DE LA sASE LA NOUĂ LUNI
În jurul vârstei de sase luni, copilul începe sa manifeste ceea ce numim "teama de noutate". În timpul primelor sase luni de viata copilul si-a format o idee clara despre ceea ce îi este familiar, despre chipuri si oameni. De acum constiinta lui este destul de dezvoltata încât sa faca diferenta între lucrurile care îi sunt familiare si cele care îi sunt necunoscute. Trebuie actionat progresiv pentru a pune copilul în contact, la aceasta vârsta, cu o persoana pe care nu o c 414r1719e unoaste înca. Nu îl puneti dintr-o data în fata unei situatii noi. Daca prezentarile îl sperie sau îl fac sa plânga, copilul va spune ca îi este teama. Lasati-i timp.
La aceasta vârsta doreste deasemenea sa scoata sunete. Schimbul de sunete fara sens început de la vârsta de doua-trei luni devine un sistem fix si coerent de joc verbal între copil si mama. Primul dinte apare în general în jurul celei de-a saptea luni. Aparitia dentitiei este însotita de o nevoie irezistibila de a musca lucrurile, de aceea copilul are nevoie de jucarii pe care le poate strânge între gingii.
De asemenea, în aceasta perioada copilul devine fascinat de repetitie. Adora sa repete câte ceva pâna când simte ca stapâneste subiectul respectiv. De exemplu, vrea sa loveasca un obiect de masa sau de scaun. Un adult, exasperat rapid de aceasta repetitie enervanta, îsi da seama cu dificultate de bucuria pe care o simte un copil repetând tot ceea ce face.
De la sase luni începe si descoperirea placerii imitatiei. Aceasta va ramâne pe tot parcursul copilariei cel mai puternic resort social. Copilul de sase luni imita gesturile parintilor, ca de exemplu gestul de a sterge masa cu un burete; imita de asemenea si sunetele emise de parinti. Cu mult timp înainte de a putea vorbi, copilul poate gasi modalitatea de a comunica mesajul sau altor persoane. Este ca un comis-voiajor aflat în alta tara a carei limba nu o vorbeste si gaseste posibilitatea de a comunica ceea ce doreste prin gesturi si mimica.
Pe la opt luni va sti cu siguranta sa se târasca pe burta, activitate care îl transforma într-un explorator mai activ al lumii înconjuratoare.
La noua luni copilul este deja prea mare pentru a mai fi spalat în chiuveta sau în cadita. Va trebui sa-i permiteti sa foloseasca baia dumneavoastra. Trebuie sa puneti foarte putina apa pentru a elimina riscul înecarii în caz ca micutul a ramas un moment singur. Adaugati în apa de baie o colectie de jucarii plutitoare pentru a-i releva o noua lume plina de bucurii. Jocul în apa este unul dintre lucrurile care plac cel mai mult unui copil. Probabil din cauza ca îi aduce vag aminte de recenta sa viata în lichidul amniotic. Oricum, jocul în apa este jocul cel mai calmant si relaxant.
Dupa ce a învatat sa se târasca pe burtica, copilul va începe sa se deplaseze în patru labe. Va reamintesc sa acordati o atentie deosebita lucrurilor uitate pe sol: cuie, monede etc. Nu uitati nicodata ca un copil baga în gura tot ce gaseste. Fiti atenti la sfori sau fire electrice. Cu siguranta va trage de fiecare. Vegheati ca acest mic si neobosit explorator sa nu dea peste obiecte taioase sau obiecte grele pe care le-ar putea darâma.
Interesul manifestat la descoperirea unui loc nou, alta camera, de exemplu, poate tine copilul ocupat o perioada îndelungata, timp în care se poate juca singur. Obiecte care se gasesc în mod curent în orice gospodarie sun adeseori cele mai bune jucarii pentru un copil la aceasta vârsta.
Vârsta la care un copil poate deschide mâna si poate arunca obiecte variaza de la caz la caz. Oricum ar fi, în momentul în care copilul dumneavoastra atinge aceasta etapa a dezvoltarii fizice precede o perioada de grele încercari pentru mama. Copilul a descoperit un joc nou, numit "joaca de a arunca (cu) obiecte". Le veti vedea zburând din patut, de pe masa sau de pe scaune. Ţineti cont ca micutul nu face aceste lucruri ca sa va supere. Acest joc face parte din suita sa de cercetari în descoperirea lumii.
|
