EDUCARE VEZICII
Controlul vezicii urinare este ceva mai greu de obtinut decât controlul intestinului. De aceea dureaza mai mult. Exista mai multe motive pentru acest lucru. Mai întâi, senzatiile fizice care semnalizeaza unui copil ca are nevoie sa urineze sunt mai putin pronuntate decât cele ale miscarilor intestinale. În al doilea rând, la copil faptul de a urina este un reflex automat care este declansat de presiunea vezicii. Cu alte cuvinte, este mai usor pentru un copil sa se controleze pentru a face ceva decât pentru a împiedica producerea unui lucru.
Controlul vezicii prezinta doua aspecte: controlul în timpul veg 616j918g hei si controlul în timpul somnului. Controlul în timpul veg 616j918g hei survine, în general primul. Doctorul Gesell a remarcat ca acest lucru se realizeaza în trei etape. Mai întâi, copilul îsi da seama ca este ud. Apoi întelege ca este pe cale sa se ude si poate anunta acest lucru. Ceva mai târziu începe sa anticipeze si sa se gândeasca ca este pe cale sa se ude. Înainte de a începe învatarea efectiva a copilului îl puteti ajuta sa exprime aceste etape prin cuvinte. Tatal poate fi de mare ajutor, în cazul în care aveti un baiat. Îl puteti lasa sa-si priveasca tatal urinând din picioare. Daca aceste sugestii vi se par inconfortabile, este mai bine sa nu încercati aceasta metoda.
Când veti fi pregatita sa începeti sa educati întradevar copilul sa-si controleze vezica, va puteti baza pe semnele biologice care indica o vezica plina si nevoia de a urina. Puneti-i un slip si spuneti-i ca este destul de mare pentru a urina fara a mai folosi olita. Daca este baiat, se poate sa doreasca sa urineze în WC. Aici aveti nevoie de o mica treapta pe care sa se urce.
Unele carti trateaza modul de educare al baietilor si fetelor, lasând impresia ca atât baietii cât si fetele urineaza mai întâi asezati. Acest lucru nu este deloc natural pentru un baietel si se datoreaza în mare parte educatiei primite din partea mamei. Este mult mai normal sa învatati un baietel sa urineze în picioare. Daca fetita doreste sa urineze în picioare, lasati-o pâna când întelege ca nu este prea practic pentru ea.
Va trebui sa învatati copilul un cuvânt simplu, la nivelul sau, care sa desemneze aceste functii biologice. "Pipi" este un cuvânt pe care copilul îl poate spune cu usurinta. Se pare ca acesta este cuvântul cel mai raspândit. În orice caz, trebuie sa folositi cuvinte simple si sa evitati expresii complicate pe care unii parinti le folosesc din exces de pudoare.
La fel de important este sa învatati copilul sa urineze în locuri diferite, pentru ca acesta sa nu fixeze pentru a urina un anume loc sau anumite conditii. Controlul functionarii vezicii pe timpul noptii va urma un progres lent, cu perioade de ezitare, pâna ce se va instala definitiv. La început nu contati pe un progres rapid. Recompensati copilul, felicitându-l pentru "succese" si treceti cu vederea micile accidente.
Controlul nocturn al vezicii nu poate fi atins pâna ce nu sunt îndeplinite doua conditii. Mai întâi copilul trebuie sa fie capabil sa-si controleze aceste functii în timpul zilei. Apoi, este necesar sa poata sa-si mentine sfincterele închise fara a se trezi. Bineînteles, controlul în timpul noptii este mai greu de realizat decât în timpul zilei; dureaza, de asemenea, mai mult. Ce trebuie sa faceti, în calitate de parinti, pentru a favoriza controlul nocturn? Nimic. Absolut nimic. Dezvoltarea naturala a vezicii si faptul ca micutul a învatat sa-si controleze functiile în timpul zilei, vor aduce, mai devreme sau mai târziu, solutia problemei.
Cînd copilul se trezeste în miez de noapte, cu patul ud, multumiti-va sa schimbati cearsafurile fara sa insistati asupra faptului.
Un copil pe care îl antrenam sa-si controleze intestinul si, în timpul zilei, vezica, urmând metodele descrise în aceasta lucrare, pe care mama l-a învatat sa se pastreze curat într-o maniera destinsa, nu ar trebui sa aiba probleme în a obtine controlul nocturn, la vârsta potrivita. Dificultatile controlului nocturn se vor prezenta la copilul care a învâtat prin constrângere sa-si exercite functiile biologice normale în timpul zilei. Acest copil va reusi mai greu sa deprinda controlul nocturn. Poate fi iritat din pricina faptului ca se fac presiuni asupra sa. Va refula în mod inconstient aceasta animozitate împotriva parintilor udând patul noaptea . Parintii trebuie sa înteleaga faptul ca micutul nu face aceasta în mod deliberat. Dealtfel, doarme când se întâmpla acest lucru. Niciodata nu trebuie pedepsit un copil pentru ca a udat patul noaptea.
Unele cazuri de tulburari nocturne, foarte putin numeroase, au cauze fizice. Aceste cazuri sunt foarte clare deoarece prezinta simptome cum ar fi incapacitatea de a se controla în timpul zilei, ceea ce permite medicului sa determine anomaliile. În cea mai mare parte a cazurilor copilul uda patul în timpul noptii din cauza tensiunilor psihologice la care este supus. Daca aceasta se întâmpla si dupa vârsta de cinci ani, parintii trebuie sa se abtina sa încerce diferite metode (în fata acestei probleme parintii sunt capabili sa încerce cele mai stranii metode). Cel mai indicat este consultarea unui specialist în locul aplicarii diverselor metode "dupa ureche"
Îi puteti arata copilului drumul catre toaleta dar nu-l puteti forta sa mearga înainte sa fie pregatit pentru aceasta. Sa presupunem ca nu este înca pregatit. Sa presupunem, de asemenea, ca dupa zece zile, eforturile dumneavoastra de a-l pastra curat nu duc la nici un rezultat. Concluzia este ca micutul nu este înca pregatit pentru un astfel de antrenament. Reveniti la scutece si mai asteptati câteva luni înainte de a încerca din nou. Eu am început cu baiatul meu când acesta avea doi ani. Dupa o saptamâna a fost evident ca nu avea deloc chef sa învete acest lucru la momentul respectiv. Decât sa angajez un conflict, am revenit la scutece si am încercat din nou la doi ani si jumatate. Acelasi rezultat. Nu era pregatit. Am încercat din nou la o luna dupa cea de-a treia aniversare. Atunci, în spatiul a trei saptamâni a învatat sa-si controleze atât intestinul cât si vezica. si cu baiatul cel mic am încercat tot la doi ani. Nu a mers. Am mai asteptat, si am încercat din nou la doi ani si jumatate. Era pregatit. Trei saptamâni mai târziu era curat.
|
