SEPARAREA DE MAMĂ
Copilul, la vârsta prescolara, învata sa se desparta de mama. În timpul primei adolescente, nu va fi pe deplin pregatit pentru aceasta. Pentru copilul de doi ani, mama este înca centrul universului si are nevoie de ea. De aceea nu este indicat sa-l trimiteti la cresa la aceasta vârsta. În general nu este pregatit sa-si paraseasca mama nici doua-trei ore pe zi pentru a merge la joaca sub supravegherea unei bone. Bineî 22222g623w nteles ca daca mama lucreaza, trebuie sa duca copilul la cresa, din motive financiare nu are alta solutie. Ideal ar fi ca un copil sa nu mearga la cresa sau la gradinita înainte de trei ani.
La aceasta vârsta copilul are nevoie de tovarasi de joaca. Vrea sa plece de lânga mama si sa-si asume independenta. Cea mai buna metoda sa-l ajutati în acest sens este sa-l duceti la o cresa de calitate. Chiar daca el vrea sa se desparta de mama si sa intre în lumea copiilor de vârsta lui, are sentimente împartite când este vorba sa paraseasca securitatea protectoare a mamei.
Este normal sa resimta "nelinistea despartirii" - pe care unii o încearca mai mult decât altii - deoarece mama a fost "punctul de sprijin" timp de trei ani încheiati.
Poate ca ne putem da mai bine seama de acest lucru daca ne transpunem în pielea unui copil de trei ani în prima zi de cresa. Ne putem imagina urmatorul monolog: "Mama m-a adus în acest loc pe care nu-l cunosc. Mi-a spus ca o sa-mi placa, o sa fie amuzant, dar nu sunt prea sigur de asta. Mama mi-a spus ca doamna de acolo este educatoarea mea. Cum o fi ea? Va fi draguta cu mine? Se va ocupa de mine? Cine sunt toti acesti copii pe care nu-i cunosc? N-am mai vazut niciodata atâtia copii la un loc! Le va place de mine? Îmi vor fi tovarasi de joaca sau ma vor bate? Mi-e frica! De fapt nu sunt sigur ca îmi place locul asta. Mama! Nu ma lasa aici! Mi-e asa de frica încât îmi vine sa plâng."
si incepe sa plânga. Daca ati ajuns la cresa în septembrie, veti vedea multi copii plângând, pe care educatoarele îi tin pe genunchi si încearca sa-i consoleze.
Toti, am zis bine toti, copiii de trei ani încearca, mai mult sau mai putin, sentimentele pe care tocmai le-am descris. Daca un copil este sanatos si echilbrat din punct de vedere psihologic, poate avea aceste sentimente doar la început. Apoi se va lasa condus în mijlocul celorlalti si va începe o activitate oarecare împreuna cu ei. Totusi, chiar daca nu plânge si începe imediat sa se joace cu ceilalti, va fi foarte putin entuziast când se va pune problema s-o lase sa plece pe mama.
Sa mai examinam o data sentimentele pe care le încearca: "Bine, bine, ma amuza teribil joculetul asta, dar mi-e dor de tine mami. Ma simt cam aiurea sa fiu aici singur. Mami, mi-ai spus ca vii imediat, dar e oare adevarat? Cred ca am sa-ti dau un telefon, asa, doar ca sa ma asigur." (În acest moment pune mâna pe un telefon de jucarie, pe care educatoarea l-a plasat în mod inteligent pentru acest scop.) "Alo! Mama? Da, sunt aici, ma jucam cu un joculet care îmi place. Ai sa vii în curând? Bine, mami, la revedere!"
Copilul poate exprima impresiile în urma separarii, nu prin cuvinte, ci pintr-un fel de limbaj somatic sau prin simptome fizice. Când vine ora de a pleca la gradinita, dimineata, poate avea dureri violente de picioare, de inima sau cârcei.
Copilul poate maifesta reactiile cu întârziere când este separat de mama. Totul pare sa mearga foarte bine în prima saptamâna, copilul merge fara sa protesteze la scoala, aparent fara griji. Dar fara sa ne dam seama, acesta îsi ascunde anxietatea sub o figura zâmbitoare. Aceasta anxietate sfârseste prin a fi mai puternica decât el dupa doua-trei saptamâni. Ajunge sa-i spuna mamei surprinse ca îi este frica sa mearga la gradinita. "Cuuuum..? N-avea nici o problema saptamâna trecuta!" Ba da, îi era teama. Mama nu si-a dat seama deoarece copilul se retinea. Într-un final nu si-a mai putut reprima teama si a exteriorizat-o.
A separe copilul de dumneavoastra, si a-l lasa pe cont propriu în compania copiilor de vârsta lui, este un mare pas pe care trebuie sa-l depasasca. Daca nu are posibilitatea de a merge la gradinita va trebui sa îl ajutati sa realizeze acest proces indispensabil al separarii, încurajându-l sa ia parte la jocurile vecinilor, ceea ce, în special pentru un copil timid, nu va fi atât de usor ca si când ar merge la gradinita. În acest caz, o educatoare competenta poate ajuta copilul sa accepte separarea. În ciuda tuturor dificultatilor, puteti reusi, iar în capitolul 11 voi descrie metodele prin care puteti recreea acasa conditii asemanatoare celor de la gradinita.
|
