CONTROLUL MIsCĂRILOR IMPULSIVE
În timpul acestei perioade prescolare, copilul învata deasemenea sa-si controleze miscarile instinctive. Un copil se naste în stadiul salbatic, incapabil sa-si controleze impulsurile.
Când se apropie de vârsta primilor pasi, acest control ramâne înca primitiv. Daca un alt copil îi ia o jucarie, probabil ca îl va lovi pentru a o recupera. Dar, între cel de-al treilea si al cincilea an de viata, copilul va lucra în mod activ pentru a-si impune un sistem de control al impulsurilor. Bineînteles ca aceasta nu se poate produce într-o singura zi. Daca îl ajutati în mod abil si rezonabil în cursul acestor ani prescolari, în momentul în care se va apropia de cea de-a sasea aniversare, copilul va avea toate sansele de a fi pus la punct un control satisfacator al impulsurilor. Aceasta înseamna ca va fi dezvoltat aptitudinea de a se împiedica în mod efectiv sa loveasca, sa fure, sau sa manifeste orice alt tip de comportament asocial, susceptibil de a-i aduce necazuri la scoala. Aceasta înseamna deasemenea ca dupa vârsta de sase ani va trebui sa va întâlniti rar cu ocazia de a mai administra pedepse.
Unii parinti nu par sa înteleaga faptul ca instaurarea acestui control de sine presupune timp. Ei cred ca o data ce am spus "nu" unui copil, acesta trebuie sa se supuna imediat. Copilul stie ce înseamna "nu", dar sistemul sau de contol nu este înca suficient de sigur pentru a putea face fata acestei negatii. Aceasta învatare presupune un numar mare de repetitii în timpul anilor prescolari. Amintiti-va de perioada în care copilul învata sa vorbeasca. Nu a început cu fraze complicate. Un cuvânt sau doua cel mult. Apoi, cu timpul, s-a obisnuit cu fraze ceva mai complexe. Parintii sunt de obicei întelegatori si rabdatori când este vorba de încercarea copilului de a stapâni limbajul. Tot atât de întelegatori ar trebui sa fie cu dezvoltarea aptitudinii de control al impulsurilor.
Psihanalistul Selma Fraiberg da acest exemplu amuzant al dificultatilor unui copil de doi ani de a învata sa-si stapâneasca aceste miscari instinctive si sa renunte la un capriciu. Acestui copil îi placeau dulciurile. Când, la masa, se ajungea la desert, se emotiona si lovea farfuria din fata sa cu lingura, strigând: "Desert, desert!" În acea zi, la desert era înghetata; trebuia ca mama sa mearga la frigider pentru a o aduce la masa. Strigatele si loviturile în farfurie au enervat-o pe mama care a spus: "Oh, Catherine, ai putina rabdare!" Când mama s-a întors de la bucatarie, a fost cuprinsa de teama, deoarece micuta parea sa aiba o convulsie. Era înca pe scaun, cu pumnii strânsi, cu ochii ficsi, fata rosie si parea ca nu mai respira. "Catherine, ce ai?" striga. La care, Catherine si-a reluat respiratia, a desfacut pumnii si a raspuns: "Tocmai aveam rabdare!"
A respinge o nevoie imediata presupunea un asemenea efort încât fetita a trebuit sa faca apel la toate rezervele de energie pentru a se putea opune acestui elan. De aceea dureaza asa de mult pentru ca cei mici sa-si stapâneasca instinctele.
Parintii pot comite doua greseli majore în timp ce îi învata pe copii sa se controleze. Pe de-o parte, putem sa nu le cerem nimic si în acest caz copilul va ramâne la vârsta de sase ani la nivelul vârstei de doi ani. Va fi incapabil sa-si controleze instinctele asociale. Cea mai mare parte a parintilor însa, au tendinta sa împinga copilul spre a învata totul prea repede. De aceea este foarte util sa stim ceea ce putem astepta, în mod rezonabil de la un copil în timpul anilor prescolari. Va trebui sa ne ajustam exigentele în raport cu ceea ce poate face copilul în mod rezonabil, la o anumita vârsta. Presiunea parintilor pentru ca micutul sa se controleze prea devreme poate antrena numeroase probleme: refuzul de a mânca, rosul unghiilor, temeri, cosmaruri, toate acestea ascunzând raspunsul copilului la o presiune prea mare, la constrângerea de a învata repede. Exigenta manifestata de parinti trebuie aplicata în mod gradual. Cea mai buna vârsta pentru a începe este la trei ani, deoarece este o vârsta echilibrata si cooperanta. În acest moment copilul stapâneste destul de bine limbajul, pentru a putea asimila controlul instinctiv. Lasând un copil sa-si exprime sentimentele în cuvinte, îl ajutam sa devina capabil de a controla instinctele si actele asociale. Daca îi permitem sa-i spuna surioarei lui ca o detesta, îi usuram efortul de a-si reprima pofta de a o lovi sau de a-i sparge jucariile.
Dr. Ruth Marthey face o sugestie extraordinara, propunând parintilor sa indice copiilor o alta solutie iesirilor instinctive. Ea sugereaza sa-i dati copilului ceea ce se poate numi "papusa pentru batut", care are rolul de a încasa loviturile fara ca urmarile sa fie nefaste. Aceste marionete care primesc loviturile sunt de fapt papusi solid construite, de cârpa. Este indicat sa creati papusi care sa reprezinte fiecare membru al familiei. Acestea se vor dovedi foarte utile pentru a elimina instinctele asociale si pentru a remedia perturbarea sentimentelor.
Dr. Marthey citeaza un exemplu a dovedi utilitatea acestor creaturi: Marie avea trei ani când s-a nascut fratiorul ei. Imediat dupa aceasta ea si-a numit bebelusul de cârpa "Antoine", dupa numele baiatului. Din ziua în care adevaratul Antoine a venit de la clinica, Marie a început jocul sau favorit: "a-l bate pe Antoine". Acesta era rau, spargea farfurii si plângea noaptea. Fata de adevaratul Antoine, Marie se arata dulce si mamoasa. Papusa îi ajungea pentru a se elibera de gelozie.
Daca copilul are posibilitatea de a merge la gradinita la trei sau patru ani, aceasta îl va ajuta sa învete sa-si stapâneasca instinctele.
|
