A D O P T I A

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie între adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.

In România, ca in cele mai multe state ale lumii, adoptia este o masura juridica, fiind reglementata atât prin Codul Familiei cat si prin Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.

Pentru ca un copil sa poata fi adoptat, trebuie ca acesta sa aiba statutul juridic clarificat pentru ca apoi sa se caute familia potrivita din punct de vedere comportamental, psihologic, social si cultural, care sa corespunda nevoilor copilului.

Mijlocul elementar si fundamental de a asigura ocrotirea copilului este de a-l mentine in familia biologica, atâta timp cat aceasta corespunde interesului sau. Atunci când se dovedeste ca este imposibila o dezvoltare optima a copilului in familia sa, este bine ca el sa fie plasat in mediul care este cel mai apropiat familiei biologice .

Din punctual de vedere al traditiei gasim ideea existentei unor copii de suflet alaturi de cei de sânge. Inaite de 1989 I Romaia, adoptia devenise de regula o solutie pentru cuplurile fara copii, scopul adoptiei fiind acela de a gasi un copil pentru o familie.

Chiar si astazi aceasta conceptie persista la numeroase persoane.

In 1991 a fost tras un semnal de alarma când s-a constatat ca prin intermediul adoptiei, copilul devenea un obiect de schimb. In centrul preocuparilor trebuie avut in vedere întotdeauna numai interesul superior al copilului.

Urmatoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adoptiei:

principiul interesului superior al copilului;

principiul cresterii si educarii copilului într-un mediu familial;

principiul continuitatii în educarea copilului, tinându-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;

principiul informarii copilului si luarii în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta si gradul sau de maturitate;

principiul celeritatii în îndeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Urmatorii, termenii si expresiile de mai jos folosite I procedura adoptiei au urmatoarele semnificatii:

• adoptat - persoana care a fost sau urmeaza sa fie adoptata
• adoptator - persoana care a adoptat sau doreste sa adopte,
• adoptie interna - adoptia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât si adoptatul au domiciliul în România;
• adoptie internationala - 18518g623s adoptia care, nu este adoptie interna;
• atestat - documentul care face dovada capacitatii de a adopta rezultate din îndeplinirea garantiilor morale si conditiilor materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului;
• Conventia de la Haga - Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii în materia adoptiei internationale, încheiata la Haga la 29 mai 1993 si ratificata de România prin Legea nr. 84/1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
• copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplina de exercitiu
• directia - directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, institutie publica, cu personalitate juridica, înfiintata în subordinea consiliilor judetene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti,
• familie adoptatoare - sotul si sotia care au adoptat sau doresc sa adopte,
• familie - parintii si copiii aflati în întretinerea acestora;
• familie extinsa - parintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, pâna la gradul IV inclusiv;
• familie substitutiva - persoanele, altele decât cele care apartin familiei extinse, care, asigura cresterea si îngrijirea copilului;
• parinte firesc - persoana fata de care copilul are stabilita filiatia fireasca, în conditiile legii
• planul individualizat de protectie - documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, în vederea integrarii copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
• stat primitor - statul în care domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adoptiei

Conditiile când poate fi adoptat un copil

• Adoptia se face numai prin protejarea intereselor superioare ale copilului.
• In momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si parintii sa naturali înceteaza.
• Copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil
• Adoptia intre frati este interzisa, iar adoptia a doi soti de câtre aceeasi persoana sau familie este interzisa
• Pot adopta numai persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai in vârsta decât cei pe care doresc sa II adopte.
• Comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sa adopte, constata daca acestea prezinta garantiile morale si materiale necesare.
• Consimtamantul pentru adoptie trebuie dat in forma autentica in fata instantei de judecata de catre parintii/parintele natural nu mai devreme de 60 de zile dupa nastere si devine operativ la 30 de zile dupa semnare.
• Au prioritate pentru adoptia unui copil, rudele pana la gradul IV.
• Pentru copiii ai caror parinti sunt decedati sau decazuti din drepturi, consimtamantul pentru adoptie este dat de câtre organisme autorizate

Adoptabilitatea unui copil, incredintarea in vederea adoptiei si adoptia este încuviintata de câtre Instanta de Judecata

Adoptia poate fi desfacuta de câtre Instanta de Judecata pentru cazuri bine argumentate.

Copilul peste 10 ani trebuie sa consimta la adoptie.

Pentru încuviintarea adoptiei de catre istatasunt necesare:

consimtamantul in forma autentica al parintilor, În mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza în mod abuziv sa-si dea consimtamântul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este în interesul superior al copilului

avizul Comisiei pentru Protectia Copilului,

consimtamantul persoanei care adopta,

consimtamantul copilului peste 10 ani.

Rolul Asistentului Social I Procedura Adoptiei

• asistentul social documenteaza capacitatea fiecaruia dintre soti care doreste sa adopte, de a deveni parinte adoptiv si identifica ulterior carui copil i se potriveste mai bine aceasta familie, realizându-se matching-ul familie-copil
• asistentul social face evaluarea familiei adoptive, indicând existenta sau absenta unor relatii interpersonale stabile, a unui mediu adecvat, a unei stari de sanatate care sa permita familiei îngrijirea unui copil, a capacitatii de a deveni parinte, a unei locuinte corespunzatoare cresterii si dezvoltarii unui copil.

Planul de studiere a familiei

Planul de studiere a familiei cuprinde mai multe puncte de referinta.:

• Evaluarea familiei
• Eforturi anterioare facute pentru a adopta.
• Cat timp au cântarit optiunea unei adoptii.
• Care dintre parinti a avansat ideea adoptiei; sunt acum amândoi motivati pentru acest lucru?
• Experiete de ordin social si psihologic care ar fi putut influenta dorinta de a adopta.
• Ezitari, preocupari fata de adoptie.
• Cum a reactionat cuplul fata de imposibilitatea de a avea copii? Cum au rezolvat dezamagirea acestui esec?
• Faptul ca nu pot avea copii este considerat ca o problema a cuplului, sau unul dintre parteneri trebuie blamat?
• Atitudinea cuplului fata de: abandon, obtinerea consimtamantului pentru adoptie, fata de copiii nascuti din flori?
• De ce solicita familia sa adopte?
• Atitudinea altor membri de familie (rude) fata de adoptie in general, fata de adoptarea unui copil in familia lor.
• Ce stiu despre adoptie? Cunosc alte familii care au adoptat?
• Planuri pentru îngrijirea copilului.
• Ce fel de copii doresc (vârsta, sex, cu handicap etc. si de ce)? Cat de flexibila este familia referitor la aceste criterii?

Evaluarea tatalui adoptiv

• Cadrul familial privit din punct de vedere al relatiilor si dinamicii familiale; experinete semnificative din copilarie si perioada de maturitate; relatii cu parinti, frati, surori si alti oameni.
• Climatul vietii de familie in perioada copilariei, adolescentei; cum s-au manifestat sentimentele?
• Descriere fizica si a personalitatii.
• Pregatirea (studii).
• Ocupatia de baza si un istoric al activitatii profesionale; stabilitatea slujbei actuale.
• Cazier judiciar.

Evaluarea mamei adoptive

• Cadrul familial privit din punct de vedere al relatiilor si dinamicii familiale; experinete semnificative din copilarie si perioada de maturitate; relatii cu parinti, frati, surori si alti oameni.
• Climatul vietii de familie in perioada copilariei, adolescentei; cum s-au manifestat sentimentele?
• Descriere fizica si a personalitatii
• Pregatirea (studii).
• Ocupatia de baza si un istoric al activitatii profesionale; stabilitatea slujbei actuale.
• Cazier judiciar.

Relatii maritale

• Relatiile înainte de casatori.
• Data casatorii.
• Cum au evoluat relatiile intre soti; schimbari intervenite pe parcursul anilor.
• Cum au rezolvat perioadele de stres, conflict, schimbare.
• Calitatea comunicarii intre parteneri.
• Compatibilitatea rolurilor.
• Perioadele de recreare/vacantele si le petrec împreuna/separate
• Discutie aprofundata si evaluarea unor eventuale casatorii sau divorturi anterioare.

Copii in familie

• Descriere a dezvoltarii si a personalitatii copilului/copiilor.
• Relatiile acestora cu parintii/fratii/colegii
• Nivelul educatiei/rezultatele scolare
• Hobby-uri, interes pentru o anumita activitate.
• Atitudinea copiilor fata de planurile de adoptie.

Experienta de parinte/experienta lor cu alti copii

• Ce stiu despre meseria de parinte
• Diverse teorii legate de cresterea si educarea copiilor
• Metode de a impune disciplina; diferite experinete din propria copilarie
• Relatiile actuale intre parinti si copii
• La ce fel de activitatea participa împreuna cu copiii lor

Starea de sanatate

• Un istoric al starii de sanatate pentru fiecare membru al familiei
• In cazul unde sunt probleme de sanatate, stie cel care solicita adoptia cum sa rezolve respective problema,
• este constient de faptul ca adoptia poate agrava o anume problema de sanatate?

Starea materiala

• Venitul anual, economii, alte bunuri materiale
• Datori, rate
• Cum reusesc sa-si gospodareasca veniturile (bugetul familiei)
• Daca au asigurari medicale

Religie

• Ce cred despre religie si ce religie practica
• Cum considera valorile spirituale, materiale, statutul social
• Daca se duc la biserica in mod regulat, daca sunt implicati in activitatea ale bisericii
• Asteapta din partea copilului adoptat sa preia practica confesionala a familiei in cazul in care copilul este mai mare si apartine unei alte confesiuni religoase?

Familia si comunitatea

• Descrierea casei
• Descrierea comunitarii
• Ce ofera comunitatea pentru educatia si îngrijirea sanatatii
• Compozitia etnica a comunitarii
• Atitudinea comunitarii fata de persoane provenind din etnii si culturi diferite
• Mai exista si alte familii adoptive in comunitate?

Rezumat si recomandari

Un rezumat ala caracteristicilor solicitantului care-i confera sau nu dreptul de a adopta un copil

Descrieti tipul de copil pentru care familia primeste aprobarea (vârsta, sex, stare de sanatate etc.)

Daca credeti ca familia poate adopta un copil de vârsta mare sau cu un anume handicap, dati motivele pentru care sustineti aceasta optiune.

Matching-ul dintre copil si familia adoptiva

Matching-ul reprezinta procesul de selectare a celei mai potrivite familii pentru îndeplinirea nevoilor copilului eligibil pentru adoptie. Asistentul social realizeaza matching-ul, furnizând in acelasi timp informatii familiei de ordin general: motivul pentru care copilul se afla in unitatea de ocrotire sau in plasament si perioada, starea de sanatate a copilului, nivelul actual de dezvoltare din punct de vedere fizic, cognitive, social si emotional, rutina zilnica etc. Dupa obtinerea acestor prime informatii familia poate decide daca se hotareste sau nu pentru copilul respective in functie de nevoile si flexibilitatea acesteia.

Încredintarea copilului in familia adoptiva

Plasarea reprezinta transferul efectiv al copilului din unitatea de ocrotire sau de la asistentul maternal in sanul familiei adoptatoare. Încredintarea este stabilita de catre instanta de judecata ,pentru o perioada de 90 de zile la propunerea Comisia pentru Protectia Copilului, unde si are domiciliul copilul aflat in dificultate. SI dupa plasarea efectiva a copilului, familia adoptiva este încurajata sa pastreze o legatura strânsa cu serviciul public specializat si cu asistentul social din cadrul programului de adoptie, care va urmari plasamentul pana la finalizarea procesului de adoptie.

Supervizarea plasamentului

Supervizarea plasamentului implica o atentie permanenta asupra cazului, asistentul social urmarind acomodarea reciproca a copilului si familiei, evolutia psio-sociala a copilului in noul sau camin precum si schimbarile intervenite in evolutia cazului.

Responsabilitatile familiei adoptive

Responsabilitatile familiei adoptive sunt urmatoarele:

sa colaboreze cu asistentul social pentru buna desfasurare a procesului de adoptie;

la constientizeze ca II revin responsabilitatea de parinte;

sa ia la cunostinta si chiar sa verifice datele despre starea de sanatate a copilului;

sa raspunda nevoilor copilului legate de cresterea si educarea sa;

sa mentina un climat sanatos pentru protectia copilului.

Alte aspecte importante in adoptie

Sunt putine cazuri in România in care o adoptie se face in conditiile in care o familie are copii, in general la baza adoptiei stand mai multe motive si anume:

infertilitatea unuia sau a ambilor parteneri;

vârsta înaintata a mamei si posibilitatea aparitiei unor probleme genetice;

soti la a doua casatorie, care chiar daca au un copil dintr-o casatorie anterioara si doresc un copil împreuna;

doresc sa aiba urmasi;

sa ajute un copil orfan sau abandonat;

din motive religioase etc.

In putine cazuri de familii adoptive se întâmpla ca dupa încheierea unei adoptii, parintii sa-si doreasca un al doilea copil adoptat. Acest fenomen are o explicatie mai mult administrativa, deoarece procedura de adoptie este lunga si anevoioasa si II sperie pe cei mai multi parinti adoptatori.

Sunt insa si cazuri când dupa adoptia unui copil, familia sa aiba un copil biologic. In acest caz, ansamblu de sentimente reciproce se modifica prin aparitia unui nou membru in grupul familial care va face ca primul copil, care poate fi adoptat sau nu, sa devina frate mai mare. Aceste situatii provoaca modificari atât asupra copilului cat si asupra parintilor.

Aparitia unui copil biologic, sau doar ideea aparitiei lui, poate provoca deseori confuzie pentru parintii adoptatori. Ei considera ca nu vor putea iubi la fel de mult copilul biologic, deoarece acesta apare intr-un momit in care problema procrearii nu se mai pune, iar copilul pe care si l-au dorit atât de mult este deja cu ei. Aceste probleme pot fi rezolvate prin consiliere.

Rolul grupului de sprijin

Grup - este un termen utilizat in mod foarte divers, prin atribuirea acestuia unor ansambluri diferite prin marime, durata, grad de organizare si de intercunoastere.

Din toate aceste utilizari diverse ale termenului se desprinde totusi un punct comun si anume acela ca termenul de grup desemneaza mai mult decât un individ.

Grupul, - este un numar de mai multe persoane, care se gasesc unii cu altii in relatii de status si rol, stabilite dupa o perioada de timp si care poseda un set de valori sau norme ce reglementeaza comportarea reciproca, cel putin in probleme ce privesc grupul.

Fiind vorba de relatii interpersonale (fata in fata), acestea sunt însotite obligatoriu, de cunoasterea reciproca a membrilor grupului. Liantul grupului îl constituie interrelatiile, mai exact densitatea lor si telul comun, care au ca rezultat coeziunea grupului. Astfel, modelul coeziunii, se verifica in cazul grupurilor mici cum sunt cele ale familiilor adoptive, care desfasoara relatii fata in fata, însotite de cunoastere reciproca, rezultând relatii de interactiune, influenta si atractie, mediata de activitatea comuna, respectiv telul comun.

Grupul de sprijin - este un grup cu un anumit specific, relatiile dintre membrii grupului se bazeaza pe cunoastere reciproca, pe comunicare, este un grup de contact, informal, bazat pe întâlniri regulate si schimb interactive, având ca liant problema adoptiei.

Grupul - se poate constitui pe baza a doua principii

• Daca este un grup primar, atunci relatiile dintre membrii grupului sunt directe, fata in fata, ei stabilesc relatiile strânse unul cu celalalt, ajungând sa se cunoasca reciproc. Aceste relatii nu se bazeaza pe relatii oficiale, formale, fiecare membru participând activ la activitatile grupului, existând o reala coeziune in cadrul acestuia (ex. Grupul de sprijin pentru familii adoptive).
• Daca este un grup secundar in care predomina relatiile indirecte intre membrii, acestia nu se pot cunoaste personal, activitatile lor sunt întotdeauna mediate. Relatiile interpersonale din grup sunt doar partiale iar comunicarile trec prin intermediar, constiinta existentei celorlalti este vaga, globala. In acest tip de grup predomina relatiile formale bazate pe regulamente si acte oficiale (ex. asocialtie cu statut juridic pentru familii adoptive).

In primul caz, vorbim despre un grup ideal, in care familiile adoptive se cunosc una pe cealalta, comunica si se ajuta reciproc, le face placere sa stabileasca relatii fata in fata si sa discute despre problema adoptiei. Totusi acest grup are nevoie de medierea unei persoane cheie, in cazul nostru, asistentul social care a lucrat cu toate familiile adoptive din grup si care constituie liantul grupului.

Membrii acestui grup percep adoptia ca pe un lucru pozitiv prezent in viata lor, nu fac un secret din adoptie si sunt foarte deschisi sa comunice cu persoane care au aceeasi experineta cu a lor. In cadrul unor astfel de întâlniri, familiile adoptive stabilesc usor contacte unele cu altele, discuta cu placere despre copiii lor adoptati si cauta împreuna solutii la eventualele probleme ale unor membrii din grup.

Familiile adoptive care sunt mai avansate in procedura de adoptie II sfatuies pe ceilalti cum sa procedeze pentru a nu repet eventualele lor greseli si au numeroase idei de imbunatatire a statutului familiei adoptive si de promovare a imaginii adoptiei in România.

In al doilea caz , avem un grup in care întâlnirile se fac sporadic, comunicarile din cadrul grupului se fac prin intermediar si niciodata in mod direct. Relatiile din grup sunt formale si oficiale, neexistând o reala coeziune de grup, membrii acestui grup nu se cunosc, relatia dintre ei este foarte superficiala.

In general din cauza lipsei comunicarii si deschiderii dintre membrii grupului, familiile adoptive dintr-un astfel de grup, percep adoptia ca pe o realizare personala si doresc sa pastreze tacerea asupra acestui lucru. Ei nu simt nevoia sa se intalneasca regulat, sau chiar daca o simt, ea este inhibata de teama de a nu se cunoaste ca ei au adoptat, teama care este atât de puternica incot nu mai percep necesitatea reala a unui astfel de grup. O astfel de familie adoptiva se autoizoleze, si schimba locul de munca sau locuinta sau chiar orasul, pentru a ascunde cat mai bine faptul ca au adoptat un copil. In general aceste familii nu accepta ideea ca acel copil va trebui sa stie vreodata ca este adoptat.

Recrutarea familiilor adoptive

Recrutarea familiilor adoptive se refera la caile si mijloacele prin care familiile interesate in vederea adoptarii unui copil pot afla de existenta unui astfel de program.

Recrutarea implica un program continuu, planificat, organizat, care se efectueaza atât de câtre asistentul social responsabil cu programul de adoptie nationala, dar si de intriga retea de asistenti sociali ai serviciului public specializat sau ai organizatiei.

Recrutarea are ca scop identificarea de familii; telul ei principal este de a asigura un numar suficient de mare de familii potential adoptive aprobate conform standardelor legale in vigoare, care sa corespunda nevoilor copiilor eligibili pentru adoptie.

Pentru recrutarea eficienta a unui numar cat mai mare de potentiale familii adoptatoare trebuie elaborata o strategie care sa includea folosirea unei varietatea de metode de recrutare:

Abordarea individualizata sau contactul personal cu familiile este cea mai eficienta cale pentru a ajuta familiile care doresc sa adopte sa-si identifice adevaratele nevoi , precum si optiunile cu privire la sexul si vârsta copilului pentru care familia opteaza.

Asistentii sociali ai serviciului public specializat sau ai organizatiei precum si familiile adoptive care au parcurs deja procesul de adoptie pot aborda noi familii individual. Aceste potentiale familii adoptive pot sa fie prietenii lor, colegii sau vecinii.

Promovarea generala in cadrul comunitarii prin mass-media:

      anunturi in ziare, la radio si TV;

      distribuirea de brosuri;

      postere in locuri strategice;

      mediatizarea nevoii de familii adoptive la organizatii si institutii, precum si intre Directiile Judetene sau de Sector pentru Protectia Drepturilor Copilului sau intre centrele si filialele organizatiei.

O alta cale de recrutare de familii adoptive o reprezinta organizarea de conferinte despre adoptia nationala care sa prezinte programul de adoptie nationala in fata potentialelor familii adoptive. Este de dorit sa existe o regularitate a programarii acestor conferinte (lunar, bilunar, sau ori de cate ori este necesar).

Recrutarea de familii este o etapa dificila care presupune responsabilitate dar, printr-o atenta si serioasa selectie, se poate ajunge la rezultate pozitive.