MICROCERCETARE - Imaginea de sine a copiilor prescolari, si influentele adultilor asupra acestora

MICROCERCETARE

Imaginea de sine a copiilor prescolari , si influentele adultilor asupra acestora

1.Introducere

Sa incercam sa nem imaginam cum se simte cu adevarat un copil care e apostrofat deseori cu o remarca de genul: “te misti prea incet”,”intotdeauna incurci lucrurile”, “nu esti in stare de nimic”. Care va fi atitudinea lui viitoare cand va mai auzi din partea unor persoane acelasi tip de remarci, care ii vor fi in viata asteptarile de la propria-i persoana. Aceste afirmatii ranesc si ne fac sa ne gandim ca totusi atitudinea acelui copil, de impotrivire,de pasivitate sau de incapatanare ar putea fi justificata ?

Fiecare copil are nevoi, dorinte si emotii. De modul in care acestea sunt receptate si li se raspunde, de experientele pe care le traieste copilul in relatiile cu persoanele din anturajul sau imediat depinde decisiv atitudinea sa ulterioara fata de viata. Copiii sunt diferiti: temperamental, caracterial, aptitudinal, astfel incat nici performanta lor nu va fi egala in toate domeniile. De timpuriu, pentru o evolutie armonioasa a copilului, mediul educativ trebuie sa fie pregatit sa se confrunte cu contexte de genul implicat la inceput, manifestand atitudini constructive comportamental.

2.Cadru teoretic

In vederea unei parcurgeri mai facile a lucrarii de fata, in cele ce urmeaza vom prezenta succint termenii-cheie ce reprezinta fundamentul ei.

Dupa spusele psihologului Alfred Adler si a mai multor autori dar si dupa parerea fiecaruia dintre noi, omul este in situatia de a se putea privi din exterior si a se descrie, aprecia si judeca. A ne putea cunoaste sinele, a ne cunoaste propriul Eu si felul cum acesta se organizeaza este un lucru important pentru viata noastra sociala, dar in acelasi timp si o conditie indispensabila in procesul de formare si dezvoltare a individului supus unor influente benefice sau negative sociale.

Adesea insa se constata o neconcordanta intre ceea ce am dori sa fim si ceea ce credem ca suntem la un moment dat. Unii psihologi cred ca este o neconcordanta si cu ceea ce suntem de fapt. Aceasta este problematica imaginii de sine pe care individul si-o formeaza de-a lungul vietii sale.
Neconcordantele care apar in structura imaginii de sine se refera de fapt la

conflictul dintre Eul actual si Eul ideal, conflict care poate duce la f 656e47g rustrare, stres si o scazuta stima de sine. Pentru unii dintre oameni conflictul poate parea coplesitor si conduce la depresie, pentru altii un asemenea conflict constituie modalitatea mobilizarii resurselor necesare atingerii idealurilor propuse.

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. Aceasta lege de miscare isi are originea in spatiul ingust al copilariei si se dezvolta conform impresiilor provenite de la lumea din afara. Multe opinii despre sine , extrem de diferite in multiplicitatea lor, se pot opune de cele mai multe ori realitatii si certitudinilor sociale.

Este limpede ca opinia care sta la baza imaginii despre lume a unui om, care-i determina, ideile, sentimentele, vointa si actele sale este imaginea de sine. Pentru formarea imaginii de sine cat mai pozitiva, este nevoie de o intarire pozitiva a activitatilor (activitati de joc ale copiilor), obisnuirea copiilor cu responsabilitati si cu deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricarei initiative ce vine din partea copilului(detaliat:vezi capitolul concluzii)

In stransa legatura cu imaginea de sine se afla stima de sine. Stima de sine, dimensiune fundamentala pentru orice fiinta umana, se refera la modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de ,,buni «  ne consideram comparativ cu propriile expectante sau cu altii. Este dimensiunea evaluativa si afectiva a imaginii de sine.

O stima de sine pozitiva si realista dezvolta capacitatea de a lua decizii si abilitatea de a face fata presiunii grupului.Atitudinile parintilor, colegilor, prietenilor, contribuie la crearea imaginii de sine a copilului.

Pentru prescolarii mici , sursa cea mai importanta de formare a stimei de sine o constituie aprecierile educatoarei sau ale parintilor, la prescolarii mai mari aceasta sursa se extinde si la grupul de prieteni.

Teama, anxietatea copilului

Timiditatea este o trasatura emotiv-atitudinala manifestata prin nesiguranta comportamentala , prin lipsa de indrazneala si incredere in sine.

Timiditatea este dobandita in copilarie, datorita unor carente educationale sau imprejurari nefavorabile de viata.

Teama este un proces emotional predominant negativ manifestat prin neliniste si agitatie, o stare in care obiectul este cunoscut de subiect, pe cand in cazul anxietatii obiectul nu este bine distins.

Anxietatea, se spune ca este o stare emotionala de tensiune nervoasa, de teama, de intensitate mare, legata de un obiect care nu este bine diferentiat si, deseori, cronica Dupa parerea pshihiatrilor, comportamentul anxios se poate manifesta inca din leagan:

Daca mediul familiar este, in mod fundamental, nesigur, sugarul isi construieste un model despre sine si despre ceilalti bazat pe o stare de alerta permanenta. Din contra, prezenta mamei si comportamentul linistitor al acesteia (contact, leganat, voce calduroasa, suras) amplifica sentimentul de siguranta.

Anxietatea cronica

Se observa o tulburare mai mult sau mai putin permanenta care poate disparea atunci cand copilul este cu parintii sai sau, din contra, in afara casei (cu prietenii). Aceasta anxietate se accentueaza, uneori, in anumite momente ale zilei (la trezire sau la apropierea noptii). Situatiile noi, neprevazute (consultatii medicale) sunt susceptibile de a creste nivelul de anxietate.

Acest tip de anxietate se traduce, deseori, de catre anturaj, ca o suita de refuzuri, de capricii. Semnificatia comportamentului copilului care sufera de anxietate cronica este mult timp prost inteleasa de ceilalti.

3.Scopul cercetarii

In cercetarea de fata imi propun sa studiez si sa analizez caracteristicile imaginii de sine si a stimei de sine la prescolari, mai precis la o categerie de copii care prezinta timiditatate, emotivitate mai accentuata fata de ceilalti copii al grupei, cat si a acelor prescolari care se manifesta cu curaj si indrazneala.Un al doilea scop consta in faptul de a informa si a atrage atentia parintilor privind formarea si dezvoltarea imaginii de sine a copiilor lor, constientizand rolul lor in acest demers, precum crearea unor situatii in care prescolarii sa aiba posibilitatea sa se autoanalizeze pentru a-si constitui /dezvolta imaginea de sine pozitiv

4.Ipoteze

Ipotezele care au servit ca suport in acest demers sunt urmatoarele:

5.Subiectii

A fost aplicat asupra unui esantion constituit din 50 de prescolari in varsta cuprinsa intre 4-7ani, de ambele sexe (respectiv parinti ai acestor prescolari)de la Gradinita cu program prelungit nr.33 Satu Mare din care 25 de copii (parintii acestora) formand grupa experimentala format din copii cu trasaturi caracteriale emotive si teama, iar grupa de control format din 25 de copii fara reactii de teama, manifestand prin curaj , neprezintand semne de emotivitate

Atat in grupa experimentala cat si in cea de control :12 copii fac parte din grupele de la nivelul II iar 8 subiecti fac parte din grupele de nivelul I care au fost supus unui interviu respectiv a caror parinti au fost chestionate.

Varsta medie de 6ani este reprezentativa in contextul temei, dat fiind faptul ca la aceasta varsta se dezvolta imaginii despre sine precum a stimei de sine la copilul prescolar

Copiii gupei de experiment au fost alese cu ajutorul cadrelor didactice fiindu-le caracteristic, potrivindu-se lor urmatoarele afirmatii:

6.Instrumente de lucru

Chestionarul utilizat(vezi anexa 1) este compus din trei parti :

Prima parte, si a doua urmaresc culegerea datelor despre cei chestionati (opinii, atitudini,)cuprinde evaluarea unor exemple de afirmatii privind comunicarea cu copilul precum indicarea aparitiei comportamentelor mentionate acestea constituind caracteristici ale imaginii de sine pozitive respectiv negative si posibilele cauze ale acestora. Enunturile sunt clasificate in doua categorii: enunturile cu numere impare contureaza caracteristicile unei imagini de sine pozitive, iar enunturile cu numere pare caracteristicile unei imagini de sine negative.

Iar ultimii itemi sunt meniti culegerii datelor obiective despre subiectii chestionati ( varsta, ocupatia parintilor si date privind cine se ocupa in mod special de educatia copilului).

In constituirea chestionarului s-au utilizat intrebari inchise, intrebari ce implica un proces de recunoastere. In alcatuirea chestionarului s-a incercat utilizarea unor intrebari cat mai concrete, care sa nu necesite o capacitate de observatie iesita din comun, sa nu fie obositoare sau plictisitoare.

Chestionarele au fost anonime, interesul nostru nefiind acela de a face un studiu nominativ ci unul care ar putea fi generalizat; un alt motiv pentru anonimitate a fost acela ca dat fiind subiectul studiului unii dintre subiecti s-ar fi putut simti amenintati de faptul ca informatiile cuprinse in chestionar ar putea fi dezvaluite.

Al doilea instrument de lucru a presupus metoda interviului si a observarii in opinia noastra extrem de utila. Copiii din grupa experimentala au fost interogati individual (intrebarile interviului fiind detailate in cap.Desfasurarea cercetarii).

6.Desfasurarea cercetarii

Prima etapa: distribuirea chestionarelor atat parintilor a caror copii au facut parte din grupa experimentala cat si a acelor din grupa de control

A doua etapa: observarea si intervievarea copiilor incluse in cercetare. Interviul constand din urmatoarele intrebari si situatii:

1. Copiilor li s-a cerut sa deseneze pe o foaie jucarii (fetitelor papusi si baietilor masinute).Copilului I s-a pus intrebarea daca stie sa deseneze acel obiect? Scopul era de a afla reactia imediata a copilului adica raspunsul “Da, stiu sa fac” sau “Eu nu stiu sa fac, nu stiu sa desenez frumos”, adica increderea in fortele proprii

2.Copiilor li s-au aratat desenele lor facute anterior. Scopul era aceea de a primi raspuns daca copilul e mandru de realizarile lui, daca e multumit de propriile realizari, chiar de propria persoana:

“Acum iti voi arata niste desene facute de tine. Te rog sa-mi spui ce ai desenat aici si opinia ta, iti place sau nu iti place? Ce zici tu e frumos?”

Raspunsurile sau reactiile copiilor au fost notate prin + respectiv –

3.Copiii au fost puse in urmatoarea situatie: “Astazi ne vom juca un joc nou, pe care inca nu-l cunoasteti” Scopul era de a colecta date asupra faptului ca realizeaza sarcini noi fara probleme, sau evita sa se implice in sarcini noi. Raspunsurile sau reactiile copiilor au fost notate prin + respectiv –

4.Copiilor is s-a adresat intrebarea: “Iti spun parintii tai des parintii tai ca esti neastamparat, esti rau?”

A treia etapa: organizarea, prelucrarea si analizarea colectiei de date.

Rezultatele obtinute in urma aplicarii chestionarului au fost procesate si organizate apoi sub forma de histograme (vezi anexele 2-5).

7.Analiza si interpretarea datelor

Anterior chestionarii celor 50 de parinti, copiii acestora au fost subiectii unor interviuri.

In urma analizarii datelor obtinute din sondarea prescolarilor privind cuvinte si afirmatii spuse despre tine de catre parintii tai au rezultat urmatoarele:

Evaluarile parintilor pentru copii prescolari constituie sursa cea mai importanta pentru formarea stimei de sine . Mesajele transmise de acestia sunt interiorizate de catre copil, conducand la sentimentul de inadecvare sau adecvare ca persoana. Esecul parintilor in a diferentia intre comportament si persoana (etichetarea copilului dupa comportament) duce la formarea unui imagini de sine negative. Alaturi de aceasta distinctie fundamentala (comportament - persoana) alte mesaje pot influenta negativ imaginea de sine ca: gesturile de interzicere, amenintarile cu abandonul ('Daca nu faci nu te mai iubesc. '), deficite ale stilului de relationare parinte - copil.

Analizand raspunsurile date de parinti la intrebarile chestionarului sunt interpretate separat: grupa experimentala si grupa de control

I.Privind afirmatiile utilizate de parinti , posibile stimulante a unei imagini de sine pozitive (intrebarile 1,3,5,7,9,12) raspunsurile parintilor sunt vizualizate in urmatorul tabel:

Putem observa diferente mari intre cele doua grupe chestionate privind folosirea enunturilor pozitive in comunicarea cu copilul

-13% din grupa experimentala utilizeaza rar in raport cu 3% din grupa de control

-33% utilizeaza uneori din grupa experimentala iar 13%din grupa de control

-dintre parintii chestionati 53% utilizeaza des din grupa experimentala, si 84% din grupa de control

Tabel 1. Frecventa afirmatiilor pozitive folosite de catre parinti la adresa copiilor

Parintii contribuie cel mai mult la formarea identitatii copilului. Ea are loc prin modul in care se raporteaza la comportamentele copilului. Din datele prelucrate putem observa un procent mai mic de parinti care incurajeaza frecvent copilul, acesta fiind un posibil factor de retragere a copilului si de timiditate

II. Privind afirmatiile utilizate de parinti in comunicarea cu copilul (intrebarile 2,4,6,8,10,11) posibile declansatoare a unei imagini de sine negative sunt vizualizate in urmatorul tabel:

Am incercat sa vizualizez in diagrama urmatoare aceste date numerice, observand o diferenta foarte mica privind folosirea afirmatiilor negative in cazul copiilor din grupa experimentala si a copiilor din grupa de control

Tabel 2 Frecventa afirmatiilor negative folosite de catre parinti la adresa copiilor

-Se observa ca 44% din parintii chestionati folosesc rar aceste exemple negative de afirmatii cu un proces mai mare dar nu significanta parintii copiilor din grupa experimentala, 38% folosesc uneori iar 18% din esantionul ales folosesc des aceste afirmatii negative -un procent deloc neglijabil.

O analiza comparativa a datelor obtinute in urma aplicarii partii a doua a chestionarului si realizarii interviului cu copiii privind depistarea imaginii de sine actuale a copilului se poate

Privind prima ipoteza ca copiii din grupa experimentala au o imagine mai negativa despre sine iar copiii din grupa de control (neprezentand semne de emotivitate) o imagine mai pozitiva despre sine. In diagrama se pot observa date privind imaginea de sine a copilului :

Tabel 3. Frecventa afirmatiilor specifice unei imagini de sine pozitive A. si imagini de sine negative B.din punctul de vedere al parintelui si a copilului

- din grupa experimentala 77% au o imagine de sine pozitiva privind opinia parintelui si 63% privind datele luate din interviuri.

din grupa de control 95% au o imagine pozitiva fata de sine atat dupa parerea parintilor cat si dupa datele rezultate din interviu.

Nu in mare masura dar totusi se poate afirma ca o proportie mai mare de copii din grupa de control manifesta o imagine pozitiva despre sine

din grupa experimentala 33% manifesta o imagine negativa despre sine

din grupa de control doar 5% arata acest rezultat

In acest caz se vede o diferenta clara copiii din grupa experimentala prezinta o imagine de sine mai scazuta ca copiii din grupa de control.

Pentru activitatea de consiliere psihopedagogica acest studiu mi-a evidentiat aspecte importante privind imaginea de sine a copiilor prescolari precum contributia parintilor asupra acestora. Pentru a imbunatati aceste situatii in partea de concluzii am inclus o prezentare a temei si recomandari accesibile parintilor.

8.Concluzii-recomandari

Dupa cum am precizat la inceput unul din scopurile cercetarii fiind aceea de a informa si a atrage atentia parintilor privind formarea si dezvoltarea imaginii de sine a copiilor lor, constientizand rolul lor in acest demers, adaugam capitolul Concluzii si recomandari atat parintilor cat si cadrelor didactice:

-Imaginea de sine reprezinta ceea ce crezi despre tine. Daca obisnuim sa spunem unui copil ca este mofturos, slab sau ca este neastamparat sau vorbaret vom putea observa cum se identifica cu aceasta imagine ca in exemplul urmator:

'De ce l-ai lovit pe Ionut?'

'Pentru ca eu sunt rau', spune copilul.

'De unde stii?'

'Mi-a spus mama'.

Schimbarea imaginii de sine se realizeaza in relationare cu ceilalti

Foarte importante sunt asteptarile parintilor referitoare la proprii copii. Copiii care sunt iubiti si valorizati pentru ceea ce sunt se descurca mai bine decat copiii pe care parintii ii analizeaza prea mult.

Studiile demonstreaza ca un concept sanatos despre sine depinde de interrelatiile sociale ale copilului. Copiii care au o imagine sanatoasa despre sine sunt pozitivi, veseli, calmi, colaboreaza cu ceilalti cu mare placere, au curaj spre deosebire de copiii care nu au incredere in fortele proprii, si vorbesc incet, nu accepta observatii, nu le place sa se joace in jocul de rol decat daca sunt liderii grupului, nu au prieteni, sunt suparaciosi si agresivi.

Copiii care, in urma experientelor proprii au dezvoltata stima de sine pozitiva manifesta astfel:

-isi asuma responsabilitati

-se comporta independent

-sunt mandri de realizarile lor

-realizeaza fara probleme sarcini noi

-isi exprima emosiile pozitive cat si cele negative

-ofera ajutor si sprijin celorlalti colegi

Dintre experientele anterioare care le-au construit acestora imaginea de sine echilibrata (pozitiva), descrisa mai sus, am putea mentiona:

-au fost laudati, incurajati, au fost ascultati, li s-a vorbit cu respect

li s-a acordat atentie, au fost imbratisati, au avut prieteni

Copiii cu stima de sine crescuta reusesc sa faca mai bine situatiilor si comportamentelor de risc care ar aparea in relatii interpersonale nesanatoase sau in esecuri.

Noi, adultii trebuie sa ii sustinem pe copii in ceea ce priveste identificarea , exprimarea si controlul emotiilor negative prin:

-A-i incuraja permanent pe copii pentru exprimarea propriilor emotii construindu-le un mediu sigur, aprobator

Atat rolul mamei cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie sanctionat sau certat, ci stimulat prin raspunsuri tintite. Sau daca a realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum I s-a spus, acesta trebuie sa fie un prilej pentru adulti sa afle motivatia activitatilor lui si nu sa strice 'mica opera'.

-A-i invata pe copii sa-si foloseasca imaginatia in exprimarea emotiilor (Ce ti-ar fi placut sa-i spui celui care te-a necajit)

-Povestirea unei situatii asemanatoare traite de adult

Recomandari pentru a dezvolta stima de sine a copiilor:

Sa exprimam cerinte rezonabile fata de varsta copilului

-Sa planificam din timp activitatile

-Sa formulam clar ceea ce asteptam de la copil

-Sa ne focalizam asupra aspectelor pozitive si sa le mentionam

-Sa oferim posibilitati si optiuni copiilor ori de care ori este posibil

-Sa oferim recompense

La polul opus se afla copiii care, in urma experientelor proprii au o stima de sine scazuta, manifestand astfel:

-nu sunt multumiti de propria persoana

-evita sa realizeze sau sa se implice sarcini noi

-se simt neiubiti si nevalorosi

-par rebeli sau nepasatori

Printre experientele anterioare care le-au format o imagine de sine scazuta ar putea fi:

-au fost des criticati

-li s-a vorbit pe un ton ridicat

-au fost ignorati sau ridiculizati

-asteptarile celorlalti de la ei insisi au fost exagerate

-au fost frecvent comparati defavorabil cu alti copii

Pentru formarea imaginii de sine cat mai pozitiva, este nevoie de o intarire pozitiva a activitatilor (activitati de joc ale copiilor), obisnuirea copiilor cu responsabilitati si cu deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricarei initiative ce vine din partea copilului.

Chiar daca un copil greseste, mama sau educatoarea trebuie sa gaseasca un ton potrivit de a explica fara a-l jigni sau minimalizandu-i eforturile. Este de preferat sa avem o formulare de genul 'Este bine si asa, dar ' decat 'Nu este bine'.

Este foarte important sa ne acceptam copiii asa cum sunt

A-l accepta asa cum este presupune o atitudine pozitiva in fata dificultatilor lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rau, nepriceput, indisciplinat. Parintii trebuie sa tina seama de efortul copilului, de dorintele lui chiar daca rezultatul nu este cel asteptat de mama

Un alt aspect foarte important este acela care ne subliniaza ca nu trebuie facute comparatii intre copiii. Copilul trebuie sa-si castige increderea in fortele proprii decat sa se faca o clasificare a copiilor, de exemplu: 'Fratele tau cand era ca tine nu ma supara'. O astfel de formulare da copilului neincredere si altereaza relatiile intre frati.

Daca tot dorim o comparatie este recomandat sa comparam copiii cu ei insisi in perioade diferite pentru a le sprijini eforturile, de exemplu 'Cu ceva timp in urma erai mult mai cuminte. Hai sa vedem ce s-a intamplat de s-a produs aceasta transformare cu tine'. In felul acesta, prin intrebari si explicatii aflam ceea ce l-a deranjat pe copil de s-a produs transformarea si ce masuri putem lua.

Comportamentele persoanelor din jurul lui isi pun amprenta pe modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii extrase din modul de viata al copilului:

* daca copilul este criticat el invata sa condamne

* daca copilul este tratat cu ostilitate el devine bataus

* daca copilul este ridiculizat el devine timid

* daca copilul este certat in permanenta el se simte vinovat

* daca copilul se simte tolerat el invata sa fie rabdator

* daca copilul este incurajat el invata sa fie increzator

* daca copilul este pretuit el invata sa aprecieze

* daca copilul traieste in spiritul dreptatii el invata sa fie cinstit

* daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza el invata sa se placa pe sine

* daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si prietenie, el invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur

Cu alte cuvinte nu este neaparat suficient ca un copil sa fie genial, cel mai important este ca cei din jurul sau sa-l ajute sa-si construiasca o imagine de sine in mod pozitiv. Un copil fara calitati de exceptie poate avea performante bune daca priveste lumea pozitiv.

Atat parintii cat si cadrul didactic are datoria morala de a completa sau continua o actiune formativa a copilului . Trebuie sa-i invatam pe copii de mici, despre valoarea pe care o arte fiecare dintre ei astfel ajutandu-i pe copii sa-si formeze o imagine pozitiva de sine.

Bibliografie:

Bonchis, Elena, Studierea imaginii de sine in copilarie si pre-

adolescenta, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1997

Chelcea, Adina&Septimiu, Cunoasterea de sine si a celorlalti,1997

Stima de sine la copiii prescolari-in Revista Invatamantului Prescolar 1-2

U.Schiopu, E.Verza: Psihologia varstelor. Ciclurile vietii. Editura Didactica

si pedagogica, Bucuresti,1995

Goethals, George, The self: interdisciplinary approaches, New York,

Springer-Verlog, 1991

Anexa Nr1.   

CHESTIONAR ADRESAT PARINTILOR

Evaluati urmatoarele exemple de afirmatii in functie de cat de des il folositi in comunicarea cu copilul Dvs. (sau afirmatii asemanatoare acestora):

Indicati pentru fiecare afirmatie daca e specific copilului sau nu, incercuind DA sau NU

Varsta copilului(ani si luni):.Fetita Baiat

Ocupatia dvs.

Cine se ocupa in mod special de educatia copilului..