|
Alimentatia sugarilor |
|
Este laptele mamei cea mai buna hrana?
Laptele uman este într-adevar cel mai bun aliment pentru
nou-nascut si sugar. Laptele mamei furnizeaza toate substantele nutritive în
cantitatile si proportiile ideale. De fapt, laptele fiecarei specii de mamifer
este astfel conceput încat sa satisfaca necesitatile nutritive ale speciei
respective.
Laptele uman contine mai putine proteine si minerale decat laptele de vaca
pentru ca sugarul creste mai lent decat vitelul. Mai mult decat atat, amestecul
de aminoacizi din laptele uman este diferit de cel din laptele de vaca. Din
punct de vedere cantitativ, laptele uman contine tot atata grasime ca si
laptele de vaca, dar tipurile de acizi grasi si celelalte componente lipidice
sunt diferite. Se crede ca aceste diferente sunt importante pentru dezvoltarea
sugarului.
De asemenea, laptele de san contine substante care îl fac mai usor digerabil,
precum si alti compusi care cresc mult capacitatea de utilizare a unor
substante importante fata de alte tipuri de lapte sau înlocuitori. De exemplu,
fierul este prezent în cantitati modeste în laptele uman, dar este de multe ori
mai utilizabil decat fierul din formulele pe baza de lapte de vaca sau lapte de
soia. Consecinta acestei diferente este ca producatorii de formule adauga mai
mult fier pentru a se asigura absorbtia aceleiasi cantitati de care beneficiaza
sugarul alaptat la san.
Ce factori protectori contine laptele uman?
Multi din factorii care contribuie la protejarea sugarului
împotriva bo 10110l1119k lilor se gasesc în laptele uman. Acest lapte mai contine si alti
compusi care ajuta la dezvoltarea sistemului imunitar si gastro-intestinal al
bebelusului. Pe langa aceasta, sugarul alaptat la san are un risc mai redus de
alergii. In plus, laptele uman contine enzime, hormoni si substante
asemanatoare hormonilor. Se considera ca toate acestea sunt utile pentru sugar.
Laptele uman furnizeaza substantele nutritive corespunzatoare în cantitatile
corespunzatoare, în conditii igienice si la temperatura ideala. In plus, mama
care alapteaza beneficiaza prin aceasta de ocazia ideala de a stabili o relatie
apropiata cu micutul ei. Laptele uman este cel mai bun aliment pentru
nou-nascutii sanatosi, nascuti la termen. Si copiii nascuti prematur
beneficiaza de laptele mamei lor, dar uneori au nevoie de sprijin nutritional
suplimentar.
Alaptatul este benefic si pentru mama. El ajuta la tinerea sub control a
pierderilor materne de sange si o ajuta sa-si recapete greutatea de dinainte de
a ramane însarcinata. Date recente sugereaza ca alaptatul reduce si riscul de
cancer mamar. Alaptatul la san poate fi foarte convenabil, desi la început
proaspata mama poate crede ca acesta este singurul lucru pe care-l face. Mamele
au nevoie de un sprijin special în aceasta perioada, întrucat capacitatea mamei
de a produce lapte si de a-l face disponibil pentru sugar poate fi afectata de ceea
ce se petrece în jurul ei.
Niste hormoni speciali fac posibila producerea laptelui si apoi punerea lui la
dispozitia sugarului. Prolactina este hormonul care controleaza producerea
laptelui. Oxitocina determina ejectia laptelui din glanda mamara pentru a putea
fi folosit de sugar; acest proces este numit "reflexul de coborare a
laptelui." Ambele procese sunt stimulate de supt. Acesta este unul din
motivele pentru care este foarte important ca nou-nascutul sa fie pus la san
cat mai des. Reflexul de coborare a laptelui este foarte sensibil. El poate fi
influentat negativ de stres, lipsa de odihna si chiar de impresia mamei ca
sugarul nu primeste suficient lapte, ceea ce afecteaza succesul alaptarii.
Sugarilor alaptati la san li se face foame mai repede decat celor alimentati cu
formule din cauza ca laptele uman este foarte digerabil. De fapt, hranirea
frecventa, la cerere, este unul din cele mai bune lucruri pe care o mama le
poate face pentru a fi sigura de succesul alaptarii. Dupa un timp relativ scurt
sugarul îsi va stabili un orar regulat al mesei, iar cererea de hrana între
mese va scadea.
Mamele care alapteaza au nevoie de un aport energetic si nutritiv mai mare
decat în timpul sarcinii. Aceste nevoi suplimentare pot fi satisfacute de o
dieta vegetariana bine planificata. Unele substante nutritive prezinta un
interes special în acest context.
Cat de importanta este vitamina B12 pentru mama?
S-au constatat carente de vitamina B12 la sugari hraniti exclusiv cu lapte uman de la mame total vegetariene (vegane). Exista indicii care sugereaza ca vitamina B12 nu este transferata în lapte din depozitele mamei daca mama nu consuma deloc aceasta vitamina. In majoritatea cazurilor, sugarii si-au revenit dupa administrarea vitaminei, dar rapoarte recente sugereaza ca refacerea nu a fost completa în toate cazurile. Unii copii si adolescenti au ramas cu sechele permanente. Aceste rapoarte subliniaza importanta asigurarii unui aport dietetic adecvat din aceasta vitamina importanta atat pentru femeile însarcinate sau care alapteaza, cat si pentru sugarii si copiii aflati în crestere. Dat fiind faptul ca sursa obisnuita de vitamina B12 sunt produsele de origine animala (inclusiv lactatele si ouale), persoanele care nu consuma astfel de produse trebuie sa gaseasca o alta sursa de încredere. Aceasta poate fi reprezentata de lapte de soia sau cereale îmbogatite cu vitamina B12, sau un supliment vitaminic (ciancobalamina).
Exista si alte substante nutritive importante pentru mama?
Mamele care alapteaza trebuie sa se asigure ca în dieta lor
exista surse bogate de calciu pentru a preveni pierderea acestui valoros
element din oase. Apoi, pentru ca organismul lor sa poata folosi în modul cel
mai eficient calciul, ele trebuie sa beneficieze regulat de o expunere
corespunzatoare la soare, sau daca acest lucru nu este posibil, sa consume
alimente îmbogatite cu vitamina D. De asemenea, ele trebuie sa aiba grija sa
consume din belsug fructe, verdeturi si legume în fiecare zi, pentru a-si
asigura necesarul din celelalte vitamine si elemente minerale, si sa bea
cantitati adecvate de apa.
Atat medicamentele eliberate fara reteta cat si cele cu reteta trec în laptele
matern si sunt astfel consumate de sugar. Mamele care alapteaza si care trebuie
sa ia medicamente trebuie sa consulte medicul pentru a gasi solutia cea mai
potrivita pentru situatia lor particulara.
Daca o mama nu poate alapta, ce are de facut?
Sugarul care nu este alaptat trebuie alimentat cu o formula
comerciala de lapte pentru sugari. Aceasta poate fi fie din lapte de vaca, fie
din lapte de soia. Exista si alte formule speciale, care satisfac nevoi
speciale. Producatorii prelucreaza laptele de vaca sau boabele de soia pentru a
realiza formule adecvate nevoilor sugarilor. Se face ajustarea continutului de
proteine, glucide, grasimi, vitamine si alte substante. Procesul acesta este
practic fara sfarsit, si pe masura ce se afla lucruri noi despre proprietatile
laptelui uman, formulele pentru sugari sunt si ele modificate.
Unele formule se pot folosi ca atare; altele trebuie sa fie diluate. Daca se
foloseste o formula, trebuie respectate cu exactitate instructiunile
producatorului. Diluarea exagerata sau insuficienta a unei formule poate avea
consecinte serioase. Trebuie avut grija ca apa folosita sa fie pura, iar
ustensilele sa fie curate. "Formulele de casa" sau bauturile obtinute din
seminte sau nuci nu sunt adecvate pentru sugari.
Cand se poate introduce laptele integral de vaca?
Laptele integral de vaca poate fi introdus dupa împlinirea
unui an de viata. Mai devreme de aceasta data este nepotrivit. Laptele de vaca
cu continut redus de grasime sau degresat (smantanit) nu contine suficiente
calorii si grasimi si nu trebuie dat copiilor mai mici de doi ani.
Copiii mici au nevoi energetice mari dar stomacul lor este înca mic. Laptele
degresat si/sau alimentele voluminoase, cu densitate nutritiva mica, limiteaza
cantitatea de grasime pe care copilul o poate consuma; el se satura mai repede
decat ar trebui din cauza volumului mare al hranei. La copiii hraniti cu
alimente cu continut redus de grasimi s--a constatat întarzierea cresterii.
Trebuie sa ne amintim ca nevoile nutritive si energetice ale celor mici sunt
diferite de ale adultilor, si ca recomandarile pentru adulti nu sunt
întotdeauna valabile si pentru copii mici.
Cand se pot introduce alimentele solide?
La varsta de 4-6 luni bebelusii îsi pot tine singuri capul
cand stau în sezut si se pot întoarce într-o parte daca nu mai doresc mancare.
Dau semne de interes atunci cand ceilalti mananca si deschid gura atunci cand li
se ofera ceva de mancare. Aceasta este si varsta la care procesele digestive
sunt pregatite sa asimileze si altceva în afara de lapte. Toate acestea arata
ca a venit timpul pentru diversificarea alimentatiei.
Alimentele noi trebuie introduse cate unul odata. Se începe cu cereale pasate
(orez, orz, ovaz, etc.). Urmeaza apoi fructele, zarzavaturile si legumele. La
opt luni se pot introduce leguminoase (fasole, soia, linte, mazare, etc.) bine
fierte, pasate. In timp, bebelusul trebuie sa faca cunostinta cu multe feluri
diferite de alimente. Se pot folosi atat alimente gatite în casa, cat si
produse comerciale pentru bebelusi.
Alimentele solide nu se vor administra din sticle cu biberon cu gaura largita.
Folosirea lingurii îl va ajuta pe cel mic sa-si dezvolte deprinderea de a
manca. Nu se vor adauga în hrana bebelusilor sare, zahar sau alti îndulcitori.
Mierea si siropul de porumb pot provoca botulism la sugari si nu se vor folosi
înainte de împlinirea unui an de viata. Aceasta toxi-infectie alimentara poate
fi fatala.
Apa, sucurile sau formulele de lapte pentru sugari pot fi introduse începand cu
aceeasi perioada în care se introduce hrana solida. Înainte de aceasta, sugarul
alaptat nu are nevoie, în general, de apa sau suc. Nu se va lasa sugarul sa
adoarma cu biberonul cu suc, formula sau alt lichid dulce în gura. Aceasta
poate cauza carii dentare serioase.
Se va avea o grija deosebita pentru a se evita înecarea. Alimentele solide
mici, cum sunt smochinele, nucile, floricelele de porumb, bucatile de mar sau
de carnaciori pot sufoca sugarul prin blocarea cailor respiratorii. Asemenea
alimente nu trebuie date mai înainte ca cel mic sa fi învatat sa mestece cum
trebuie. Copiii mici vor fi pusi sa stea pe scaun atunci cand mananca sau beau
si nu trebuie lasati singuri cand mananca.
Hranirea copiilor si urmarirea dezvoltarii si cresterii lor este o experienta
încantatoare si datatoare de satisfactie. Cei care-i îngrijesc au ocazia de a
fi modele si de a influenta formarea deprinderilor legate de alimentatie, punand
astfel bazele unor practici sanatoase care vor fi de folos pentru toata viata.
Ce recomanda Consiliul de nutritie?
Alaptarea la san ramane si astazi, dupa atatea secole, cea mai
importanta resursa naturala de hranire a sugarilor. Ea este adecvata din punct
de vedere nutritional si are un efect pozitiv si asupra mediului înconjurator.
Alaptarea este plina de beneficii atat pentru mama, cat si pentru sugar. Ea
poate fi o experienta foarte fericita, fiind în acelasi timp mijlocul ideal de
a oferi celui mic substantele nutritive necesare si factorii protectori atat de
importanti care scad riscul de îmbolnavire si de moarte. Consiliul de nutritie
al Conferintei Generale a adventistilor de ziua a saptea considera ca aceasta
metoda de alimentare a sugarilor a fost conceputa de Creator pentru subzistenta
celor mici si sprijina alaptarea la san ori de cate ori este posibila.
Academia Americana de Pediatrie si multe alte institutii prestigioase de profil
recomanda ca sugarii sa fie hraniti exclusiv cu lapte matern pe parcursul
primelor patru pana la sase luni de viata. Dupa aceea se vor introduce si alte
alimente pentru a satisface nevoile crescande de substante nutritive ale
sugarului. De asemenea, se recomanda ca alaptarea sa continue pe tot parcursul
primului an de viata, sau chiar mai mult. Daca ea este întrerupta în timpul
primelor 12 luni, se recomanda introducerea unei formule pentru sugari
îmbogatita cu fier.
|