METODOLOGIA PREGATIRII, ORGANIZARII SI DESFASURARII JOCULUI DIDACTIC
Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si accesibila copilului, prin intermediul caruia se realizeaza o buna parte din sarcinile instructiv-educative in gradinita.
Fiecare joc didactic trebuie:
sa instruiasca pe copil;
sa le consolideze si sa le precizeze cunostintele despre lumea inconjuratoare;
sa imbine armonios elementul instructiv-educativ si exercitiul cu elementul distractiv.
Jocul didactic se caracterizeaza prntr-o structura specifica, originala, deosebita de celelalte activitati practicate in gradinita.
Deoarece jocurile didactice ridica cele mai complexe probleme de ordin metodologic, in paginile urmatoare voi face referiri la modul de pregatire, organizare si desfasurare a unor asemenea forme de activitate.
Realizarea optima a acestui obiectiv cere din partea educatoarei spirit inventiv, tact si maiestrie pedagogica.
PREGATIREA JOCULUI DIDACTIC
Jocul didactic, ca orice alta activitate obligatorie, trebuie pregatit din vreme si cu multa atentie, pentru a se asigura conditiile bunei lui desfasurari.
Dintre masurile prealabile, mai importante sunt:
planificarea judicioasa a jocurilor didactice;
cunoasterea lor temeinica;
intocmirea proiectului de activitate;
asigurarea (procurarea sau confectionarea) materialului didactic necesar;
pregatirea copiilor pentru desfasurarea jocului didactic.
Pregatirea cu caracter permanent si de perspectiva vizeaza documentarea, planificarea si proiectarea materialelor cu caracter distributiv si demonstrativ de catre educatoare.
Pregatirea curenta, cu caracter intensiv, urmareste rezolvarea problemelor cu caracter organizatoric si metodologic.
PLANIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE
Inscrierea jocurilor didactice in planurile anuale si in planificarile calendaristice trebuie sa se faca intotdeauna in functie de scopul urmarit (precizarea, verificarea sau predarea cunostintelor, corectarea pronuntiei copiilor, insusirea structurii gramaticale a limbii).
Jocurile didactice care urmaresc fixarea cunostintelor trebuie planificate, cum este si firesc, dupa activitatile in care au fost predate cunostintele respective. De exemplu, jocurile didactice: "Saculetul cu jucarii", "Ce-a gasit papusa?", "Ce stim despre .?" trebuie planificate dupa ce 919e47j a avut loc activitatea de observare "Sala de grupa" si dupa convorbirea dupa imagini "Jucariile".
Aceeasi grija trebuie avuta si in planificarea jocurilor didactice care urmaresc verificarea si sistematizarea cunostintelor copiilor. Astfel, jocul didactic "Magazinul cu jucarii", trebuie planificat dupa toate activitatile in care se precizeaza cunostintele copiilor despre culoare, marime, insusiri spatiale - sus, jos, pe, in, sub, etc.
Alte jocuri didactice au drept scop predarea unor cunostinte si imbogatirea vocabularului copiilor cu o serie de cuvinte noi. Jocurile acestea trebuie planificate in raport cu celelalte activitati obligatorii de predare astfel incat sa se asigure transmiterea gradata a cunostintelor.
Jocurile didactice care au ca scop corectarea defectelor de pronuntie sau insusirea structurii si ele cu multa atentie, avandu-se in vedere cresterea treptata a cerintelor adresate copiilor. De exemplu, jocurile didactice care presupun completarea unor propozitii eliptice de subiect vor fi organizate inaintea celor care presupune completarea unor propozitii eliptice de predicat sau jocurile didactice care presupun pronuntia unor sunete mai dificile pentru copii trebuie sa preceada jocurile care cer pronuntia unor grupuri de sunete mai usor de articulat.
In concluzie, planificarea jocurilor didactice sa se faca tinand seama de sarcina didactica urmarita si de ansamblul activitatilor care se desfasoara in gradinita.
CUNOASTEREA TEMEINICA A JOCURILOR DIDACTICE
Jocul didactic, avand o structura complexa, trebuie studiat cu multa atentie inainte de a fi executat cu copiii.
Educatoarea trebuie sa cunoasca bine sarcina didactica urmarita in joc, actiunea lui si regulile care-l reglementeaza, astfel incat sa-l poata preda corect in activitatea pe care o desfasoara cu copiii. Nerespectarea uneia din componentele jocului, cunoasterea insuficienta a actiunii sau a regulilor sale afecteaza buna indeplinire a sarcinii didactice sau chiar duce la schimbarea profilului activitatii.
Jocul didactic trebuie cunoscut temeinic inainte de a se tine activitatea propriu-zisa si daca experienta isi spune cuvantul, poate sa aplice creator diversele recomandari cu privire la jocul didactic, contribuind activ la imbogatirea si imbunatatirea structurii acestuia, la adaptarea lui la grupa cu care lucreaza si chiar sa creeze noi jocuri prin care sa rezolve sarcina didactica prevazuta in programa, astfel formulata incat sa fie accesibila, sa-i atraga pe copii, sa le stimuleze curiozitatea, sa le trezeasca interesul.
Dar sarcina didactica trebuie sa tina seama neaparat de particularitatile individuale si de varsta ale copiilor.
PREGATIREA MATERIALULUI DIDACTIC
Primul lucru de care se tine seama in indrumarea jocurilor didactice este organizarea bazei materiale, alegerea celor mai posibile jucarii si materiale didactice pentru jocul respectiv, tinand cont de particularitatile de varsta ale copiilor.
Indiferent de provenienta materialului didactic, materialul folosit in jocurile didactice trebuie sa intruneasca si unele cerinte speciale, in afara de cele cunoscute (accesibilitate, aspect atragator, realitati artistice si anume: materialele, indiferent de natura lor, nu trebuie sa fie incarcate, greoaie din punct de vedere al compozitiei, fapt ce ar impiedica copiii sa rezolve corect sarcina didactica.
(De exemplu, pentru jocul "Cu ce calatorim?" trebuie desenat un singur mijloc de locomotie pe jeton si acesta sa fie redat pe prim plan).
Materialele didactice trebuie sa fie corespunzatoare si din punct de vedere al dimensiunii.
Sunt jocuri in care se foloseste numai material demonstrativ. ("Ce face mama?", "Spune ce face?", "Ce s-a schimbat?" - in acest caz materialul trebuie sa aiba dimensiuni mari pentru a fi bine perceput de copii.
Materialul distributiv, manuit de copii, trebuie sa aiba dimensiuni mai mici.
De cele mai multe ori, materialul folosit de educatoare difera de cel utilizat de copii, exemplu, in jocul "Stiti unde traiesc?" sau "Unde s-a oprit roata?", materialul demonstrativ este format dintr-un disc cu mai multe despartituri si din machete, reprezentand diferite medii in care traiesc animalele si anotimpurile, materialul copiilor consta in 1 - 2 jetoane reprezentand diferite animale domestice sau salbatice cunoscute.
Sunt jocuri didactice care presupun folosirea unor materiale simple ca: discuri, obiecte marunte, materiale care contribuie prin diferitele lor insusiri (culoare, marime, grosime, latime) , la precizarea unor cunostinte ale copiilor (panglici de diferite culori si marimi, resturi de stofa, de panza, rechizite scolare, etc. ., pentru jocurile didactice "Panglicutele", "De-a magazinul de textile", "De-a libraria").
De asemena, se pot folosi jucarii ca: animale, pasari, vesela, obiecte de imbracaminte in jocurile: "Saculetul fermecat", "De-a magazinul", "De-a circulatia", "De-a gospodina".
Papusa, cu intreg sortimentul de imbracaminte si cu toate obiectele de uz casnic, adaptate la marimea ei permite educatoarei sa rezolve o multitudine de sarcini didactice, in jocurile: "Sa imbracam papusa", "Ce face papusa?".
Ilustratiile, seturi, loto-uri, mozaicurile, desene de decupat, jetoane, etc, dau copilului posibilitatea sa reconstituie in plan senzorial si mintal intregul din parti, stimuleaza activitatea analitico-sintetica a gandirii.
Pregatirea materialului necesita, o atentie speciala din partea educatoarei in selectionarea sau confectionarea materialului didactic necesar unui joc, gasind solutii interesante de prezentare a acestuia, astfel incat sa trezeasca nu numai interesul copiilor pentru material, ci si pentru jocul in sine.
PREGATIREA COPIILOR IN VEDEREA DESFASURARII
JOCULUI DIDACTIC
Deoarece unele jocuri didactice sunt mai complexe, presupun precizarea, verificarea sau sistematizarea unui numar mai mare de cunostinte, pentru buna lor desfasurare, se impune nevoia pregatirii prealabile a copiilor.
O influenta favorabila o pot avea repetarea unor jocuri didactice, in etapa rezervata jocurilor si activitatilor libere. De exemplu, jocul didactic "Magazinul de imbracaminte", poate fi pregatit prin jocurile: "Ce imbracaminte poarta?" si "De-a magazinul"; jocul didactic "Ghiceste la ce m-am gandit?", poate fi pregatit prin respectarea temeinica a jocurilor: "De-a libraria", "Cu ce trebuie sa lucrez?", "Cum a trimis scrisoarea?".
In afara de respectarea jocurilor cu un continut sau cu o sarcina didactica asemanatoare, pregatirea copiilor pentru jocul didactic se poate realiza si prin exercitii cu material instructiv, efectuate cu grupe mici de copii sau individual, unde au posibilitatea sa povesteasca in mod independent tot ceea ce gandeste.
Procedeul de a face cunoscut in prealabil materialul didactic este indicat numai atunci cand acesta, prin complexitatea continutului sau, ori a modului de manuire, ar stanjeni sau ar incetini ritmul de desfasurare al jocului.
In concluzie, sublinem necesitatea intelegerii esentei jocului, a planificarii lui judicioase si a pregatirii copiilor, in vederea participarii cat mai activ la joc.
MODALITATI DE ORGANIZARE A JOCULUI DIDACTIC
Reusita jocului depinde si de felul in care se asigura conditiile necesare bunei desfasurari, de organizarea acestuia.
Organizarea jocului presupune un complex de masuri prealabile, care, in majoritatea cazurilor sunt aceleasi ca la orice activitate obligatorie de educarea limbajului si anume:
aranjarea mobilului;
pregatirea materialului didactic necesar;
adunarea copiilor;
asezarea lor dupa cerintele jocului.
In ceea ce priveste aranjarea salii de grupa, aceasta trebuie sa se faca totdeauna potrivit jocului didactic care urmeaza a se desfasura.
Astfel, la jocurile didactice care presupun miscare (Cauta-ti casuta, Aseaza la locul potrivit, Animalele si puii lor, etc.), este necesar sa se creeze in sala un spatiu cat mai mare pentru ca jocul sa se poata desfasura in voie. In acest sens, mobilierul trebuie strans si asezat intr-o parte a salii, lasand libera cea mai mare parte a ei.
Scaunelele se vor aseza pe o singura latura a incaperii, langa peretele la care au fost stranse mesele. In partea opusa, se vor face, dupa caz, amenajarile necesare (machete, magazine). Unele jocuri didactice trebuie sa se desfasoare la masute, fapt care necesita, de asemenea unele amenajari. De exemplu, jocul, "Ce se potriveste?" - mesele si scaunelele vor fi asezate ca la o scoala (sistem liniar).
O alta posibilitate de a aranja mesele si scaunelele este in forma de unghi ascutit cu varful opus mesei educatoarei.
In jocurile la care se foloseste numai material demonstrativ, el se afla pe masa educatoarei, copiii pot fi asezati pe scaunele, in semicerc, unde pot percepe mai usor materialul ce va fi manuit in joc: "Ghici ce face papusa?", "Unde s-a oprit roata?", "Cu ce se imbraca papusa?", "Ce face .?". La grupele mijlocie si mare la asezarea materialului, trebuie antrenati si copiii de serviciu, sau dupa caz, un numar mai mare de copii.
O atentie speciala necesita si aranjarea si distribuirea materialului care va fi folosit in joc. In majoritatea cazurilor, in jocurile didactice de cunoasterea mediului, materialul distributiv poate fi, repartizat la mese inainte de inceperea activitatii.
Atunci cand nu este nevoie ca el sa fie intuit, sau atunci cand prezenta lui ar stanjeni urmarirea atenta a explicatiei de catre copii, materialul poate fi pus in plicuri sau cosulete acoperite si pastrate pe masa educatoarei pana la inceperea jocului sau chiar repartizate, in prealabil, la mesele copiilor.
Materialul demonstrativ trebuie sa fie astfel aranjat incat sa poata fi vazut sau manuit usor de catre toti copiii.
O alta sarcina, care revine educatoarei, este asigurarea bunei desfasurari a jocului - consta in adunarea copiilor si asezarea lor la locurile indicate. Inainte de a incepe activitatea copiii pot fi scosi din sala de grupa si introdusi apoi prin cantec, prin mers cadentat, pentru a marca trecerea de la activitatile libere la cele care se desfasoara sub conducerea directa a educatoarei.
Participarea copiilor la realizarea acestui cadru asigura organizarea unui inceput bun de care depinde, in mare masura, desfasurarea ulterioara a jocurilor didactice.
METODICA DESFASURARII JOCULUI DIDACTIC
Elaborarea proiectului didactic pentru desfasurarea jocului didactic ridica unele probleme aparte fata de celelalte activitati.
De pilda, stabilind scopul activitatii, se includ si problemele referitoare la prima caracteristica a jocului didactic si anume la continut care nu apare separat, ci este inclus in scopul activitatii.
Iar scopul activitatii ce se desfasoara sub forma jocului didactic, in ansamblu (la grupa respectiva), nu trebuie confundat cu continutul jocului didactic, care este primul element structural al acestuia.
Mentionand in proiectul de activitate sarcina didactica (care este adresata copiilor si indeplinita integral de ei, reprezentand mobilul intregului joc), educatoarea are in vedere gradarea ei judicioasa in timp (adica de la un joc la altul), cat si in cadrul aceluiasi joc.
Adecvate scopului si sarcinii didactice, educatoarea precizeaza, in proiect, regulile jocului si elementele concrete de joc, care se formuleaza chiar, in succesiunea intrarii lor in actiune, cu intentia de a contribui la mentinerea, pe tot parcursul activitatii, a caracterului ei de joc, tinand seama de particularitatile de varsta ale copilului, precum si de principiul succesiunii si al gradarii.
Reflectand profund asupra sarcinii didactice, a regulilor si elementelor de joc se poate trece la intocmirea proiectului de activitate care da siguranta in actiune.
1. Introducerea in activitate
Inainte de a incepe activitatea, se foloseste, de obicei, o scurta introducere cu caracter pregatitor si care in acelasi timp are menirea de a crea o atmosfera cat mai prielnica desfasurarii jocului.
In general, se pot folosi povestiri scurte, ghicitori, versuri, convorbiri si prezentarea copiilor a materialului care va fi utilizat in activitate.
Povestirile folosite sa fie scurte (pentru a nu rapi prea mult din timpul activitatii), sa familiarizeze copiii cu tema jocului, stimulandu-le curiozitatea fata de materialul care urmeaza sa fie prezentat sau fata de actiunea jocului ("Sa servim papusa". "Ce-a gasit ursuletul?", "Ghici cum face?"). Se mai poate folosi surpriza (sub forma sosirii personajelor si a prezentarii lor), vorbirea soptita, batai in usa, aducerea saculetului fermecat, s.a., scurte convorbiri (utilizate cu scopul de a actualiza cunostintele copiilor) in legatura cu continutul jocului, fie de a face trecerea la tema jocului care urmeaza sa fie predat. Este important ca, inca din introducere, sa se prefigureze sarcina pe care o implica jocul didactic respectiv, astfel incat "sa se creeze premisele unui fond problematizat pe care sa se desfasoare jocul.
2. Prezentarea si intuirea materialului
Dupa partea introductiva, este necesar sa se prezinte copiilor si sa se intuiasca materialul care va fi in joc (in cazul in care nu s-a facut acest lucru in introducere).
Materialul poate fi intuit in intregime sau numai partial, in functie de natura, de calitatea si de dificultatea manuirii lui in joc.
3. Anuntarea temei activitatii
Educatoarea anunta copiilor titlul jocului, simplu si concis formulat, la nivelul lor de intelegere, cu multa claritate, sugerand actiunea jocului: ("Gaseste un cartonas la fel", "Eu spun una, tu spui multe"), sau materialul ce va fi folosit in joc: (Panglicutele").
4. Explicarea jocului
Este o sarcina mai dificila care revine educatoarei.
Explicarea jocului, metodele si procedeele la care recurge educatoarea pentru a-l face inteles variaza dupa natura si complexitatea lui, ca si dupa posibilitatile grupei.
Explicatia trebuie facuta in mod precis si concis, evitandu-se excesul de vorbire, cuvintele de prisos care ar ingreuna intelegerea celor aratate. Educatoarea trebuie sa foloseasca, in acelasi timp, un limbaj simplu, insotit de gesturi si mimica adecvata.
Cele mai frecvente metode folosite sunt demonstrarea si explicarea jocului, ca etape distincte, separate de executarea jocului. Cu ajutorul acestor metode, educatoarea arata in amanunt felul cum decurge actiunea jocului si regulile care trebuie respectate. Sunt jocuri la care actiunea poate fi prezentata paralel cu regulile ("Cine face asa?").
Jocurile bazate pe o anumita actiune cu material distributiv trebuie demonstrate mai intai, iar dupa aceea se trece la precizarea regulilor ("Sa impodobim bradul").
In alte jocuri, tot la grupa mare, educatoarea poate recurge la o cale deductiva, si anume arata copiilor regulile si apoi exemplifica sau demonstreaza partial, acele aspecte ale jocului care ar putea sa fie intelese mai greu de ei. Tot la grupa mare, educatoarea poate descrie la inceput fazele actiunii jocului si apoi sa treaca la precizarea regulilor.
In alte jocuri, cu o actiune mai complicata, educatoarea poate sa esaloneze explicatia in mai multe etape sau poate sa precizeze o serie de reguli si in timpul desfasurarii jocului.
Indiferent de grupa la care lucreaza, de grupa la care se face explicatia si de mediul in care decurge, ea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
descrierea actiunii jocului, in succesiunea lui fireasca;
indicatii cu privire la folosirea materialului;
precizarea sarcinilor copiilor;
formularea clara a regulilor jocului, precum si a rezultatului urmarit.
Pentru buna desfasurare a jocului, educatoarea trebuie sa se asigure daca toti copiii si-au insusit corect regulile jocului. In cazul in care copiii nu au inteles regulile jocului, educatoarea intervine cu unele sublinieri la sfarsitul explicatiei, inainte de a incepe jocul propriu-zis. Cand acesta este mai dificil, fixarea regulilor se poate face prin intermediul "Jocului de proba" in desfasurarea caruia educatoarea dirijeaza si explica copiilor fiecare actiune.
Educatoarea demonstreaza si explica concomitent, cele doua metode completandu-se reciproc, aportul lor in intelegerea jocului fiind, in aceeasi masura, de aceeasi valoare.
Didactica moderna evidentiaza, din ce in ce mai pregnant, necesitatea ca explicarea si demonstrarea sa favorizeze participarea activa a copiilor la deducerea regulilor jocului, la elaborarea lui, ca si cum nu ar fi fost creat.
5. Executarea jocului didactic
Etapa principala a activitatii, momentul de participare efectiva a copiilor la realizarea sarcinii didactice propuse, cat si de verificare a modului in care jocul a fost inteles si acceptat de copii.
In aceasta etapa, care are loc sub conducerea educatoarei, trebuie sa se urmareasca mai multe probleme:
indeplinirea actiunilor in succesiunea data;
respectarea regulilor;
reamintirea lor atunci cand este necesar;
indeplinirea corecta a sarcinilor didactice;
atragerea in joc a tuturor copiilor;
sprijinirea celor care nu reusesc sa efectueze corect sarcinile;
imbinarea armonioasa a elementelor de joc cu cele educative;
asigurarea unui ritm vioi de joc;
asigurarea unei atmosfere corespunzatoare;
mentinerea disciplinei;
pregatirea copiilor pentru autoconducerea jocului;
introducerea unor noi variante de joc;
complicarea lor;
stimularea spiritului de independenta al copiilor.
Educatoarea intervine ori de cate ori constata abateri, cerandu-le copiilor sa repete actiunile respective pentru a le indeplini corect.
Sarcinile, si ele trebuie gradate, la inceput mai usoare (in perioada de acomodare), apoi le complica in limitele cerute de joc.
La grupa mica, educatoarea sau un anumit personaj este intotdeauna conducatorul jocului, carora le revin sarcini importante:
antrenarea tuturor copiilor in actiune;
supravegherea respectarii regulilor jocului;
corectitudinea raspunsurilor;
sanctionarea greselilor;
aprecierea raspunsurilor corecte.
La aceasta grupa se accepta si raspunsurile in cor, asociindu-le cu miscari multe (de brate, de corp), mimica - lucru care le place si totodata ii ajuta la rezolvarea cu bine a sarcinilor de limbaj propuse de fiecare data.
Atunci cand se transmit cuvinte noi (denumiri de culori, forme, pozitii spatiale), educatoarea este aceea care denumeste prima, apoi repeta accentuand in mod intentionat asupra diferitelor parti de cuvant pentru a fi percepute corect de catre copiii. Apoi, se cere copiilor, in mod individual, repetarea acestora, asociindu-le de concretul obiectual.
La grupa mijlocie, poate sa fie introdusa spre sfarsitul anului ca un stimulent al rapiditatii formularii raspunsurilor, al calitatii vorbirii si intrecerea intre copii.
La grupa mare se acorda o atentie deosebita jocului, care sa constituie ca o rezultanta a mai multor factori:
activizarea corecta, prompta a cuvintelor;
schimbarea lor corecta din punct de vedere gramatical;
rapiditatea inchegarii raspunsului;
intonatia adecvata;
modularea intensitatii vocii.
In desfasurarea jocului, se alterneaza momentele care apartin conducatorului jocului - educatoarea (in prima etapa) si copil (cand se repeta), iar intrecerea se poate declara frontal, intre toti copiii si intre doua sau mai multe echipe.
Punctajul se realizeaza fie din aportul fiecarui membru al echipei, fie din aportul reprezentantului echipei. Se recomanda consemnarea rezultatelor obtinute in grafice, pentru a fi mai evident clasamentul final, care vizeaza calitatea muncii depuse.
Educatoarea, prin intrebari, replici, gesturi si mimica va orienta si diviza jocul copiilor in directia necesara, va incuraja incercarile nesigure ale copiilor timizi, va tempera pe cei neretinuti, va lauda pe cei care au obtinut succese.
In timpul jocului, se va vorbi cu copiii simplu si natural; prin atitudinea si comportamentul sau, educatoarea va fi si va constitui un exemplu de urmat. Educatoarea trebuie sa urmareasca felul cum rezolva copiii sarcina didactica si respecta regulile de joc.
Ritmul si intensitatea jocului trebuie sa creasca treptat; se impune evitarea pauzelor si interventiilor inutile.
6. Incheierea jocului
Pentru ca incheierea sa nu scada brusc dispozitia copiilor, mai ales cand este vorba de cei mici, este bine sa se foloseasca procedee atractive prin care sa se anunte incetarea jocului.
Procedeele cele mai frecvent folosite in incheierea jocului didactic sunt:
miscari imitative cu sau fara jucarii;
stabilirea castigatorilor jocului, aplaudarea celor care au obtinut rezultate bune;
folosirea unei ghicitori sau a unui cantec adecvat;
aprecieri asupra rezultatelor obtinute pe plan verbal sau comportamental;
aprecieri cu caracter stimulativ, recompense;
analiza aportului fiecarui copil, declararea castigatorilor participanti la joc.
In concluzie, putem sublinia faptul ca pentru buna pregatire, organizare si desfasurare a jocului didactic, educatoarea trebuie sa creeze cele mai bune conditii de realizare, astfel incat, jocul didactic sa-si pastreze specificitatea si sa-si mareasca eficienta.
Jocul didactic, indrumat rational de catre adult, contribuie la dezvoltarea multilaterala a personalitatii copilului: fizica, intelectuala, sociala, morala si estetica.
|
