Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Noi cunostinte

gradinita


Noi cunostinte

upa ce Ochi-albastri pleca, Habarnam ramase un timp culcat, apoi îsi aminti ca dorise sa vada din ce era facuta papusa si era gata sa se dea jos din pat dar, chiar atunc 15215h718p i, de cealalta parte a usii se auzira pasi si vorbe soptite:



- Unde-i?

- Acolo.

- Ce face?

- Zace în pat.

- E mort?

- Nu, cred ca traieste.

- Lasa-ma sa ma uit.

- Asteapta putin.

Habarnam arunca o privire spre usa si se gândi ca cineva iscodeste prin gaura cheii.

- Haide, lasa-ma si pe mine, egoisto! Vreau sa ma uit si cu, se auzira din nou soaptele.

- Ba n-am sa te las deloc daca ma faci egoista. În spatele usii se produse framântare.

- Asculta, nu te împinge asa! se auzi un suierat furios. Daca ma mai împingi o data te iau de par!

- Iar eu te iau de cozi si-o sa-ti trag si-un picior.

- Ce palarie nesuferita! Oricum o pui, tot degeaba. As fi vrut sa-mi fac o palarie cu boruri largi, însa nu mi-a ajuns materialul, asa ca au iesit înguste; or, palaria cu boruri înguste îmi face fata rotunda, ceea ce nu-i prea frumos.

- Ispraveste o data cu învârtitul asta în fata oglinzii! Nu pot suferi când cineva se tot învârteste în fata oglinzii, spuse prichinduta cu ochi albastri.

- Pai, atunci de ce au fost nascocite oglinzile, dupa parerea ta? îi raspunse cea cu parul blond.

Asezându-si palaria mult spre ceafa, ea îsi dadu capul pe spate si mijindu-si ochii începu sa se examineze în oglinda.

- A-a-a-a! urla prichinduta cu coditele scurte, care împungeau ca niste tepi din ceafa.

- U-u-u! îi tinea isonul cealalta, care avea o funda mare, albastra, chiar în crestetul capului.

Habarnam se scarpina în cap si mormai încurcat:

- Ia te uita ce chestie! Mi se pare ca le-am lovit vârtos cu usa.

De teama sa nu mai faca cine stie ce alta pozna în noua casa, el se baga în pat, hotarât sa adoarma, dar pe coridor se auzira iarasi pasi. Usa fu deschisa si în odaie îsi baga capul o alta prichinduta. Avea parul cârliontat, niste ochisori veseli, poznasi si o mutrisoara sireata, cu nasuc ascutit.

- Prichindelule! striga ea. Esti un bataus! Surprins, Habarnam se salta în pat. Dar tot atunci usa se izbi cu zgomot si niste pasi grabiti se îndepartara bocanind. Habarnam ridica din umeri si mormai cu dispret:

- Ce închipuita!

îsi lasa capul pe perna si chiar începu sa picoteasca, însa usa se deschise din nou si în odaie îsi baga capul aceeasi prichinduta cu parul cârliontat.

- Esti un bataus! repeta ca. Ha-ha-ha! Apoi usa fu trântita cu zgomot. Habarnam tâsni din asternut si iesi în goana pe coridor, dar acolo nu se mai afla nimeni.

- Bine! zise Habarnam amenintator.

Lua de pe masuta de scris o rigla de lemn si se ascunse dupa usa. N-a trebuit sa astepte mult. Curând se auzira pasi pe coridor. Habarnam ridica rigla. Usa se deschise. În odaie pasi Ochi-albastri, care se pomeni lovita cu linia drept în frunte.

- Au!

Ochi-albastri îsi acoperi fruntea cu mâinile.

- De ce dai cu linia? începu ca sa strige. Acuma o sa-mi iasa o vânataie pe frunte!

- Poate ca, totusi, n-o sa-ti iasa nici o vânataie, raspunse Habarnam, trecându-si stânjenit rigla dintr-o mâna în alta.

- Ba da, o sa-mi iasa! Dumneata nu stii cât de delicata sunt eu! Daca m-ai lovi doar cu un dop de pluta - si îndata se face vânataie.

- Putem lipi o bucatica de plasture, sugera Habarnam. Doar ai adus de la farmacie un plasture întreg.

- Pentru dumneata l-am adus.

- O sa ajunga pentru toti, raspunse Habarnam. El lua plasturele si-l taie în patru bucati.

- Pune-mi-1 mai repede, se framânta Ochi-albastri. Uite aici, aici... Ea îi întinse fruntea si arata cu degetul unde trebuia pus plasturele. Habarnam îl aplica dar, observând ca acesta se lipise strâmb, încerca sa-l smulga de acolo.

- Mai încet! Mai încet! striga Ochi-albastri. O sa-mi mâzgalesti toata fruntea cu plasturele asta dezgustator.

- Acum e bine, spuse Habarnam dupa ce termina. Ochi-albastri se duse în fuga la oglinda:

- Bine, nimic de zis! Numai sa nu ma vada cineva cu plasturele pe frunte! si-acum, haide, arata-mi umarul. Unde e vânataia?



Ochi-albastri se straduia sa aplice bucata de plasture pe umarul lui Habarnam.

- N-am vrut deloc sa te lovesc pe dumneata, zise el.

- Dar pe cine?

Habarnam ar fi vrut sa spuna ca-l tot întarâta o prichinduta necunoscuta, dar îsi dadu seama ca asta ar însemna sa pârasca.

- Nu, nimic, raspunse el. Pur si simplu am vrut sa vad daca poti pocni pe cineva cu linia asta.

- Voi, prichindeii, nu faceti altceva decât sa va gânditi cum sa loviti pe cineva, iar când altcineva va pocneste pe voi, nu va place deloc... De ce zâmbesti? Ţi se parc caraghios ca am un plasture pe frunte?

Ea se apropie din nou de oglinda:

- într-adevar, e tare caraghios sa ai pe frunte un patrat din asta!

- Dar fa din el un cerc, o sfatui Habarnam. Ochi-albastri desprinse plasturele, îl taie rotund cu foarfeca si-l lipi iarasi pe frunte.

- Nu ti se pare ca-i mai bine asa? se întoarse ea catre Habarnam.

- Bineînteles, confirma el. Dupa parerea mea, îti sta chiar bine cu el. Cu pleoapele lasate Ochi-albastri începu sa se studieze în oglinda.

- si acum, adu-mi pantalonii si camasa, îi ceru Habarnam.

- Du-te si te spala si dupa aceea îti vei primi hainele. Ochi-albastri îl duse pe Habarnam la bucatarie. Acolo, lânga un perete era un lavoar. Alaturi, într-un cui, atârna prosopul, iar pe o policioara se aflau sapunul si pasta de dinti.

- Uite, ai aici peria de dinti, si aici ai pasta de dinti. Trebuie sa te speli pe dinti, spuse Ochi-albastri întinzându-i lui Habarnam periuta.

- Nu pot sa sufar pasta de dinti! bombani Habarnam.

- si de ce, ma rog?

- Are gust rau.

- Doar nu trebuie s-o manânci.

- Tot una-i. Ma pisca de limba.

- O sa te piste putin si-o sa-ti treaca.

Habarnam începu sa se spele în sila pe dinti. Dadu de doua ori cu periuta, se schimonosi si scuipa cu scârba. Apoi îsi clati gura cu apa si începu sa-si sapuneasca mâinile. Dupa ce termina cu mâinile, puse sapunul pe policioara si începu sa se spele pe fata.

- si fata trebuie s-o speli cu sapun, spuse Ochi-albastri.

- Da-l încolo! raspunse Habarnam. Întotdeauna îmi intra în ochi.

- Nu exista, te rog, spuse cu severitate Ochi-albastri. Altfel nu-ti dau hainele.

N-avea încotro. Habarnam îsi sapuni putin fata si repede se apuca sa dea cu apa.

- Bâr-r-r! se scutura el. Ce rece e apa!

Cu chiu, cu vai, îsi clati obrajii si, fara sa deschida ochii, întinse mâinile bâjbâind pe perete.

Vazându-l, Ochi-albastri abia îsi stapâni râsul.

- Ce cauti?

- P-prosopul, raspunse Habarnam tremurând de frig.

- De ce tii ochii închisi? Deschide-i.

- Cum sa-i deschid, daca a-a-furisitul asta de sapun si-asa-mi intra în ei?!

- Trebuia sa te clatesti mai bine.

Ochi-albastri lua din cui prosopul si i-l întinse lui Habarnam. Acesta îsi freca fata cu prosopul si abia dupa aceea se hotarî sa deschida ochii.

- Ei, uite, acum esti incomparabil mai curat si chiar mai frumos, spuse Ochi-albastri si, observând urmele de murdarie ramase pe prosop, încheie: data viitoare va trebui sa te speli mai bine. Numai prima oara sunt mai îngaduitoare.

Ea îi aduse hainele si-i spuse:

- Îmbraca-te si vino sus, sa bei un ceai. Nu-i asa ca ti s-a facut foame?

- Strasnic, mi s-a facut o foame... recunoscu Habarnam. Cred c-as fi în stare sa manânc un elefant întreg!

- Bietul de tine! Ei, hai, vino repede, te asteptam.








Document Info


Accesari: 2479
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )