Rolul cadrelor didactice in protectia si promovarea drepturilor copilului

Rolul cadrelor didactice in protectia si promovarea drepturilor copilului

Cum sa comunici cu copilul?

Principii de actiune pentru cadrele didactice:

1. Nediscriminarea – tratarea copiilor in mod egal ; promovarea tolerantei si intelegerii fata de copii ; aplicarea unui sistem disciplinar nediscriminator
2. Interesul superior al copiilor reprezinta o prioritate – in solutionarea conflictelor; implicarea familiei in luarea deciziilor
3. Participarea – opinia copilului va fi luata in considerare si se va acorda importanta cuvenita in raport cu varsta si gradul de maturitate
4. Dreptul la educatie – adaptarea programei; implicarea activa a copiilor; educatia trebuie sa cuprinda si formarea de aptitudini pentru viata; disciplinarea copiilor sa insemne neaplicarea pedepselor fizice sau verbale
5. Cooperarea cu familia – parintii = responsabili pentru cresterea si dezvoltarea copiilor; implicarea parintilor.
6. Dreptul la odihna si vacanta
7. Dreptul de a fi protejati impotriva abuzului, exploatarii, neglijentei
8. Munca copilului
9. Protectia impotriva consumului de droguri

Recomandari pentru actiunile cadrelor didactice:

• Lucrul in retea – cooperarea cu alti specialisti din cadrul institutiei sau din afara ei
• Informare – cunostinte despre judetul in care locuieste si despre sistemul de protectie a copilului din judetul in care lucreaza
• Responsabilizarea parintilor – asumarea unui rol activ in responsabilizarea parintilor cu privire la obligatiile, drepturile si responsabilitatile fata de copiii lor

Lucrul in retea – modalitate de cooperare in domeniul social care faciliteaza atingerea obiectivelor cu eforturi mai mici si resurse mai putine.

Membrii retelei pot fi familiile copiilor dintr-o gradinita, asistentii medicali, medicii, politia, asistentii sociali, comunitatea.

In domeniul promovarii, implementarii si protectiei drepturilor copilului, lucrul in retea poate ajuta in ceea ce priveste:

1. informarea
2. stabilirea de contacte
3. promovarea
4. sustinerea
5. actiunea
6. sprijinul
7. cunoasterea

Procesul de dezvoltare a unei retele presupune parcurgerea mai multor pasi:

Pasul 1 – cunoasterea reciproca

Pasul 2 – definirea drepturilor copilului si a rolului diversilor actori in protejarea si promovarea acestora

Pasul 3 – identificarea problemelor

Pasul 4 – stabilirea lucrului in retea

Institutia de invatamant se afla pe locul imediat urmator, dupa familie, in ceea ce priveste relatia cu copiii si responsabilitatea pentru educatia acestora.

Este foarte important ca imediat dupa ce copilul devine prescolar, gradinita sa stabileasca o relatie de cooperare cu parintii, sa ii implice in viata institutiei si a activitatilor desfasurate de copil pe durata sederii lui in institutia respectiva, printr-un dialog permanent, ceea ce va contribui la buna crestere si educare a copilului.

Implicarea parintilor in viata prescolara a copilului

Comitetul de parinti al clasei – partener important al cadrelor didactice in activitatea cotidiana de planificare si organizare a procesului de educatie – initiativa si sprijin in imbunatatirea conditiilor de viata ale copiilor in gradinita

Consiliul reprezentativ al parintilor – functioneaza la nivelul fiecarei unitati de invatamant si este compus din presedintii

comitetelor de parinti ale fiecarei grupe – poate face propuneri cu privire la domeniile care sa se studieze prin curriculumul supus deciziei institutiei, identifica surse de finantare extrabugetara, sprijina institutia in modernizarea bazei materiale si contribuie la mentinerea unor relatii de colaborare cu celelalte institutii ale comunitatii

Modalitati de colaborare intre cadrele didactice – parinti – comunitatile locale:

Infiintarea unui comitet de participare – poate influenta procesul de luare a deciziilor in institutie, prin invitarea parintilor, copiilor, reprezentantilor comunitatii si cadrelor didactice sa discute modelul educativ si modalitatile prin care vor fi respectate drepturile copilului in interiorul acestui model.

Initierea de parteneriate intre unitatea de invatamant si mediul de afaceri – unitatea si mediul de afaceri pot colabora pentru a pregati copiii pentru educatia viitoare si pentru viata de membri ai comunitatii lor

Desfasurarea de activitati pentru a satisface mai bine nevoile copiilor si ale familiilor – unitatea de invatamant poate invita specialisti care pot programa vizite periodice in scop preventiv si de asemenea poate desfasura diverse activitati astfel incat copiii sa stea cat mai mult cu educatorii, oferind posibilitatea parintilor sa-si indeplineasca atributiile de serviciu

Deschiderea gradinitei pentru diverse activitati comunitare, reuniuni si evenimente speciale in vederea promovarii si sensibilizarii cu privire la drepturile copiilor

Cand comunicam cu un copil trebuie sa constientizam, in primul rand, relatia inegala dintre noi si copii. Este importanta crearea unei relatii de incredere, care se construieste dovedind respect fata de unicitatea copilului.

Comunicarea dintre profesionisti si copii se concentreaza asupra crearii unei relatii bazate pe recunoastere, apreciere si presupune:

1. abilitati interpersonale – ascultarea cu atentie si incurajarea copilului, intelegerea sentimentelor si opiniilor sale
2. respectul fata de copil
3. capacitatea de a intelege opinia si situatia acestuia

Stabilirea unei relatii de recunoastere este o conditie esentiala pentru comunicarea cu parintii si copiii lor.Cand profesionistii isi asuma responsabilitatea de a stabili contactul,dovedind respect si intelegere,ii ajuta sa aiba incredere si sa comunice eficient.

Comunicarea apreciativa este o comunicare eficienta.

Criterii pentru o buna comunicare cu copiii:

• fiecare copil este unic si situatia fiecarui copil este diferita
• copiii pot avea diferite niveluri de dezvoltare emotionala si morala sau de responsabilitate – toti copiii merita respect si intelegere
• unii copii au o rete de sustinere mai buna decat altii, de aceea, parintii copiilor mai putin norocosi trebuie sustinuti pentru a-si asuma responsabilitatile si pentru a gasi solutii pentru asigurarea drepturilor si dezvoltarii copiilor
• unii copii au mai multe oportunitati decat altii

Fiecare copil este unic si necesita o abordare individualizata.

Grupurile de copii NU trebuie tratate global – fiecare copil din interiorul grupului trebuie tratat individual.

Adaptati-va comunicarea la persoana cu care comunicati: copil, parinte sau profesionist.

Ascultati si luati in considerare perspectiva si situatia celuilalt.

Folositi intotdeauna un limbaj simplu.

Aveti grija la limbajul trupului!

• Expresia fetei
• Privirea
• Pozitia corpului
• Tonul vocii

Atelier:

Studiu de caz:

Familia Z locuieste la bloc si are o fetita X, de 3 ani, si un baiat, Y, in varsat de 8 ani.

Intr-o noapte, vecinii au auzit tipete, fata plangea foarte tare si s-au hotarat sa cheme politia, care a venit sa discute cu vecinii si sa-i intrebe ce s-a intamplat, apoi au mers in apartamentul familiei, unde au stat de vorba cu mama. Aceasta a declarat ca nu s-a intamplat nimic grav, doar o discutie mai aprinsa cu sotul ei care acum doarme. Politistii au observat ca cei doi copii erau speriati, iar fetita avea lacrimi in ochi. Politistii i-au recomandat mamei sa contacteze SPAS, pentru ca erau totusi ingrijorati de situatia copiilor, si au instiintat-o ca vor raporta si ei incidentul la SPAS.

SPAS primeste sesizarea in dimineata urmatoare si decide ca un asistent social sa viziteze familia pentru a vedea daca exista o situatie de risc pentru copii. Asistentul social observa ca nu era curat in casa, copiii sunt imbracati neglijent, mama este pasiva si reticenta la unele intrebari privind relatia ei cu sotul. Veniturile familiei sunt compuse din ajutorul de somaj al tatalui, care de 5 luni nu lucreaza si din alocatiile copiilor. Asistentul social culege mai multe informatii de la vecini: tatal vine de cele mai multe ori in stare de ebrietate si episoade ca cel de seara trecuta au mai avut loc. De la medicul de familie afla ca, in ultima perioada, mama prezenta semne de violenta si a solicitat antidepresive. Invatatoarea baiatului isi face probleme deoarece acesta a inceput sa lipseasca de la scoala.

Asistentul social considera ca nu exista dovezi privind abuzul asupra copiilor, dar ca familia se confrunta cu o situatie de criza si ca are nevoie de acordarea unor servicii de sprijin. A doua zi cheama parintii la sediul SPAS, dar vine doar mama, care accepta propunerea de a inscrie fetita la gradinita pentru a-si cauta un servici. Ea nu considera ca baiatul ar trebui sa mearga la un centru de zi dupa ore si nici ca sotul ei are probleme si ca ar avea nevoie de consiliere.

Asistentul social viziteaza dupa o luna scoala si gradinita si constata ca situatia celor doi copii nu s-a imbunatatit. Acasa nu a gasit pe nimeni, iar vecinii ii spun ca scandalurile sunt tot mai dese.

Sprijinul acordat de SPAS nu a condus la imbunatatirea situatiei, ceea ce il determina pe asistentul social sa sesizeze DGASPC, care, dupa evaluarea situatiei, ajunge la concluzia ca exista o situatie de risc potential pentru copii si organizeaza o intalnire cu membrii familiei extinse pentru a vedea daca acestia ar putea sa-i ajute in depasirea situatiei de criza.

Bunicii din partea mamei au conditiile necesare si sunt dispusi sa se ocupe de copii, astfel ca se propune plasarea copiilor la bunici cu consimtamantul parintilor si se stabileste un plan individualizat de protectie. Comisia de Protectie a Copilului hotaraste plasamentul. Hotararea Comisiei este comunicata asistentului social care, la randul lui informeaza scoala si gradinita, medicul de familie cu privire la situatia familiei. SPAS si DGASPC hotarasc impreuna modalitatile de sprijin acordate parintilor pe perioada plasamentului in vederea reintregirii familiei: terapie si consiliere in vederea obtinerii unui loc de munca.

Intrebari:

1.     Cum ar fi putut fi evitata separarea copiilor de parinti? Cine ar fi putut sa intervina?

2.     Ce rol indeplineste fiecare “ actor” dupa separarea copiilor?

Evaluare:

Elaborati o diagrama care sa ilustreze lucrul in retea – din perspectiva functiei pe care o ocupati.

BIBLIOGRAFIE:

Legea nr. 272/2004 din 21/06/2004 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.557 din 23/06/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor

Implementarea Legii 272/2004 – Ateliere de lucru pentru grupurile profesionale – Materiale de formare – Ministerul Muncii, Solidaritatii si Familiei; Autoritatea Nationala pentru Protectia si Drepturile Copilului

Campanie de educatie privind drepturile copilului – Protectie / Dezvoltare / Participare – Rolul si responsabilitatile personalului didactic in protectia si promovarea drepturilor copilului – Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului – noiembrie 2006