Primavara
de Diana Balaian
Primavara si-a depasit surorile si a trecut pe la noi dând viata naturii si f& 515f511f #259;când vânt în paduri.
S-a uitat lung spre frumosul print ce o vesteste pe ea si i-a spus:
-Vad ca ai venit sa ne dai sperante, sa misti rotile muncii!
-Am venit sa te salut! Tu arati precum cerul, albastra si viu colorata!
si cum povesteau ei, florile râdeau în adânca libertate adusa de copaci, care leganau fiul cel mic al Primaverii. Îti pierdeai ochii în cristalinul cer care arunca spre pamânt lacrimi prefacute în diamante ce loveau bobocii. Ratustele dadeau din aripi si o vedeau pe zâna lor în oglinda lacului. Stolurile rândunelelor faceau o inimioara în înalta bolta a cerului. Te minunai vazând ursii cu ursuletii lor dansând pe pajistea cea proaspata. Fericirea a intrat în natura, dând ce e mai bun din ea. Fetele sareau cu cosurile în mâini, luând câte o floare de argint ce are tulpina lunga si verde. Nu stiai unde sa te uiti: în gradina dungata, în padurea de smarald, sau la Primavara.
Caldura a pus stapânire peste sat, la fel ca si vietatea. Pe câmp oamenii lucrau cu gândurile limpezite si mâncau în aer liber. Era un vis. Fluturii se asezau pe florile din care albinele scoteau polen. Se întâlneau si discutau despre ce au vazut în înaltimi.
Toata lumea cânta, dar greierele nu. A iesit din casa si a auzit cântecul de primavara:
"Primavara, ai venit,
Cu fericire cu tot ai sosit,
-Mor, mor, mor si au, au, au
Sa mergem la câmp acu'
-Cip-cirip, si cra, cra, cra,
Acum e doar ziua ta."
Suparat ca au început cântecul fara el, greierele a spus:
-Urs, pasare, cioara rea,
Cântecul acesta e inventia mea!
Nu îl furati,
Ca ma suparati!
Primavara, cu un glas subtire,
si-a cerut iertare printr-o poezie.
Greierele împacat, n-a mai plecat.
si, daca primavara pleca
Greierele tare se supara.
SFÂRsIT
|
