doua zi
dimineata Ochi-albastri veni la spital si-i povesti Mierinanei
ca prichindeii externati nu se bat pe strada, ci,
dimpotriva, au o comportare exemplara, ba chiar le ajuta pe
prichindute la culesul merelor. Mierinana spuse:
- E bine ca le-ati gasit prichindeilor o ocupatie potrivita. Va rog sa-i în 323u2023d scrieti la lucru si pe Posibil si pe Zapacila, care se externeaza astazi.
- N-ai putea sa mai externezi vreunul? se ruga Ochi-albastri. E pacat sa stea sub cheie, când exista pentru ci o munca atât de interesanta.
- Doar i-am externat ieri, peste rând, pe Probabil si Grabila, raspunse Mierinana. Nu va ajunge?
- Nu ne ajunge.
- Ei, bine, îl mai pot externa pe Tacutul. E foarte linistit si nu m-a plictisit cu nici un fel de rugaminti.
- si pe mai cine?
Mierinana îsi puse ochelarii si-si arunca ochii pe lista.
- Ar mai fi Gogoasa si Limonada. si ei sunt linistiti. Desi, daca e sa spunem adevarul, Gogoasa n-ar trebui externat pentru ca manânca prea multe dulciuri. N-am reusit sa-l dezvat de acest obicei prost. si daca numai ar mânca! Nu, el îsi umple toate buzunarele cu dulciuri, ba mai ascunde si pe sub perna. Dar nu-i nimic, poate ca aerul curat îi va mai taia pofta de mâncare. Iar Limonada ar trebui si el sa mai fie tinut aici, drept pedeapsa ca bea prea multa apa gazoasa cu sirop. Totusi, îi vom externa pentru ca s-au aratat foarte politicosi.
Mierinana începu din nou sa cerceteze lista.
- Glontisor e prea devreme sa fie externat, spuse ea, înca nu i s-a tamaduit piciorul. Doar Glontisor e cel cu adevarat bolnav aici.
- Dar Dondanel? întreba Ochi-albastri.
- Nu, nu! exclama Mierinana. E un subiect de care nici nu vreau sa aud. Bombaneste întruna, mereu c nemultumit de ceva. Pe toti îi calca pe nervi. N-are decât sa stea aici pentru natângia lui, desi, sincer vorbind, mi-ar face placere sa scap de el si de acest insuportabil Pilula, care, nu se stie de ce, se crede medic si încearca sa-mi dovedeasca mereu ca aplic metode gresite de vindecare. Daca se poate spune asa ceva despre mine! Îti sta mintea-n loc!
- Atunci externeaza-i pe amândoi, sa nu te mai plictiseasca, propuse Ochi-albastri.
- A, ba nu! Pentru nimic în lume! stii dumneata, draga mea, ce mi-a spus de curând acest dezgustator Pilula? Mi-a spus ca în loc sa-i vindec pe bolnavi, eu, dimpotriva, îi îmbolnavesc pe cei sanatosi. Ce grosolanie! Nu, am sa-l tin aici pâna la termenul stabilit. N-o sa plece nici cu o clipa mai devreme. si pe Dondanel de asemenea.
Astfel, Ochi-albastri izbuti ca, în afara de Posibil si Zapacila, sa fie externati Tacutul, Gogoasa si Limonada. Ramasera în spital doar Glontisor, Dondanel si Pilula. Glontisor îndura în tacere aceasta nedreptate, deoarece piciorul îl mai durea înca, dar Dondanel si Pilula, înfuriati la culme, au declarat ca daca nu vor fi externati pâna spre scara, vor organiza o evadare.
surubel, Piulita si Covrig se trezira cu noaptea-n cap si se apucara din nou de repararea automobilului. Soarele se înaltase binisor când, în sfârsit, motorul hârâi si masina se puse în miscare. Cei trei prieteni se hotarâra sa faca o plimbare de proba.
Dupa câteva ocoluri în jurul casei, ridicând nori de praf, ci iesira pe poarta si pornira val-vârtej în lungul strazii. Curând le zarira pe prichindutele care culegeau fructe, într-un mar se aflau Grabila, Zapacila, Probabil si Posibil. Alaturi, într-un par lucrau Gusla, Tacutul si Libelula. Prichindutele rostogoleau merele în toate directiile. Habarnam se învârtea printre cei ce lucrau si racnea tot felul de comenzi:
- Cinci persoane acolo, cinci aici! Ţineti de marul asta, rostogoliti-l! Dati-va înapoi, lua-v-ar naiba, acusi cade para. Hei, voi cei de sus, anuntati din vreme! Împrastiati-va, ca altfel nu-mi asum raspunderea!
Toiul s-ar fi putut petrece fara tevatura, dar lui Habarnam i se parea ca daca el nu va mai face galagie, orice activitate va înceta.
Limonada si Gogoasa zoreau si ci. Rostogoleau o para, dar para se încapatâna s-o ia mereu în alta parte decât în cea catre care ar fi trebuit. Oricine stie ca forma unei pere nu seamana câtusi de putin cu cea a unui mar si daca e împinsa înainte, ca se va tot plimba pe acelasi loc, învârtindu-se în cerc. Pe deasupra, para asta mai era si foarte moale. Cazând din copac se strivise, iar Gogoasa si Limonada, tot plimbând-o, îi zdrobisera rotunjimile de toi. Drept urmare se mâzgalisera din cap pâna-n picioare cu zeama dulce si tot timpul îsi lingeau mâinile.
- Voi ce va învârtiti pe loc cu para aia? Ati strivit-o toata! le striga Habarnam. Sau poate vreti sa stoarceti tot siropul din ea? Va arat eu voua sirop!
Din automobilul oprit surubel si Piulita admirau acest tablou.
- Hei, Habarnam! îi striga surubel. De ce nu folositi mecanizarea?
- Ia lasati-ne în pace! îi repezi Habarnam. Aici n-ai unde sa te învârti de mere si lor le arde de mecanizare!... De unde sa iau mecanizarea?
- Pai, uite, o masina este deja aici, raspunse Covrig.
- si ce, masina-i mecanizare?
- Bineînteles ca-i mecanizare. O sa transportam merele si perele cu masina.
- Am înteles! exclama Habarnam. Îti merge mintea! Ei, haide, trage sub copac, ca imediat aruncam un mar în masina.
- Stai putin, nu se poate asa, spuse surubel. Daca o sa arunci merele în masina, direct din copac, strivesti si merele, si masina.
- si-atunci cum, dupa parerea ta, o sa caram merele pe brate din copac?
- De ce pe brate? O sa le coborâm cu o frânghie.
- Am înteles!... începu sa tipe Habarnam. Ei, prichindutelor, aduceti o frânghie!
Prichindutele adusera repede o frânghie. Habarnam o lua si începu s-o învârta în mâini. O privea nedumerit, nestiind ce sa faca cu ea.
Apoi se îmbatosa ca si cam ar fi ajuns la o concluzie, i-o întinse lui surubel si-i zise:
- Haide, la treaba.
surubel arunca frânghia pe dupa una dintre crengile marului si-i ceru lui Grabila sa-i lege capatul de sus de codita marului. Chema apoi câteva prichindute sa tina de celalalt capat.
- Acuma actioneaza cu ferastraul! îi striga lui Grabila.
Peste câteva minute codita era taiata si marul statea agatat de frânghie. surubel îl povatui pe Covrig sa traga masina chiar sub marul ce atârna de sus. Prichindutele începura sa dea drumul încet frânghiei. Marul se lasa exact în cosul masinii. Frânghia fu dezlegata si masina transporta marul într-o curte.
- Acum sa aducem si cealalta masina, spuse Covrig.
Cu masina lor pornira în goana spre garajul unde ramasese automobilul lui Covrig.
Peste câteva minute se întoarsera cu cele doua masini. Una dintre ele transporta merele, cealalta perele.
- Ati vazut minunile mecanizarii? se lauda Habarnam. Voua, prichindutelor, vezi bine, nici prin gând nu v-a trecut asa ceva.
|
