Cum sa comunici cu un nou-nascut ?
Copilul invata
sa comunice, cu mult inainte de a vorbi, inca din perioada intrauterina. Cercetarile au evidentiat existenta unor reactii comunicative (la peste 32
saptamani de viata intrauterina), fapt ce dovedeste existenta unui psihism prenatal.
Fatul, are anumite trairi, "simtiri" cu tonalitate variata
(cel mai adesea acestea alterneaza intre placere si neplacere).
Comunicarea continua cu primul tipat
al copilului si raspunsul mamei, dezvoltandu-se pe masura ce interactiunile
copil-mediu sunt tot mai frecvente. Specialistii considera ca primii 5 ani
de viata sunt decisivi pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare ale copilului.
Dar comunicarea implica
nu numai limbajul oral (vorbirea), ci si cel
non-verbal, "limbajul corpului",
in care mesajele sunt transmise prin timbrul vocii, expresivitatea mimico-faciala, pozitia corpului, gesturi. Nu se poate
vorbi de o buna comunicare
in absenta limbajului corpului,
care este esential in comunicare.
La inceput, formele comunicarii non-verbale sunt simple: expresii faciale (suras, zambet), gestica mainilor. Treptat, comunicarea non-verbala castiga in complexitate pentru a exprima o emotie. De exemplu, pentru a exprima bucuria revederii mamei, zambetul apare insotit de alte expresii mimice (privire ce cauta contactul vizual, accentuata de placerea revederii, marirea ochilor, destindere faciala) si gestuale (intinderea mainilor pentru a fi luat in brate). Incepand in jurul varstei de 3 luni, mesajele nonverbale se vor completa cu cele
verbale.
Inca de mic, copilul dezvolta abilitati de comunicare (este atent, asculta, apoi mai tarziu imita). Atentia se contureaza ca abilitate
atunci cand copilul priveste pentru prima data fata mamei si apoi la persoanele ce incearca sa-i atraga atentia
prin voce si miscare. Ascultarea activa presupune cautarea sursei sunetului si privirea spre sunet sau
schimbarea pozitiei corpului.
Abilitatea de a comunica se dezvolta atunci cand rolurile
in comunicare se schimba alternativ (exemplu: mama imita actiunile, sunetele si gesturile copilului, iar acesta la randul sau o imita pe mama).
Cum trebuie sa se comporte
adultul
|
|
Stabiliti contactul vizual inainte de a vorbi (copilul cauta contactul vizual deseori, timp de 2-3 minute) si mentineti acest contact in timp ce vorbiti. |
|
|
Vorbiti simplu, clar de la o distanta mica. |
|
|
Atingeti copilul in timp ce vorbiti.Daca este necesar, intoarceti capul copilului spre dumneavoastra. |
|
|
Variati tonul vocii si cateodata cantati (nu uitati ca micutul va urmareste). |
|
|
Zambiti in timp ce vorbiti si miscati capul. |
|
|
Raspundeti copilului la atentia si zambetul lui, acordandu-I atentie si zambindu-i imitativ. |
|
|
Raspundeti la zgomotele si vocalizarile lui prin imitarea acestora. |
|
|
Introduceti zgomote noi si vocalizari noi. Copilul le va imita. Repetati-le pe cele pe care le foloseste mai frecvent. |
|
