Cand copiii nu vor sa vorbeasca
Parintii
vor sa le arate copiilor ca se intereseaza de ei, iar
acestia au sentimentul ca sint controlati. Cand copilul nu vrea sa vorbeasca, a-i chestiona nu este cel mai bun mijloc de
a-l ajuta, din contra. "A fost bine la scoala
astazi?", "Ce ai facut astazi, dragul meu?" Raspunsul este in general, laconic si evaziv. Parintele se
in 919h72j versuneaza sa afle inca putin, dar degeaba. Si cind
scena se reia in fiecare zi, incepe sa se simta
vinovat ca poate pierde evenimente importante din viata copilului sau. Mai ales
ca nu poate fi in preajma lui tot timpul. Dar pentru ce
acest esec in comunicarea familiala si cum poate fi el remediat?
Abordati copilul intr-un moment potrivit.
Exista momente potrivite pentru a intreba copilul in legatura cu ceea ce i se intampla. Pentru a raspunde, el trebuie sa fie disponibil! Ori, in mod obisnuit,
nu se intampla asa. Parintele se intoarce acasa si isi
supune copilul unui interogatoriu. Copilul nu este
receptiv cand este preocupat de altceva. Daca vrea sa
se joace sau este atent la emisiunea de la televizor, desigur ca nu acesta este
momentul oportun.
Incepeti prin a aborda lucruri placute, vesele, agreabile.
Incepeti prin a vorbi despre lucruri vesele, pozitive, mai degraba decat sa atacati notele proaste sau neglijenta copilului.
Povestiti mai intai despre propria dumneavoastra zi: daca ea a fost agreabila
sau dezagreabila. Iata un excelent mijloc de antrenare
in discutie. Copilul va poate surprinde cu un:
"Da, stii, si pentru mine ziua de azi a fost..."
Observati cu atentie comportamentul copilului, mai degraba decat sa-l intrebati.
Limbajul trupului spune adesea mai mult decat cuvintele. Acesta
se vede, se simte. Nu-l sufocati, manifestand o grija
excesiva. Cand este chinuit de insomnii,
cosmaruri, macinat de furie, tristete.este momentul sa va uitatI cu atensie la
ce se intampla.
Invitati-l sa comunice fara a-i impune.
Incercati sa deschideti dialogul, intrebandu-l de
exemplu: "Vrei sa vorbesti despre ceea ce te framanta?" sau
"Este adevarat ca eu te pot ajuta sa vorbesti despre ceea ce te
framanta?"
Mesajul lui "eu"
Exprimati ceea ce simtiti cand el se poarta astfel:
"Mi-ar placea sa stiu ceea ce se intampla cu tine. Cand
nu-mi spui nimic, imi fac griji pentru tine. Eu am impresia ca lucrurile
importante care te privesc, imi scapa."
Respectati-le intimitatea. Acceptati-le
dreptul de a avea secretele lor.
Copiii seamana cu adultii in aceasta privinta. Uneori,
cand nu vor sa vorbeasca, rezista la interogatoriul
parintilor si nu cedeaza. Alteori, nu sint siguri ca veti fi de acord cu ceea ce spun. Ei au nevoie, de multe ori, ca viata lor intima sa fie respectata.
Asigurati-l ca se poate baza pe dumneavoastra.
Decat sa-l chestionati, mai degraba ii spuneti: "Stii, daca tu vei dori sa
vorbesti cu mine, eu voi fi pregatit(a)". Si
atunci cand acest moment soseste, lasati totul balta: cititul ziarului,
pregatirea mesei.
Ajutati-l sa-si exprime emotiile.
Daca este prea tacut, daca nu vorbeste, in special
despre lucrurile intime care il privesc, trebuie sa-l stimulati sa-si exprime
emotiile intr-un alt mod decat prin cuvinte: de exemplu prin sport, muzica,
teatru, desen.
|
