GÂNDIREA MÂINII DREPTE
Ce trebuie facut pentru a învata un copil de vârsta prescolara "gândirea mâinii drepte"? Îi putem furniza materiale brute, cel mai important fiind experientele senzoriale.
Putem clasifica parintii în mai multe grupe, dupa modul în care încurajaza copiii sa se bazeze pe experientele senzoriale.
Mai întâi sunt parintii de genul "nu, nu si nu", care descurajaza activ explorarea lumii prin intermediul vazului, auzului, atingerii si mirosului: "Pleaca de acolo, nu pune mâna, e murdar!" Apoi, urmeaza parintii indiferenti care iau o atitudine pasiva si neutra cu privire la explorarea senzoriala facuta de catre copil. În al treilea rând gasim parinti care încurajaza în mod activ copilul sa descopere lumea, cât mai complet cu putinta, cu ajutorul simturilor.
Sper ca dvs. faceti parte din cel de-al treilea grup. Încurajati copilul sa atinga obiectele , sa faca cunostinta cu texturi diferite. Ajutati-l sa asculte toate sunetele care îl înconjoara si sa le cunoasca. Ajutati-l sa vada frumusetea lucrurilor cele mai curente.
Puteti încuraja copilul sa se foloseasca fara încetare de ochi, de urechi si de mâini. Îl puteti face constient de frumusetea lalelelor din gradina, de simetria frunzelor copacilor sau de diferenta de colorit a acelor de brad.
Încurajati-l sa atinga diverse texturi, de la cele mai rugoase la cele mai fine, texturile materialelor textile sau a lichidelor groase. Lasati-l sa cunoasca blana unei pisici. O remarca simpla, cum ar fi: "Simti în aer mirosul frunzelor care ard?" îi poate da ocazia unei experiente senzoriale foarte bogate, experienta pe care nu o va putea face fara interventia dvs.
Vârsta prescolara este momentul propice pentru a-l ajuta pe copil sa faca cunostinta cu diverse lucruri. A lua cunostinta de lumea sensibila constituie pentru copil bazele esentiale ale gândirii sale. Trebuie sa oferim copiilor tot felul de materiale care pot fi utilizate ca stimulanti ai gândirii între trei si sase ani. Sa aiba la dispozitie câta hârtie vor, culori, creioane si vopseluri. Foarfeci cu vârfurile rotunjite, teancuri de reviste vechi, cartoane de forme si dimensiuni variate, lipici pentru a face colaje, etc.
Multi oameni nu sunt prea gânditori, deoarece au putine experiente directe. Au spiritul încarcat cu ideile altora si un vid de idei personale. Daca credeti ca exagerez, puneti în jurul dvs. urmatoarea întrebare si puneti-o si dvs.:va petreceti macar o jumatate de ora pe zi, gândindu-va linistiti, ascultându-va vocea interioara? Sau întreaga zi va este acaparata de vocile exterioare ale altora, ale televiziunii sau cuvinte scrise?
In remarcabila "autobiografie" a lui Lincoln Steffens, celebrul jurnalist, acesta propune o metoda pentru a deveni un critic de arta original si judicios. Ceea ce propune merge foarte departe: va sugereaza sa vizitati un muzeu si sa alegeti trei opere de arta pe care le preferati. Faceti acelasi lucru timp de sase luni. La capatul acestei perioade, cu siguranta nu veti mai alege aceleasi trei opere pe care le-ati selectat initial. De fapt, în acest timp, v-ati supus unui "curs" de critica a artei. Fortându-va sa alegeti trei opere de arta ati îmbogatit si ati facut sa evolueze bunul dvs. gust. La capatul a sase luni veti fi capabili sa selectati aceleasi trei opere de arta pe care le-ar fi ales un critic autentic.
Interesant la aceasta metoda este faptul ca ati ales acele trei opere datorita aprecierii personale si nu pentru ca altcineva v-a spus ca ar fi frumoase.
Aceasta sugestie reprezinta un model pe care îl putem aplica si copiilor nostrii. Dati-le nenumarate ocazii sa experimenteze ei singuri lucrurile, mai degraba decât prin ochii, gândurile si sentimentele altora. Nu trebuie sa aiba numai experienta "la prima mâna", trebuie ca aceasta sa fie cât mai extinsa cu putinta, pentru ca gândirea este rezultatul experientei.
Este de asemenea important sa lasam gândirea abstracta sa se dezvolte la copil pornind de la experiete concrete.
Jucariile educative sunt construite pe principiul de a lasa copilul sa descopere singur lucrurile. Ceea ce descopera el însusi se implanteaza cu mai multa forta în spiritul sau decât daca i-ar fi fost explicat dinainte.
Sa luam un exemplu: va lasati copilul sa se joace pictând cu culori diferite. I-ati putea explica cum sa amestece galbenul si albastrul pentru a obtine verde. Daca o faceti, acest lucru îl priveaza de frisonul descoperirii personale. De ce sa nu procedati altfel: dati-i vopseaua galena si vopseaua albastra si spuneti-i: "de ce nu incerci sa le amesteci ca sa vezi ce se întâmpla?" Va încerca si fata i se va lumina: "Ia uite! Iese verde!"
Este destul de greu pentru parinti sa aplice aceasta metoda a descoperirii personale ca metoda pedagogica, pentru ca sunt obisnuiti sa-i spuna tot timpul ce trebuie sa faca. Îmi aduc aminte ca la trei ani, unul din copiii mei m-a întrebat: "Mami, daca plantez un baton în gradina, va creste un copac?" Prima reactie a fost sa-i spun ca nu se va întâmpla asa, dar m-am abtinut si i-am zis: "Hai sa-l plantam, sa vedem ce se întâmpla." Ceea ce am si facut. Câteva zile mai târziu copilul mi-a spus: "Nu cred ca va creste!" Am plantat seminte si copilul a învatat prin observare directa ceea ce creste când este plantat si ceea ce nu creste.
Ajutati copilul sa gaseasca concepte "cheie" care îl vor ajuta sa-si organizeze lumea si sa-i gaseasca un sens. Copiii sunt asaltati de toate informatiile pe cere l-i le aduce anturajul. Sunt tot timpul pe cale sa faca coerente toate aceste indicatii fragmentare pentru a da o semnificatie lumii înconjuratoare.
Ei încearca sa descopere relatiile dintre cauza si efect si sa clasifice informatiile care au sens.
Prin "concept cheie" vreau sa spun ideea care ajuta un copil sa asimileze un anume numar de fenomene diferite si sa le organizeze pe categorii. Prin intermediul acestor concepte cheie, un copil prescolar poate întelege sau mentiona urmatoarele:
Greutatea este o forta invizibila care atrage obiectele spre sol.
Toate animalele dispun de mijloace de aparare contra dusmanilor lor.
Când doua obiecte sunt frecate unul de altul, acest lucru încalzeste obiectele.
O data ce copilul întelege într-adevar unul dintre aceste concepte cheie, el poate întelege un întreg ansamblu de fenomene ambiante.
Putem explica aceste principii copilului comentându-i evenimente zilnice. Greutatea se poate explica usor, aratându-i ca, atunci când dam drumul unui obiect, acesta cade în loc sa se ridice în aer. Îi puteti explica lipsa greutatii în spatiu, si ca oamenii ar pluti daca nu s-ar afla pe o planeta a carei suprafata îi atrage. Etc.
|
