-l arunca din cos. Balonul deveni imediat mai usor si se īnalta din nou. Abia acum au īnteles cu totii de ce a poruncit stietot sa fie pusi īn cos sacii cu nisip. Toata lumea batu din palme, iar stietot ridica o māna si le adresa piticilor o cuvāntare.
- Ramāneti cu bine, fratilor! striga el. Noi zburam īn tinuturi īndepartate. Peste o saptamāna ne vom īntoarce. Ramāneti cu bine!
- Mergeti cu bine! Mergeti cu bine! Drum bun! strigara piticii si īncepura sa-si agite māinile si palariile.
stietot scoase din buzunar un briceag si reteza frānghia cu care era legat cosul de tufa. Balonul porni lin īn sus, se agata cu o latura de creanga tufei, dar īndata se elibera si tāsni spre īnaltimi.
- Ura! strigara piticii. Traiasca stietot si prietenii lui! Ura-a!
Bateau cu totii din palme si īsi aruncau palariile īn sus. Prichindutele se īmbratisau de bucurie. Gāzuta si Ţintisoara se si sarutara, iar Margareta izbucni īn plāns.
Īn timpul acesta balonul se ridica tot mai sus. Vāntul īl māna piezis. Curānd e se prefacu īntr-o mica pata, care abia se mai deslusea pe cerul albastru. Lentila se catara pe acoperisul casei si īncepu sa urmareasca mica pata prin luneta sa. Lānga el, chiar pe marginea acoperisului, sedea poetul Floricica. Īncrucisāndu-si bratele pe piept, el privea bucuria generala si, dupa cāte parea, medita profund. Deodata īsi desfacu larg bratele si striga cu toata puterea:
- O poezie! Ascultati o poezie! Īn jur se facu īndata liniste. Īsi īntoarsera toti capetele si īncepura sa-l priveasca pe Floricica.
- O poezie! sopteau piticii. O sa auzim o poezie. Floricica mai astepta putin ca sa se faca liniste deplina. Dupa aceea īntinse o māna catre balonul ce se īndeparta, īsi drese putin glasul si mai spuse o data:
- Poezie.
si īncepu sa recite poezia pe care o compusese chiar atunci:
Uriasul balon, cu aer umflat,
Nu degeaba īn vazduh s-a-naltat.
Desi nu-i pasare calatoare
Prichindelul stie sa zboare.
Totu-i posibil de-acum īnainte,
Ce bucurie, avem multa minte!
Vai, ce strigate au izbucnit! Din nou īncepura sa bata cu totii din palme. Prichindeii l-au tras pe Floricica de pe acoperis, si l-au purtat pe brate pāna acasa, iar prichindutele rupeau petale de flori si le presarau peste poet.
Din ziua aceea Floricica deveni atāt de celebru, de parca el ar fi inventat balonul si ar fi zburat cu el īn slavi. Poezia lui au īnvatat-o cu totii pe de rost si o cāntau pe strazi. Multa vreme īn ziua aceea se putea auzi ba ici, ba colo:
Totu-i posibil de-acum īnainte,
Ce bucurie, avem multa minte!
|
