Ken Schoolland - Aventurile lui Jonathan Gullible

Ken Schoolland

Aventurile lui Jonathan Gullible

CUPRINS

Prolog

1. O mare furtunã: Jonathan pleacã pe mare ºi eºueazã pe o insulã ciudatã.

2. Cei care o cautã cu lumânarea: Jonathan rãspunde strigãtului de ajutor al unei femei.

3. O tragedie comunã: Un pescar împarte puþinul pe care l-a prins.

4. Poliþia Alimentarã: O femeie ºi copilul ei spun o poveste tristã.

5. Lumânãri ºi haine: Jonathan aflã despre protecþia industriei.

6. Taxa pe înãlþime: Oamenii înalþi sunt transformaþi în pitici printr-un nou cod.

7. Când o casã nu e un cãmin: Jonathan urmãreºte distrugerea unei case din Corrumpo.

8. Cele douã grãdini zoologice: Douã habitaturi gemene înconjurate de garduri îl fac pe Jonathan sã se simtã prost.

9. A face bani: Jonathan învaþã sã deosebeascã douã tipuri diferite de imprimerii.

10. Maºina de vise: O cutie misterioasã provoacã necazuri ºi închiderea unei fabrici.

11. Putere de vânzare: Lady Bess Tweed îl încurajeazã pe Jonathan sã intre în politicã.

12. Adãpost nesigur: O tânãrã îºi împãrtãºeºte îngrijorarea privind locuinþele.

13. Delicte tot mai grave: Jonathan aflã un adevãr neplãcut despre legi.

14. Bãtãlii de bibliotecã : Un bãrbat ºi o femeie se ceartã pentru preþul cãrþilor gratuite.

15. Nimic: O loterie rezolvã o dilemã artisticã.

16. Carnavalul intereselor speciale: Jonathan este martorul unui joc de carnaval care le place tuturor jucãtorilor.

17. Unchiul Samta: Jonathan descoperã sensul nou al unei tradiþii vechi.

18. "Broasca þestoasã ºi iepurele" într-o nouã prezentare: O poveste a bunicii cu o întorsãturã neaºteptatã.

19. Comisia de 11311h723l Digestie: Jonathan este prevenit în legãturã cu Ofiþerii de Nutriþie.

20. "Dã-mi trecutul sau viitorul tãu !": O hoaþã îi ia lui Jonathan banii, oferindu-i în schimb câteva sfaturi.

21. Bazarul guvernelor: Un fermier relateazã opþiunile în alegerea unui guvern.

22. Cea mai veche profesie din lume: O strãinã se oferã sã-i ghiceascã lui Jonathan viitorul.

23. Producþia de încãlþãminte: Un oficial þine o conferinþã de presã ºi dezvãluie noul program pentru încãlþãminte.

24. Aplauzometrul: Gazda unei emisiuni ia interviuri unui candidat ºi lider al unui partid politic.

25. Credinciosul autentic: Un alegãtor fidel explicã loialitatea

26. Dupã nevoi: Jonathan este martorul absolvirii ºcolii ºi al unui concurs de bun-rãmas.

27. Salariile pãcatului: O bandã în lanþuri povesteºte nefericirile provocate de muncã.

28. Noii nou-veniþi: Lucrãtorii strãini sunt demascaþi ºi expulzaþi.

29. Ne daþi ori nu ne daþi ?: Cetãþenii mai bãtrâni se plâng de ºmecheria care le tulburã liniºtea la pensie.

30. A cui e ideea strãlucitã ?: Avocaþii discutã o cale spre bogãþie prin controlul folosirii ideilor.

31. Procesul: Jonathan primeºte o lecþie privind rãspunderea.

32. Doctrinarul: Un medic explicã proprietatea asupra vieþii.

33. Viceversa: Jonathan ia lecþii de moralã de la un poliþist.

34. Fructele plãcerii: Jonathan evitã în ultima clipã o capcanã.

35. Marele Anchetator: Un lider venerat explicã libertatea, responsabilitatea ºi virtutea.

36. Legea celui care pierde: Jonathan dã peste un loc unde se fac pariuri pentru un meci de lupte.

37. Banda democraþiei: O bandã temutã provoacã panicã în oraº, iar Jonathan ºi Alisa se retrag.

38. Vulturi, cerºetori, escroci ºi regi: Un Jonathan descurajat întâlneºte un vultur virtuos.

39. Terra Libertas: Jonathan se întoarce acasã ºi se dedicã proiectului vieþii sale.

Epilog

Întrebãri din capitole

Capitolul 1

O MARE FURTUNÃ

Într-un oraº însorit de pe þãrmul mãrii, cu mult înainte de a se fi umplut cu stele de cinema în maºini decapotabile, trãia un tânãr pe nume Jonathan Gullible. Nimeni nu-l bãga în seamã în afarã de pãrinþii lui, care îl considerau deºtept, sincer, ºi foarte atletic.din vârful capului cu pãr ciufulit de culoarea nisipului ºi pânã la picioarele un pic cam mari. Munceau din greu într-un mic magazin de pe strada principalã a orãºelului în care se gãsea o flotã de pescari mereu ocupatã. Mai trãiau acolo ºi niºte oameni foarte muncitori, unii buni, alþii rãi, iar cei mai mulþi pur ºi simplu obiºnuiþi.

Când nu fãcea mici corvoade sau comisioane pentru magazinul familiei, Jonathan îºi scotea barca cea veche din micul port ºi pornea pe mare în cãutarea aventurii. Ca mulþi alþi tineri care îºi petrec anii adolescenþei în acelaºi loc, Jonathan gãsea cã viaþa e puþin cam plictisitoare, iar oamenii din jurul lui nu au imaginaþie. Ar fi vrut sã zãreascã, în scurtele sale cãlãtorii dincolo de rada portului, un vapor ciudat sau un peºte uriaº. Poate cã va întâlni un vas de piraþi ºi va fi obligat sã navigheze pe toate mãrile pãmântului, ca membru al echipajului. Sau poate un vas de pescuit balene, aflat în cãutare de pradã, îl va lua la bord pentru vânãtoare. Cu toate astea, majoritatea scurtelor lui cãlãtorii se terminau cu stomacul þipând de foame ºi gâtlejul uscat de sete, gândul la cinã fiind singurul care sã-i mai frãmânte mintea.

Într-una din acele minunate zile de primãvarã când aerul era apretat ca o foaie de hârtie uscatã la soare, marea îi pãru atât de atrãgãtoare tânãrului Jonathan, încât îºi împachetã imediat gustarea ºi uneltele de pescuit ºi porni cu bãrcuþa lui într-o plimbare de-a lungul coastei. Stând cu spatele cãtre brizã, Jonathan nu observã norii întunecaþi de furtunã care se adunau la orizont.

Jonathan nu începuse de mult sã navigheze dincolo de gura portului, dar se simþea încrezãtor. Când vântul începu sã se înteþeascã, nu se îngrijorã decât atunci când era prea târziu. Nu trecu mult ºi se lupta din greu cu valurile, furtuna abãtându-se cu o forþã violentã asupra lui. Barca îi era aruncatã ameþitor dintr-o parte în alta printre valuri, ca un dop de plutã într-o cãldare. Orice efort pe care îl fãcea sã-ºi controleze barca era inutil, împotriva vântului extrem de puternic. În cele din urmã, cãzu pe fundul bãrcii, þinându-se strâns de margini ºi sperând sã nu se rãstoarne. Ziua ºi noaptea se amestecarã într-un vârtej îngrozitor.

Când furtuna se potoli în cele din urmã, barca îi era distrusã, cu catargul ºi pânzele rupte, aplecatã puternic spre tribord. Marea se liniºtise, dar o ceaþã deasã îl învãluia, împiedicându-l sã vadã ceva. Dupã ce pluti în derivã zile întregi, apa de bãut i se terminã ºi nu mai putea decât sã-ºi umezeascã buzele cu picãturile ce se condensau pe fâºiile ce mai rãmãseserã din pânze. Apoi, ceaþa se ridicã ºi Jonathan zãri conturul ºters al unei insule. Pe mãsurã ce se apropia, putu sã vadã un peisaj strãin, cu plaje ºi dealuri abrupte acoperite de o vegetaþie abundentã.

Valurile îl duserã pe un banc de nisip. Abandonându-ºi barca, Jonathan înnotã repede pânã la þãrm. Gãsi ºi devorã într-o clipã guave roz, banane coapte ºi alte fructe delicioase care creºteau din abundenþã în climatul umed al junglei de dincolo de plaja îngustã. Imediat ce îºi mai întremã puterile, Jonathan se simþi disperat de singur, dar uºurat cã era în viaþã ºi chiar incitat de aventura în care plonjase fãrã sã vrea. O porni imediat de-a lungul plajei albe pentru a descoperi mai multe despre acest þinut nou ºi ciudat.

Capitolul 2

CEI CARE O CAUTÃ CU LUMÂNAREA

Jonathan merse vreo douã ore fãrã sã zãreascã nici un semn de viaþã. Deodatã ceva miºcã prin tufiºuri ºi un mic animal cu o coadã galbenã, tãrcatã, se lãsã zãrit pentru o clipã dupã care dispãru, lãsând o urmã abia vizibilã. "O pisicã," se gândi Jonathan. "Poate mã va conduce cãtre alte vieþuitoare." ªi începu sã îºi croiascã drum prin frunziºul des.

Imediat ce se afundã suficient de mult în junglã încât sã nu mai poatã vedea þãrmul, Jonathan auzi o femeie þipând. Se opri ºi încercã sã-ºi dea seama de unde venea sunetul. De undeva din faþã ºi de sus, auzi un alt þipãt disperat de ajutor. Croindu-ºi cu greu drum printre liane ºi frunziº, se îndreptã într-acolo. În curând ieºi din junglã ºi o luã pe cãrare mai departe.

La o cotiturã mai bruscã, se lovi de un bãrbat voinic, care îl mãturã într-o parte dintr-o singurã miºcare. "Dã-te la o parte, piticanie," îi strgã matahala. Uimit, privi în sus ºi zãri doi bãrbaþi care târau o femeie, printre þipete ºi lovituri, pe cãrare. Pânã când sã-ºi recapete rãsuflarea, grupul dispãruse. Fiind sigur cã n-ar putea sã o elibereze singur, Jonathan alergã înapoi dupã ajutor.

Dãdu de o poianã, unde vãzu un grup de oameni strânºi în jurul unui copac, în care bãteau cu niºte beþe. Jonathan alergã la ei ºi apucã mâna unui bãrbat care stãtea ºi îi urmãrea pe ceilalþi. "Vã rog, domnule, ajutor !" strigã Jonathan. "Doi bãrbaþi au prins o femeie ºi ea are nevoie de ajutor !"

"Nu te alarma," spuse supraveghetorul arþãgos. "Femeia aia e pur ºi simplu arestatã. Las-o în pace ºi miºcã, avem de lucru."

"Arestatã ?" spuse Jonathan, care încã mai gâfâia. "Nu arãta ca, ãã, o delicventã." Dar dacã fãcuse ceva rãu, se gândi Jonathan, de ce striga atât de disperatã dupã ajutor ? "Scuzaþi-mã, domnule, dar ce delict a comis ?"

"Ce ?" Omul începu sã-ºi manifeste iritarea. "Dacã vrei neapãrat sã ºtii, a ameninþat slujbele tuturor celor de aici."

"A ameninþat slujbele oamenilor ? Cum a fãcut una ca asta ?" insistã Jonathan .

Uitându-se cu dispreþ în jos la cel care îi punea atâtea întrebãri, supraveghetorul îi fãcu semn lui Jonathan sã vinã cu el lângã un copac unde muncitorii îºi fãceau de lucru izbind în trunchi. Cu mândrie, spuse, "Dupã cum vezi, suntem muncitori la copaci. Doborâm copacii pentru lemn, bãtându-i cu aceste beþe. Uneori, o sutã de oameni, lucrând încontinuu, pot doborî un copac destul de mare în aproape o lunã." Omul strânse din buze ºi îºi scuturã cu grijã o scamã de pe mâneca hainei sale elegante. "Femeia aia a venit la lucru azi-dimineaþã cu o bucatã ascuþitã de metal legatã la capãtul bãþului ei. I-a insultat pe ceilalþi tãind un copac în mai puþin de o orã - ºi încã singurã ! Gândeºte-te ! Trebuia sã punem capãt unei ameninþãri ca asta faþã de ocupaþia noastrã tradiþionalã."

Ochii lui Jonathan se fãcurã mari, la auzul pedepsei pe care o primise femeia pentru creativitate. În orãºelul lui, toþi oamenii foloseau topoare ca sã taie copacii. Aºa îºi obþinuse ºi el lemnul pentru bãrcuþa lui. "Dar invenþia ei !" exclamã Jonathan. "Ar permite oamenilor indiferent de mãrime sau putere sã taie copacii. Oare aºa nu s-ar putea obþine mai repede ºi mai ieftin lemnul pentru diverse lucruri ?"

"Ce vrei sã spui ?" replicã omul mânios. "Cum ar putea cineva sã încurajeze o idee ca asta ? Aceastã muncã nobilã nu poate fi fãcutã de vreun slãbãnog care vine cu nu ºtiu ce idee strãlucitã."

"Dar, domnule," spuse Jonathan, încercând sã nu-l jigneascã. "Aceºti buni muncitori de copaci au mâini ºi creiere talentate. Ar putea folosi timpul economisit de la lovitul copacilor ca sã facã alte lucruri. Ar putea face mese, scaune, bãrci ºi chiar case !"

"Ascultã," spuse omul cu o privire ameninþãtoare. "Scopul muncii e sã ai un loc de muncã permanent ºi sigur - nu produse noi." Tonul vocii lui se fãcu urât. "Ai aerul cã o cauþi cu lumânarea."

"Nu, nu, domnule. Nu vreau sã creez probleme. Sunt sigur cã aveþi dreptate. Pãi, eu trebuie sã plec." Cu acestea, Jonathan se întoarse de unde venise, grãbindu-se pe cãrare ºi simþindu-se foarte prost dupã prima lui întâlnire cu oamenii locului.

Capitolul 3

O TRAGEDIE COMUNÃ

Cãrarea devenise ceva mai largã ºi continua sã ºerpuiascã prin desiºul junglei. Soarele amiezii devenea tot mai fierbinte, când ajunse la marginea unui mic lac. Pe când lua puþinã apã sã se rãcoreascã, Jonathan auzi o voce prevenindu-l, "Eu n-aº bea-o dacã aº fi în locul tãu."

Jonathan privi în jur ºi vãzu un bãtrân aºezat în genunchi pe mal, curãþând câþiva peºtiºori. Lângã banca lui veche se afla un coº ºi trei undiþe fixate în noroi, cu sforile aruncate în apa. "Merge pescuitul ?" întrebã Jonathan politicos.

Fãrã sã se sinchiseascã sã se uite la el, bãtrânul rãspunse oarecum morocãnos, "Nu. Prichindeii ãºtia sunt tot ce am prins astãzi." Tãie peºtii în bucãþi ºi îi aruncã într-o tigaie fierbinte pusã deasupra unui foc. Peºtii care sfârâiau în tigaie miroseau delicios.

Jonathan, el însuºi un pescar iscusit, întrebã, "Ce momealã folosiþi ?"

Atunci, bãtrânul ridicã gânditor privirea spre Jonathan. "Nu e nimic rãu cu momeala mea, fiule. Am prins ce e mai bun din ce a mai rãmas în lacul ãsta."

Siþind cã acest pescar e cam singur, Jonathan se gândi cã ar putea afla mai multe de la el doar rãmânând tãcut o vreme. În cele din urmã, bãtrânul pescar îi fãcu semn sã se aºeze lângã foc ºi îi dãdu câþiva peºtiºori ºi un pic de pâine. Jonathan mâncã înfometat, deºi se simþea vinovat sã ia o parte din masa ºi aºa sãracã a omului. Dupã ce terminarã, Jonathan rãmase tãcut ºi, desigur, bãtrânul începu sã vorbeascã.

"Cu ani în urmã erau peºti cu adevãrat mari de prins pe aici", spuse el cu regret. "Dar au fost prinºi cu toþii. Acum n-au mai rãmas decât cei mici."

"Dar cei mici vor creºte, nu ?" întrebã Jonathan. Privea iarba înaltã care creºtea în apa de la mal, unde puteau sã se ascundã o mulþime de peºti.

"Nu. Cei mici sunt prinºi prea repede de toþi cei care pescuiesc aici. Dar nu e numai atât, la capãtul îndepãrtat al lacului oamenii aruncã gunoi. Vezi mizeria aia deasã care se întinde lângã mal ?"

Jonathan nu înþelegea. "De ce îþi iau alþii peºtii ºi aruncã gunoi în lacul tãu ?"

"Oh, nu," spuse pescarul. "Ãsta nu e lacul meu. El aparþine tuturor - la fel ca pãdurea ºi râurile."

"Atunci aceºti peºti aparþin chiar tuturor, inclusiv mie ?" întrebã Jonathan, simþindu-se mai puþin vinovat cã primise o parte dintr-o mâncare pe care n-o fãcuse el.

"Nu chiar," rãspunse omul. "Ce aparþine tuturor nu aparþine de fapt nimãnui - asta pânã când un peºte muºcã din momeala mea. Atunci e al meu."

"Nu înþeleg," spuse Jonathan, încruntându-se confuz. Vorbind pe jumãtate pentru el însuºi, repetã, "Peºtii aparþin tuturor, ceea ce înseamnã cã de fapt nu aparþin nimãnui, pânã când unul muºcã momeala ta. Pe urmã, peºtele e al tãu ? Dar faci ceva ca sã ai grijã de peºti sau sã-i ajuþi sã creascã ?"

"Sigur cã nu," rãspunse omul cu o uºoarã notã de batjocurã. "De ce sã am grijã de peºte, ca pe urmã sã vinã altcineva ºi sã-l prindã ? Dacã altcineva prinde peºtele sau polueazã lacul, tot efortul meu se pierde !"

Privind supãrat înspre apã, bãtrânul pescar adãugã, "Dacã mã gândesc bine, aº vrea sã fie lacul meu. Atunci aº avea mare grijã de peºte, ºi de lac, ca ºi crescãtorul de vite care administreazã ferma din valea vecinã. Aº creºte cei mai puternici ºi mai graºi peºti ºi poþi fi sigur cã nimeni n-ar ajunge sã arunce gunoaie în lac. Aº avea grijã."

"Dar cine are grijã de lac acum ?" îl întrerupse Jonathan.

Faþa bãtrânului se înãspri. "Lacul e administrat de Consiliul Lorzilor. La fiecare patru ani, ei sunt aleºi ºi pe urmã angajeazã un administrator pe care îl plãtesc foarte bine din impozitele mele. Administratorul ar trebui sã împiedice prea mult pescuit sau aruncarea gunoaielor. Ce e mai nostim, e cã de obicei prietenii Lorzilor sunt cei care pescuiesc cât vor ºi aruncã gunoi cât le place."

Jonathan se gândi puþin la ce auzise, apoi întrebã, "E bine întreþinut lacul ?"

"Dupã cum vezi ºi tu," mormãi bãtrânul pescar. "Uitã-te ce am prins astãzi. Pare cã peºtele se face cu atât mai mic cu cât salariul administratorului e mai mare."

Capitolul 4

POLIÞIA ALIMENTARÃ

Cãrarea se întâlnea cu alte cãrãri ºi în curând drumul se mai lãrgi ºi începu pavajul. În loc de junglã, Jonathan trecea pe lângã pajiºti, câmpuri cu culturi bogate ºi livezi roditoare. Vãzând atâta mâncare, lui Jonathan i se fãcu din nou foame. Apucã pe o cãrare care ducea la o fermã albã ºi curatã, unde spera sã gãseascã ce îi trebuia.

Chiar în faþa casei, dãdu peste o tânãrã femeie cu trei copii mici, care se þineau în braþe ºi plângeau. "Scuzaþi-mã," spuse Jonathan cu blândeþe. "Ce se întâmplã ?"

Femeia privi în sus ºi strigã printre suspine, "E vorba de soþul meu. Oh, soþul meu," se vãitã ea. "ªtiam cã într-o zi se va ajunge aici. A fost arestat," suspinã ea, "de Poliþia Alimentarã !"

"Îmi pare foarte rãu sã aud asta, doamnã. Ãã, aþi spus "Poliþia Alimentarã"? întrebã Jonathan, mângâind pe cap cu simpatie pe unul dintre copilaºi. "De ce l-au arestat ?"

Femeia strânse din dinþi, încercând sã-ºi stãpâneascã lacrimile. Apoi spuse cu obidã, "Crima lui era - pãi, producea prea multã hranã !"

Jonathan era ºocat. Insula asta era într-adevãr un loc tare ciudat ! "E o crimã sã produci prea multã hranã ?"

Femeia continuã, "Anul trecut, Poliþia Alimentarã a emis ordine prin care îi spunea câtã hranã putea sã producã ºi sã vândã oamenilor din þinut. Ne-au spus cã preþurile mici îi lovesc pe ceilalþi fermieri." κi muºcã uºor buzele, apoi izbucni, "Soþul meu era un fermier mai bun decât toþi ceilalþi la un loc !"

Deodatã, Jonathan auzi pe cineva râzând. Un bãrbat corpolent venea pe cãrare cãtre ei. "Ha ! Eu zic cã cel mai bun fermier e cel care ia ferma. N-am dreptate, tânãrã doamnã ?" Bãrbatul se strâmbã la cei trei copii ºi cu un gest larg al mâinii spuse, "ªi acum strângeþi-vã lucrurile ºi cãraþi-vã de aici."

Omul apucã o pãpuºã care zãcea pe trepte ºi o aruncã în mâinile lui Jonathan. "Sunt sigur cã are nevoie de ajutor, tinere. Grãbiþi-vã, acum eu sunt stãpân aici."

Femeia se ridicã ºi îl fulgerã cu privirea, "Soþul meu a fost un fermier mai bun decât ai sã fii tu vreodatã !"

"Asta e discutabil," chicoti omul obraznic. "A, sigur, producþia lui era remarcabilã. Era un geniu financiar care ºtia ce sã cultive ca sã placã cumpãrãtorilor. Ce om ! Dar a uitat un lucru - preþurile ºi culturile sunt stabilite de Consiliul Lorzilor ºi aplicate de Poliþia Alimentarã. Pur ºi simplu nu a înþeles politica agricolã."

"Parazitule," þipã femeia. "Nu ºtii sã faci previziuni, risipeºti îngrãºãmintele ºi seminþele indiferent ce ai cultiva, ºi nimeni nu vrea sã cumpere ce produci. Plantezi pe terenuri total nepotrivite ºi nu conteazã dacã pierzi totul. Nu faci decât sã pui Consiliul Lorzilor sã achite nota de platã."

Jonathan se încruntã gânditor, ºi spuse, "Deci nu ai nici un avantaj dacã eºti un bun fermier ?"

"Sã fii bun e un handicap," spuse femeia. "Soþul meu, spre deosebire de acest cretin, a refuzat sã perie Lorzii ºi a încercat sã producã recolte cinstite ºi sã facã vânzãri adevãrate."

Alungând-i pe femeie ºi pe copii de pe verandã, bãrbatul mârâi, "Mda, ºi a refuzat sã respecte cotele anuale. Nici un fermier nu se poate împotrivi Poliþiei Alimentare ºi sã scape multã vreme. ªi acum, afarã de pe pãmântul meu !"

Jonathan o ajutã pe femeie sã-ºi care avutul ºi copiii, îndepãrtându-se încet de ceea ce fusese casa lor. La o cotiturã a drumului, se întoarserã sã arunce o ultimã privire la casa curatã ºi la hambar. "ªi acum ce o sã faci ?" întrebã Jonathan.

Femeia oftã, "Nu-mi pot permite sã plãtesc preþurile mari cu care se vând acum alimentele în zonã. Din fericire, am prieteni ºi rude care mã pot ajuta. Altfel, aº putea sã mã duc ºi sã cerºesc Consiliului Lorzilor sã aibã grijã de mine ºi de copii. Le-ar place asta. Haideþi, copii." Apoi murmurã amãrâtã, "Lorzii ne-au bãgat în necazul ãsta, dar au avut în schimb grijã de necioplitul ãla. Dependenþa este sursa forþei lor. Munca altora este sursa generozitãþii lor."

Capitolul 5

LUMÂNÃRI ªI HAINE

Jonathan þinu companie pentru o vreme femeii îndurerate ºi bãieþelului ei pânã ce ajunserã la casa rudelor lor. Mulþumindu-i cu cãldurã, aceºtia îl invitarã sã rãmânã. Dar era limpede cã numai cu greu ar fi putut încãpea cu toþii în acea locuinþã, aºa cã Jonathan gãsi o scuzã pentru a-i refuza ºi plecã mai departe.

Drumul îl purtã pânã la un râu peste care era aruncat un pod. De cealaltã parte a podului, Jonathan zãri un oraº mare, de piatrã. Podul era îngust ºi flancat de douã indicatoare impozante. Pe indicatorul din dreapta se putea vedea un semn care arãta înspre oraº, iar sub acest semn stãtea scris: "INTRAÞI ÎN ORAªUL PROSTOVENEªTI, DE PE INSULA CORRUMPO". Pe celãlalt indicator scria doar atât: "E PERMISÃ DOAR IEªIREA. NU INTRAÞI".

Dar cele douã indicatoare nu erau cel mai ciudat lucru cu privire la acest pod. Pentru a intra în oraº trebuia sã treci de tot felul de obstacole. Bolovani ascuþiþi ºi stânci uriaºe blocau toatã partea din pod destinatã intrãrii în oraº. Unii cãlãtori preferau sã îºi arunce bagajele în râu mai degrabã decât sã le care peste toate acele obstacole. Alþii, mai ales cei mai în vârstã, se resemnau ºi fãceau cale-ntoarsã. Ajuns în spatele unui cãlãtor aflat la capãtul puterilor, Jonathan privea pe furiº la binecunoscuta pentru el pisicã tãrcatã. Pisica adulmeca o boccea jerpelitã, care tocmai fusese azvârlitã la pãmânt, ºi reuºi sã scoatã din ea o bucatã de carne uscatã.

Spre deosebire de drumul destinat intrãrii în oraº, cel destinat ieºirii era neted ºi bine întreþinut. Comercianþii care duceau cu ei bunuri afarã din cetate puteau cãlãtori cu uºurinþã. "De ce oare au fãcut în aºa fel încât sã fie foarte greu sã intri ºi foarte uºor sã ieºi?" se întrebã Jonathan.

Cãþãrându-se cu greu ºi sprijinindu-se de bagajele celorlalþi cãlãtori, tânãrul nostru reuºi în cele din urmã sã ajungã în faþa unor porþi mari din lemn, prin care se intra în oraº. Odatã cu el intrarã tot soiul de oameni, unii cãlare, alþii cãrând cutii ºi boccele, iar alþii împingând fel de fel de vagoneþi. Jonathan se îndreptã de umeri ºi îºi ºterse de praf cãmaºa ºi pantalonii. Pisica tãrcatã se furiºase ºi ea înãuntru prin spatele lui.

Abia intrat în oraº, Jonathan întâlni o femeie care þinea un document lung, stând aºezatã în spatele unei mese acoperitã cu mici medalioane. "Vã rog frumos," ceru femeia, privindu-l insistent ºi sãrind sã-i prindã un medalion pe buzunarul cãmãºii uzate. "Nu vreþi sã semnaþi ºi dvs. petiþia mea?"

"Pãi, nu ºtiu," se bâlbâi Jonathan. "Dar mã întreb dacã nu aþi putea sã-mi arãtaþi drumul cãtre centrul oraºului?"

Femeia îl mãsurã cu suspiciune. "Nu cunoaºteþi oraºul?"

Jonathan ezitã, observând cã vocea femeii devenise mai rece. "Ãã, ºi unde semnez?"

Femeia zâmbi din nou. "Chiar aici, sub ultimul nume. O sã ajutaþi mulþi oameni cu treaba asta."

Jonathan ridicã din umeri ºi luã pixul sã semneze petiþia. Îi era milã de ea, cum stãtea acolo îmbrãcatã gros, transpirând din belºug într-o astfel de zi plãcutã ºi însoritã. ªi ce loc ciudat pentru a strânge semnãturi ! "Pentru ce e petiþia ?" întrebã Jonathan.

Ea bãtu din palme ca ºi cum se pregãtea sã cânte ceva. "Aceasta este o petiþie pentru protejarea locurilor de muncã ºi a industriei. Sunteþi în favoarea locurilor de muncã ºi a industriei, nu-i aºa ?" pledã ea.

"Sigur cã sunt," spuse Jonathan repede, amintindu-ºi ce se întâmplase cu femeia arestatã pe care o întâlnise pe drum. Ultimul lucru pe care ºi-l dorea era sã parã cã nu-l intereseazã munca oamenilor. "Cum va ajuta asta ?" mai întrebã el în timp ce îºi scria numele.

"Consiliul Lorzilor protejeazã locurile noastre de muncã ºi industria localã faþã de produsele care vin din afara insulei. Dacã suficient de mulþi oameni îmi vor semna petiþia, Lorzii au promis cã vor face tot ce le stã în putere sã interzicã produsele strãine care îmi lovesc activitatea."

"ªi cu ce vã ocupaþi ?" întrebã Jonathan.

Femeia declarã cu mândrie, "Reprezint producãtorii de lumânãri ºi haine. Aceastã petiþie cere interzicerea soarelui."

"A soarelui ?" bâigui Jonathan. "Cum, ãã, de ce sã fie interzis soarele ?"

Femeia îl mãsurã pe Jonathan ºi spuse pe un ton de apãrare, "ªtiu cã pare puþin cam drastic, dar nu vedeþi - soarele îi loveºte pe producãtorii de lumânãri ºi de haine. Desigur vã daþi seama cã soarele este o sursã foarte ieftinã de luminã ºi cãldurã strãinã. Pãi, lucrul asta pur ºi simplu nu poate fi tolerat !"

"Dar lumina ºi cãldura de la soare sunt pe gratis," protestã Jonathan.

Femeia pãru jignitã de remarca lui ºi se vãitã, "Tocmai asta e problema, nu vedeþi ?" Luând un carneþel, încercã sã scrie câteva notiþe pentru el. "Dupã estimãrile mele, disponibilitatea extrem de ieftinã a acestor elemente strãine reduce locurile de muncã ºi salariile potenþiale cu cel puþin 50% în industriile pe care le reprezint. Un impozit mare pe ferestre, sau poate pur ºi simplu interzicerea totalã, ar trebui sã îmbunãtãþeascã foarte mult situaþia."

Jonathan puse jos petiþia. "Dar dacã oamenii plãtesc bani producãtorilor de lumânãri ºi de haine pentru luminã ºi cãldurã, atunci le vor rãmâne mai puþini bani sã cheltuiascã pe alte lucruri - cum ar fi carnea sau pâinea sau bãutura."

"Eu nu reprezint mãcelarii, nici brutarii ºi nici pe cei care fac bere," spuse femeia cu bruscheþe. Simþind o schimbare în atitudinea lui Jonathan, îi smulse petiþia ca sã nu-ºi mai poatã ºterge semnãtura. "În mod evident sunteþi mai interesat de capriciile consumatorilor decât de a proteja siguranþa locurilor de muncã ºi investiþiile solide în afaceri. Bunã ziua," spuse ea, punând cu hotãrâre capãt conversaþiei.

Jonathan se îndepãrtã de masã, apoi se întoarse calm ºi plecã mai departe. "Sã interzici soarele ?" gândi el. "Ce idee trãznitã ! Dupã asta, o sã vrea sã interzicã mâncarea ºi adãpostul !" Jonathan spera cã va întâlni pe cineva cu mai mult bun simþ.

Capitolul 6

TAXA PE ÎNÃLÞIME

Hoinãrind prin oraº, Jonathan zãri imediat un bãrbat cu înfãþiºare demnã ºi bine îmbrãcat, care fãcea eforturi dureroase de a umbla în genunchi. Bãrbatul nu pãrea infirm - ci doar pitic. Jonathan îi întinse mâna pentru a-l ajuta sã se ridice, dar bãrbatul îl respinse scurt.

"Nu, mulþumesc", spuse bãrbatul icnind de durere, "pot sã merg foarte bine. Dar va mai dura ceva pânã mã voi obiºnui sã merg în genunchi."

"Vã simþiþi bine? Dar de ce nu vã ridicaþi în picioare sã puteþi umbla mai uºor?"

"Oh!", icni bãrbatul, vizibil deranjat de poziþia în care stãtea, "e vorba de o micã îmbunãtãþire adusã codului taxelor".

"Codul taxelor?", repetã Jonathan. "Dar ce-are codul taxelor de-a face cu umblatul?"

"Are totul de-a face cu umblatul! Au!" Între timp, bãrbatul se aºezase pe cãlcâie, încercând sã-ºi mai aline chinul. Cu o batistã scoasã din buzunar îºi ºtergea sudoarea prelinsã pe sprâncene. Apoi, mutându-ºi greutatea de pe un picior pe celãlalt, îºi masã genunchii. În jurul acestora, pantalonii aveau mai multe straturi de petice. "Codul taxelor", spuse, "a fost recent amendat pentru a-i face egali pe oamenii de înãlþimi diferite".

"Pentru a-i face egali?" întrebã Jonathan.

"Vino te rog mai aproape, ca sã nu fiu nevoit sã strig", îi ceru bãrbatul. "Da, acum e mai bine. Consiliul Lorzilor a decis cã oamenii înalþi au prea multe avantaje."

"Sunt avantajaþi pentru cã sunt înalþi?"

"Desigur. Oamenii înalþi sunt întotdeauna favorizaþi la angajare, sau atunci când se fac promovãri. Ei sunt avantajaþi în sport, în lumea spectacolelor, în politicã, ba chiar ºi atunci când se cãsãtoresc! Auu!" Bãrbatul îºi înfãºurã batista în jurul locului în care tocmai i se rupsese pantalonul. "Aºa cã Lorzii au decis sã mai reducã din avantaje printr-o taxã pe înãlþime."

"Oamenii înalþi plãtesc taxã?" Jonathan privi în jurul sãu ºi simþi cum începe sã scadã în înãlþime.

"Suntem taxaþi proporþional cu înãlþimea noastrã."

"ªi s-a opus cineva?" întrebã Jonathan.

"Doar cei care au refuzat sã stea în genunchi", spuse bãrbatul. "Acum, desigur, am hotãrât ca politicienii sã fie exceptaþi de la aceastã taxã. Pentru cã de regulã votãm pentru cei mai înalþi. Doar ne place sã privim în sus spre liderii noºtri!"

Jonathan era mut de uimire, ºi încerca sã se facã tot mai mic. Arãtând cu amândouã mâinile cãtre genunchii bãrbatului, întrebã plin de neîncredere: "ªi veþi merge în genunchi doar ca sã plãtiþi mai puþin?"

"Evident", rãspunse bãrbatul, cu durere în voce. "Codul taxelor ne modeleazã întreaga viaþã. Unii au început chiar sã se târascã".

"Oo, asta chiar cã n-are cum sã nu doarã!" exclamã Jonathan.

"Mda, totuºi doare mai mult dacã nu te supui. Au! Numai proºtii stau în picioare ºi plãtesc taxa întreagã. Aºa cã dacã vrei sã fii deºtept, aºeazã-te în genunchi. Te costã prea mult sã rãmâi în picioare".

Jonathan privi în jur ºi vãzu mai mulþi oameni care mergeau în genunchi. De cealaltã parte a strãzii, o femeie se târa cu greutate. Alþi oameni treceau pe lângã el pe jumãtate ghemuiþi, cu umerii încovoiaþi. Doar câþiva pãºeau normal, mândri cã ignorã complet sancþiunile. Apoi Jonathan vãzu trei domni pe o bancã în parc. "Oamenii ãia trei de ce îºi acoperã ochii, urechile ºi gurile?"

"A, ei se pregãtesc sã propunã noi taxe", rãspunse bãrbatul în timp ce se îndepãrta de Jonathan târându-se în genunchi.

Capitolul 7

CÂND O CASÃ NU E UN CÃMIN

Case urâte din lemn, cu douã sau trei etaje, se aliniau de-a lungul strãzii Alãturi de ele Jonathan zãri o casã mare, elegantã, pe o pajiºte verde. Casa pãrea construitã solid ºi era decoratã cu flori car contrastau minunat cu pereþii albi, proaspãt vãruiþi.

Curios, Jonathan se apropie de clãdire ºi descoperi o echipã cu bâte mari ºi grele care încerca sã dãrâme casa. Lucrãtorii nu pãreau prea entuziaºti ºi îºi fãceau treaba cu destulã încetinealã. Apoi zãri o femeie cu pãrul grizonat ºi cu o atitudine demnã, care nu pãrea prea bucuroasã de ceea ce se petrecea. Femeia stãtea lângã casã, cu pumnii strânºi. Ea ofta din adâncul inimii în timp ce îi privea pe lucrãtori.

Jonathan se apropie de ea ºi spuse, "Casa asta nu pare prea veche sau în stare proastã. A cui este ?"

"Bunã întrebare !" aruncã femeia cu vehemenþã. "Am crezut cã e a mea."

"Aþi crezut cã e a dvs. ? Un om ºtie cu siguranþã când are o casã, " spuse Jonathan.

Pãmântul se cutremurã când un perete întreg se prãbuºi. Femeia se uita profund nefericitã la norul de praf ce se ridica din ruine. "Nu e aºa de simplu," strigã ea ca sã acopere zgomotul. "A fi proprietar înseamnã a controla ceva, nu ? Dar aici nimeni nu controleazã cu adevãrat ceva. Lorzii controleazã totul - aºa cã ei sunt adevãraþii proprietari ai tuturor lucrurilor. ªi tot ei sunt proprietarii acestei case, chiar dacã eu am construit-o ºi am plãtit pentru fiecare scândurã ºi cui din ea."

Devenind mai agitatã, ea se duse ºi smulse o hârtie de pe cutia poºtalã care rãmãsese neatinsã în faþa casei. "Vezi nota asta ?" O mototoli, o aruncã pe jos ºi o cãlcã în picioare. "Autoritãþile îmi spun ce pot sã construiesc, cum pot sã construiesc, când pot sã construiesc ºi pentru ce pot folosi clãdirea. Acum ele îmi spun cã trebuie sã o dãrâm. Sunã ca ºi cum eu aº fi proprietarul ?"

"Pãi," fãcu Jonathan cu sfialã. "Dar puteþi sã staþi în ea cât timp e în picioare, nu ?"

"Numai dacã plãtesc regulat impozitul pe proprietate. Dacã nu pot sã plãtesc, autoritãþile mã aruncã afarã cât ai spune "cazul urmãtor" ! Ele trateazã totul ca ºi cum le-ar aparþine." Femeia se fãcu roºie de furie ºi continuã pe nerãsuflate, "Nimeni nu e cu adevãrat proprietar. Nu facem decât sã închiriem de la guvern atãta timp cât plãtim impozitele."

"Deci n-aþi plãtit impozitul ?" întrebã Jonathan. "De aceea vã dãrâmã oamenii aceºtia casa ?"

"Sigur c-am plãtit afurisitul ãla de impozit !" strigã pur ºi simplu femeia. "Dar asta nu le-a fost de ajuns. De data asta, Lorzii au spus cã planul dupã care mi-am construit casa nu se potrivea cu al lor - planul de maestru al Consiliului. Mi-au dat ceva bani pentru cât credeau ei cã valoreazã casa ºi acum o dãrâmã ca sã facã loc pentru un parc. Parcul o sã aibã în centru un monument mare ºi frumos pentru unul de-ai lor."

"Cel puþin v-au plãtit pentru casã," spuse Jonathan. Se gândi un moment, apoi întrebã, "N-aþi fost mulþumitã ?"

Femeia îl privi pieziº. "Dacã aº fi fost mulþumitã, n-ar fi avut nevoie de un poliþist care sã stea aici ºi sã se asigure cã am plecat în liniºte. Iar banii pe care mi i-au dat au trebuit sã-i ia de la vecinii mei. Pe ei cine o sã-i compenseze ? Banii nu provin niciodatã din buzunarele Lorzilor."

Jonathan clãtinã din cap cu uimire. "Spuneaþi cã totul face parte dintr-un plan de maestru ?"

"Da ! Pãi sigur ! Un plan de maestru !" spuse femeia sarcastic. "E un plan care aparþine oricui se aflã la putere. Dacã mi-aº petrece viaþa urmãrind sã ajung la putere, atunci aº putea sã-mi impun planurile mele tuturor. Atunci aº putea sã fur case în loc sã le construiesc. E mult mai uºor !"

"Dar nu ai nevoie de un plan pentru a avea un oraº bine construit ?" spuse Jonathan cu speranþã. Încerca sã gãseascã o explicaþie logicã pentru chinul femeii. "N-ar trebui sã aveþi încredere în Consiliu cã va veni cu un asemenea plan ?"

Femeia îºi fluturã mâna în direcþia oraºului. "Du-te ºi vezi singur. Insula Corrumpo e plinã de planuri revoltãtoare. Dar mai rele decât planurile sunt proiectele terminate ! Acelea sunt fie prost construite, fie mult mai scumpe decât fusese planificat."

Întorcându-se cãtre Jonathan, femeia îl privi drept în ochi ºi îi spuse: "Gândeºte-te cã au construit un stadion unde nouã din zece spectatori nu pot vedea terenul de joc. ªi din cauza prostiei lor a costat de douã ori mai mult ca sã fie reparat decât a costat construcþia lui. ªi marele lor hol de primire e accesibil doar vizitatorilor, nu contribuabililor care au plãtit pentru el. ªi cine sunt cei care au plãnuit aºa ceva? Lorzii. Ei se aleg cu numele încrustate în piatrã, iar prietenii lor cu contracte grase."

Împungându-l pe Jonathan cu un deget în piept, declarã, "E o nebunie sã crezi cã planurile înþelepte trebuie impuse oamenilor. Cei care folosesc forþa împotriva mea nu-mi pot câºtiga mie încrederea !" Spumegând, ea privi înapoi cãtre casa ei ºi spuse, "Vor mai auzi ei de mine !"

Capitolul 8

CELE DOUÃ GRÃDINI ZOOLOGICE

Continuându-ºi drumul, Jonathan încerca sã desluºeascã legile acestei ciudate insule. Oamenii n-ar trãi, desigur, acceptând reguli care îi fac nefericiþi. Trebuie sã existe un motiv bun pentru toate acestea, unul pe care nu-l descoperise încã. Pãrea un loc foarte drãguþ pentru a trãi ; pãmântul era aºa de verde, iar aerul era cald ºi uºor. Acesta ar trebui sã fie paradisul. Jonathan îºi relaxã pasul în timp ce continua sã meargã spre oraº.

Deodatã ajunse la o porþiune de drum cu garduri imense de fier de o parte ºi de alta. În spatele gardului din dreapta erau animale ciudate de multe forme ºi mãrimi - tigri, zebre, maimuþe - prea multe pentru a fi numãrate. În spatele celuilalt gard, pe partea stângã, se miºcau încoace ºi încolo zeci de bãrbaþi ºi femei, purtând cu toþii aceleaºi haine în dungi albe ºi negre. Priveliºtea acestor douã grupuri aºezate faþã în faþã de o parte ºi de alta a drumului era foarte stranie. Zãrind un bãrbat în uniformã neagrã, care rãsucea în mânã un baston scurt, fãcându-ºi rondul între cele douã porþi închise, Jonathan se îndreptã cãtre el.

"Vã rog, domnule, " întrebã Jonathan politicos. "Îmi puteþi spune pentru ce sunt gardurile acestea înalte ?"

Fãrã sã piardã ritmul paºilor ºi al bastonului, paznicul rãspunse cu mândrie, "Gardul de peste drum este pentru grãdina noastrã zoologicã. "

"Oh, " spuse Jonathan, privind un grup de animale cu blanã, care se agãþau cu cozile ºi sãreau de pe pereþii cuºtii lor.

Paznicul, obiºnuit sã facã pe ghidul pentru copiii din zonã, continuã sã explice. "Puteþi vedea cã avem o mare varietate de animale în grãdina zoologicã. Acolo, " arãtã el peste drum, "Þinem animale primite din toatã lumea. Aceste garduri menþin animalele în siguranþã într-un loc unde oamenii le pot studia. Nu putem admite animale ciudate care sã se plimbe pe unde vor ºi sã afecteze societatea cu un comportament nepotrivit."

"Oho," exclamã Jonathan. "Cred cã v-a costat o avere sã gãsiþi toate aceste animale, sã le importaþi din întreaga lume ºi apoi sã le întreþineþi aici."

Paznicul îi zâmbi lui Jonathan ºi apoi clãtinã uºor din cap. "O, eu nu plãtesc pentru grãdina zoologicã. Dar toatã lumea din oraº plãteºte un impozit special pentru asta."

"Toatã lumea ?" repetã Jonathan, simþind cu acuitate fundul gol al buzunarelor sale.

"Pãi, sunt unii care încearcã sã-ºi ocoleascã responsabilitãþile. Unii cetãþeni ezitã, spunând cã nu-i intereseazã sã plãteascã bani pentru o grãdinã zoologicã. Alþii refuzã pentru cã sunt convinºi cã animalele ar trebui studiate numai în habitatul lor natural."

Paznicul se întoarse cu faþa spre gardul din spatele lui ºi bãtu cu bastonul în barele grele de fier. "Când aceºti cetãþeni refuzã sã plãteascã impozitul pentru grãdina zoologicã, îi luãm pe ei din habitatul lor natural ºi îi aducem aici, unde stau în siguranþã în spatele acestor gratii. Astfel de oameni ciudaþi pot fi studiaþi ºi sunt împiedicaþi, la rândul lor, sã se plimbe prin oraº ºi sã afecteze societatea cu comportamentul lor nepotrivit."

Neputând sã-ºi creadã urechilor, lui Jonathan începu sã i se învârtã capul. Comparând cele douã grupuri din spatele gratiilor, se întrebã dacã ar fi putut, sau dacã ar fi fost dispus sã plãteascã pentru întreþinerea paznicului ºi a celor douã grãdini zoologice. Mâinile i se încleºtarã pe bare în timp ce se uita la feþele mândre ale oamenilor în haine dungate. Apoi se întoarse ºi studie expresia de superioritate de pe faþa paznicului, care începuse din nou sã patruleze înainte ºi înapoi, învârtindu-ºi bastonul.

Aceeaºi pisicã galbenã binecunoscutã de acum se învârtea printre gratiile Grãdinii Zoologice cãutând ceva de mâncare. Paznicul lovi cu putere bastonul sãu de una dintre gratii; pisica, speriatã, þâºni printre picioarele lui Jonathan ºi se opri mai încolo, lingându-ºi labele ºi scãrpinându-ºi urechea.

"Sunt convins cã îþi plac ºoarecii, nu-i aºa?" i se adresã Jonathan mângâind-o pe creºtet. "Ce zici de 'ªoareci'? Ei, ªoareci, acum cã ai fost de ambele pãrþi ale gardului, cine crezi cã fac mai mult rãu, oamenii din interior sau oamenii de afarã?"

Capitolul 9

A FACE BANI

Cu ªoareci alãturi, Jonathan grãbi pasul. Clãdirile deveneau tot mai mari ºi strãzile tot mai aglomerate. Trotuarele fãceau ca pietonii, chiar ºi cei care umblau în genunchi, sã se poatã deplasa mai uºor. Imediat ce trecu dincolo de o clãdire mare din cãrãmidã roºie, auzi zgomotul puternic al unor maºini. Clinchetul rapid semãna cu al unei prese de tipãrit. "Poate cã e ziarul local," spuse Jonathan cu glas tare, ca ºi cum ar fi aºteptat un rãspuns din partea pisicii. "Bun ! În cazul ãsta am sã pot citi totul despre insulã."

Cãutând o intrare în clãdire, dãdu colþul strãzii ºi aproape se ciocni de un cuplu bine îmbrãcat, care se plimba braþ la braþ pe stradã. "Mã scuzaþi," spuse Jonathan. "Nu pot gãsi o intrare în clãdirea aceasta de ziar. Aþi putea sã mi-o arãtaþi ?"

Doamna zâmbi în timp ce domnul îl corectã pe Jonathan. "Mã tem cã te înºeli, tinere. Acesta este Biroul Oficial de Creare a Banilor, ºi nu ziarul."

"Oh," spuse Jonathan dezamãgit. "Speram sã gãsesc o tipografie importantã."

"De ce atâta dezamãgire ?" spuse bãrbatul. "Înveseleºte-te. Acest birou este mai important ºi este o sursã de fericire mai mare decât o tipografie de ziar. Nu-i aºa, dragã ?" ºi bãtu uºor mâna înmãnuºatã a doamnei.

"Da, e adevãrat," spuse femeia cu un chicotit. "Aceºti oameni tipãresc o mulþime de bani pentru a face poporul fericit."

Poate cã asta era soluþia de a pleca de pe insulã, se gândi Jonathan. Poate cã aºa putea sã-ºi plãteascã plecarea cu un vapor. "Pare o idee minunatã !" spuse Jonathan cu entuziasm. "ªi eu aº vrea sã fiu fericit. Poate cã aº putea tipãri niºte bani ºi."

"A, nu," spuse bãrbatul cu dezaprobare în glas. Îi fãcu un semn dojenitor cu degetul lui Jonathan. "Asta ar fi imposibil. Nu-i aºa, dragã ?"

"Desigur," adãugã femeia. "Cei care tipãresc bani fãrã sã fie angajaþi de Consiliul Lorzilor sunt catalogaþi drept "falsificatori" ºi aruncaþi în închisoare. Nu tolerãm astfel de ticãloºi în oraºul nostru."

Bãrbatul încuviinþã dând din cap cu putere. "Când falsificatorii tipãresc bani ºi îi cheltuie, banii lor inundã strãzile ºi jefuiesc valoarea banilor tuturor. Orice suflet sãrac având un venit fix din salariu, economii sau pensie ar descoperi curând cã banii lui nu mai au nici o valoare."

Jonathan se încruntã. Îi scãpase ceva ? "Credeam cã aþi spus cã tipãrirea de bani mulþi îi face pe oameni fericiþi."

"Da, e adevãrat," replicã femeia. "Cu condiþia."

".sã fie bani tipãriþi oficial," interveni bãrbatul înainte ca ea sã termine. Spre marele amuzament al lui Jonathan, cei doi se cunoºteau atât de bine încât îºi terminau unul altuia propoziþiile. Bãrbatul scoase un portofel din buzunarul hainei ºi trase afarã o bucatã de hârtie pe care i-o arãtã lui Jonathan. Arãtând spre o ºtampilã oficialã, adãugã, "Dacã este oficial, atunci nu este "falsificat"."

"ªi atunci se numeºte "finanþare prin deficit", continuã ea, ca ºi cum ar fi recitat dintr-un text de manual învãþat pe de rost. "Finanþarea prin deficit este o parte a unui plan de cheltuieli complicat ºi sofisticat."

Bãgându-ºi la loc portofelul, bãrbatul interveni, "Dacã este oficial, atunci cei care emit banii nu sunt hoþi."

"Sigur cã nu !" spuse ea. "ªi sunt foarte generoºi. Cheltuie acei bani pe proiecte pentru oamenii loiali care sunt atât de drãguþi sã-i voteze."

"Încã o întrebare, dacã nu vã supãraþi," spuse Jonathan. "Ce se întâmplã cu salariile, economiile ºi pensiile tuturor ? Aþi spus mai înainte cã acestea nu mai au valoare dacã se tipãresc mai mulþi bani. Acest lucru nu se întâmplã ºi atunci când autoritãþile tipãresc bani ? Oare asta îi face pe toþi fericiþi ?"

Cei doi se uitarã unul la altul. Domnul spuse, "Sigur cã suntem întotdeauna fericiþi când Lorzii au mai mulþi bani pe care sã-i cheltuie pentru noi. Sunt atâtea nevoi disperate în ajutorul cãrora sã vii - ale muncitorilor, ale sãracilor ºi ale bãtrânilor."

Femeia explicã, "Lorzii sunt foarte scrupuloºi când cerceteazã rãdãcinile problemelor de pe insulã. Ei au identificat ghinionul ºi vremea proastã drept cauze principale ale dificultãþilor noastre. Da, ghinionul ºi vremea proastã duc la creºterea preþurilor ºi la scãderea nivelului de trai."

"ªi -," bãrbatul fãcu o pauzã plinã de semnificaþie. "Nu-i uita pe strãini."

"Mai ales strãinii !" spuse femeia, alarmatã. "Insula noastrã este asediatã de inamici care încearcã sã ne ruineze economia cu preþurile mari ale produselor pe care ni le vând. Cu siguranþã preþul mare al benzinei lor ne va duce de râpã."

"Sau preþurile mici," adãugã el. "Ei încearcã întotdeauna sã ne vândã alimente ºi haine la preþuri scandalos de mici. Din fericire, Consiliul Lorzilor noºtri îi trateazã cu severitate."

"Slavã domnului, da ! Avem un Consiliu înþelept care sã aleagã adevãratele valori pentru noi," spuse femeia cu îngâmfare. Întorcându-se cãtre tovarãºul ei, îi arãtã soarele ºi exprimã o dorinþã urgentã sã plece mai departe.

"Ai dreptate, draga mea. Sper cã ne vei scuza, tinere. Avem o întâlnire la banca noastrã de investiþii în aceastã dupã-amiazã. Ar fi o nebunie sã pierdem valul actual de entuziasm pentru cumpãrarea de terenuri ºi metale preþioase."

Domnul îºi scoase pãlãria, doamna se înclinã politicos, ºi amândoi îi urarã lui Jonathan o zi bunã.

Capitolul 10

MAªINA DE VISE

Jonathan se învârti în jurul blocului pânã în strada urmãtoare, întrebându-se cum va putea ajunge vreodatã acasã. Poate cã exista un port ºi s-ar putea sui pe un vas aflat în trecere. Era un bãiat inimos ºi cinstit, gata sã facã orice fel de muncã.

Pe când se gândea cum sã-ºi gãseascã un loc în vreun echipaj, Jonathan spionã un bãrbat slab purtând un costum roºu þipãtor ºi o pãlãrie elegantã, cu o panã mare înfiptã în panglicã. Omul se chinuia sã urce o maºinã mare într-o cãruþã trasã de un cal. Zãrindu-l pe Jonathan, omul strigã, "Hei tu, îþi plãtesc cinci kaini dacã mã ajuþi la încãrcat."

"Kaini ?" repetã Jonathan curios.

"Bani, bãiete. Platã din hârtie. Vrei sau nu ?"

"Sigur, " spuse Jonathan, neºtiind ce altceva sã facã. Nu era muncã pe o corabie, dar poate începea sã-ºi câºtige plecarea. În afarã de asta, omul pãrea inteligent ºi poate cã îl putea sfãtui. Dupã ce împinserã ºi traserã din greu, reuºirã sã urce maºina greoaie în cãruþã. ªtergându-se pe frunte, Jonathan stãtu o clipã sã-ºi tragã rãsuflarea ºi privi obiectul muncii lui. Era o cutie mare de formã aproape pãtratã, cu desene frumoase pictate în culori strãlucitoare. Deasupra avea o pîlnie mare, ca aceea pe care o vãzuse odatã Jonathan acasã, la un fonograf învârtit cu manivela.

"Ce culori frumoase," spuse Jonathan, încântat de modelele întreþesute ce pãreau sã pulseze uºor cu cât le privea mai mult. "ªi ce e pîlnia aia mare din vârf ?"

"Vino aici în faþã, micuþule, ºi vei vedea singur." Aºa cã Jonathan se urcã în cãruþã ºi citi inscripþia pictatã cu litere elegante aurii : "MAªINA DE VISE A LUI GOLLY GOMPER !"

"O maºinã de vise ?" repetã Jonathan. "Vrei sã spui cã transformã visele în realitate ?"

"Sigur cã da," spuse omul cel slãbãnog în timp ce scotea ultimul ºurub ºi desfãcea un panou din spatele maºinii. Înãuntru se aflau toate mecanismele unui fonograf simplu. Nu avea manivelã, dar pãrea sã foloseascã un arc care, strâns bine, o punea în funcþiune, pornind muzicã sau voci.

"Ah," exclamã Jonathan. "Dar nu e nimic înãuntru decât o cutie muzicalã veche !"

"ªi ce te aºteptai sã fie," spuse omul, "o zânã din poveºti ?"

"Nu ºtiu. Probabil credeam cã va fi un pic, ãã, misterioasã. La urma urmelor, e nevoie de ceva special ca sã împlineºti visele oamenilor."

Omul puse îºi jos uneltele ºi se întoarse faþã în faþã cu Jonathan. Un rânjet îi apãru pe faþã ºi îl privi lung ºi apãsat pe bãiat. "Cuvinte, curiosul meu prieten. Nu e nevoie decât de cuvinte pentru a împlini visele cuiva. Problema este cã nu ºtii niciodatã cine va primi visul, atunci când îþi doreºti ceva."

Vãzând expresia uimitã a lui Jonathan, omul bãgã mâna în buzunar ºi scoase de acolo o carte de vizitã. "Tanstaafl mã cheamã, P. T. Tanstaafl," zise el pe un ton piþigãiat. Dar tocmai atunci observã cã îi oferise bãiatului o carte de vizitã greºitã, una pe care scria "G. Gomper". "Scuzã-mã, bãiete, asta-i cartea de vizitã de ieri."

Cãutând iarãºi prin buzunare, omul scoase o altã carte de vizitã, altfel coloratã ºi de dimensiuni uºor diferite. Pe ea stãtea scris cu litere aurii "MAªINA DE VISE A DOCTORULUI TANSTAAFL".

"Oamenii îºi cunosc visele, nu? Doar cã nu ºtiu cum cum sã le împlineascã. Nu-i aºa ?" Jonathan încuviinþã ameþit. "Aºa cã plãteºti banii, rãsuceºti cheia, ºi cutia asta veche îþi repetã o anumitã instrucþiune subtilã la nesfârºit. E întotdeauna acelaºi mesaj ºi existã întotdeauna o mulþime de visãtori încântaþi sã îl audã."

"ªi care este mesajul, domnule Tanstaafl?" întrebã Jonathan, conºtient dintr-o datã cã îºi miºca mecanic capul de sus în jos.

"Te rog, domnule doctor Tanstaafl! Cum spuneam, Maºina de Vise le spune oamenilor sã se gândeascã la ceea ce le-ar place sã aibã, ºi -" omul privi în jur sã vadã dacã nu-i asculta nimeni. "Apoi le explicã visãtorilor ce sã facã. ªi, trebuie sã spun, le-o spune într-un mod foarte convingãtor."

"Vrei sã spui cã îi hipnotizeazã ?" întrebã Jonathan cu ochii lãrgiþi de uimire.

"A, nu, nu, nu, nu, nu, nu !" obiectã omul. "Le spune cã sunt oameni buni ºi cã ceea ce îºi doresc este un lucru bun. Este atât de bun încât ar trebui sã-l cearã !"

"Asta e tot ?" spuse Jonathan în culmea mirãrii.

"Asta-i tot."

Dupã ce ezitã o clipã, Jonathan întrebã, "ªi ce cer aceºti visãtori ?"

Omul scoase o sticluþã cu ulei ºi începu sã ungã rotiþele din interiorul maºinii. "Pãi, depinde foarte mult de locul în care pun maºina asta. Adesea o pun în faþa unei fabrici ca asta de aici." Arãtã cu un deget în direcþia unei clãdiri cu douã etaje de pe cealaltã parte a strãzii. "Iar uneori o pun lângã primãrie. Pe aici oamenii vor întotdeauna mai mulþi bani. Mai mulþi bani e un lucru bun, ºtii, pentru cã preþurile sunt mereu în creºtere."

"Am auzit asta, " spuse Jonathan prudent. "ªi îi obþin ?"

Omul se trase înapoi ºi îºi ºterse mâinile cu o cârpã. "Unii da - uite-aºa !" spuse, ºi pocni din degete. "Visãtorii s-au dus ca o vijelie la Consiliul Lorzilor ºi au cerut legi care sã oblige fabrica sã le dea un salariu de trei ori mai mare. ªi au cerut avantaje pe care fabrica a trebuit sã le cumpere."

"Ce avantaje ?" spuse Jonathan.

"De pildã asigurãri. ªi asigurãrile sunt un lucru bun, ºtii. Aºa cã visãtorii au cerut legi care sã oblige fabrica sã cumpere asigurãri pentru ei. Asigurare de boalã. Asigurare de ºomaj. Chiar ºi asigurare de moarte."

"Pare grozav !" exclamã Jonathan. "Visãtorii ãia trebuie sã fi fost foarte fericiþi." Se întoarse sã priveascã fabrica ºi observã cã de cealaltã parte a strãzii nu pãrea sã se întâmple mare lucru. Zugrãveala ºtearsã fãcea clãdirea sã parã obositã ºi nu se vedea nici o luminã la ferestrele murdare, închise peste tot.

Omul îºi terminã treaba ºi fixã ºuruburile la loc. Fanfaronul întreprinzãtor mai ºterse o datã cu cârpa suprafaþa netedã a cutiei, apoi se dãdu jos din cãruþã ºi se duse sã verifice hamurile. Jonathan sãri jos dupã el, repetând, "Am spus cã trebuie sã fi fost foarte fericiþi sã primeascã toþi banii ãia ºi asigurãrile - ºi recunoscãtori. Nu v-au dat un premiu sau o petrecere în cinstea victoriei ?"

"Nimic de felul ãsta," spuse omul scurt. "Abia am scãpat întreg. Azi-noapte erau cât pe ce sã distrugã Maºina de Vise cu pietre, cãrãmizi ºi cam tot ce puteau arunca. Vezi tu, fabrica s-a închis ieri ºi ei au crezut cã maºina mea a avut o legãturã cu asta."

"De ce s-a închis fabrica ?"

"Se pare cã fabrica nu câºtiga destul pentru a plãti muncitorilor mai mulþi bani ºi pentru a cumpãra toate asigurãrile alea."

"Pãi atunci," spuse Jonathan, "asta înseamnã cã la urma urmelor visele nu s-au împlinit. Dacã fabrica s-a închis, nimeni n-a mai primit salariu. ªi nici asigurãri. Nimeni n-a mai primit nimic ! Hei, nu eºti decât un ºarlatan, domnule Tarnstaafl. Ai spus cã Maºina de Vise."

"Destul, tinere ! Visele s-au împlinit, desigur, doar þi-am spus cã nu ºtii niciodatã cine primeºte visul când îþi doreºti ceva. Se întâmplã cã de fiecare datã când se închide o fabricã pe Corrumpo, visele se împlinesc pe malul celãlalt. S-a deschis o fabricã pe partea cealaltã, pe insula Nie, la numai o zi de mers cu barca de aici. Acum sunt o mulþime de locuri noi de muncã ºi de asigurãri acolo. Cât despre mine, indiferent ce se întâmplã, eu îmi strâng banii din maºinã."

Jonathan meditã intens la aceste noutãþi, dându-ºi seama cã putea cel puþin sã navigheze cãtre alte insule - unele chiar prospere. "Unde este insula asta Nie ?" întrebã el.

"Departe spre est, dincolo de orizont. Oamenii din Nie au o fabricã exact ca asta, care face haine ºi altele. Când costurile fabricii de aici cresc, fabrica lor primeºte mai multe comenzi acolo. Ei au înþeles cã cel mai bun mod de a avea mai mult din orice - salarii, asigurãri - este sã ai mai multe afaceri."

Tarnstaafl legã maºina cu frânghii ºi chicoti, "Visãtorii de aici au vrut sã ia - ºi s-au trezit cã li s-a luat. Deci, oamenii de dincolo au primit ceea ce doriserã visãtorii de aici."

El îi plãti lui Jonathan pentru ajutor, apoi se urcã pe caprã ºi scuturã frâiele. Jonathan se uitã la banii pe care îi primise ºi deodatã fu îngrijorat cã nu vor avea nici o valoare. Era aceeaºi hârtie pe care i-o arãtase perechea din faþa Biroului Oficial de Creare a Banilor. "Domnule Tarnstaafl ! Hei, domnule doctor Tarnstaafl !"

"Da ?"

"N-aþi putea sã-mi plãtiþi cu altfel de bani? Adicã, ceva care sã nu-ºi piardã valoarea?"

"Sunt bani legali, tinere. Trebe sã-i iei. Crezi cã dacã aº avea de ales, i-aº mai folosi? Cheltuie-i repede !" Omul îºi îndemnã caii ºi dispãru.

Capitolul 11

PUTERE DE VÂNZARE

O femeie voinicã ºi jovialã nãvãli peste Jonathan în timp ce acesta se întreba încotro s-o apuce. Fãrã ezitare, îi apucã mâna dreaptã ºi începu s-o scuture viguros. "Ce mai faceþi ? Nu-i aºa cã e o zi superbã ?" spuse ea sacadat, în timp ce continua sã-i scuture mâna cu braþul ei cãrnos. "Sunt Lady Bess Tweed, reprezentanta prietenoasã a cartierului dvs. în Consiliul Lorzilor, ºi v-aº fi foarte recunoscãtoare dacã mi-aþi da contribuþia ºi votul dvs. pentru re-alegerea mea în funcþie, mai ales având în vedere situaþia presantã a acestei comunitãþi minunate."

"Chiar aºa ?" spuse Jonathan, neºtiind ce sã spunã. Viteza discursului ei ºi forþa cu care vorbea îl împinseserã pe Jonathan cu un pas înapoi. Nu mai întâlnise niciodatã o persoanã care sã poatã spune atât de multe cuvinte dintr-o rãsuflare.

"O, da," continuã Lady Tweed, abia ascultându-i rãspunsul. "ªi sunt dispusã sã vã plãtesc bine, o da, sunt dispusã sã vã plãtesc, nu puteþi cere un târg mai bun, ºi ce pãrere aveþi despre asta ?"

"Sã mã plãtiþi pentru o contribuþie ºi un vot ?" întrebã Jonathan încruntându-se zãpãcit.

"Desigur nu vã pot da bani gheaþã, ar fi ilegal, ar fi mitã," spuse Lady Tweed, fãcându-i cu ochiul ºi dându-i un ghiont în coaste. Apoi continuã, "Dar vã pot da ceva la fel de bun ca banii-gheaþã - ºi cu o valoare de multe ori mai mare decât contribuþia dvs. ºi asta am sã fac ºi ce pãrere aveþi ?"

"Ar fi drãguþ," rãspunse Jonathan, care îºi dãdea seama cã ea oricum nu-l ascultã.

"Cu ce vã ocupaþi ? Pentru cã dacã doriþi, ºtiþi, pot sã aranjez sã primiþi asistenþã guvernamentalã, cum ar fi credite sau licenþe sau subvenþii sau scutiri de impozite. Dacã doriþi, pot sã vã ruinez concurenþii prin dispoziþii ºi inspecþii ºi taxe, încât vedeþi, nu existã pe lume o investiþie mai bunã decât un politician bine plasat. Poate cã aþi dori o nouã ºosea sau un parc în cartierul dvs. sau poate o clãdire mare sau."

"Aºteptaþi !" þipã Jonathan, încercând sã opreascã torentul de cuvinte, "Cum puteþi sã-mi daþi mai mult decât vã dau eu ? Sunteþi atât de bogatã ºi generoasã ?"

"Eu bogatã ? Pe toþi sfinþii, nu !" replicã Lady Tweed. "Nu sunt bogatã, adicã, nu încã. Generoasã ? Da, aþi putea spune aºa, dar nu am de gând sã vã plãtesc din banii mei, desigur. Fiindcã, vedeþi, am în grijã banii guvernului. ªtiþi, bani proveniþi din impozite. ªi, desigur, pot fi foarte generoasã cu acele fonduri - pentru oamenii potriviþi."

Jonathan încã tot nu înþelegea ce vrea ea sã spunã. "Dar, dacã îmi cumpãraþi contribuþia ºi votul, nu e un fel de, ãã - mitã ?"

Pe faþa lui Lady Tweed apãru un zâmbet arogant. "Voi fi brutal de sincerã cu tine, dragul meu prieten. " Îl luã cu braþul pe dupã umãr ºi-l strânse incomod de tare lângã ea. "Este mitã, dar este legalã când politicianul foloseºte banii altor oameni ºi nu pe ai lui. De asemenea, este ilegal ca tu sã-mi dai bani gheaþã pentru anumite favoruri politice, dacã nu îi denumeºti "contribuþie la campania electoralã". Atunci totul este OK. Dar, chiar ºi aºa, dacã nu îþi place sã mi-i dai direct mie, poþi sã-i ceri unui prieten sau unei rude sau unui asociat sã-mi dea bani gheaþã, sau acþiuni, sau diverse cadouri pentru mine sau familia mea, acum sau mai târziu, din partea ta. " Trase repede aer în piept. "Acum ai înþeles ?"

Jonathan clãtinã din cap, "Tot nu vãd care-i diferenþa. Adicã, mi se pare cã a-i mitui pe oameni pentru voturi ºi favoruri este mituire, indiferent cine sunt ei sau ai cui sunt banii. Eticheta nu schimbã nimic dacã fapta este aceeaºi."

Lady Tweed îi zâmbi cu indulgenþã ºi începu sã-l linguºeascã. "Dragul, dragul meu prieten, trebuie sã fii mai flexibil. Eticheta este totul. Cum te cheamã ? Þi-a spus cineva vreodatã cã ai un profil drãguþ ? Ai putea ajunge departe dacã ai candida pentru o funcþie guvernamentalã ºi dacã ai fi ceva mai flexibil în problema asta. Sunt sigurã cã þi-aº putea gãsi un post drãguþ în biroul meu dupã ce voi fi re-aleasã. Haide, sigur existã ceva ce-þi doreºti ?"

Jonathan rãmase la întrebarea lui iniþialã ºi o presã sã-i dea o explicaþie. "Ce obþineþi risipind banii contribuabililor ? Puteþi pãstra banii pe care îi primiþi drept contribuþii ?"

"Oh, o parte din ei îmi este utilã pentru cheltuieli ºi am o avere de lucruri promise dacã voi ieºi vreodatã la pensie, dar în primul rând ei îmi cumpãrã recunoaºtere sau credibilitate sau popularitate sau dragoste sau admiraþie sau un loc în istorie - toate astea plus mai multe voturi !" spuse Lady Tweed tãios. "Voturile înseamnã putere ºi nimic nu-mi face mai multã plãcere decât sã pot influenþa viaþa, libertatea, ºi proprietatea fiecãrei persoane de pe insula asta. Îþi poþi imagina câþi oameni vin la mine - la mine - pentru favoruri mai mari sau mai mici ? Iar fiecare impozit ºi fiecare regulã este pentru mine un prilej sã acord o excepþie. Fiecare problemã, mare sau micã, pe care o rezolv îmi dã mai multã influenþã. Pot oferi mese ºi cãlãtorii pe gratis oricui vreau eu. De când eram copil am visat la o asemenea importanþã. ªi tu poþi sã ai toate astea !"

Jonathan se foi încurcat în strânsoarea ei. Reuºise sã plece de lângã ea, dar Lady Tweed îl þinea încã strâns de mânã. "Sigur," spuse Jonathan, "e un târg foarte bun pentru dvs. ºi prietenii dvs., dar alþi oameni nu se supãrã cã banii lor sunt folosiþi pentru a cumpãra voturi, favoruri ºi putere ?"

"Evident," spuse ea, ridicându-ºi cu mândrie bãrbia rotundã. "De aceea eu am devenit liderul pentru reformã." Dând drumul în cele din urmã mâinii lui Jonathan, Lady Tweed îºi aruncã în aer pumnul mare ºi plin de bijuterii. "De ani de zile am schiþat reguli noi pentru a scoate banii afarã din politicã. Am spus întotdeauna cã aceasta e o crizã de mari proporþii ºi am câºtigat multe voturi cu promisiuni de reformã." Se opri ca sã surâdã afectat, apoi continuã, "Din fericire pentru mine, întotdeauna voi ºti cum sã scap de propriile mele reguli, atâta timp cât existã favoruri preþioase de vândut."

Lady Tweed îºi îndreptã din nou atenþia asupra lui Jonathan, cântãrindu-i cu un ochi de expert aspectul modest. "Nimeni nu-þi plãteºte nici un penny pentru favoruri, pentru cã tu, deocamdatã, nu ai favoruri de vândut. E direct proporþional, nu vezi ? Dar cu aerul tãu inocent ºi cu sprijinul potrivit din partea mea, un costum nou ºi o tunsoare la modã, aº putea desigur sã dublez pentru tine numãrul obiºnuit de voturi pe care îl obþine un începãtor. Apoi, dupã zece sau douãzeci de ani de îndrumare atentã - hei, posibilitãþile sunt nelimitate ! Cautã-mã la Palatul Lorzilor ºi voi vedea ce pot face." Cu aceastã remarcã, Lady Tweed zãri un grup de muncitori care priveau disperaþi fabrica închisã de peste drum. Brusc îi pieri interesul pentru Jonathan, se întoarse ºi plecã repede în cãutarea unei prãzi proaspete.

"Sã cheltui banii altora mi se pare problematic," murmurã Jonathan încet.

Abia auzindu-i cuvintele, cu urechile antrenate sã prindã ºi cea mai micã adiere din aer, Lady Tweed se opri ºi se întoarse un pas, chicotind. "Ai spus "problemã" ? Ha ! De fapt e ca ºi cum i-ai lua unui copil bomboana din mânã. Ce nu-mi dau oamenii din simþul datoriei, împrumut eu de la ei. Vezi tu, voi fi de mult plecatã ºi o amintire plãcutã pentru oameni, atunci când copiii lor vor primi nota de platã."

Capitolul 12

ADÃPOST NESIGUR

Pe mãsurã ce se îndepãrta de maidan, strãzile deveneau mai tãcute. ªiruri de case stãteau de o parte ºi de alta a strãzilor. Soarele apunea ºi majoritatea locuitorilor oraºului se retrãgeau în casele lor. Jonathan îºi strânse mai bine gulerul hainei ponosite în jurul gâtului, trecând pe lângã un nou rând de case. Deodatã, observã un grup de oameni sãrmani adunaþi în faþa a trei clãdiri înalte, numite A, B ºi C.

Clãdirea A era goalã, ºi într-o stare jalnicã - zidãria prãbuºitã, ferestrele sparte, iar geamurile rãmase întregi erau pline de murdãrie. Alãturi, oamenii se adunaserã pe treptele din faþã ale clãdirii B. Jonathan putea auzi voci din interior ºi o activitate susþinutã se desfãºura la toate cele trei etaje. La orice fereastrã ºi pe orice balcon disponibil stãteau atârnate rufe la uscat. Peste tot se vedeau chiriaºi.

Dincolo de acestea stãtea clãdirea C. Era imaculatã, perfect întreþinutã ºi, la fel cu clãdirea A - fãrã oameni. Ferestrele ei curate strãluceau în ultimele raze ale soarelui care apunea ; pereþii erau curaþi ºi netezi.

Deodatã, Jonathan simþi o bãtaie pe umãr. "Hei," spuse o tânãrã prietenoasã." Nu cumva ºtii un loc de închiriat ?"

"Îmi pare rãu," spuse Jonathan. "Nu sunt de pe aici. De ce nu încercaþi în cele douã clãdiri goale ?"

"Nu are rost," rãspunse fata cu blândeþe. Avea pãrul lung, ºaten deschis ºi o voce foarte plãcutã. Hainele nu prea îi veneau bine, dar lui Jonathan i se pãru foarte drãguþã. Pãrea sigurã pe ea ºi deºteaptã, deºi puþin supãratã. Ar fi vrut sã o poatã ajuta.

"Dar de ce ?" spuse Jonathan. "Mie mi se par goale."

"Da, sunt goale. Familia mea a stat acolo în clãdirea A pânã când Lady Tweed a convins Consiliul Lorzilor sã adopte controlul chiriilor."

"Ce e controlul chiriilor ?" întrebã Jonathan.

"Chiriile nu sunt lãsate sã depãºeascã un anumit nivel."

"De ce nu ?" explorã Jonathan.

"O, e o poveste lungã ºi stupidã," spuse ea. "Mai demult, atunci când Maºina de Vise a venit prin cartierul nostru, tatãl meu ºi alþii s-au plâns de faptul cã proprietarii ridicau chiriile. Sigur, costurile erau mari ºi oamenii veneau aici din alte pãrþi ale insulei, dar tata spunea cã dupã pãrerea lui n-ar trebui sã plãtim chirii mai mari. Aºa cã el împreunã cu alþi chiriaºi, sau mai bine spus foºti chiriaºi, au cerut Consiliului Lorzilor sã le interzicã proprietarilor sã creascã chiriile. Consiliul chiar aºa a fãcut. Apoi Consiliul a angajat o mulþime de inspectori ºi judecãtori ca sã se asigure cã proprietarii respectau noile reguli."

"Pãi, controlul chiriilor trebuie cã le-a plãcut chiriaºilor," spuse Jonathan.

"Da, la început. Tatãl meu s-a simþit mai liniºtit privind costul unui acoperiº deasupra capului. Dar lucrurile au început sã se schimbe atunci când proprietarii nu au mai construit apartamente noi ºi au început sã nu le mai repare pe cele vechi."

"Ce s-a întâmplat ?"

"Au spus cã toate se scumpesc - oamenii care fac reparaþii, paznicii, administratorii, impozitele ºi aºa mai departe - dar ei nu pot sã creascã chiriile pentru a acoperi toate aceste costuri. Aºa cã au tãiat orice cheltuialã posibilã. ªi de ce sã construiascã mai multe apartamente doar ca sã piardã bani ?"

"ªi impozitele au crescut ?" întrebã Jonathan.

"Sigur - ca sã plãteascã inspectorii, judecãtorii ºi Palatul Lorzilor. Bugetul ºi personalul trebuiau sã creascã," spuse tânãra femeie. "Consiliul a aprobat controlul chiriilor, dar nu s-a gândit niciodatã la controlul impozitelor ! ªi în curând toatã lume îi ura pe proprietari."

"Dar înainte nu erau urâþi ?"

"Pãi, tatãl meu spunea cã nu-i face plãcere sã plãteascã chirie proprietarilor, dar atâta timp cât erau multe apartamente disponibile, proprietarii trebuiau sã se poarte frumos cu oamenii ca sã-i convingã sã se mute la ei ºi sã rãmânã acolo. De obicei se purtau prietenos ºi munceau din greu ca sã menþinã locul atractiv. Proprietarilor antipatici li se ducea vestea ºi oamenii îi evitau. Cred cã am putea spune cã proprietarii drãguþi erau rãsplãtiþi cu chiriaºi stabili, în timp ce proprietarii nesuferiþi se alegeau cu apartamente goale."

"Dupã ce s-a adoptat controlul chiriilor, cu toþii au devenit foarte nesuferiþi," spuse ea cu o expresie disperatã. Se aºezã pe bordurã, ºi Jonathan fãcu la fel. "Costurile au continuat sã creascã, dar nu ºi chiriile. Ca sã-ºi reducã pierderile, toþi proprietarii au început sã reducã reparaþiile. Atunci chiriaºii s-au supãrat ºi s-au plâns inspectorilor. Inspectorii i-au amendat pe proprietari - cel puþin pe cei care nu le dãdeau mitã. Dupã ce au suferit pierderi mari, proprietarii cinstiþi au abandonat clãdirea A de colo. Lista apartamentelor s-a scurtat, în timp ce ºirul de oameni care cãutau un apartament s-a lungit. Acum existau apartamente mai puþine ca niciodatã ! Proprietarii nesuferiþi ai clãdirii B n-au mai fost îngrijoraþi cã ar putea avea locuri goale. Acum exista o listã aparent nesfârºitã de oameni care aveau nevoie de o casã. Proprietarii nesuferiþi au obþinut pe sub mânã o mulþime de bani ºi de favoruri, ºi au ieºit în avantaj. "

Lui Jonathan nu-i venea sã creadã cã proprietarii ar putea renunþa la proprietatea lor ! "Unii proprietari au închis pur ºi simplu ºi au plecat ?"

"Chiar aºa," spuse ea. "Nimeni nu poate plãti mai mult decât câºtigã, cu excepþia Consiliului Lorzilor. Consiliul se gândeºte sã ia apartamentele abandonate ºi sã le administreze cu bani din impozite."

"Dar clãdirea B de colo, cu toþi oamenii din ea ?" spuse Jonathan, vrând sã fie de ajutor. "Nu crezi cã ai putea gãsi ceva acolo ?"

"E plinã ºi nimeni nu îndrãzneºte sã plece. Coada de aºteptare este îngrozitoare. Sã fi vãzut scandalul când a murit Lady Whitmore - toþi þipau ºi se bãteau unii cu alþii ca sã aibã un loc mai în faþã pe lista de aºteptare. În cele din urmã apartamentul a fost obþinut de fiul lui Bess Tweed - deºi nimeni nu-ºi aminteºte sã-l fi vãzut la coadã în ziua aceea. Familia mea a încercat o datã sã împartã un apartament cu cineva - dar inspectorii au spus cã era împotriva codului construcþiilor."

"Ce e un cod al construcþiilor ?" întrebã Jonathan.

Fata oftã, vizibil obositã, dar încercã sã-i dea lui Jonathan un rãspuns cinstit. "Pãi, un cod dicteazã proiectul ºi utilizarea unei clãdiri. Acestea sunt determinate de stilul de viaþã pe care Lorzii îl considerã potrivit pentru cei care locuiesc acolo. ªtii, lucruri ca numãrul potrivit de familii, numãrul de chiuvete ºi toalete, dimensiunea potrivitã a spaþiului." Cu o notã de sarcasm adãugã, "Aºa cã am ajuns pe stradã, unde nimic nu se mai potriveºte cu codul. Nu avem nici chiuvetã, nici toaletã, nici un pic de intimitate, ºi prea mult spaþiu."

Gândul la ce avea ea de îndurat îl deprimã pe Jonathan. Apoi îºi aminti de cea de a treia clãdire - nouã-nouþã ºi goalã. Era soluþia evidentã la problemele ei. "Dar de ce nu vã mutaþi în clãdirea C, lângã cea aglomeratã ?"

Ea râse cu amãrãciune. "Ar fi o violare a regulilor privind zonele."

"Regulile privind zonele ?" repetã el. Aplecându-se puþin pe spate, pe trotuar acolo unde se afla, Jonathan clãtinã neîncrezãtor din cap.

"Acestea sunt reguli care se referã la loc. Zonarea funcþioneazã în felul urmãtor," spuse ea trasând o hartã cu un bãþ în praf. "Consiliul trage niºte linii pe harta oraºului. Oamenii au voie sã doarmã noaptea de o parte a liniei, dar ziua trebuie sã munceascã de cealaltã parte a ei. Clãdirea B se aflã pe partea de dormit a liniei, iar clãdirea C pe partea lucrului, înþelegi ? Clãdirea C este drãguþã ºi în cazul de faþã apropiatã de B, pentru cã Lady Tweed a putut aranja o excepþie. Dar de obicei clãdirile de dormit se aflã în cealaltã parte a oraºului faþã de clãdirile de lucru, astfel încât toatã lumea are de parcurs un drum lung în fiecare dimineaþã ºi searã. Ei spun cã o distanþã mare e un stimul bun pentru exerciþiul fizic ºi pentru vânzãrile de cãruþe."

Jonathan se uita uimit la clãdirea supra-aglomeratã din faþa lui, prinsã între douã clãdiri goale. Ce porcãrie, se gândi el. "ªi ce aveþi de gând sã faceþi ?" întrebã el cu compãtimire.

"Cãutãm soluþii de azi pe mâine. Tata vrea sã mã duc cu el la o petrecere mare pe care Lady Tweed o dã mâine pentru cei fãrã locuinþã. Ea a promis o mulþime de jocuri ºi o masã gratuitã."

"Câtã generozitate !" remarcã Jonathan cu suspiciune. "Poate cã o sã vã lase sã staþi la ea acasã pânã când vã gãsiþi o locuinþã."

"De fapt, tata a avut curajul sã-I spunã asta odatã, mai ales cã ea era responsabilã pentru controlul chiriilor. Lady Tweed I-a rãspuns, "Dar asta ar însemna milã ! Mila este jignitoare !" Ea I-a explicat cã e mult mai respectabil sã le cerem contribuabililor sã ne dea un apartament. I-a spus sã aibã rãbdare cã va aranja în aºa fel încât Consiliul sã preia proprietatea ºi plãþile. " Tânãra îi zâmbi apoi lui Jonathan ºi îi spuse, "Apropo, eu sunt Alisa. Nu vrei sã vii cu noi la masa gratuitã a lui Tweed de mâine ?"

Jonathan roºi, dar se gândi cã poate va afla ºi lucruri plãcute despre insula asta. "Sigur," zise el, "cum sã nu. Apropo, eu sunt Jonathan."

Alisa zâmbi sãrind în sus de bucurie. "Atunci ne vedem mâine aici, la aceeaºi orã. Poþi sã vii ºi cu pisica."

Capitolul 13

DELICTE TOT MAI GRAVE

Bucuros cã ºi-a fãcut un nou prieten, Jonathan hoinãrea încoace ºi încolo prin oraº, gândindu-se cã ar trebui sã fie mai atent la împrejurimi, altfel poate cã nu ar mai fi ºtiut sã se întoarcã a doua zi.

La colþul strãzii urmãtoare, Jonathan vãzu un poliþist aºezat pe bordurã, citind un ziar. Era mai scund ºi nu cu mult mai vârstnic decât Jonathan. Jonathan, care fusese crescut sã respecte reprezentanþii legii, se simþi încurajat la vederea distinsei uniforme negre a tânãrului, ºi a pistolului lucitor de la brâu. Poliþistul era cufundat în ziarul lui, aºa cã Jonathan se uitã peste umãr la ºtirile care þipau din titlu, "LORZII AU APROBAT PEDEAPSA CU MOARTEA PENTRU BÃRBIERII ILEGALI !"

"Pedeapsa cu moartea pentru bãrbieri ?" exclamã Jonathan surprins.

Poliþistul privi în sus cãtre el.

"Scuzaþi-mã," spuse Jonathan, "N-am vrut sã vã necãjesc, dar fãrã sã vreau am vãzut titlul. Este oare vreo greºealã de tipar în legãturã cu pedeapsa pentru bãrbieri ?"

"Pãi, sã vedem." Omul începu sã citeascã din paginã, "Consiliul Lorzilor tocmai a autorizat pedeapsa cu moartea pentru oricine va fi prins cã tunde fãrã autorizaþie. Ce e atât de neobiºnuit în asta ?"

"Nu este oare prea sever pentru un delict atât de minor ?" întrebã Jonathan cu prudenþã.

"Deloc," replicã poliþistul. "Pedeapsa cu moartea este ameninþarea supremã din spatele tuturor legilor - indiferent cât de mic este delictul."

Ochii lui Jonathan devenirã mari. "Dar nu aþi trimite pe cineva la moarte pentru cã a tuns fãrã autorizaþie ?"

"Ba sigur cã am face-o," spuse poliþistul, punându-ºi ferm mâna pe armã. "Deºi rareori se ajunge la asta."

"De ce ?"

"Pãi, fiecare delict este vãzut pe o scarã ascendentã. Asta înseamnã cã pedepsele cresc cu atât mai mult, cu cât se împotriveºte cineva. Aºa cã, de exemplu, dacã sunt unii care vor sã tundã fãrã autorizaþie, atunci li se dã o amendã. Dacã refuzã sã plãteascã amenda sau continuã sã tundã, atunci acei bãrbieri ilegali vor fi arestaþi ºi trimiºi în spatele gratiilor. ªi, " spuse omul pe un ton sobru, "dacã se împotrivesc arestãrii, atunci aceste elemente criminale vor fi supuse unor pedepse care cresc pânã la dimensiuni grave." Faþa i se întunecã ºi se încruntã. "Pot fi chiar împuºcaþi. Cu cât e mai mare împotrivirea, cu atât e mai mare forþa folositã împotriva lor."

Aceastã conversaþie durã îl întristã pe Jonathan. "Deci ameninþarea supremã din spatele fiecãrei legi este cu adevãrat moartea ?" Încã sperând, se aventurã, "Atunci desigur cã autoritãþile vor rezerva pedeapsa cu moartea numai pentru cele mai brutale acte criminale - cum ar fi crima sau jaful !"

"Nu întotdeauna," spuse poliþistul. "Legile reglementeazã întreaga viaþã personalã ºi comercialã. Sute de asociaþii profesionale îºi protejeazã membrii cu autorizaþii ca aceasta. Dulgherii, medicii, instalatorii, contabilii, zidarii, avocaþii - ºi oricare alþii, cu toþii urãsc contrabandiºtii."

"ªi cum îi protejeazã autorizaþiile ?"

"Numãrul de autorizaþii este limitat, iar ritualul pentru a deveni membru al asociaþiei este strict controlat. Aceasta eliminã concurenþa incorectã ºi pe intruºii cu idei noi ºi ciudate, entuziasm prea zelos, eficienþã împovãrãtoare sau preþuri scandalos de mici. Astfel de concurenþi lipsiþi de scrupule ameninþã tradiþiile celor mai stimaþi profesioniºti ai noºtri."

Jonathan tot nu înþelegea. "Dar autorizaþiile îi protejeazã pe consumatori ?"

"O, da, asta se spune ºi în articol," spuse poliþistul, uitându-se din nou peste rândurile din ziar. "Autorizaþiile le oferã monopolul asociaþiilor profesionale, astfel încât ele sã-i poatã apãra pe consumatori de prea multe decizii ºi alegeri. Spune chiar aici cã membrii asociaþiilor profesionale sunt cu siguranþã buni, deci nu mai este necesarã nici o alegere." Bãtându-se cu mândrie în piept, poliþistul adãugã, "Iar eu aplic monopolurile."

"Monopolurile sunt bune ?" încercã Jonathan.

Poliþistul lãsã din nou ziarul în jos. "Eu chiar cã nu ºtiu. Eu doar respect ordinele. Uneori aplic monopoluri ºi alteori mi se spune sã le distrug."

"Deci ce este mai bun ? Monopolurile sau concurenþa ?"

Poliþistul ridicã din umeri. "Asta nu trebuie sã stabilesc eu. Consiliul Lorzilor ºtie cine coopereazã ºi cine nu. Consiliul îmi spune numai încotro sã-mi îndrept arma."

Vãzând cât de abãtut era Jonathan, poliþistul încercã sã-l încurajeze. "Nu fi speriat, prietene. Rareori aplicãm chiar pedeapsa cu moartea. Nimeni nu vrea sã vorbeascã despre asta. ªi puþini îndrãznesc sã se opunã, pentru cã ne pricepem sã-i învãþãm sã se supunã Consiliului."

"Þi-ai folosit vreodatã arma ?" spuse Jonathan, uitându-se nervos la pistol.

"Împotriva unui delicvent ?" spuse poliþistul. Cu o miºcare bine exersatã, scoase uºor revolverul din tocul lui de piele ºi mângâie þeava rece de oþel. "Numai o datã." Deschise

butoiaºul, se uitã pe þeavã, îl închise ºi admirã arma. "O parte din cea mai bunã tehnologie de pe insulã se aflã aici. Consiliul nu precupeþeºte nici un efort ca sã ne dea ce e mai bun pentru misiunea noastrã nobilã. Da, arma mea ºi cu mine am jurat sã apãrãm viaþa, libertatea ºi proprietatea tuturor celor de pe insulã. ªi ai putea spune cã avem mare grijã unul de altul."

"Când ai folosit-o ?" întrebã Jonathan.

"Ce ciudat cã mã întrebi aºa ceva," spuse el, încruntându-se. "Sunt de un an întreg în misiune ºi n-am avut niciodatã ocazia sã o folosesc pânã în dimineaþa asta. O femeie a înnebunit ºi a început sã ameninþe o echipã de demolare. Spunea ceva despre faptul cã-ºi ia înapoi "propria" ei casã. Ha ! Ce noþiune egoistã."

Inima lui Jonathani sãri peste o bãtaie. Era oare femeia pe care o întâlnise mai devreme ? Poliþistul nu remarcã expresia preocupatã de pe faþa lui Jonathan. Continuã, "Am fost chemat sã încerc sã o conving sã se predea. Toate hârtiile erau în ordine - casa fusese condamnatã sã facã loc Parcului Popular al lui Lady Tweed."

Jonathan abia putea vorbi. "Ce s-a întâmplat ?"

"Am încercat sã-i explic. I-am spus cã ar putea probabil sã scape cu o sentinþã uºoarã dacã vine cu mine fãrã sã se împotriveascã. Dar când m-a ameninþat ºi mi-a spus sã plec de pe proprietatea ei, pãi, era un caz clar de împotrivire la arestare. Imagineazã-þi ce obrãznicie a avut !"

"Da," oftã Jonathan. "Ce obrãznicie."

Se scurse un timp în tãcere. Poliþistul citea liniºtit în timp ce Jonathan stãtea gânditor, jucându-se cu o piatrã. Apoi întrebã, "Ar putea cineva sã cumpere un pistol ca al tãu în oraº ?"

Întorcând o paginã, poliþistul rãspunse, "În nici un caz. Cineva ar putea fi rãnit."

Capitolul 14

BÃTÃLII DE BIBLIOTECÃ

Activitatea de pe strãzi devenea mai intensã pe mãsurã ce Jonathan se apropia de centrul oraºului. Indivizi bine îmbrãcaþi, cu expresii preocupate, mergeau pe trotuare cu un scop precis. Traversând în grabã o piaþã mare, Jonathan întâlni un bãtrân ºi o tânãrã care se certau în gura mare. Înjurau ºi þipau, gesticulau violent, sãreau în sus de furie. Aºa cã se alãturã unui mic grup de spectatori ca sã vadã care era motivul disputei.

În timp ce poliþia tocmai sosise ca sã-i despartã, Jonathan se întoarse cãtre o bãtrânicã slãbuþã de lângã el ºi o întrebã, "De ce sunt atât de supãraþi unul pe altul ?"

Femeia rãspunse, "Aceºti doi scandalagii þipã unul la altul de ani de zile din cauza cãrþilor din biblioteca Consiliului. Bãrbatul se plânge într-una cã multe dintre cãrþi sunt pline de sex murdar ºi de imoralitate. El vrea ca acele cãrþi sã fie scoase de acolo ºi arse. Ea reacþioneazã numindu-l "puritan pompos".

"Deci ea vrea sã citeascã acele cãrþi ?" întrebã Jonathan.

"Pãi, nu tocmai," rãspunse un alt spectator, un bãrbat înalt care þinea de mânã o fetiþã. "Plângerea ei e similarã cu a lui - numai cã se referã la alte cãrþi. Ea pretinde cã multe din cãrþile din bibliotecã au o înclinaþie sexistã ºi rasistã."

"Tãticule, tãticule, ce înseamnã "înclinaþie "?" întrebã fetiþa, trãgându-l pe tatãl ei de picior.

"O clipã, draga mea. Dupã cum spuneam," continuã bãrbatul, "femeia cere ca acele cãrþi sexiste ºi rasiste sã fie aruncate ºi în locul lor biblioteca sã cumpere lista ei de cãrþi."

Poliþia îi legase deja pe cei doi bãtãuºi ºi îi trãgea pe stradã în jos. Jonathan clãtinã din cap ºi oftã, "Presupun cã poliþia i-a arestat din cauza acestui scandal ?"

"Da de unde," râse femeia. "Amândoi sunt arestaþi pentru cã au refuzat sã plãteascã impozitul pentru bibliotecã. Conform legii, toþi trebuie sã plãteascã pentru cãrþi, indiferent dacã le plac sau nu."

"Chiar aºa ?" fãcu Jonathan. "De ce nu îi lasã poliþia sã-ºi pãstreze banii ºi sã sprijine bibliotecile pe care le aleg ei ? Atunci pot plãti numai pentru ceea ce le place."

"Dar atunci fetiþa mea nu ºi-ar putea permite sã meargã la o bibliotecã," spuse bãrbatul în timp ce îi întindea fetiþei o acadea mare albã cu roºu.

"Destul, domnule," spuse bãtrâna privind dezaprobator spre acadea. "Oare hrana pentru mintea fiicei dumitale nu este la fel de importantã ca hrana pentru stomacul ei ?"

"Ce vrei sã spui ?" rãspunse omul, simþind cã trebuie sã se apere din cauza acadelei. Fiica lui reuºise deja sã-ºi pãteze rochiþa cu ea.

Femeia fãcu o pauzã, având o expresie preocupatã. "Cu mult timp în urmã, aveam o mulþime de biblioteci diferite la care ne puteam abona. Oamenii se duceau unde voiau ºi plãteau numai biblioteca, care le plãcea. Pe clienþi îi costa un mic abonament în fiecare an, dar nimeni nu se supãra. Bibliotecile se luau la întrecere pentru membri, încercând sã aibã cele mai bune cãrþi, cel mai bun personal, cele mai potrivite sãli ºi ore de program. Unele aveau chiar servicii la domiciliu. Când oamenii plãteau pentru ceea ce au ales, a fi membru la o bibliotecã era o prioritate preþuitã - chiar mai presus decât o acadea !" adãugã ea cu reproº. "Pe urmã Consiliul Lorzilor a spus cã o bibliotecã este prea importantã pentru societate ºi oamenii n-ar trebui sã plãteascã pentru a avea acces la ea. Aºa încât Consiliul a oferit o bibliotecã mare pe gratis. Au angajat trei bibliotecari cu salarii foarte mari ca sã facã treaba pe care o fãcea înainte unul singur. Orele de funcþionare erau foarte limitate, totuºi biblioteca Consiliului era popularã pentru cã era pe gratis. La scurt timp dupã aceea, bibliotecile care cereau taxã de intrare ºi-au pierdut clienþii ºi au dat faliment."

"Lorzii au oferit o bibliotecã gratuitã ?" repetã Jonathan. "Dar mi s-a pãrut cã aþi spus cã toatã lumea trebuie sã plãteascã un impozit pentru bibliotecã ?"

"E adevãrat. Dar se obiºnuieºte sã se denumeascã facilitãþile Consiliului "gratuite", chiar dacã oamenii sunt obligaþi sã plãteascã. E mult mai - civilizat," spuse ea cu ironie.

Bãrbatul înalt obiectã energic, "Biblioteci cu abonament ? N-am mai auzit de aºa ceva !"

"Sigur cã nu," i-o întoarse bãtrâna. "Biblioteca Consiliului existã de atât de mult timp încât nu-þi poþi imagina nimic altceva."

"Hei, stai puþin !" strigã bãrbatul. "Critici impozitul pentru bibliotecã ? Pentru ca Lorzii sã poatã asigura un serviciu preþuit, oamenii trebuie obligaþi sã plãteascã."

"Nu poate fi chiar aºa de preþuit dacã e nevoie sã foloseºti forþa," spuse femeia.

"Nu toþi ºtiu ce e bun pentru ei, iar alþii nu ºi-l pot permite," declarã bãrbatul. "Oamenii inteligenþi ºtiu cã societatea liberã a fost construitã de cãrþile gratuite. Iar impozitele au împãrþit povara, astfel încât fiecare sã plãteascã partea lui justã. Altfel unii pot trãi pe spinarea altora !""

"Sunt mai mulþi profitori cu impozitul tãu pentru bibliotecã," replicã bãtrâna. "Cei care folosesc biblioteca ºi cei care obþin scutiri de impozite trãiesc pe spinarea tuturor celorlalþi. Cât de just este ? Cine crezi cã are o influenþã mai mare la Consiliul Lorzilor : un prieten bogat al Consiliului sau un om sãrac ce nu-ºi poate permite sã închirieze o carte ?"

Împingând fetiþa în spatele lui, bãrbatul rãspunse cu aprindere, "Dar ce fel de alegere pentru bibliotecã vrei ? Vrei sã alegi o bibliotecã particularã care sã aibã o înclinaþie împotriva unui grup anume din societate ?"

"Nu poþi evita înclinaþiile !" þipã femeia, apropiindu-ºi faþa de a lui. "De ce crezi cã se certau oamenii aceia mai devreme ? Vrei ca bufonii din Consiliu sã aleagã înclinaþia ta în locul tãu ?"

"Cine e bufonul ?" aruncã bãrbatul, împingând-o puþin. "Dacã nu-þi place, de ce nu pãrãseºti insula ?"

"Ticãlosule obraznic !" îi aruncã femeia. Þipau deja unul la altul, fetiþa plângea, ºi cineva alergã sã cheme poliþia. Jonathan trecu mai departe ºi se hotãrî sã caute un pic de liniºte în biblioteca din apropiere.

Capitolul 15

NIMIC

Toate clãdirile din jurul bibliotecii erau înalte de cel puþin douã etaje ºi aveau faþade impresionante de piatrã. O mulþime mai degrabã blândã se adunase la intrare, aºteptând rãbdãtoare ºi încercând sã nu bage în seamã cearta care se iscase în piaþã. Dupã ce se alãturã grupului, Jonathan citi cu interes literele masive de bronz de deasupra intrãrii, "BIBLIOTECA POPULARÃ LADY BESS TWEED".

Vizitatorii care se gãseau mai în spate în mulþime se înghesuiau sã priveascã peste capetele celor din faþã. Dupã ce vedeau, scoteau exclamaþii puternice. "Minunat," ºopteau unii. "Extraordinar," spuneau alþii.

Jonathan, fiind slãbuþ ºi îndemânatic, se strecurã printre ceilalþi ºi se apropie de pupitrul bibliotecarului de lângã intrare. "Ce gãseºte acest grup atât de minunat ºi extraordinar ?" îl întrebã el pe omul care stãtea la pupitru.

"ªºt !" îl admonestã bibliotecarul sever. "Vã rog sã vorbiþi mai încet." Omul netezi colþurile unui teanc de fiºe ºi le întinse frumos pe masã în faþa lui. Se aplecã ºi se uitã la Jonathan pe deasupra ochelarilor. "Aceºtia sunt oficialii din Comisia pentru Artã a Consiliului. Tocmai au deschis o expoziþie publicã cu cea mai nouã achiziþie pentru colecþia noastrã de artã."

"Ce interesant," spuse Jonathan cu voce scãzutã. Întinzându-ºi gâtul sã vadã ceva, continuã, "Îmi place arta bunã, dar unde este ? Trebuie sã fie ceva foarte mic."

"Depinde," pufni bibliotecarul. "Unii ar fi de pãrere cã este foarte extins. Aceasta este frumuseþea acestei piese. Se numeºte "Gol în zbor".

"Dar nu vãd nimic," spuse Jonathan, privind încruntat peretele alb de deasupra intrãrii.

"Tocmai asta este. Impresionant, nu ?" Bibliotecarul privi în gol cu o expresie absentã, visãtoare. "Nimic capteazã esenþa integralã a spiritului luptei umane pentru acel exaltat sentiment de cunoaºtere pe care îl ai numai atunci când pui în contrast întreaga cãldurã a celor mai fine nuanþe de culoare cu conºtienþa tactilã a naturii noastre interioare. Nimic permite fiecãruia sã aibã experienþa deplinã a ceea ce este mai bun în imaginaþia lui."

Jonathan clãtinã din cap, în plinã confuzie, ºi întrebã cu o voce iritatã, "Deci e chiar nimic ? Cum poate nimic sã fie artã ?"

"Pãi, tocmai asta îl face cea mai egalitaristã expresie a artei. Comisia pentru Artã a Consiliului þine o loterie executatã cu gust pentru a face selecþia," spuse bibliotecarul.

"O loterie - pentru a selecþiona artã ?" întrebã Jonathan, cu uimire. "De ce o loterie ?"

"Cândva selecþiile erau fãcute de o Comisie de Artã angajatã special, " replicã omul. La început Comisia a fost criticatã pentru cã îºi favoriza propriile gusturi, sau pe cele ale prietenilor lor. Apoi au fost acuzaþi cã cenzurau arta care nu le plãcea. Din moment ce cetãþeanul obiºnuit plãtea prin impozite pentru preferinþele Comisiei, oamenii obiectau faþã de elitism."

"Dar dacã ar fi încercat o altã Comisie ?" sugerã Jonathan.

"O, da, am încercat asta de multe ori. Dar cei care nu erau în Comisie nu erau niciodatã de acord cu cei care fãceau parte din ea. Aºa cã în cele din urmã au renunþat cu totul la ideea unei Comisii. Cu toþii au fost de acord cã o loterie era singura metodã subiectivã obiectivã. Oricine putea intra în competiþie - ºi aproape toþi au intrat ! Consiliul Lorzilor a fãcut premiile cât de generoase posibil ºi orice piesã se califica. "Gol în zbor" a câºtigat tragerea chiar în aceastã dimineaþã."

Jonathan exclamã, "Dar în loc sã le pui un impozit pentru a se cumpãra selecþia unei loterii, de ce sã nu-l laºi pe fiecare sã-ºi cumpere artã? Atunci fiecare ar putea alege ceea ce vrea."

"Ce !" exclamã bibliotecarul. "Unii indivizi egoiºti ar putea sã nu cumpere nimic, iar alþii ar putea da dovadã de prost gust. Nu, într-adevãr, Lorzii trebuie sã îºi arate sprijinul pentru artã !" Întorcându-ºi privirea spre "Gol în zbor", bibliotecarul îºi încruciºã braþele ºi o expresie vagã îi apãru pe faþã. "Drãguþã selecþie, nu crezi ? Golul are avantajul de a menþine liberã intrarea în bibliotecã ºi în acelaºi timp de a proteja mediul ambiant. Mai mult decât atât," continuã el fericit, "nimeni nu poate obiecta faþã de calitatea artisticã sau faþã de stilul estetic al acestei capodopere. Ea nu poate jigni pe nimeni - nu-i aºa ?"

Capitolul 16

CARNAVALUL INTERESELOR SPECIALE

Cerul se întuneca în timp ce Jonathan se aºezã pe treptele bibliotecii privind la mulþimea din piaþã. Spre bucuria lui, piaþa se înviorã în timp ce soarele începea sã apunã. Tot mai mulþi oameni se îndreptau spre partea de piaþã unde se afla el, unde un minunat cort de carnaval fusese ridicat în spatele bibliotecii. Dorul de casã îi dispãru în entuziasmul momentului.

Privind uimit la lumini, imagini ºi sunete, Jonathan se îndreptã cãtre cortul spectaculos. Pe o firmã coloratã agãþatã deasupra scria : "CARNAVALUL DE PE CAPITOLIU : PAVILIONUL INTERESELOR SPECIALE".

O femeie purtând colanþi în dungi roºu cu negru se desprinse din mulþime ºi strigã la ceilalþi : "Ascultaþi, ascultaþi. Pentru senzaþia vieþii voastre, veniþi în Pavilionul Intereselor Speciale." Ea îl zãri pe Jonathan, ai cãrui ochi se mãriserã de surprizã, ºi îl apucã de mânecã. "Fiecare este un câºtigãtor, tinere."

"Cât costã ?" întrebã Jonathan.

"Vino cu numai 10 kaini ºi pleacã cu un premiu fabulos !" rãspunse ea. Femeia se rãsuci pe cãlcâie ºi gesticulã larg spre mulþime. "Ascultaþi, ascultaþi. Pavilionul Intereselor Speciale vã va face bogaþi !"

Neavând suficienþi bani, Jonathan aºteptã pânã când femeia fu ocupatã cu ceilalþi, apoi se strecurã în spatele cortului ºi ridicã marginea pânzei pentru a arunca o privire înãuntru. Îi vãzu pe portari conducându-i pe oameni spre niºte scaune aºezate într-un cerc larg. Zece participanþi aºteptau ceva în picioare, în spatele scaunelor lor. Luminile scãzurã, se auzi bãtaia unei tobe, ºi sunetele unor trompete ascunse. Un reflector strãlucitor dezvãlui un bãrbat frumos purtând un costum negru elegant ºi o pãlãrie de mãtase. Acesta se aplecã adânc în faþa cercului celor zece.

"Bunã seara," spuse bãrbatul. "Sunt Maestrul Politician. În aceastã searã dvs., cei zece norocoºi, veþi fi câºtigãtorii remarcabilului nostru joc. Cu toþii veþi câºtiga. Cu toþii veþi pleca mai fericiþi decât aþi intrat. Vã rog sã luaþi loc." Cu aceasta, ºi o rapidã miºcare a mâinii, Maestrul Politician se duse la fiecare persoanã din cerc ºi luã câte 1 kain de la fiecare participant. Nici unul nu ezitã.

Apoi bãrbatul cel frumos zâmbi larg ºi anunþã, "Acum veþi vedea cum sunteþi rãsplãtiþi." ªi deodatã lãsã sã-i cadã 5 kaini în poala unui participant. Norocosul primitor gemu în culmea fericirii ºi sãri în sus de bucurie.

"Nu veþi fi singurul câºtigãtor," declarã Maestrul Politician. ªi aºa era. De zece ori Maestrul Politician ocoli cercul, luând de fiecare datã câte 1 kain de la fiecare persoanã. Dupã fiecare rundã, el punea 5 kaini în poala unuia dintre participanþi, care se bucura nespus.

Când strigãtele se mai potolirã ºi participanþii începurã sã iasã afarã, Jonathan alergã înapoi pânã în faþa cortului sã vadã dacã fiecare era într-adevãr satisfãcut. Femeia în colanþi dungaþi roºu cu negru þinea cortina de la intrare deschisã. Ea îl opri pe unul din participanþi ºi îl întrebã : "V-aþi distrat ?"

"O, sigur !" spuse omul, cu un zâmbet larg. "A fost extraordinar !"

"Abia aºtept sã le spun prietenilor," spuse altul. "Poate cã o sã vin din nou mai târziu."

Apoi un alt participant entuziasmat adãugã, "Da, o da. Fiecare a câºtigat un premiu de 5 kaini !"

Jonathan privi gânditor grupul care se împrãºtia. Femeia în colanþi se întoarse cãtre Maestrul Politician, care le fãcea cu mâna de rãmas-bun oamenilor, ºi comentã liniºtitã, "Da, mai ales noi suntem fericiþi. Am câºtigat 50 de kaini ºi toþi aceºti fraieri sunt fericiþi din cauza asta ! Cred cã anul viitor va trebui sã cerem Consiliului Lorzilor sã adopte o lege care sã îi oblige pe toþi sã participe !"

Tocmai atunci un portar slãbãnog veni în spatele lui Jonathan ºi îl apucã de guler. "Nici o miºcare, ticãlosule. Te-am vãzut cum trãgeai cu ochiul în spate. Ai crezut cã poþi sã ai un spectacol pe gratis, nu ?"

"Îmi pare rãu," spuse Jonathan, zbãtându-se sã scape din strânsoarea lui. "Nu mi-am dat seama cã trebuie sã plãteºti numai ca sã priveºti. Iar doamna aceea atât de drãguþã a fãcut un anunþ atât de interesant - iar eu nu aveam nici un ban, aºa cã."

Întorcându-se încet cãtre Jonathan ºi portar, femeia întrebã ameninþãtor, "Nici un ban ?" Apoi, pe neaºteptate, faþa i se relaxã într-un zâmbet. "Dã-i drumul," spuse ea. "Nu e decât un copil drãguþ. Deci þi-a plãcut spectacolul, nu ?"

"O, da, doamnã !" spuse Jonathan, dând puternic din cap.

"Hei, þi-ar place sã câºtigi niºte bani uºor ? Ai de ales între asta," ºi vocea ei deveni din nou ameninþãtoare, "sau te predau paznicului carnavalului."

"Oh, grozav," spuse Jonathan nu prea sigur. "Ce trebuie sã fac ?"

"E foarte simplu," izbucni ea, toatã numai dulceaþã. "Doar sã faci o turã prin carnaval în seara asta, sã împarþi aceste broºuri ºi sã spui tuturor cât de bine se vor distra în Pavilionul nostru. Ai aici un kain ºi vei mai câºtiga câte unul pentru fiecare participant care va intra aici cu o broºurã în mânã. Acum du-te la treabã ºi nu mã dezamãgi."

Pe când Jonathan îºi arunca pe umãr sacul cu broºuri, ea mai spuse, "ªi încã ceva. În seara asta la sfârºitul spectacolului, voi face un raport cu ce ai câºtigat. Mâine dimineaþã la prima orã, trebuie sã iei jumãtate din câºtigul tãu ºi sã te duci la Palat sã-þi plãteºti impozitul. "

"Impozit ?" repetã Jonathan. "Pentru ce ?"

"Lorzii cer o parte din salariul tãu."

Jonathan adãugã insinuant, "Cred cã aº munci mai mult dacã aº ºti cã nu îmi vei raporta câºtigul. Poate chiar de douã ori mai mult."

"Lorzii ºtiu cã oamenii încearcã sã îºi ascundã câºtigul, aºa cã au spioni pretutindeni, care ne urmãresc îndeaproape. Am putea avea mari probleme - poate chiar sã ne închidã afacerea, " spuse femeia. "Aºa cã nu te plânge. Cu toþii trebuie sã plãtim pentru pãcatele noastre."

"Pãcate ?" repetã Jonathan.

"O, da. Impozitele îi pedepsesc pe cei pãcãtoºi. Impozitul pe tutun pedepseºte fumatul, impozitul pe alcool pedepseºte bãutul, iar impozitul pe venit pedepseºte munca. Idealul lor, " chicoti femeia înghiontindu-l pe cel care controla biletele, "este sã fii sãnãtos ºi leneº. ªi acum miºcã-te, puºtiule !"

Capitolul 17

MOª CRUVERN

Oraºul se liniºti treptat. Femeia în colanþi îi plãti lui Jonathan mai mult de 50 de kaini pentru participanþii la joc care rãspunseserã la broºuri. Era atât de încântatã sã gãseascã pe cineva care lua munca în serios, încât îi ceru sã vinã din nou la lucru în seara urmãtoare. Jonathan fu de acord sã vinã înapoi în seara urmãtoare dacã va putea, apoi pãrãsi carnavalul pentru a-ºi cãuta un pat confortabil pentru noapte. Nu avea nici cea mai micã idee ce sã facã, aºa cã hoinãri la întâmplare prin oraº. Pe când stãtea sub lumina chioarã a unui felinar, un bãtrân purtând o cãmaºã de noapte pãºi afarã din casã. Stãtea ºi se uita la acoperiºurile caselor de pe strada lui.

Curios, Jonathan se duse la el ºi îl întrebã, "La ce vã uitaþi ?"

"Pe acoperiºul acela, " ºopti bãtrânul, arãtând în întuneric. "Îl vezi pe omul acela gras îmbrãcat în roºu, galben ºi albastru ? Sacul lui cu lucruri de furat se face mai mare cu fiecare casã pe care o viziteazã."

Jonathan se uitã în direcþia unde arãta omul. O umbrã vagã se miºca pe bâjbâite pe acoperiºul uneia din case. "A, da," strigã el. "Îl vãd. De ce nu daþi alarma ca sã-i preveniþi pe oamenii care stau acolo ?"

"O, n-aº face niciodatã aºa ceva," se scuturã omul. "Unchiul Samta are un temperament violent ºi e vai de cel care îi stã în cale."

"Îl cunoºti ?" protestã Jonathan. "Dar."

"ªºt ! Mai încet," spuse omul, ducându-ºi un deget la buze. "Moº Cruvern face vizite mai multe la cei care fac prea mult zgomot. Majoritatea oamenilor pretind cã dorm în aceastã noapte îngrozitoare, deºi este imposibil sã ignori încãlcarea intimitãþii."

Încercând sã vorbeascã încet, Jonathan se aplecã spre urechea omului. "Nu înþeleg. De ce închid cu toþii ochii când sunt jefuiþi ?"

"Oamenii tac din gurã în aceastã noapte anume din aprilie," explicã bãtrânul. "Altfel ar putea sã-ºi strice surpriza din ajunul Crãciunului, când Moº Cruvern se întoarce sã împrãºtie câteva jucãrii ºi daruri în fiecare casã."

"A, " spuse Jonathan uºurat. "Deci Moº Cruvern dã totul înapoi ?"

"Nici vorbã ! Dar oamenilor le place sã îºi închipuie cã asta face. Eu încerc sã stau treaz ca sã înregistrez ce ia ºi ce dã înapoi. E un fel de hobby al meu, ai putea spune. Dupã calculele mele, Moº Cruvern pãstreazã majoritatea lucrurilor pentru el ºi spiriduºii lui, sau pentru câteva case preferate din oraº. Dar," spuse bãtrânul, strângându-ºi pumnii cu mânie, "Moº Cruvern are grijã sã dea fiecãruia câte puþin ca sã-i þinã fericiþi. Asta îi face pe toþi sã doarmã în urmãtorul aprilie când vine înapoi sã ia ce vrea el."

"Nu înþeleg," spuse Jonathan. "De ce nu stau oamenii treji, sã reclame hoþul ºi sã-ºi pãstreze avutul ? Atunci ar putea cumpãra orice daruri vor pentru oricine vor ei."

Bãtrânul chicoti ºi clãtinã din cap vãzând lipsa de înþelegere a lui Jonathan. "Moº Cruvern este într-adevãr fantezia copilãriei fiecãruia. Pãrinþii i-au învãþat întotdeauna pe copii cã jucãriile ºi darurile vin în mod magic din cer ºi nu costã pe nimeni nimic."

Vãzând cum aratã Jonathan, bãtrânul spuse, "Se pare cã ai avut o zi grea. Vino înãuntru ºi încãlzeºte-te, tinere. Ai nevoie de un loc unde sã înnoptezi ?"

Jonathan întâmpinã cu bucurie invitaþia omului. Bãtrânul îl prezentã soþiei sale ºi ea îi aduse repede lui Jonathan o ceaºcã de ciocolatã fierbinte ºi o farfurie cu prãjituri calde. Dupã ce dispãru ºi ultima firimiturã, Jonathan se întinse pe o canapea pe care bãtrânii puseserã pãturi ºi o pernã. Bãtrânul îºi aprinse o pipã lungã ºi se lãsã pe pernele din balansoarul sãu.

Aºezându-se mai comod, Jonathan întrebã, "Cum a început tradiþia asta ?"

"Aveam o sãrbãtoare pe care o numeam "Crãciun", o minunatã parte a anului. Era o sãrbãtoare religioasã marcatã de daruri ºi veselie. ªi fiecare se bucura atât de mult de ea, încât Consiliul Lorzilor a decis cã era prea importantã pentru a o lãsa pe seama spontaneitãþii neîngrãdite ºi a celebrãrii haotice. Ei au preluat-o, astfel încât sã se poatã desfãºura "corect". Vocea lui trãda o dezaprobare abia mascatã. "În primul rând, simbolismul religios nepotrivit trebuia sã disparã. Lorzii au schimbat oficial numele sãrbãtorii în "Cruvern". Iar popularul împãrþitor legendar de daruri a fost re-botezat "Moº Cruvern" ºi a primit un costum donat de cel care strânge impozitele."

Bãtrânul fãcu o pauzã ca sã pufãie de câteva ori adânc ºi sã mai îndese tutunul în pipã. Apoi continuã, "Acum trebuie completate formulare de impozit de "Cruvern", în trei exemplare, ºi duse la Biroul Bunãvoinþei. Biroul Bunãvoinþei determinã generozitatea necesarã din partea fiecãrui contribuabil, pe baza unei formule stabilite de Lorzi. Tocmai ai fost martorul colectãrii anuale din aprilie."

"Apoi vine Biroul Binelui ºi Rãului. Cu ajutorul unui contabil de moralã, trebuie completate formulare care explicã în detaliu faptele bune ºi rele ale fiecãruia din întregul an. Biroul Binelui ºi Rãului foloseºte o armatã de funcþionari ºi detectivi care examineazã meritele celor care candideazã pentru a primi daruri în decembrie. "

"În sfârºit, Comisia pentru Gustul Corect standardizeazã mãrimile, culorile ºi stilul cadourilor care pot fi alese, emiþând contracte unor producãtori pre-selectaþi care au o orientare politicã adecvatã. Fiecare, fãrã discriminare, primeºte exact aceleaºi ornamente de sãrbãtori emise de guvern, pentru a-ºi decora casele. În ajunul Cruvernului, miliþia este chematã pentru a cânta cântecele de sãrbãtoare potrivite."

Dar tânãrul aventurier obosit adormise deja. Bãtrânul îi acoperi mai bine umerii cu pãtura. El ºi soþia lui îi ºoptirã lui Jonathan la ureche, "Cruvern fericit!"

Capitolul 18

"BROASCA ÞESTOASÃ ªI IEPURELE" ÎNTR-O NOUÃ PREZENTARE

Jonathan o visã pe femeia de la Carnavalul Intereselor Speciale. Ea îi dãdea într-una bani ºi apoi i-i lua înapoi. Încã o datã ºi încã o datã, îl plãtea ºi apoi îi lua banii înapoi. Deodatã, Jonathan se trezi tresãrind puternic, amintindu-ºi cã trebuia sã-ºi declare câºtigul oficialitãþilor de la impozite.

Bãtrânul îi pregãtea felii groase de pâine cu gem pentru micul dejun, când un bãieþel destul de trist intrã în camerã. Bãtrânul îl prezentã pe nepotul lor, Davy, care venise în vizitã pentru câteva zile. "Dar te ºtiu," zise bãieþelul privindu-l pe Jonathan. "Bunicule, el ne-a ajutat pe mine ºi pe mama când a trebuit sã pãrãsim ferma." Vestea asta avu darul de a-I face pe cei doi bãtrâni sã fie ºi mai afectuoºi cu Jonathan.

În timp ce Jonathan îºi devora micul dejun, Davy sãrea încoace ºi încolo, încercând sã-ºi tragã ciorãpeii desperecheaþi. "Te rog, bunico, citeºte-mi din nou povestea," se rugã el.

"Pe care, scumpule ?"

"Povestea mea preferatã, cu broasca þestoasã ºi iepurele. Pozele sunt atât de drãguþe," se bucurã Davy.

"Ei, bine," spuse bunica lui, luând din dulapul din bucãtãrie o carte care se afla în mod evident la îndemânã. Se aºezã lngã micuþ ºi începu, "A fost odatã.,"

"Nu, nu, bunico, "Cu multã vreme în urmã." , o întrerupse bãiatul.

Bunica râse ºi continuã. "Cu multã vreme în urmã, era o broascã þestoasã pe nume Frank ºi un iepure pe nume Lysander. Amândoi erau poºtaºi care duceau scrisorile în toate casele micului lor sãtuc de animale. Într-o zi, Frank, ale cãrui urechi erau cu mult mai bune decât picioarele, îi auzi pe câþiva dintre sãteni cum îl lãudau pe Lysander cã ducea scrisorile foarte repede. El putea sã ducã în câteva ore ceea ce alþii duceau în câteva zile. Supãrat de acest afront, Frank se târî pânã la ei ºi se amestecã în conversaþie.

"Iepure," spuse Frank aproape la fel de încet cum mergea. "Pariez cã într-o sãptãmânã pot câºtiga mai mulþi clienþi decât tine. Îmi pun reputaþia la bãtaie."

Provocarea îl surprinse pe Lysander. "Reputaþia ta ? Ha ! Nu poþi pune tu pariu pe ce gândesc oamenii despre tine," exclamã iepurele zgomotos. "Dar nu conteazã, accept provocarea !" Vecinii comentau, spunând cã leneºa broascã þestoasã nu are nici o ºansã. Pentru a o dovedi, cãzurã cu toþii de acord sã decidã câºtigãtorul în acelaºi loc, peste o sãptãmânã. În timp ce Lysander plecã în grabã sã-ºi facã pregãtirile, Frank rãmase acolo o lungã bucatã de vreme. În cele din urmã se întoarse ºi se îndepãrtã.

Lysander puse afiºe în toatã regiunea cã va reduce preþurile ºi mai mult decât pânã acum - pânã la mai puþin de jumãtate din preþurile lui Frank. De acum încolo livrãrile se vor face de douã ori pe zi, chiar ºi în weekend sau de sãrbãtori. În timp ce iepurele trecea prin întreg satul sunând dintr-un clopoþel, oamenii îi dãdeau scrisori, cumpãrau de la el timbre ºi plicuri, sau chiar cântãreau ºi ambalau pachete pe loc. Contra unei mici taxe, el promise sã livreze la orice orã din zi sau din noapte. ªi întotdeauna le zâmbea sincer, prietenos, fãrã sã creascã preþul pentru asta. Fiind eficient, creativ, ºi plãcut, iepurele îºi vãzu lista clienþilor crescând repede.

Nimeni nu vãzuse broasca þestoasã. La sfârºitul sãptãmânii, sigur de victorie, Lysander se grãbi sã-i întâlneascã pe arbitrii din vecini. Spre surpriza lui, o gãsi pe broascã aºteptându-l deja acolo. "Îmi pare atât de rãu, Lysander, " spuse broasca þestoasã pe tonul ei glacial. "În timp ce tu alergai din casã în casã, eu nu am avut de livrat decât aceastã unicã scrisoare." Frank îi întinse lui Lysander un document ºi un pix, adãugând, "Te rog sã semnezi aici pe linia punctatã."

"Ce e asta ?" întrebã Lysander.

"Regele nostru m-a numit pe mine, broasca þestoasã, Poºtaº Sef General ºi m-a autorizat sã livrez toate scrisorile din þinut. Îmi pare rãu, iepure, dar trebuie sã încetezi ºi sã sistezi toate livrãrile."

"Dar e imposibil !" spuse Lysander, dând din picioare mânios. "Nu e cinstit !"

"Asta a spus ºi regele, " rãspunse broasca þestoasã. "Nu e cinstit ca unii dintre supuºii lui sã aibã servicii mai bune decât ceilalþi. Aºa cã mi-a acordat mie un monopol exclusiv pentru a asigura aceeaºi calitate a serviciului pentru toþi."

Supãrat, Lysander o hãrþui pe broascã, întrebând-o, "Cum l-ai convins sã facã aºa ceva ? Ce i-ai oferit ?"

O broascã þestoasã nu poate zâmbi prea uºor, dar ea reuºi sã schiþeze ceva în colþul gurii. "L-am asigurat pe rege cã va putea sã-ºi trimitã toate mesajele sale pe gratis. ªi, desigur, i-am amintit cã având toatã corespondenþa þinutului în mâini credincioase, îi va fi mai uºor sã supravegheze comportarea cetãþenilor rebeli. Dacã aº pierde câte o scrisoare ici ºi colo, cine s-ar plânge ?"

"Dar tu ai fost întotdeauna în pierdere la livrarea corespondenþei !" spuse iepurele supãrat. "Cine va plãti pentru asta ?"

"Regele va stabili un preþ care sã-mi asigure profitul. Dacã oamenii nu vor mai trimite scrisori, pierderile îmi vor fi acoperite din impozite. Dupã o vreme, nimeni nu-ºi va mai aminti cã am avut vreodatã un rival." Bunica îºi ridicã privirea ºi adãugã, "SFÂRªIT".

"Morala acestei poveºti," citi bunica, "este cã poþi apela întotdeauna la autoritãþi atunci când ai probleme speciale."

Micul Davy repetã, "Poþi apela întotdeauna la autoritãþi atunci când ai probleme speciale. O sã þin minte, bunico."

"Nu, dragul meu, asta e numai ceea ce scrie în carte. Ar putea fi mai bine pentru tine sã-þi gãseºti singur morala."

"Bunico ?"

"Da, dragul meu ?"

"Animalele pot sã vorbeascã ?"

"Numai pãsãrile, copile. Asta e numai o poveste, n-are nimic de-a face cu Marele Bard."

"Povesteºte-mi despre Marele Bard, bunico."

"Dar ai auzit povestea asta de nenumãrate ori.Marele Bard este vulturul înþelept care zboarã peste cele ºapte mãri, de la vârful îngheþat al Muntelui Yek ºi pânã la þãrmurile înspumate al Þinutului Roth. Dar nu, n-o sã mã pãcãleºti sã-þi spun ºi povestea asta."

Jonathan terminã de mâncat ºi mulþumi celor doi bãtrâni pentru plãcuta lor ospitalitate. "Dacã ai vreodatã nevoie de ceva, gândeºte-te la noi ca la proprii tãi bunici," îi spuse bãtrânul, conducându-l pânã la uºã. Cu toþii ieºirã în prag ca sã-i spunã la revedere.

Capitolul 19

COMISIA DE DIGESTIE

Având povestea iepurelui proaspãtã în minte, Jonathan întrebã cum poate sã ajungã la palat. Bãtrâna îºi puse o mânã pe braþul lui ºi îl preveni, "Te rog, Jonathan, nu spune nimãnui cã ai mâncat la noi. Nu avem permis."

"Ce ?" spuse Jonathan. "Aveþi nevoie de permis ca sã oferiþi cuiva de mâncare ?"

"În oraº, da," rãspunse bunica. "ªi poate fi o mare problemã pentru noi dacã autoritãþile prind de veste cã am servit de mâncare fãrã permis."

"Dar pentru ce e nevoie de permis ?"

"Ca sã garanteze un anumit standard al alimentelor pentru toþi. Cu ani în urmã, oamenii din oraº obiºnuiau sã cumpere de mâncare de la vânzãtori de pe stradã, din mici cafenele, de la restaurante elegante, sau cumpãrau alimente din magazine ºi îºi gãteau legal mâncarea acasã. Consiliul Lorzilor a spus cã nu este drept ca unii oameni sã mãnânce mai bine decât alþii. Aºa încât au dat legi care au creat cantine politice unde toatã lumea din oraº putea sã mãnânce mâncare standard pe gratis. "

"Nu chiar pe gratis, desigur," spuse bunicul, scoþându-ºi portofelul ºi fluturându-l încet în faþa lui Jonathan. "Costul fiecãrei mese este mult mai mare decât a fost vreodatã înainte, dar nimeni nu plãteºte la intrare. Unchiul Samta plãteºte din impozitele noastre. Din moment ce plãtiserã deja pentru toate cantinele politice, mulþi oameni nu s-au mai dus la furnizorii particulari, unde trebuiau sã plãteascã din nou. Având mai puþini clienþi care sã plãteascã cheltuielile restaurantelor, furnizorii particulari au trebuit sã creascã preþurile. Unii au supravieþuit cu o mânã de clienþi bogaþi sau cu oameni având regimuri speciale din cauza religiei, dar majoritatea au dat faliment."

"De ce ar plãti cineva în plus pentru masã, dacã se pot duce la cantinele politice pe gratis ?" se mirã Jonathan.

Bunica râse. "Pentru cã acestea au devenit îngrozitoare - bucãtarii, mâncarea, atmosfera - totul ! Bucãtarii proºti nu sunt concediaþi niciodatã dintr-o cantinã politicã. Asociaþia lor profesionalã e prea puternicã. Iar bucãtarii cu adevãrat buni sunt rareori rãsplãtiþi pentru cã bucãtarii proºti devin invidioºi. Moralul este scãzut, mâncarea este proastã, iar Comisia de Digestie hotãrãºte meniul."

"Asta e partea mizerabilã," exclamã bunicul. "Ei încearcã sã le facã pe plac prietenilor lor, ºi nimeni nu e niciodatã mulþumit. Ar fi trebuit sã vezi cearta privind pâinea ºi cartofii. Pâine ºi cartofi în fiecare zi, de zeci de ani. Apoi grupul de influenþã pentru paste fãinoase a organizat o campanie pentru tãiþei ºi orez. Îþi aminteºti ?" se întoarse el spre soþia lui. "Când cei cãrora le plãceau tãiþeii ºi-au plasat în sfârºit oamenii în Comisie, atunci a fost ultima datã când am mai auzit de pâine ºi cartofi."

Davy se înnecã. Arãtându-ºi faþa din spatele fustei bunicii, strâmbã din nas cu dezgust. "Nu-mi plac tãiþeii, bunico."

"Mai bine sã-i mãnânci, dragul meu, altfel Ofiþerii de Nutriþie te vor urmãri."

"Ofiþerii de Nutriþie ?" întrebã Jonathan.

"ªºt !" spuse bunicul ºi duse un deget la buze. Privi peste umãr ºi pe urmã în josul strãzii ca sã se asigure cã nu-i urmãrea nimeni. "Cei care evitã mâncãrurile aprobate politic, cad de obicei în mâinile Ofiþerilor de Nutriþie. Copiii le spun Nuþi. Nuþii urmãresc cu atenþie prezenþa la masã ºi îi vâneazã pe cei care nu vin. Delicvenþii de nutriþie sunt duºi în cantine speciale unde sunt forþaþi sã mãnânce."

Davy se scuturã. "Dar n-am putea mânca acasã ? Bunica gãteºte cel mai bine."

"Nu e permis, dragul meu," spuse bunica mângâind-ul pe cap. "Câþiva oameni au permise speciale, dar bunicul ºi cu mine nu avem calificarea necesarã. ªi nu ne putem permite echipamentul sofisticat de bucãtãrie care este obligatoriu. Vezi tu, Davy, politicienii cred cã ei au mai mare grijã de nevoile tale decât avem noi."

"ªi în afarã de asta," adãugã bunicul, "amândoi trebuie sã muncim ca sã putem plãti impozitele pentru toate astea." Bunicul fãcu câþiva paºi în jurul intrãrii, vorbind pe jumãtate cu el însuºi, mormãind, "Ne spun cã avem acum un raport între cei care digereazã ºi cei care gãtesc mai mic decât oricând în istorie, deºi jumãtate din populaþie e malnutritã. Planul iniþial de a oferi o alimentaþie mai bunã sãracilor a dus la o nutriþie proastã pentru toþi. Câþiva neadaptaþi au refuzat sã mãnânce ºi par la limita înfometãrii, deºi hrana lor e pe gratis. Mai mult decât atât, bandiþii dau raiduri prin cantinele politice ºi nimeni nu se mai simte în siguranþã acolo."

"Bunicule, opreºte-te !" spuse bunica vãzând expresia îngrijoratã de pe faþa lui Jonathan. "O sã fie speriat de moarte când o sã se ducã la o cantinã politicã. Nu trebuie decât sã ai buletinul de identitate pregãtit la intrare. Totul va fi în ordine."

"Oh, îþi mulþumesc pentru grijã, bunico," spuse Jonathan, întrebându-se cum arãta un buletin de identitate ºi cum va putea obþine vreodatã de mâncare fãrã sã aibã aºa ceva. "Vã supãraþi dacã iau în buzunar câteva felii de pâine înainte sã plec ?"

"O, deloc, dragã. Ia câte vrei." Bunica se duse înapoi în bucãtãrie ºi se întoarse cu câteva felii împachetate frumos într-un ºerveþel. Se uitã cu ferealã în ambele direcþii sã vadã dacã nu se uita vreun vecin, apoi i le dãdu cu mândrie lui Jonathan, spunându-i, "Ai grijã de ele. Ginerele nostru producea mâncare în plus, dar Poliþia Alimentarã." "ªtiu," zise Jonathan. "Nu arãta pâinea asta nimãnui, OK ?"

"Sigur. ªi vã mulþumesc pentru tot." Fãcându-le cu mâna, Jonathan ieºi în stradã simþindu-se încãlzit la gândul cã gãsise un cãmin pe aceastã insulã strãinã, unde totul pãrea sã fie interzis.

Capitolul 20

"DÃ-MI TRECUTUL SAU VIITORUL TÃU !"

Palatul se afla undeva în direcþia pieþei. Jonathan se gândi cã ar putea scurta drumul luând-o pe o alee plinã de stive de cutii ºi gunoi. O luã repede pe aleea întunecatã, încercând sã nu se simtã alarmat dupã ce pãrãsise strada luminoasã ºi aglomeratã.

Deodatã simþi un braþ care îl strângea de gât ºi metalul rece al unui pistol între coaste. "Dã-mi trecutul sau viitorul tãu !" se rãsti hoaþa cu violenþã.

"Ce ?" spuse Jonathan, tremurând tot. "Ce vrei sã spui ?"

"M-ai auzit - banii sau viaþa," repetã hoaþa, înfigându-i ºi mai tare pistolul între coaste. Jonathan nu avea nevoie de mai multã încurajare, aºa cã bãgã mâna în buzunar dupã banii lui câºtigaþi din greu.

"Asta e tot ce am ºi-mi trebuie jumãtate din ei ca sã plãtesc impozitul," se rugã Jonathan, ascunzând cu grijã feliile de pâine pe care i le dãduse bunica. "Te rog lasã-mi jumãtate."

Hoaþa îºi slãbi strânsoarea. Jonathan îi putea zãri cu greu faþa între eºarfã ºi borul pãlãriei ponosite pe care o purta. Cu o voce rãguºitã, ea râse ºi spuse :"Dacã trebuie sã te desparþi de banii tãi, e mai bine sã mi-i dai mie pe toþi ºi nici unul celui care strânge impozitele."

"De ce ?" întrebã el, punând banii în mâinile ei eficiente ºi puternice.

"Dacã îmi dai banii mie," spuse hoaþa, înghesuind kainii de hârtie într-o pungã de piele legatã în talie, "atunci cel puþin eu o sã plec ºi o sã te las în pace. Dar, pânã în ziua când o sã mori, cel care strânge impozite o sã-þi ia banii, produsul trecutului tãu, ºi o sã-i foloseascã pentru a-þi controla fiecare aspect al viitorului tãu. Într-adevãr, el va arunca într-un an mai mult din câºtigul tãu decât þi-ar fura toþi hoþii într-o viaþã !"

Lui Jonathan nu-i venea sã creadã. "Dar Consiliul Lorzilor nu face multe lucruri bune pentru oameni cu banii pe care îi strânge ?"

"Da, sigur," spuse ea sec. "Unii oameni devin bogaþi. Dar dacã este atât de bine sã plãteºti impozite, de ce colectorul de impozite nu te convinge de avantaje ºi apoi sã te lase sã contribui de bunã voie ?"

Jonathan cântãri aceastã idee. "Dar poate cã ar lua foarte mult timp ºi efort sã-i convingi pe oameni ?"

"Exact," spuse hoaþa cu o grimasã. "Asta e ºi problema mea. Amândoi economisim timp ºi efort cu ajutorul unui pistol !" Îl înconjurã pe Jonathan cu o mânã ºi îi legã mâinile cu o sfoarã subþire, apoi îl împinse la pãmânt ºi îi bãgã în gurã propria lui batistã. "Aºa. Mã tem cã n-ai sã te duci imediat la colectorul de impozite. Dar, hm, mi-ai dat o idee."

Se aºezã lângã Jonathan, care se rãsucea, dar nu reuºea sã se miºte din loc. "ªtii ceva ?" spuse hoaþa. "Politica e un fel de ritual de purificare. Majoritatea oamenilor cred cã nu e bine sã invidiezi, sã minþi, sã furi, sau sã ucizi. Nu e o comportare de bun vecin - doar dacã nu gãsesc un politician care sã facã treaba murdarã pentru ei. Da, politica permite oricui, chiar ºi celor mai buni dintre noi, sã invidieze, sã mintã, sã fure, ºi chiar sã ucidã uneori. ªi se pot simþi încã bine dupã asta."

Ca ºi cum ar fi pus la cale ceva, expresia femeii trãdã naºterea unui plan ingenios. "Cred cã am nevoie de un pic de purificare ca sã spãl vinovãþia - ºi riscul. " Ea se încruntã ºi se concentrã un moment. "Cred cã am sã-i fac o vizitã lui Lady Tweed." Sãri în picioare ºi se întoarse sã plece. Jonathan o urmãri cum dispare pe alee.

Pe alee se lãsase tãcerea. Jonathan cântãrea ce spusese hoaþa, în timp ce se lupta sã-ºi desfacã sfoara. În momentul de faþã era neajutorat dacã nu trecea cineva pe acolo. "Dã-mi trecutul sau viitorul tãu !" Ce a vrut sã spunã ? Le am !" se gândea Jonathan, încã zbãtându-se fãrã rost. "Banii mei, proprietatea mea sunt trecutul meu - cel puþin un produs al vieþii mele trecute. Dacã ea îmi ia banii, atunci trebuie sã fac toatã munca din nou ca sã-i câºtig la loc. Dacã m-ar fi ucis, ar fi însemnat cã nu mai am viaþã ºi nici viitor. În schimb, m-a legat, lipsindu-mã de libertate, de libertatea mea prezentã !" Jonathan deveni exasperat la gândul tânãrului poliþist pe care îl întâlnise cu o zi în urmã. "Oh, unde e tipul ãla când am cu adevãrat nevoie de el !"

Gândul de a se duce înapoi la carnaval ca sã câºtige din nou ceva bani îl înfurie pe Jonathan. κi ciocni cãlcâiele fãrã nici un rezultat. Iar dacã ar câºtiga o sumã de bani de data asta, era îngrijorat cã ar trebui sã o dea toatã colectorului de impozite ! "Deci viaþa, libertatea ºi proprietatea sunt toate pãrþi din mine, cu o diferenþã în timp - viitor, prezent ºi trecut. Hoaþa a ameninþat partea care îmi este cea mai dragã, ca sã ia partea pe care o poate folosi ea cel mai uºor !"

Deodatã sfoara îi rãni pielea de la încheietura mâinii. "Oh ! Doare !" Jonathan nu se mai zbãtu ºi se relaxã o clipã, contemplându-ºi chinul. Se gândi, "Niciodatã n-am ºtiut ce bine e sã fii liber - pânã acum."

Capitolul 21

BAZARUL GUVERNELOR

Jonathan aproape renunþase sã se mai elibereze, când auzi un mic zgomot la capãtul aleii. O vacã mare ºi brunã venea cãtre el, mirosind gunoiul împrãºtiat pe alee. "Muu-u-u", fãcu vaca. Clopoþelul de la gâtul ei scotea un clinchet uºor pe mãsurã ce se miºca. Deodatã, la capãtul aleii apãru altã vacã, urmatã de un bãtrân cu haine ponosite ºi un bãþ în mânã. "Vino încoace, vitã proastã," mormãi vãcarul.

Jonathan se zbãtu ºi îºi folosi umãrul ca sã atingã o cutie de lângã el.

Bãtrânul se uitã atent în întuneric. "Cine-i acolo ?" Vãzându-l pe Jonathan legat ºi întins la pãmânt, el se aplecã sã-i scoatã cãluºul.

Jonathan respirã uºurat. "Am fost jefuit. Ajutaþi-mã sã mã desfac !" Bãtrânul scoase din buzunar un cuþit ºi îi tãie legãturile. "Vã mulþumesc, domnule," spuse Jonathan frecându-ºi încheieturile amorþite. Apoi îi povesti omului ce se întâmplase.

"Mda," spuse bãtrânul, clãtinând din cap. În ziua de azi trebuie sã fii atent la oricine. N-aº fi venit niciodatã la oraº dacã n-aº fi crezut cã s-ar putea sã am nevoie de ceva ajutor de la guvern. "

"Credeþi cã guvernul o sã mã ajute sã-mi capãt banii înapoi ?" întrebã Jonathan.

"Mã îndoiesc, dar poþi încerca. Poate cã vei avea mai mult noroc decât mine la Bazarul Guvernelor," replicã bãtrânul vãcar. Faþa lui avea mai multe riduri decât o prunã ºi purta haine ponosite ºi cizme rupte. Jonathan se simþi mai liniºtit vãzându-i portul calm ºi vorba directã.

"Ce este Bazarul Guvernelor ? Este un loc unde se vând vite ?" întrebã Jonathan. Bãtrânul se încruntã ºi îºi contemplã cele douã vaci placide.

"Asta am venit ºi eu sã aflu," spuse vãcarul. "De fapt, e un fel de spectacol de varietãþi. Clãdirea e mai modernã decât o bancã ºi mai mare decât tot ce am vãzut vreodatã. Înãuntru sunt bãrbaþi care vând tot felul de guverne menite sã aibã grijã de problemele cetãþenilor."

"Oh ?" spuse Jonathan. "Ce fel de guverne încearcã sã vândã ?"

Vãcarul se scãrpinã pe ceafa arsã de soare ºi spuse, "Era un tip care îºi spunea "socialist". Mi-a spus cã forma lui de guvern îmi va lua una din vaci ca platã pentru cã dãduse cealaltã vacã vecinului meu. Nu mi-a plãcut prea mult de el. Nu am nevoie de ajutor ca sã îmi dau vaca unui vecin - dacã e necesar."

"Pe urmã mai era un "comunist" care îºi avea cabina lângã primul vânzãtor ambulant. Avea un zâmbet mare ºi îmi strângea într-una mâna, chiar ca un prieten, spunându-mi cât de mult îi place ºi îi pasã de mine. Pãrea cã e bine pânã când mi-a zis cã guvernul lui o sã-mi ia amândouã vacile. Ar fi just, pretindea el, pentru cã fiecare va fi proprietarul tuturor vacilor în mod egal, ºi el îmi va da niºte lapte dacã el va crede cã am nevoie. ªi pe urmã a insistat sã cânt cântecul partidului."

"Trebuie cã era un cântec grozav !" exclamã Jonathan.

"Nu mi-a mai trebuit nici el dupã aia. Cred cã ar fi smântânit laptele pentru el. Pe urmã m-am plimbat prin sala aia mare ºi am întâlnit un "fascist". Bãtrânul fãcu o pauzã ca sã alunge una din vaci de lângã o grãmadã de gunoi.

"ªi fascistul avea o mulþime de vorbe dulci la început ºi o mulþime de idei îndrãzneþe, ca ºi ceilalþi tipi. A spus cã o sã-mi ia ambele vaci ºi o sã-mi vândã mie o parte din lapte. Eu i-am spus, "Ce ? Sã-þi plãtesc pentru laptele propriilor mele vaci ? !" Atunci m-a ameninþat cã mã împuºcã dacã nu-i salut steagul chiar atunci ºi acolo."

"Oho !" spuse Jonathan. "Pariez cã aþi plecat de acolo în mare grabã."

"Înainte sã-mi pot miºca un singur picior, a venit un tip "progresist" ºi mi-a spus cã guvernul lui vrea sã-mi ia amândouã vacile, sã împuºte una ca sã reducã oferta, sã o mulgã pe cealaltã ºi pe urmã sã arunce la canal o parte din lapte. Cine ar fi tâmpitul nebun care sã se ducã ºi sã facã aºa ceva ?"

"Pare tare ciudat," spuse Jonathan clãtinând din cap. "Aþi ales vreunul din guvernele acelea ?"

"Nici dacã aº muri, bãiete," declarã vãcarul. "Cine are nevoie de ele ? În loc sã am un guvern care sã vadã de treburile mele, m-am hotãrât sã-mi duc vacile la târg, unde pot sã vând una din ele ºi sã-mi cumpãr un taur."

Capitolul 22

CEA MAI VECHE PROFESIE DIN LUME

Povestea spusã de bãtrânul vãcar îl lãsase pe Jonathan mai perplex decât fusese vreodatã. Ce fel de insulã era asta ? Bazarul Guvernelor pãrea interesant, aºa cã decise sã se ducã acolo sã vadã dacã-l putea ajuta cineva sã gãseascã drumul spre casã. Sau cel puþin ar putea gãsi pe cineva care sã-l ajute sã-ºi recapete banii. Aºa cã se îndreptã spre piaþa oraºului.

"Nu poþi sã nu dai de el," spusese bãtrânul vãcar în timp ce îºi mâna vacile mai departe. "Este în palat, cel mai mare lucru din piaþã." În mod sigur, drumul ducea în piaþa oraºului ºi pe partea cealaltã se afla un palat minunat. Deasupra uºilor uriaºe puteai citi cu litere sãpate în piatrã : "PALATUL LORZILOR".

Jonathan alergã în sus pe scãrile largi ale palatului, iar când ajunse înãuntru se opri ca sã-ºi lase ochii sã se obiºnuiascã cu lumina scãzutã. În faþa lui se întindea o salã mare, cu tavanul atât de înalt încât lãmpile nu puteau lumina în întregime interiorul. Exact aºa cum spusese bãtrânul vãcar, erau acolo mai multe cabine cu steaguri ºi afiºe atârnate. Niºte oameni se plimbau prin faþa cabinelor, chemând fiecare trecãtor ºi întinzându-i broºuri.

Pe peretele opus al imensei sãli se afla o uºã mare de bronz, flancatã de statui mari de marmurã, iar deasupra având coloane rãsucite. Jonathan începu sã traverseze sala, sperând sã-i poatã evita pe comercianþii de guverne. Nu fãcuse doi paºi, când îl acostã o femeie bãtrânã cu brãþãri de aur la mâini ºi cercei mari.

"V-ar place sã vã aflaþi viitorul, tinere domn ?" spuse ea, strecurându-se lângã el. Jonathan îºi verificã repede buzunarele ºi se uitã cu suspiciune la figura servilã a unei femei îmbrãcatã toatã în eºarfe de culori þipãtoare ºi purtând bijuterii grele. "Am darul prezicerii. Poate cã aþi dori sã aruncaþi o privire la ziua de mâine pentru a vã calma teama de viitor ?"

"Chiar puteþi vedea în viitor ?" întrebã Jonathan dându-se înapoi cât de mult putea fãrã sã o jigneascã. O privea pe aceastã femeie îndrãzneaþã cu mare suspiciune.

"Pãi, " rãspunse ea plinã de linguºire ºi încredere. "Studiez semnele ºi pe urmã declar, pretind ºi afirm ceea ce vãd cã e adevãrat. O da, profesia mea e cu siguranþã cea mai veche din lume."

"Ce fascinant," strigã Jonathan. "Folosiþi un glob de cristal sau frunze de ceai sau."

"Pe dracu, nu !" replicã femeia cu dezgust. "Am devenit mult mai sofisticatã în ultima vreme. Folosesc multe scheme ºi calcule." Cu o plecãciune adâncã ea adãugã, "Economistã în slujba dvs. "

"Ce impresionant. E-co-no-mistã," repetã el încet, rostogolind cuvântul lung pe limbã. "Îmi pare rãu, tocmai am fost jefuit ºi nu am nici un ban sã vã plãtesc."

Ea deveni plictisitã ºi se întoarse imediat sã caute alþi clienþi potenþiali.

"Vã rog, doamnã, aþi putea sã-mi spuneþi un singur lucru," se rugã Jonathan, "chiar dacã nu am nimic sã vã plãtesc ?"

"Ce ?" spuse ea, cu o nerãbdare iritatã.

"Când vin oamenii de obicei sã vã cearã sfatul ?"

Ea privi în jur ca sã vadã dacã nu-i aude nimeni. Apoi, ca ºi cum ar fi împãrtãºit un secret unei pisici inofensive, ºopti, "Fiindcã n-ai nici un ban sã mã plãteºti, pot sã-þi spun un mic secret. Ei vin ori de câte ori simt nevoia sã se simtã în siguranþã în legãturã cu viitorul. Indiferent dacã perspectiva e optimistã sau pesimistã - dar mai ales dacã e pesimistã - oamenii se simt mai bine dacã se pot agãþa de prezicerea altcuiva."

"ªi cine vã cere prezicerile cel mai des ?" întrebã Jonathan.

"Consiliul Lorzilor e cel mai bun client al meu," replicã femeia. "Lorzii mã plãtesc bine - desigur, cu banii altora. Apoi îmi folosesc prezicerile în discursurile lor ca sã justifice luarea ºi mai multor bani pentru viitorul obscur. Merge foarte bine pentru amândoi."

"Oho !" spuse Jonathan, ducându-ºi mâna la obraz de mirare. "Asta e o mare responsabilitate. Cât de exacte au fost prezicerile dvs. ?"

"Ai fi surprins sã afli cât de puþini oameni mã întreabã asta," chicoti economista. Ezitã ºi îl privi cu prudenþã în ochi. "Ca sã fiu foarte sincerã, ai putea obþine o prezicere mai bunã dând cu banul. A da cu banul e ceva ce poate face fiecare cu mare uºurinþã, dar nu face bine nimãnui. N-o sã-i facã niciodatã pe oamenii speriaþi sã fie fericiþi, n-o sã mã facã bogatã pe mine niciodatã, ºi nici pe Lorzi mai puternici. Aºa cã vezi tu, e important sã vin eu cu previziuni complicate ºi impresionante, sau vor gãsi pur ºi simplu pe altcineva sã o facã."

Capitolul 23

PRODUCÞIA DE ÎNCÃLÞÃMINTE

"Ãsta trebuie sã fie sediul puterii," îºi spuse Jonathan, privind transpus la statuile ºi coloanele splendide de marmurã. "Mamã, trebuie cã au cheltuit o avere ca sã construiascã acest loc !"

O uºã mare de bronz era deschisã larg ºi Jonathan putu sã vadã un amfiteatru imens plin cu oameni. Strecurându-se neobservat înãuntru ºi stând în spate, Jonathan vãzu o platformã în centru. Un grup de bãrbaþi ºi femei zgomotoºi ºi cu hainele în dezordine înconjuraserã platforma ºi gesticulau în faþa unui bãrbat cu înfãþiºare distinsã, care purta un costum bine croit ºi trãgea din când în când dintr-o þigarã groasã de foi. El fãcu un gest cu þigara unui om aflat în mulþimea care se foia în faþa lui.

Jonathan se apropie. Un bãrbat care flutura un pix într-o mânã ºi un carnet în cealaltã strigã pe deasupra celorlalþi, "Onorabile, domnule, mult stimate Înalt Lord Ponzi, domnule. Este adevãrat cã tocmai aþi semnat o lege care îi plãteºte pe producãtorii de pantofi sã nu facã pantofi ?"

"Ah-h-h. Da, desigur este adevãrat," rãspunse Lord Ponzi, cu o graþioasã înclinare a capului. Vorbea atât de rar încât pãrea cã se trezeºte dintr-un somn adânc.

"Nu este oare aceasta o deschidere de drumuri, un precedent ?" întrebã omul, notând cu furie pe carnet.

Înaltul Lord încuviinþã din nou cu solemnitate, "O, da, aceasta este o deschidere de drum."

O femeie care stãtea în dreapta primului om care pusese întrebarea îl întrerupse înainte ca el sã poatã termina, "Este aceasta prima oarã în istoria de pe Corrumpo când producãtorii de pantofi au fost plãtiþi ca sã nu producã ?"

"Da, " spuse Ponzi, "cred cã este corect."

Din spate, cineva strigã, "Credeþi cã acest program va duce la creºterea preþurilor la toate felurile de încãlþãminte - pantofi, cizme, sandale ºi aºa mai departe ?"

"Ãã, da, adicã - vreþi sã repetaþi întrebarea ?"

O altã voce strigã, "Va duce la creºterea preþurilor la pantofi ?"

"Da, va duce la creºterea venitului producãtorului de pantofi, " rãspunse distinsul Lord, dând mecanic din cap. "Sperãm desigur sã facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe producãtorii de pantofi."

Jonathan îºi aminti de doamna care fusese datã afarã din fermã împreunã cu copiii ei. Se gândi cu tristeþe, "Îi va fi cu mult mai greu de acum înainte sã cumpere pantofi !"

Atunci cineva mic de staturã, ascuns de mulþime, strigã chiar din faþa platformei, "Ne puteþi spune ce program aveþi pentru anul viitor ?"

Ponzi mormãi, "Ãã, hm, ce aþi spus ?"

"Programul dvs. Ce program aveþi pentru anul viitor ?" întrebã vocea cu nerãbdare.

"Desigur," spuse Înaltul Lord, fãcând o pauzã ca sã tragã adânc din þigarã. "U-huh. Îmhm. Pãi, cred cã este potrivit pentru mine sã folosesc ocazia oferitã de aceastã conferinþã de presã specialã ca sã anunþ cã anul viitor avem în plan sã plãtim pe toatã lumea de pe mãreaþa insulã Corrumpo ca sã nu producã nimic."

Ascultãtorii scoaserã o exclamaþie colectivã de surprizã. "Pe toatã lumea ?" "Serios ?" "Pãi, asta o sã coste o avere." "Dar va merge ?"

"Sã meargã ?" spuse Lordul Ponzi, scuturându-se din lâncezealã.

"Îi va opri pe oameni sã producã ?"

"A, sigur. Am avut ani de zile un proiect pilot în agenþia noastrã," spuse Lordul, cu mândrie în glas. "ªi nu am produs niciodatã nimic."

În acel moment, cineva veni lângã Înaltul Lord Ponzi ºi anunþã sfârºitul conferinþei. Grupul de reporteri din faþã se împrãºtie în mulþimea care stãtea în amfiteatru. Jonathan clipi de douã ori observând o cãdere bruscã ºi puþin perceptibilã în þinuta lui Ponzi, ca ºi cum cineva ar fi tras de o sfoarã care îl þinea drept. Luminile se micºorarã ºi Ponzi fu condus jos de pe scenã.

Capitolul 24

APLAUZOMETRUL

Un reflector aruncã un cerc de luminã pe platformã ºi spectatorii începurã sã murmure. Cineva începu sã batã din palme ritmic ºi întreaga mulþime i se alãturã. Întregul loc reverbera de pasiune ºi sunet. În cele din urmã o figurã cu pãrul argintiu sãri pe platformã. Purta o hainã sclipitoare ºi zâmbetul cel mai stupid pe care îl vãzuse Jonathan vreodatã. Omul se miºca înainte ºi înapoi cu entuziasm în timp ce întâmpina mulþimea care ovaþiona.

"Bine aþi venit, bine aþi venit, bine aþi venit ! Sunt Moderatorul Phil ºi sunt atât de încântat cã sunteþi cu mine astãzi, oameni atât de minunaþi, în show-ul nostru. ªi ce show vom avea pentu dvs. ! Mai târziu vom vorbi cu - aþi ghicit - Candidatul !" Femei îmbrãcate sumar plasate pe ambele pãrþi ale scenei începurã sã fluture puternic din mâini ºi întreaga mulþime izbucni în aplauze furtunoase.

"Vã mulþumesc, vã mulþumesc - vã mulþumesc foarte mult. Mai întâi, am ceva foarte, foarte, foarte special pentru dvs. O avem în mijlocul nostru pe nimeni altcineva decât Preºedinta Comisiei Electorale din Corrumpo care ne va explica noile procedee electorale revoluþionare despre care am auzit cu toþii." În acest moment, gazda se întoarse ºi cu un gest larg al braþului cãtre spatele scenei, þipã, "Vã rog sã-i uraþi cu toþii bun venit dnei Doctor Julia Pavlov !"

Fetele de pe scenã ºi mulþimea bãturã din nou din palme frenetic, strigând ºi fluierând de entuziasm. Moderatorul Phil îi strânse mâna Dr. Pavlov ºi fãcu semn mulþimii sã tacã. "Ei bine, Dr. Pavlov, se pare cã v-aþi fãcut numeroºi fani de-a lungul anilor !"

"Mulþumesc Phil," spuse ea. Dr. Pavlov purta ochelari cu lentile groase, un taior gri þeapãn ºi o expresie de siguranþã calmã pe faþa ei pãtratã. "Aº spune cã e un entuziasm cam de 5,3."

"Hei, hei, aici m-aþi încurcat, " spuse gazda. Asistenþii de platou fãcurã semn spectatorilor ºi aceºtia izbucnirã toþi odatã în râs. "Ce vreþi sã spuneþi cu entuziasm de 5,3 ?" întrebã Phil.

"Ei bine," spuse Dr. Pavlov, "Am aici un aplauzometru oficial pe care îl port întotdeauna cu mine. El îmi aratã cât de mult entuziasm manifestã mulþimile de oameni."

"E incredibil, nu-i aºa, oameni buni ?" La un semn, mulþimea aplaudã din nou.

Imediat ce zgomotul scãzu, Dr. Pavlov continuã, "Asta a fost cam de 2,6."

"Uimitor !" spuse gazda. "Ce veþi face cu aplauzometrul ? Îl veþi folosi în alegerile care urmeazã ?"

"Chiar aºa, Phil. Noi cei de la Comisia Electoralã din Corrumpo am decis cã nu e de ajuns sã numãrãm voturile. Nu numai cifrele sunt importante când se decide cine stabileºte standardele de moralitate, putere, bogãþie ºi drepturi. Credem cã ar trebui sã conteze ºi entuziasmul."

"Dar e incredibil !" strigã Moderatorul Phil. Cu toþii izbucnirã în aplauze.

"4,3" spuse Dr. Pavlov imperturbabilã.

"ªi cum veþi face asta, dnã Doctor ?"

Sprâncenele ei groase se ridicarã deasupra ochelarilor ºi prima urmã de zâmbet îi trecu pe faþa neclintitã. "În acest an vom utiliza pentru prima datã pe insulã aplauzometre la secþiile de votare. În loc sã completeze buletine de vot, alegãtorii vor sta doar în cabine ºi vor aplauda atunci când se va aprinde un bec dupã numele candidatului pe care îl aleg."

"ªi ce cred candidaþii despre aceastã nouã procedurã de votare ?" întrebã Phil.

"Oh, le place foarte mult, Phil. Se pare cã i-au pregãtit deja pe suporterii lor pentru schimbare. Au petrecut ºedinþe lungi promiþându-le cã vor cheltui banii altor oameni pentru suporterii lor ºi asta nu dã greº niciodatã."

"Vã mulþumim foarte mult cã aþi fost împreunã cu noi astãzi ºi ne-aþi oferit o avanpremierã a unui mâine mai bun. Veþi mai veni la noi, nu-i aºa ? Doamnelor ºi domnilor, aplauzele dvs. pentru Dr. Julia Pavlov !"

Când în cele din urmã aplauzele încetarã din nou, gazda fãcu un nou gest larg cu braþul cãtre spatele scenei. "ªi acum momentul pe care l-aþi aºteptat cu toþii. Da, venind chiar din foarte încãrcatul program al campaniei electorale - iatã-l pe Joe Candidatul ! Aplauze !"

Joe Candidatul pãºi atletic pe scenã cu braþele larg deschise, fãcând frenetic plecãciuni mulþimii. Lui Jonathan i se pãru cã omul avea cei mai albi dinþi pe care îi vãzuse vreodatã. "Îþi mulþumesc, Phil. Acesta este într-adevãr un mare moment pentru mine, sã fiu aici cu dvs., toþi aceºti oameni minunaþi."

"ªi acum, Joe, trebuie sã ne spui povestea din spatele marii poveºti. I-ai surprins pe toþi ºi ai obþinut titluri de o ºchioapã în ziare cu cele mai fierbinþi ºtiri de pe insulã din ultimul deceniu. Deci care-i noutatea ?"

"Direct la þintã, nu, Phil ? Asta-mi place la tine ºi la show-ul tãu ! Vezi tu, costul extrem de ridicat al campaniilor politice din ultimii ani m-a alarmat. Aºa cã am decis sã fac ceva în sensul ãsta. Cred cu tãrie cã alegãtorii acestei mãreþe insule meritã un preþ de chilipir pentru ceva mai mult din acelaºi lucru. Atunci am înfiinþat Partidul Generic."

"Partidul Generic ! Ce idee strãlucitã ! ªi þi-ai schimbat chiar numele tãu, nu ?"

"Aºa e, Phil. Cu numele meu real, Elihu Root, nu aº fi putut niciodatã sã fiu adevãratul candidat al poporului. Trebuie sã-þi acoperi rãdãcinile." Toatã lumea izbucni în râs împreunã cu Phil ºi Joe. "Dar, serios, Phil, " continuã Joe, "trebuie sã ai prizã la public dacã vrei sã fii credibil."

"Ce faci ca sã împrãºtii vestea, Joe ?"

"Partidul Generic va avea în curând fluturaºii lui alb cu negru, insigne ºi afiºe disponibile în toate chioºurile locale. Cu ideile noastre sperãm sã reducem la jumãtate bugetul tipic de campanie."

Moderatorul Phil îl întrerupse, "Dar aveþi un punct de vedere asupra problemelor ?"

"Sigur, la fel cu toate celelalte partide," spuse Joe. Bãgã mâna în buzunar ºi scoase un teanc de hârtii. "Aici avem Cartea Albã asupra Crimei - ºi aici Cartea Albã asupra Sãrãciei".

"Dar, Joe, nu e nimic pe foile astea," spuse Phil nevenindu-i sã creadã. Cãrþile Albe erau pur ºi simplu foi goale de hârtie.

"Tocmai asta-i frumuseþea, Phil. Nu înþelegi ? De ce sã pierzi timpul promiþând totul tuturor ? De ce sã nu-i laºi pe alegãtori sã completeze hârtiile singuri ? Promisiunile ºi performanþele vor fi la fel ca înainte, dar de data asta economisim costul tipografiei."

"Ce ingenios ! În timp ce alþi candidaþi vorbesc despre reducerea costurilor campaniei, tu chiar ai fãcut ceva pentru asta. Ei bine, timpul nostru e pe sfârºite. Ne poþi spune în rezumat ceva despre partidul tãu ?"

"Sigur, Phil. A cuprins deja întreaga insulã. Sloganul nostru pentru Partidul Generic este, "Noi credem ceea ce credeþi dvs. !"

"Îþi mulþumesc foarte mult, Joe. Doamnelor ºi domnilor, putem avea o rundã cu adevãrat grozavã de aplauze, un 5,5 pentru acest geniu al campaniei electorale, Joe Candidatul !"

Capitolul 25

CREDINCIOSUL AUTENTIC

Aplauzele deveneau din ce în ce mai rare, dar Joe Candidatul nu se clintea din loc. Dornic de acþiune, Moderatorul Phil îl bãtu uºor cu palma pe braþ ºi îi arãtã din ochi ieºirea. Joe zâmbi, dar rãmase la locul sãu. Aºa cã Phil nu mai avu altceva de fãcut decât sã ridice braþele, pentru ca oamenii din salã sã tacã.

"Vreau sã vã prezint pe cineva", spuse Joe.

"Sigur, Joe, cum sã nu, dar nu mai avem mult timp".

"A, nu dureazã mai mult de un minut. E vorba despre un alegãtor, despre cel mai bun alegãtor al nostru, al tuturor." Joe se întoarse ºi se adresã cuiva aflat în spatele scenei. Nu apãru nimeni, dar Joe continuã sã facã semne blânde de încurajare, ca ºi cum s-ar fi adresat unui copilaº care abia a învãþat sã meargã. În cele din urmã îºi fãcu apariþia o doamnã palidã, în vârstã, care se apropie temãtoare de scenã.

Phil se grãbi sã iasã în întâmpinarea femeii. "Doamnelor ºi domnilor", spuse el nervos, mai ales cã exuberanþa sa contrasta vizibil cu timiditatea neaºteptatului oaspete, "nu-i aºa cã suntem teribil de norocoºi sã avem astãzi un invitat surprizã? ªi cine este cea pe care o vedem?"

Doamna în vârstã purta o hainã simplã, în carouri albe ºi negre, care îl fãcea pe Joe sã parã o caricaturã. Nu se putea citi nimic pe faþa ei palidã, cu ochi goi, inexpresivi. Pãrul ei grizonat era pieptãnat cu grijã peste urechi. În mâini, strângea cu putere o geantã alb cu negru, de parcã acolo ºi-ar fi þinut comoara cea mai de preþ.

Când ajunse lângã Joe, acesta începu sã vorbeascã pe un ton domol. "Dupã cum ºtii, Phil, participarea la vot a tot scãzut în ultimii ani pe insula noastrã. Dar acest lucru nu a descurajat-o pe Phoebe, invitata noastrã de acum. Phoebe e chiar persoana cu cele mai multe participãri la vot de pe Corrumpo!"

Phil era atât de uimit încât îi ieºiserã ochii din orbite. "O, dar vã cunosc, am auzit foarte multe despre dumneavoastrã, doamnã! Iat-o aici pe regina absolutã a alegãtorilor, pe cea care a depãºit orice record de participare la vot, pe campioana noastrã, care voteazã de fiecare datã. Doamnelor ºi domnilor, suntem cu adevãrat binecuvântaþi cu prezenþa în studioul nostru a faimoasei, a celebrei Phoebe Simon!"

Cei din salã începurã din nou sã aplaude cu putere, deºi unii se grãbeau sã se strecoare spre ieºire, iar alþii îºi ascundeau cãscatul în spatele pliantelor pe care era tipãrit programul.

"Phoebe", zise Phil Moderatorul, "am o întrebare care sunt sigur cã stã pe buzele tuturor." Dupã ce rosti aceste cuvinte, Phil luã o pauzã. O liniºte dramaticã se aºternu peste public. Apoi, cu o voce suficient de puternicã pentru a putea fi auzitã de toþi, spuse: "De ce votezi de fiecare datã?"

Cu pivirea ei absolut inocentã, Phoebe rãspunse pe un ton blând: "Ei bine, domnule, e datoria mea sã votez - aºa mi-au spus cei din consiliu. Deci, votez. Am votat de fiecare datã când au avut loc alegeri, încã de când am primit dreptul de vot - acum 50 de ani".

"Oho!", veni replica lui Phil. "50 de ani! Iatã o performanþã incredibilã, oameni buni!" Publicul aplaudã încã o datã. "Dar îngãduie-mi, Phoebe, sã-þi adresez cea mai grea întrebare care poate fi adresatã unui alegãtor. ªtii, e o vorbã: 'cel mai mic dintre douã rele tot rãu este'. Acum, domniºoarã Simson, spune-mi sincer, dumneata votezi chiar ºi atunci când nu îþi place nici unul dintre candidaþi?"

"Eu votez mereu, domnule. Tata mi-a spus odatã cã dacã nu votez, nu am nici un drept sã mã plâng de cei aleºi în funcþii. Aºa cã votez pentru a-mi proteja dreptul de a mã plânge."

"Ce ziceþi de asta, oameni buni? Fii te rog sincerã, domniºoarã Simson, ºi spune-mi dacã dumneata crezi în promisiunile lui Joe".

"Bineînþeles cã da. Eu cred mereu în promisiuni. Dacã nu le-aº crede, de ce aº mai vota în favoarea lui Joe?"

"ªtii ce spun despre dumneata oamenii cu carte? Spun cã eºti ultimul credincios autentic de pe Corrumpo."

"Da, domnule, am auzit ºi eu asta." Replica lui Phoebe veni atât de încet încât aproape cã nu a putut fi auzitã. "Îi cred ºi pe ei. Vã cred ºi pe dumneavoastrã. Cred pe toatã lumea."

Întorcându-se cãtre public, Phil îºi apãsã inima cu mâna strgând: "Doamnelor ºi domnilor, aþi mai auzit vreodatã ceva atât de miºcãtor, de copilãros? E minunat cã nevinovãþia încã mai supravieþuieºte pe insula noastrã atât de cinicã." Apoi, întorcându-se cãtre oaspetele sãu, zise: "Dar, Phoeb Simon, reprezentanþii tãi te-au dezamãgit vreodatã?"

"O, desigur," murmurã Phoebe. "M-au dezamãgit de fiecare datã, de fiecare datã. Dar eu rãmân alãturi de reprezentantul meu, orice s-ar întâmpla." Cu o miºcare tandrã, Phoebe îl prinse pe Joe de braþ ºi îl trase lângã ea. "ªi aºa voi face mereu. Nu-mi pot imagina viaþa fãrã Joe ºi fãrã reprezentanþii mei de dinaintea lui."

Cineva din public strigã: "De ce mai crezi, dacã mereu suferi?"

Phoebe îi aruncã lui Joe o privire plinã de suferinþã ºi zise: "Cred cã el are o inimã bunã. ªi cred cã e bine intenþionat. Cred cã se poate schimba - cã îl pot ajuta sã se schimbe. Cred cã undeva, în adâncul sufletului lui, chiar îi pasã de mine. Atâta doar cã nu mã înþelege."

"Ooo." murmurã publicul la unison.

"Oameni buni, îmi dau lacrimile. Dar, Phoebe, astea nu sunt doar lacrimi de bucurie, ci ºi de îngrijorare. A încercat oare vreo rudã de-a ta sã te înscrie într-unul din programele Alegãtorilor Anonimi?"

"Nu, nu, domnule!" zise Phoebe. "Alegãtorii Anonimi îi ajutã pe cei cu probleme. Eu nu am nici o problemã. Credeþi cã am vreo problemã?"

"Phoebe, unii experþi susþin cã alegãtorii rãniþi de promisiunile mincinoase continuã sã îºi sprijine reprezentanþii, oricât de mult ar suferi."

Privind încrezãtoare la Joe, Phoebe întrebã: "Crezi cã am o problemã, Joe? Eu nu cred." ªi, vãzându-l cum zâmbeºte, adãugã: "Rãmân alãturi de reprezentantul meu."

Soneria din spatele scenei îl avertizã pe Phil cã emisiunea lui a luat sfârºit. Ridicând vocea pentru a putea fi auzit de toþi, Phil zise: "Unde-am ajunge dacã nu ar mai fi printre noi credincioºi autentici ca Phoebe Simon? Ei, oameni buni, cam asta a fost emisiunea noastrã. Vã mulþumesc tuturor pentru participare. ªi haideþi sã le arãtãm celor doi invitaþi, lui Phoebe Simon ºi lui Joe Candidatul, cât de mult îi iubim!"

Mulþimea izbucni în urale vesele, bucuroasã cã adevãratul spectacol pentru care venise acolo stãtea sã înceapã.

Capitolul 26

DUPÃ NEVOI

Muzica de fanfarã cu trompete ºi o baterie zgomotoasã reduserã în cele din urmã mulþimea la tãcere. Moderatorul Phil îºi ridicã braþele cãtre audienþã. "Pãrinþii dvs., acolo acasã, au aºteptat destul finala noastrã. Parcursul de 12 ani al copilului dvs. este pe cale sã se sfârºeascã. Este Jocul Absolvirii !"

O muzicã de orgã umplu marea salã ºi deodatã se deschiserã niºte uºi laterale. Prin ele intrarã elevi care purtau mantii lungi ºi pãlãriuþe de ceremonie pe cap. Mulþimea izbucni într-o nouã rundã furtunoasã de aplauze, presãrate ici ºi colo cu strigãte ºi fluierãturi.

Jonathan îi ºopti unei femei care stãtea lângã el, "Ce este Jocul Absolvirii ?"

Ea îºi întoarse capul pe jumãtate spre el ºi rãspunse, "Este o întrecere între elevii din ºcolile Consiliului." Fãcu o scurtã pauzã ca sã asculte anunþurile, apoi continuã, strãduindu-se sã se facã auzitã pe deasupra zgomotului. "Este punctul culminant al educaþiei formale a cuiva. Pânã acum, scopul educaþiei formale a fost sã demonstreze importanþa muncii aspre ºi a performanþei în urmãrirea cunoaºterii. În seara asta îi onorãm pe elevii cei mai buni pentru succesul ºi realizãrile lor deosebite. Dar premiul suprem, încã neacordat, este Trofeul de Bun-Rãmas care revine câºtigãtorului Jocului Absolvirii. "

Uitându-se spre scenã, lui Jonathan i se pãru cã vede pe cineva familiar. "Cine este cea care îi întâmpinã pe elevi când vin în faþã ?"

"O, este Lady Bess Tweed. Nu o recunoºti din ziare ? Este distinsul nostru orator. Ca membrã al Consiliului Lorzilor ºi reginã a politicienilor, este oaspetele de onoare, ca întotdeauna, pentru cã adorã publicitatea. Profesia ei este în acelaºi timp cea mai veneratã ºi cea mai puþin respectatã din insulã. Aºa încât este perfectã pentru Jocul Absolvirii."

"Cum se joacã jocul ?" întrebã Jonathan.

"Este în felul urmãtor," spuse femeia apropiindu-se de urechea lui Jonathan. "Lady Tweed þine unul din obiºnuitele ei discursuri politice pregãtite, în timp ce elevii scriu toate frazele care contrazic în mod direct ceea ce au învãþat sau practicat ei la ºcoalã. Cel care gãseºte cele mai multe contradicþii este declarat câºtigãtor al prestigiosului Trofeu de Bun-Rãmas. ªºt, Lady Tweed a început. Ascultã."

".astfel, am învãþat despre virtuþile libertãþii," urlã Lady Tweed. "ªtim cã voinþa liberã ºi responsabilitatea personalã duc la maturitate ºi creºtere. Oamenii de-a lungul istoriei au cãutat întotdeauna libertatea. Ce minunat este cã trãim acum pe o insulã liberã."

Femeia arãtã înspre elevii care stãteau pe scenã în spatele lui Lady Tweed. "Uitã-te cât de repede scriu. Oh, atâtea puncte de contrazis !"

"A contrazis Lady Tweed ceea ce au învãþat elevii în ºcoalã ?" întrebã Jonathan.

Femeia replicã, "Voinþã liberã ? Pe naiba. ªcoala este obligatorie. Copiii sunt obligaþi sã se prezinte ºi toþi trebuie sã plãteascã pentru asta. Dar taci !"

".ºi avem norocul de a avea cele mai bune ºcoli imaginabile, în special acum când ne confruntãm cu vremurile grele prognozate de economiºtii noºtri," spuse Lady Tweed pe un ton rãsunãtor. "Profesorii noºtri constituie un model de comportare exemplarã pentru elevi, luminând calea cãtre democraþie ºi prosperitate cu torþa adevãrului ºi a cunoaºterii."

Femeia care stãtea lângã Jonathan îl apucã de mânecã de emoþionatã ce era. Ea strigã, "Fiica mea este a treia din dreapta în rândul al doilea. Scrie ; sunt sigurã cã a prins toate punctele."

"Nu înþeleg," spuse Jonathan. "Care puncte ?"

"Cele mai bune ºcoli ? E imposibil sã compari dacã nu ai de ales. Lady Tweed ºi-a trimis proprii copii în particular la þarã pentru lecþii. Profesori model ? Ha ! Elevilor li se cere sã stea liniºtiþi ºi sã primeascã ordine timp de 12 ani ºi în schimb nu primesc altceva decât stele de hârtie ºi diplome. Dacãun profesor ar primi stele de hârtie în loc de salariu, ar spune cã e sclavie ! "Luminând calea spre democraþie ?" Nici vorbã ! Exemplul în clasã este autocraþia."

Lady Tweed îºi plecã capul cu umilinþã, ".ºi acum aþi ajuns la aceastã piatrã de hotar a vieþii voastre. Fiecare din noi înþelege cã nu este decât o micã voce în marele cor al omenirii. ªtim cã o concurenþã acerbã ºi lupta lacomã ºi fãrã scrupule de a ajunge sus nu sunt de dorit astãzi. Pentru noi, cea mai nobilã virtute este sacrificiul. Sacrificiul faþã de nevoile altora, ale mulþimii celor mai puþin norocoºi ca noi."

Femeia aproape cã þipã de plãcere. "Uitaþi-vã la elevii aceia cum scriu ! O minã de aur de contradicþii ! "Marele cor al omenirii "? "Sacrificiu" ? În ºcoalã, au fost întotdeauna învãþaþi sã fie cei mai buni. ªi nici Tweed însãºi nu e de lepãdat. E cea mai exigentã, cea mai zgomotoasã ºi cea mai lipsitã de scrupule dintre toþi. A reuºit sã-ºi taie drum pânã la conducere prin toate ºiretenile imaginabile. Aceºti elevi ºtiu cã nu au ajuns astãzi pe aceastã scenã sacrificându-ºi notele pentru elevii incompetenþi din jurul lor. "

Jonathan pur ºi simplu nu putea sã înþeleagã. "Vrei sã spui cã în ºcoli li se spune elevilor sã fie cei mai buni în plan personal ? ªi cu toate acestea, la absolvire, Lady Tweed le spune sã se sacrifice pentru alþii ?"

"Acum ai înþeles, " replicã femeia. "Lady Tweed predicã pentru absolvanþi o lume schimbatã. De la fiecare dupã capacitate, fiecãruia dupã nevoi. Acesta este viitorul."

"Dar n-ar putea încerca sã fie consecvenþi ºi sã predea acelaºi lucru înainte ºi dupã absolvire ?" întrebã Jonathan.

"Autoritãþile lucreazã la acest lucru," spuse femeia. "ªcolile funcþioneazã dupã o tradiþie demodatã care acordã note mari pentru cel mai bun rezultat. Anul care vine ei ºi-au propus sã inverseze sistemul de notare. Vor sã foloseascã stimulente ºi recompense care sã-i pregãteascã pe elevi pentru noua realitate. Notele vor fi atribuite mai degrabã dupã nevoi decât dupã rezultate. Cei mai rãi elevi vor primi note de 10 ºi cei mai buni vor primi note de 4. La urma urmelor, cei mai rãi elevi au mai multã nevoie de note bune ºi de stimulente decât cei mai buni."

Clãtinând din cap, Jonathan îi repetã cuvintele pentru a fi sigur cã le auzise corect, "Cei mai rãi elevi vor primi 10 ºi cei mai buni vor primi 4 ?"

"Da," încuviinþã ea.

"Dar ce se va întâmpla cu rezultatele ? Nu vor încerca toþi sã fie mai puþin buni ?"

"Ceea ce conteazã, dupã pãrerea lui Tweed, este cã acesta va fi un act umanitar îndrãzneþ. Cei mai buni elevi vor învãþa virtutea sacrificiului uman, iar cei mai rãi vor primi învãþãminte despre virtutea siguranþei de sine. Oficialii din ºcoli au fost de asemenea somaþi sã adopte acelaºi plan pentru promovarea profesorilor."

"ªi cum le-a plãcut asta profesorilor ?" întrebã Jonathan.

"Unora le-a plãcut foarte mult, altora deloc. Fiica mea mi-a spus cã cei mai buni profesori au ameninþat cã pleacã dacã se adoptã planul. Spre deosebire de elevi, profesorii mai pot încã sã facã aceastã alegere - deocamdatã."

Capitolul 27

SALARIILE PÃCATULUI

Jonathan pãrãsi mulþimea care aplauda în amfiteatru ºi o luã pe un lung coridor. La capãtul acestuia se gãsea un ºir de oameni stând pe o bancã, cu toþii având lanþuri la picioare. Oare aceºti criminali aºteptau sã fie judecaþi ? Poate cã oficialii de aici îl vor ajuta sã recupereze banii care îi fuseserã furaþi.

La stânga bãncii se gãsea o uºã pe care scria "Biroul pentru Muncã Silnicã". La celãlalt capãt al bãncii, niºte gardieni în uniformã stãteau liniºtiþi de vorbã, ignorându-ºi prizonierii pasivi. Lanþurile grele pe care le purtau aceºtia asigurau lipsa unor ºanse prea mari de evadare.

Jonathan se apropie de primul prizonier, un bãiat de vreo zece ani care nu arãta deloc a criminal. "De ce eºti aici ?" întrebã Jonathan cu naivitate.

Bãiatul se uitã în sus la Jonathan, apoi aruncã o privre pe furiº înspre gardieni înainte de a rãspunde, "Am lucrat."

"Ce fel de muncã te-ar putea aduce în situaþia asta ?" întrebã Jonathan cu ochii mari din cauza surprizei.

"Aranjam rafturi la Magazinul General al lui Jack," rãspunse bãiatul. Era pe cale sã spunã mai mult, apoi ezitã ºi se uitã la un bãrbat cu pãrul grizonat care stãtea lângã el.

"Eu l-am angajat," spuse Jack, un bãrbat îndesat, de vârstã mijlocie, cu o voce profundã. Acest comerciant mai purta încã ºorþul apretat al meseriei lui - împreunã cu lanþurile de la picioare, legate de cele ale bãiatului. "Puºtiul zicea cã vrea sã se facã mare ºi sã fie ca tatãl lui, administrator la depozitul fabricii. Nimic mai natural decât asta, ai putea spune. Dar fabrica s-a închis ºi tatãl lui n-a mai gãsit de lucru. Aºa cã m-am gândit cã o slujbã pentru bãiat ar fi bunã pentru familia lui. Trebuie sã recunosc cã era bunã ºi pentru mine. Marile magazine mã ruinau ºi aveam nevoie de ajutor ieftin. Oricum, toate astea s-au sfârºit." Pe faþã îi apãru o expresie resemnatã.

Bãiatul interveni, "La ºcoalã nu te plãtesc niciodatã ca sã citeºti ºi sã faci aritmeticã. Jack mã plãtea. Þineam inventarul ºi socotelile - ºi Jack mi-a promis cã dacã sunt bun o sã mã lase sã plasez comenzi. Aºa cã am început sã citesc anunþurile din ziare. ªi mã întâlneam cu oameni, nu numai cu puºtii de la ºcoalã. Jack mi-a mãrit salariul ºi l-am ajutat pe tata cu chiria - am câºtigat chiar suficient ca sã-mi iau o bicicletã. Acum s-a isprãvit," ºi vocea i se stinse pe când se uita în pãmânt, "ºi trebuie sã mã întorc la prefãcãtorie."

"Prefãcãtoria nu-i chiar aºa de rea, fiule, dacã te gândeºti la alternativã," declarã un bãrbat jovial ºi puternic, care avea un coº plin cu trandafiri galbeni ofiliþi. Era legat cu lanþuri de partea cealaltã a bãiatului. "E greu sã-þi câºtigi traiul. Nu mi-a plãcut niciodatã sã lucrez pentru altcineva. În cele din urmã am crezut cã am dat lovitura cu taraba mea de flori. Câºtigam destul de bine vânzând trandafiri pe strãzile principale ºi în piaþa oraºului. Oamenilor le plãceau florile mele - adicã, clienþilor. Dar proprietarilor de florãrii nu le convenea concurenþa. Ei au determinat Consiliul Lorzilor sã-i scoatã în afara legii pe "vânzãtorii ambulanþi". Vânzãtor ambulant ! Mda, îmi spun aºa pentru cã nu-mi pot permite sã am un magazin. Altfel aº fi un "comerciant". Nu vreau sã te jignesc, Jack, dar felul meu de a vinde a fost aici cu multã vreme înainte de magazinul tãu. În orice caz, au spus cã îi deranjez, cã sunt un urât, un vagabond, ºi acum un delicvent ! Cum îþi poþi imagina cã eu ºi florile mele suntem toate acestea ? Dar cel puþin nu trãiam din cerºit."

"Dar vindeai pe trotuare," rãspunse Jack. "Trebuia sã le laºi libere pentru clienþi."

"Deci e mai uºor sã intre în magazinul tãu ? Eºti proprietarul clienþilor, Jack ? Da, sigur, eram pe proprietatea Consiliului. Ar trebui sã aparþinã tuturor, dar nu e aºa, nu, Jack ? De fapt aparþine tipilor care se pun bine cu Consiliul Lorzilor."

Jonathan îºi aminti cã pescarul îi spusese ceva asemãnãtor despre lac.

Jack rãspunse în batjocurã, "Dar tu nu plãteºti impozitele mari pe care trebuie sã le plãtim noi ca proprietari de magazine !"

"Dar cine e de vinã pentru impozitele tale ? Nu eu !" replicã iritat bãrbatul cu florile.

Jonathan interveni cu o întrebare, sperând sã liniºteascã disputa. "ªi te-au arestat, pur ºi simplu ?"

"O, m-au avertizat de câteva ori sã încetez. Dar nu voiam sã fac cum spun ei. Cine se cred, stãpânii mei ? Încerc sã muncesc pentru mine, nu pentru vreun ºef cu fumuri. În orice caz, la închisoare e OK. Pot trãi pe spinarea proprietarilor de magazine."

"Poate cã va trebui doar sã faci niºte muncã pentru comunitate," mormãi Jack.

"Fãceam muncã pentru comunitate," replicã vânzãtorul de flori.

Bãiatul începu sã se vãicãreascã, "Credeþi cã or sã mã trimitã ºi pe mine la închisoare ?"

"Nu fii îngrijorat, puºtiule," îl încurajã vânzãtorul de flori. "Dacã te trimit, vei învãþa cu siguranþã o meserie practicã - dar nu pe cea la care se gândeºte gardianul."

Jonathan se întoarse spre un grup de femei care purtau salopete ºi care se gãseau ceva mai încolo în rând. "Dar dvs. de ce sunteþi aici ?"

"Avem o bãrcuþã de pescuit. Un oficial m-a oprit în timp ce ridcam niºte lãzi grele la docuri," spuse o femeie energicã, cu ochi albaºtri pãtrunzãtori. "Mi-a spus cã încãlcam o lege privind siguranþa." Adãugã, arãtând spre tovarãºele ei,"Legile ar trebui sã ne apere de abuzuri la locul de muncã. Oficialii ne-au oprit lucrul de douã ori, dar ne-am întors pe furiº la docuri ca sã pregãtim plasele pentru sezonul care vine. Ne-au prin din nou ºi au spus cã de data asta ne vor proteja de-a binelea - în spatele gratiilor."

Mirându-se singurã cu voce tare, meditã, "Ce vor face oare cu fiul meu ? N-are decât trei ani ! ªi ce e mai nostim, e mai greu decât lãzile alea pe care le ridicam, ºi obiºnuiam sã-l duc în braþe tot timpul. Nimeni nu s-a plâns de asta !"

"ªi asta þi se pare nostim ?" spuse un bãrbat a cãrui barbã cenuºie tunsã cu grijã îi contrazicea faþa tinereascã. Dând cu cotul celui care stãtea lângã el pe bancã, spuse, "George a lucrat pentru mine cu jumãtate de normã douã ierni la rând, un fel de ucenic. Mã ajutã sã-mi þin coaforul curat ºi pregãteºte clientele. Acum autoritãþile îmi spun cã am probleme fiindcã nu l-am plãtit suficient pentru toate orele pe care le-a lucrat. Iar el are probleme pentru cã a încercat sã munceascã fãrã sã intre în asociaþia oamenilor de serviciu de la coaforuri." Fãcu un gest de exasperare cu braþele, adãugând, "Dacã l-aº fi plãtit cu cât voiau ei, n-aº mai fi putut sã-l angajez deloc !"

George, cu o faþã tristã, se lamentã, "La costul ãsta, ºi acum cu cazier, n-o sã-mi pot lua niciodatã autorizaþia de bãrbier."

Capitolul 28

NOII NOU VENIÞI

"Vi se pare cã aveþi probleme ?" întrebã o femeie cu un aer superior, evident supãratã cã trebuia sã fie acolo împreunã cu ceilalþi. Abia stãpânindu-ºi lacrimile, ea îºi tamponã ochii cu o batistã albã ºi spuse, "Când presa o sã afle cã eu, Madam Ins, sunt arestatã, cariera soþului meu va fi terminatã. N-am crezut niciodatã cã fac ceva atât de greºit. Ce aþi fi fãcut dvs. ?"

Îmbrãþiºând o tânãrã pereche care era în lanþuti alãturi de ea, Madam Ins continuã, "Cu ani în urmã, aveam o casã mare, trei copii care se duceau la cele mai bune ºcoli, ºi voiam sã mã întorc la cariera mea. Aºa cã mi-am întrebat vecinul dacã îmi poate sugera cum sã fac rost de niºte ajutor pentru menaj. Wilhelm ºi Hilda aveau recomandãri foarte bune ºi i-am angajat imediat. Hilda e minunatã pentru grãdinã ºi transport. Reparã orice în casã ºi face nenumãrate comisioane."

"Iar Wilhelm, dragul de el, mi-a salvat viaþa. E atât de bun cu copiii. E întotdeauna acolo când am nevoie de el. Tunde, gãteºte, face curat - face o mie de treburi mai bine decât aº fi putut eu sã fac vreodatã. Bãieþilor mei le plac la nebunie prãjiturile lui. Când ajung acasã pot sã mã relaxez cu soþul meu ºi sã mã joc cu copiii."

"Pare sã fie un ajutor pe care l-ar vrea oricine," spuse Jonathan. "Dar ce s-a întâmplat ?"

"La început totul a fost minunat. Apoi soþul meu a fost numit ºef al Biroului Bunã-Voinþei. Adversarii lui ne-au investigat finanþele ºi au descoperit cã nu plãtisem impozitele de angajare pentru Wilhelm ºi Hilda."

"Dar de ce nu ?" întrebã Jonathan.

"Pe vremea aceea nu puteam. Impozitele erau mari, iar câºtigurile mele au fost la început mici, aºa cã pur ºi simplu nu am fi putut sã-i angajãm dacã am fi plãtit ºi impozitele."

Wilhelm spuse, "Ar fi însemnat mari probleme pentru noi."

Soþia lui îi fãcu semn cu cotul ºi spuse, "Fii prudent, Will. ªtii cât am riscat ca sã venim aici."

"Dar, doamnã," îi spuse el curajos Dnei Ins, "ne-aþi salvat viaþa. Am fugit de pe insula noastrã din cauza foametei ºi a rãzboiului civil de acolo. Nu aveam de ales - trebuia sã fugim de pe insulã sau sã murim de foame sau împuºcaþi. Aºa cã am fugit ºi am venit pe Corrumpo. Dacã Madam Ins nu ne ajuta, am fi fost trimiºi înapoi la moarte."

"Da," spuse Hilda cu voce o micã ºi catifelatã. "Vã datorãm viaþa, ºi acum ne pare rãu cã sunteþi la ananghie din cauza noastrã."

Madam Ins oftã din greu ºi spuse, "Soþul meu o sã-ºi piardã slujba la Biroul Bunã-Voinþei ºi poate chiar ºi vechea lui slujbã. A fost ºeful Primei Comisii de pe Corrumpo, promovând mândria naþionalã. Inamicii lui îl vor acuza de ipocrizie."

"Ipocrizie ?" întrebã Jonathan.

"Da. Prima Comisie de pe Corrumpo descurajeazã noii nou-veniþi."

"Noii nou-veniþi ?" repetã Jonathan. "Dar cine sunt vechii nou-veniþi ?"

"Vechii nou-veniþi ? Pãi, ãºtia suntem noi, restul, " spuse Madam Ins. "De-a lungul anilor toþi strãmoºii noºtri au venit din altã parte ca nou-veniþi, fie fugind de asuprire, fie cãutând o viaþã mai bunã. Dar noii nou-veniþi sunt cei sosiþi recent. Ei sunt interziºi prin Legea Urcãtotmaisus."

Jonathan înghiþi în sec. Nu îndrãznea sã se gândeascã ce s-ar fi întâmplat dacã oficialii descopereau cã ºi el era un nou-venit. Încercând sã parã dezinteresat, întrebã, "Dar de ce nu doresc nou-veniþi ?"

Femeia-pescar îl întrerupse, "Cei care au putere în Consiliul Lorzilor sunt îngrijoraþi din cauza concurenþei. Noii nou-veniþi ar putea lucra mai tare, sau mai mult, sau pentru salarii mai mici ºi cu riscuri mai mari. Ei ar putea face treburile grele pe care nu le vrea nimeni dintre noi."

"Stai un pic. Sunt o mulþime de plângeri întemeiate împotriva noilor nou-veniþi," spuse Jack. "Noii nou-veniþi nu ºtiu întotdeauna limba, cultura, sau manierele ºi obiceiurile insulei. Eu le admir spiritul. Au curajul sã-ºi riºte viaþa ca sã vinã aici ca strãini. Dar ia ceva timp sã înveþi totul ºi nu e loc destul. E mai complicat decât atunci când au venit strãmoºii noºtri."

Jonathan se gândea la tot spaþiul pe care îl vãzuse în afara oraºului, când Madam Ins se alãturã cu mândrie, "ªi soþul meu a adus exact aceleaºi argumente împotriva noilor nou-veniþi. El spunea mereu cã noii nou-veniþi trebuie mai întâi sã înveþe limba ºi obiceiurile noastre înainte de a li se permite sã stea aici. Ei trebuie sã aibã ºi bani, calificãri tehnice, sã se întreþinã singuri ºi sã nu ia nici un spaþiu. Soþul meu a propus o lege nouã care sã-i identifice ºi sã-i deporteze pe noii nou-veniþi, apoi a întâmpinat o micã problemã. Descrierea legalã li se potrivea mai bine propriilor noºtri copii decât oamenilor ca Wilhelm ºi Hilda."

Tocmai atunci, doi bãrbaþi în costume þepene, cãrând niºte serviete foarte voluminoase, intrarã pe uºã. Ei se duserã la Madam Ins, care se fãcu micã de fricã. Unul dintre bãrbaþi îi fãcu semn gardianului sã-i dezlege lanþurile. "Permiteþi-ne sã vã prezentãm cele mai profunde scuze pentru aceastã nefericitã confuzie, Madam Ins. Puteþi fi sigurã cã aceastã problemã se va rezolva la cel mai înalt nivel."

Vizibil uºuratã, ea îºi urmã în grabã însoþitorii pe holul lung fãrã sã îndrãzneascã sã schimbe o vorbã cu Wilhelm sau Hilda. Ceilalþi urmãreau într-o tãcere de moarte, punctatã numai de sunetul lanþurilor. Când Madam Ins dispãru din vedere, gardienii se întoarserã cãtre Wilhelm ºi Hilda, separându-i de ceilalþi ºi îmbrâncindu-i cu brutalitate în direcþia opusã. "Haideþi, nimicurilor. Înapoi de unde aþi venit."

"Dar n-am fãcut nici un rãu," se rugarã Wilhelm ºi Hilda. "O sã murim."

"Nu e treaba mea," mormãi gardianul.

Femeia-pescar aºteptã pânã când uºa se închise în urma lor, apoi spuse încet, "Ba da, este."

Jonathan tremura uºor, gândindu-se la soarta care îi aºtepta pe cei doi ºi poate chiar ºi pe el însuºi. Privi în sus ºi o întrebã pe femeie, "Deci toþi care sunt legaþi cu lanþul ãsta sunt aici pentru cã nu aveau voie sã munceascã ?"

Arãtând spre un tânãr de la capãtul rândului, care stãtea cu faþa în mâini, femeia rãspunse, "Dacã priveºti lucrurile aºa, atunci el este o excepþie. Autoritãþile au insistat ca el sã se înroleze în armatã. A refuzat - aºa cã l-au pus în lanþuri împreunã cu noi ceilalþi."

Jonathan nu putea sã-i vadã faþa bãiatului, dar se întrebã de ce mai bãtrânii oraºului ar cere cuiva atât de tânãr sã lupte pentru ei. "De ce l-ar obliga autoritãþile sã fie soldat ?"

Femeia-pescar îi rãspunse direct lui Jonathan. "Ei spun cã este singurul mod de a apãra societatea noastrã liberã." Cuvintele ei rãsunarã în urechile lui Jonathan laolaltã cu sunetul metalic al lanþurilor.

"Sã o apere de cine ?" întrebã Jonathan.

"De cei care ne pun în lanþuri," rãspunse femeia cu scârbã.

Capitolul 29

NE DAÞI ORI NU NE DAÞI ?

Palatul Lorzilor avea mai multe sãli ºi coridoare decât un labirint. Jonathan se plimbã pe un alt coridor pânã când simþi un miros delicios de cafea ºi pâine proaspãtã. κi urmã nasul ºi ajunse într-o salã mare unde câþiva bãrbaþi ºi câteva femei mai în vârstã se certau ºi îºi arãtau pumnii cu furie. Câþiva se sprijineau þinându-se de mâini ºi plângeau.

"Ce s-a întâmplat ?" întrebã Jonathan, cu ochii la un coº mare aºezat în centrul încãperii. Ajungea aproape pânã la tavan. "De ce sunteþi atât de supãraþi ?"

Majoritatea bãtrânilor îl ignorarã ºi continuarã sã se vaiete ºi sã se plângã unul altuia. Dar un tip serios se ridicã încet ºi se apropie de Jonathan. "Lordul ãla arogant," mormãi el, "Ne-a fãcut-o din nou ! Ne-a pãcãlit !"

"Dar ce-a fãcut ?" întrebã Jonathan.

"Cu ani în urmã," spuse bãtrânul dând din cap cu tristeþe, "Carlo Ponzi ne-a spus de un plan mare care sã nu lase pe nimeni sã sufere de foame la bãtrâneþe. Pare bine, nu ?"

Jonathan încuviinþã repede.

"Da, ºi asta am crezut cu toþii. Ooof !" fãcu el exasperat. "Sub ameninþarea pedepsei cu moartea, toatã lumea, cu excepþia Înaltului Lord Ponzi ºi a oficialilor lui, a fost obligatã sã contribuie în fiecare sãptãmânã cu bucãþi de pâine la acest uriaº coº guvernamental. Cei care împlineau 65 de ani ºi ieºeau la pensie puteau sã înceapã sã ia pâine din coº."

"Trebuie sã fie bine sã ai pâine la bãtrâneþe," spuse Jonathan.

"Într-adevãr ! Aºa am crezut ºi noi. Pãrea sã fie o idee atât de minunatã pentru cã urma sã se gãseascã întotdeauna pâine ca sã-i hrãneºti pe bãtrâni. Din moment ce puteam conta cu toþii pe marele coº guvernamental, majoritatea din noi nu am mai strâns pâine pentru viitor."

Umerii lui se lãsarã în jos sub povara unei întregi vieþi. Bãtrânul privi grupul de oameni bãtrâni ºi cu riduri. Arãtã spre un alt domn în vârstã care stãtea pe o bancã alãturi. "Într-o zi, prietenul meu Alan care stã acolo a urmãrit cum oamenii puneau ºi luau pâine din coºul cel mare. A fãcut unele calcule ºi a ajuns la concluzia cã în curând pâinea din coº se va termina. ªtii, Alan a fost contabil. El a înþeles cã era foarte simplu : mai multã pâine era scoasã decât pusã înãuntru - pânã când urma sã se termine toatã. Ei bine, el a tras semnalul de alarmã pentru noi." Alan începu sã încuviinþeze tremurat.

"Ne-am dus direct la coº ºi ne-am cãþãrat pe el. Ne-a luat ceva efort, dar nu suntem chiar atât de slabi ºi de orbi cum îºi închipuie unii din Lorzii ãia tineri. În orice caz, ne-am uitat înãuntru ºi am descoperit cã, coºul cu pâine era aproape gol. Când au auzit ceilalþi, s-a iscat o mare tulburare. I-am spus Lordului Ponzi chiar atunci ºi acolo cã mai bine ar începe repede sã punã pâine în coº, cã altfel o sã-l dãm jos la urmãtoarele alegeri !"

"Hei, pariez cã s-a speriat," spuse Jonathan.

"Speriat ? N-am vãzut niciodatã pe cineva mai nervos. ªtie cã avem multã influenþã când ne punem ceva în minte. Mai întâi a propus sã se dea bãtrânilor ºi mai multã pâine - începând chiar înaintea viitoarelor alegeri. Apoi a vrut sã ia ºi mai multã pâine de la cei tineri - începând imediat dupã alegeri. Dar ºi muncitorii ãia i-au înþeles schema ºi s-au înfuriat ºi ei. Tinerii, cei deºtepþi, au spus cã vor ceva pâine sã mãnânce acum. Nu voiau sã aºtepte sã mãnânce toatã pâinea în viitor. ªi în afarã de asta, viitorul s-ar putea sã nu fie cum l-am planificat. Majoritatea nu aveau încredere în politicieni cã vor lãsa pâinea acolo pânã vor ieºi la pensie."

"ªi atunci ce a fãcut ?" întrebã Jonathan.

"Ponzi ãla are întotdeauna o idee nouã. A sugerat ca fiecare sã aºtepte pânã la 70 de ani înainte sã poatã începe sã ia pâine din coº. Dar asta i-a supãrat pe cei care se apropiau de pensie ºi aºteptau pâinea la 65 de ani aºa cum li se promisese prima datã. În cele din urmã, Ponzi a venit cu o idee nouã strãlucitã."

"Chiar la timp !" exclamã Jonathan.

"Chiar la timp pentru ziua alegerilor. Ponzi a promis totul tuturor ! Cã le va da mai mult bãtrânilor ºi va lua mai puþin de la tineri. Perfect ! Promite mai mult pentru mai puþin ºi toatã lumea e fericitã !" Bãtrânul fãcu o pauzã sã vadã dacã Jonathan a înþeles. "Singurul secret este cã bucãþile de pâine vor fi puþin mai mici în fiecare an. Da. Bucãþile de pâine vor fi atât de mici încât vom putea sã mâncãm o masã dintr-o sutã de bucãþi - ºi tot sã ne mai fie foame."

"Ticãloºi blestemaþi !" izbucni Alan. "Când se va termina pâinea asta, cred cã vor tipãri poze cu pâine ºi ne vor da sã mâncãm !"

Capitolul 30

A CUI E IDEEA STRÃLUCITÃ ?

"Ura, ura !" striga un bãrbat din strãfundul plãmânilor. Bãtrânii se speriarã Privirã uimiþi la aceastã întrerupere neaºteptatã. Intrusul era îmbrãcat foarte bine, purtând un costum ultima modã ºi o mustaþã tãiatã cu fineþe. κi fãcu intrarea în camerã împreunã cu un grup de oameni îmbrãcaþi în costume negre. Se învârteau servili în jurul lui de parcãviaþa lor depindea de el. Liderul lor îi dãdu la o parte pe toþi cu o miºcare a mâinii ºi se aplecã peste masã ca sã-ºi ia o ceaºcã de cafea. Ceilalþi se retraserã într-un colþ al camerei ca niºte oi ºi aºteptarã rãbdãtori.

"Felicitãri," spuse Jonathan, "pentru ceea ce sãrbãtoriþi, orice ar fi." Jonathan se simþi obligat sã-i toarne cafea acestui dandy, observând în acest timp croiala impecabilã a hainelor lui. "Pot sã vã întreb de ce sunteþi atât de fericit ?"

"Sigur cã da," spuse el mândru. "Mulþumesc pentru cafea. Oh ! E fierbinte !" Punând ceaºca înapoi pe masã, omul îi întinse mâna lui Jonathan spunând, "Mã numesc Arthur Hatch. Dvs. ?"

"Jonathan. Jonathan Gullible. Încântat sã vã cunosc."

Arthur îi strânse cu fermitate mâna lui Jonathan. "Jonathan, astãzi bogãþiile mele sunt asigurate. Tocmai am câºtigat un vot decisiv pentru invenþia mea, bãþascuþitdemetal."

"ªi pentru ce era votul ?"

"La o diferenþã minimã curtea a votat sã mi se dea un patent scris."

"Ce e un patent scris ?" întrebã Jonathan.

Arthur declarã cu vanitate, "Este doar cea mai valoroasã bucatã de hârtie de pe insulã. Este o scrisoare de la Consiliul Lorzilor, care îmi acordã dreptul de folosire exclusivã a unei idei noi revoluþionare privind tãierea lemnului. Nimeni nu va putea utiliza bãþascuþitdemetal fãrã permisiunea mea. Voi fi putred de bogat !"

Gândurile lui Jonathan zburarã iute înapoi la femeia pe care o vãzuse când ajunsese pe Corrumpo. "ªi când aþi inventat asta ?"

"Oh, nu a fost ideea mea. Charlie, bietul muncitor, a pus totul la un loc ºi a completat formularele cerute de Biroul Controlului Ideilor. I-am plãtit lui Charlie o micã sumã pentru dreptul la dosarul lui ºi în curând o sã dea roade ! Charlie n-ar fi putut niciodatã sã angajeze singur toatã echipa de avocaþi," spuse Arthur, arãtând cãtre tovarãºii lui din colþul încãperii.

"Deci, cine a pierdut lupta ?" întrebã Jonathan.

"A fost într-adevãr o luptã," oftã Arthur. "Sute de alþi tipi ca Charlie pretindeau cã s-au gândit la asta înaintea mea - ãã, adicã înaintea lui Charlie. Unii au spus cã era pasul logic urmãtor dupã descoperirea bãþuluidepiatrã. Ha ! Chiar ºi bunica lui Charlie a completat o cerere, spunând cã ea l-a fãcut ceea ce este astãzi. ªi un scriitor a încercat sã se laude spunând cã Charlie a furat idei de la el."

Arthur se opri cât sã-ºi sufle în cafea. "Dar acest ultim vot a fost cel mai dur. Reclamanta a pretins cã ea a pus pentru prima datã o bucatã de metal ºi un bãþ împreunã, cu mult timp în urmã. Nici nu-mi mai amintesc numele ei. Dar n-are importanþã. A avut peste patruzeci de martori. Spunea cã a fost o curiozitate a ei, un hobby - cã încerca doar sã-ºi facã munca mai uºoarã. A apelat la simpatia judecãtorilor spunând cã era o biatã muncitoare la copaci ºi cã nu avusese niciodatã suficienþi bani pentru taxa de brevetare a unei invenþii. Prost noroc, nu ?"

"Noroc ?" rãspunse Jonathan.

"Cred cã voia un loc în cartea de istorie. Dar acum, nimeni nu va mai auzi de ea." Punându-ºi ceaºca jos din nou, Arthur se sprijini de perete ºi îºi studie manicura unghiilor de la mâna dreaptã, savurând evident momentul lui de triumf. "Fiecare din aceste cazuri are o întorsãturã unicã," continuã Arthur. "Unii dintre adversarii mei au protestat cã nu este posibil sã fii proprietarul folosirii unei idei. Dar curtea a spus cã pot - aºa cã pot ! O deþin în proprietate pentru ºaptesprezece ani. Am cumpãrat-o cinstit."

"ªaptesprezece ani ? De ce ºaptesprezece ani ?" întrebã Jonathan.

"Cine ºtie ?" chicoti el. "Numãr magic, cred."

"Dar dacã eºti proprietarul utilizãrii unei idei, atunci de ce se sfârºeºte dupã ºaptesprezece ani ? Îþi pierzi ºi celelalte proprietãþi dupã ºaptesprezece ani ?"

"Hmm." Arthur fãcu o pauzã ºi îºi luã din nou cafeaua. Începu sã amestece în ea nervos. "Bunã întrebare. De obicei nu existã o limitã în timp a proprietãþii, doar dacã nu o ia Consiliul pentru un scop social mai înalt. Stai o clipã." Ridicã o mânã ºi unul din oamenii din colþ veni imediat alergând.

Acest om-cãþeluº aproape cã se împiedicã lângã Arthur. "Ce pot face pentru dvs., Arthur ?"

"Paul, spune-i tânãrului meu prieten de ce nu pot avea un patent scris pentru mai mult de ºaptesprezece ani ?"

"Da, domnule. Pãi, lucrurile stau aºa. În vechime, patentul scris dãdea monopoluri regale prietenilor curþii. Totuºi, astãzi, scopul unui patent scris," spuse Paul pe un ton monoton, "este sã-i motiveze pe inventatori care, altfel, nu ar avea nici un motiv sã inventeze lucruri utile. Cu un secol în urmã, un inventator superstiþios a convins Consiliul Lorzilor cã un monopol de ºaptesprezece ani constituie suficient timp pentru a deveni bogat."

"Vã rog sã mã corectaþi dacã greºesc," spuse Jonathan, care se strãduia sã înþeleagã. "Spuneþi cã inventatorii sunt motivaþi - de dorinþa de a deveni bogaþi - oprindu-i pe alþii sã foloseascã idei ?"

Arthur ºi Paul se uitarã fãrã expresie unul la altul. Paul replicã, "Ce alt motiv ar putea fi ?"

Jonathan gãsi lipsa lor de imaginaþie un pic deprimantã. "Deci orice producãtor de bãþascuþitdemetal trebuie sã vã plãteascã pe amândoi ?"

Paul râse nervos, uitându-se dintr-o parte la Arthur. "Pãi, ãã, asta depinde de Arthur. El poate prefera sã producã singur aceste unelte - în exclusivitate - cu prudenþã. Sau, în funcþie de oferta aºteptatã de la muncitorii de copaci, poate cã nu va permite sã se facã nici unul - timp de ºaptesprezece ani." Adresându-se lui Arthur, Paul adãugã, "Personalul nostru se ocupã deja de asta, domnule. Vã amintiþi, trebuie mai întâi sã rezolvãm cu plictisitoarea Lege a Muncitorilor de Copaci. O altã întâlnire cu Lady Tweed este programatã în cursul zilei de astãzi. Ea ne poate ajuta sã obþinem o scutire." Întorcându-se cãtre Jonathan, el explicã, "Muncitorii de copaci au o noþiune pitoreascã, dar arhaicã, cum cã faptul cã ei au folosit pentru prima datã beþe simple pentru a doborî copacii trebuie protejat faþã de folosirea acestor idei noi."

Arthur era pierdut în gânduri. Vorbind mai degrabã absent, el comentã, "Legea aia a Muncitorilor de Copaci este pur ºi simplu anti-progresistã, nu crezi ? ªtiu cã pot conta pe tine, Paul. Eºti întotdeauna în fruntea jocului."

"Dar, domnule," insistã Jonathan, "ce aþi fi fãcut dacã nu câºtigaþi un patent scris la tribunal astãzi ?"

Cu un gest larg al braþelor, Arthur îi luã pe dupã umeri atât pe Paul, cât ºi pe Jonathan, ducându-i cãlduros cãtre uºã ca ºi cum ar fi anunþat sfârºitul conversaþiei. "Tinere, dacã nu aº fi câºtigat acest vot astãzi, poþi fi sigur cã nu aº fi aici dând din gurã. Ar mai trebui încã sã o conving pe Lady Tweed sã dea naibii Legea Muncitorilor de Copaci, dar pe urmã m-aº întoarce la fabrica mea sã fac bãþascuþitdemetal cât mai repede înaintea concurenþei. Iar prietenul meu aici de faþã ºi-ar cãuta o nouã slujbã. Nu-i aºa, Paul ? Poate producþie, marketing, sau cercetare ? Fiecare nou bãþascuþitdemetal ar trebui sã aibã o inovaþie nouã, ca sã rãmânã cu un pas înaintea mulþimii !"

"Oh ! Sunã îngrozitor !" gemu Paul.

Capitolul 31

PROCESUL

Vãzând cã Arthur se îndreaptã spre uºã, ceilalþi bãrbaþi din colþ îºi luarã servietele ºi îl urmarã îndeaproape. "Paul, " spuse Arthur, "explicã-mi din nou problema rãspunderii, vrei?"

Întregul grup mergea rapid pe coridor în timp ce braþele lui Arthur încã se mai gãseau în jurul gâturilor lui Paul ºi Jonathan. "Vedeþi," spuse Paul, "piesa de metal ar putea sã cadã de pe bãþ ºi sã loveascã vreun spectator. Deci trebuie sã vã protejaþi pe dvs. ºi pe ceilalþi investitori."

"Sã mã protejez pe mine dacã piesa loveºte pe altcineva ? Ce vrei sã spui ?" spuse Arthur, punându-i întrebãri lui Paul în beneficiul lui Jonathan.

"Persoana lovitã vã poate da în judecatã, încercând sã vã facã sã plãtiþi daune - cheltuieli medicale, venit pierdut, traume ºi cheltuieli legale." Grupul grãbi pasul ca sã rãmânã aproape de Arthur.

"Un asemenea proces m-ar putea ruina !" spuse Arthur, prefãcându-se cã e alarmat ºi urmãrind din colþul ochiului reacþia lui Jonathan.

Paul continuã, fãrã sã-ºi dea seama cã Arthur îl fãcea sã-ºi spunã rolul pentru Jonathan. "Aºa cã o idee nouã ºi ingenioasã a fost adoptatã de Consiliul Lorzilor pentru a vã absolvi de responsabilitatea personalã pentru pierderile suferite de alþii."

"Încã o idee nouã ?" repetã Jonathan cu inocenþã. "Cine are patentul scris pentru ea ?"

Paul ridicã dintr-o sprânceanã, apoi continuã, ignorând întrebarea lui Jonathan. "Completãm aceste formulare ºi scriem literele "RPL" dupã numele firmei dvs. " Paul se strãdui sã-ºi deschidã din mers servieta ºi sã scoatã din ea un teanc de hârtii. "Arthur, vã rog sã semnaþi pe linia punctatã din josul paginii."

Jonathan era fascinat de tot acest jargon. "Ce înseamnã RPL ?" întrebã el, strãduindu-se sã þinã pasul cu ei.

De data asta, Paul replicã, "RPL înseamnã "Rãspundere Personalã Limitatã". Dacã Arthur îºi înregistreazã firma, maximul pe care îl poate pierde este suma pe care a investit-o în ea. Restul averii sale este în siguranþã faþã de procese. E un fel de asigurare pe care o vinde Consiliul contra unei taxe suplimentare. Deoarece Consiliul limiteazã riscul pierderilor financiare, mai mulþi oameni vor investi în firma lui ºi nu vor fi foarte atenþi la ce facem noi."

"În cel mai rãu caz," comentã Arthur, "putem împacheta firma ºi pleca. Apoi începem alta sub un alt nume. Ingenios, nu ?" În acel moment ochii lui Arthur zãrirã o tânãrã foarte atrãgãtoare care venea pe hol. κi întoarse capul ca sã o vadã trecând ºi nu vãzu o micã adânciturã în podea. Arthur se împiedicã ºi cãzu rãu de tot, rupându-ºi unghiile lãcuite de perete. "Oh !" strigã el în agonie, cu mâinile ºi picioarele întinse în toate pãrþile. Încercã sã se ridice de pe podea ºi se plânse de o durere ascuþitã în mânã ºi în spate. Avocaþii lui se repezirã la el cu frenezie, schimbând între ei cuvinte, agitaþi. Câþiva îl ajutarã pe Arthur sã strângã lucrurile care îi cãzuserã din buzunare, în timp ce alþii notau preocupaþi detalii ale scenei. Câþiva o oprirã pe tânãrã ca sã-i cearã numele ºi adresa.

"Am sã-l dau în judecatã !" þipã Arthur, þinându-ºi într-o batistã degetele care sîngerau. "Îl voi zdrobi pe ticãlosul care e responsabil de fisura asta în podea ! Cât despre dvs., tânãrã domniºoarã, o sã ne vedem la tribunal pentru cã mi-aþi distras atenþia !"

ªocatã de acuzaþie, tânãra îi aruncã înapoi, "Sã mã daþi în judecatã pe mine ? Dar eu nu am.! ªtiþi cine sunt ?"

"Nu-mi pasã," fãcu Arthur. "Cu cât mai sus cu atât mai bine. O sã vã dau în judecatã !"

Tremurând ºi luptându-se sã-ºi stãpâneascã lacrimile, ea replicã, "Nu puteþi face asta ! Prietenul meu Carlo spune cã de frumuseþea mea beneficiazã toatã lumea - ºi cã e un bun public. El a declarat-o astfel - mi-a spus noaptea trecutã !" Instinctiv, cãutã în poºetã o oglindã ca sã vadã cum aratã. Machiajul de la ochi începuse deja sã se întindã. "Ohh, vedeþi ce-aþi fãcut unui bun public ! O sã vã parã rãu ! Carlo spune cã toatã lumea ar trebui sã plãteascã pentru bunurile publice. El trece întotdeauna cosmeticele mele în contul lui de cheltuieli. O sã vã parã rãu când or sã vã creascã impozitele pentru asta !" κi îndesã oglinda înapoi în poºetã ºi plecã repede în cãutarea unui loc unde sã se pudreze.

Simþind o oarecare simpatie pentru tânãrã, Jonathan întrebã, "Chiar o veþi da în judecatã ? De ce poate fi acuzatã ?"

Fãrã a da prea multã atenþie cuiva, Arthur se târa pe lângã perete în cãutarea unor dovezi ale neglijenþei altcuiva. Degetele care îi rãmãseserã întregi gãsirã o denivelare în podeaua de piatrã. Þipã, "Asta e cauza, Paul ! Descoperã cine e responsabil. Voi avea slujba lui ºi orice penny pe care îl câºtigã. ªi cum o cheamã pe femeia aia ?"

"Calmaþi-vã, Arthur," spuse Paul. "E iubita lui Ponzi. Uitaþi de procese dacã vreþi sã rezolvaþi cu Legea Muncitorilor de Copaci. ªi în afarã de asta, clãdirea e proprietate guvernamentalã ºi va trebui sã cerem Consiliului Lorzilor permisiunea de a intenta proces."

Inspirat de o sclipire de geniu, Arthur exclamã, "Atunci pune problema pe agenda discuþiilor cu Tweed ! Lorzilor nu le va pãsa dacã vom deschide proces. Banii nu vin din buzunarele lor. De fapt, s-ar putea sã câºtige ºi ei ceva." Se întreba cât va stoarce Lady Tweed de la el pentru contribuþii la campanie. Expresia lui Arthur era plinã de durere. "Am ºansa sã dau de cel mai adânc buzunar ºi trebuie sã împart prada cu Tweed ! Îþi spun eu, îºi trage o parte din tot ce se întâmplã pe insula asta !"

"Aveþi de gând sã-i cereþi lui Lady Tweed sã plãteascã pentru rãnirea dvs. ?" întrebã Jonathan.

"Nu, idiotule," îi replicã Arthur. "Ea ne va ajuta sã ajungem la contribuabili. Sper cã þi-ai plãtit impozitele, amice. Va fi un adevãrat regal !"

Capitolul 32

DOCTRINARUL

Jonathan urmãri grupul condus de Arthur pânã afarã din Palatul Lorzilor, cãutând pe cineva care sã poatã oferi ajutor medical. Chiar în faþa Palatului se afla o clãdire lungã ºi albã. Grupul a intrat pe poarta cea mai apropiatã. Jonathan auzi deodatã niºte urlete care pãreau sã fie ale unui om aflat în agonie ºi care veneau dinspre o fereastrã deschisã. Jonathan ajunse lângã fereastrã chiar înainte ca ea sã fie închisã ºi se prinse de marginea geamului.

"Pleacã de aici," urlã la el o femeie grasã, care arãta ca o matroanã. Faþa ei înroºitã de furie contrasta vizibil cu halatul alb care o acoperea din creºtet pânã-n tãlpi.

"Ce se întâmplã aici?" insistã Jonathan. "Ce e cu urletele alea?"

"Nu e treaba ta. ªterge-o!"

În disperare de cauzã, Jonathan se prinse ºi mai strâns de fereastrã. "N-o sã plec pânã nu aflu ce faci! Mi se pare cã faci pe cineva sã sufere!"

"Normal cã-l fac sã sufere," zise femeia, "cum altfel aº putea sã-l vindec? Ai încredere în mine, sunt medic."

Jonathan ºtia cã femeia spune adevãrul, pentru cã tocmai vãzuse scris pe halatul ei numele ºi profesia - DR. Abigail Flexner. "Rãneºti oameni ca sã-i vindeci? De ce nu-i laºi în pace?"

"Trebuie sã ucidem demonii. ªi ca sã facem asta, uneori îi rãnim ºi pe pacienþi," spuse doctoriþa ca ºi cum s-ar fi referit la chestiuni de la sine înþelese. Enervatã de insistenþele lui Jonathan, femeia privi în jur cãutând pe cineva care s-o ajute sã scape de tânãrul cel neobrãzat. "Of, bine," spuse ea resemnatã, "am sã-þi dovedesc cã îi ajutãm pe oameni. Intrã pe poarta aceea ºi am sã-þi arãt câte ceva de pe aici".

Încã neîncrezãtor, Jonathan se desprinse de fereastrã ºi se îndreptã cãtre locul care îi fusese indicat. Era aceeaºi poartã prin care trecuse Arthur ºi alaiul sãu, dar înãuntru nu se mai vedea nici un semn al trecerii lor. Încãperea în care intrase Jonathan era plinã cu oameni de toate vârstele stând unii lângã alþii de-a lungul pereþilor. Unii gemeau, arãtându-ºi mâinile ºi picioarele bandajate ºi prinse cu atele. Alþii murmurau ceva, pãºind agitaþi încoace ºi încolo, sau îi încurajau pe cei dragi. Mulþi aveau cu ei ustensile de gãtit ºi pãturi, semn cã se pregãteau sã stea acolo multã vreme. Jonathan se întreba, privindu-i, cât timp trebuiau sã mai aºtepte aceºti oameni pânã sã le vinã rândul la consultaþie.

Doctoriþa Flexner deschise o uºã interioarã ºi fãcu un semn cãtre Jonathan. Imediat, ceilalþi îºi întrerupserã orice activitate ºi începurã sã ºuºoteascã, invidioºi cã Jonathan le-o lua înainte. Doctoriþa îl primi într-o camerã fãrã ferestre, plinã de birouri, de dosare ºi de teancuri de hârtii care ajungeau pânã la tavan. Apoi îl conduse pe o altã uºã, care dãdea într-o micã salã în formã de amfiteatru, înconjuratã de un balcon cu fotolii. Jonathan fu izbit de un puternic miros de chimicale ºi putregai.

De marginea balconului erau prinse fiºe de observaþie. Dedesubt, mai mulþi oameni îmbrãcaþi în halate albe ºi care pãreau sã fie medici ºi asistente se învârteau în jurul unui pacient mãtãhãlos, prins în curele de o masã.

"Pentru a-l vindeca pe acest pacient," ºopti un medic pe un ton cât se poate de sobru, "practicanþii ortodocºi îi taie venele ca sã îi lase pe demoni sã iasã afarã din corp odatã cu sângele. Dacã este cazul, folosim ºi lipitori." Doctoriþa Flexner îi arãtã lui Jonathan o masã aflatã lângã pacient, plinã de cuþite, ferãstraie ºi sticle de diferite mãrimi ºi dimensiuni. Într-un borcan mare de metal ºerpuiau lipitori mari cât degetul unui om. Jonathan simþi cã i se întoarce stomacul pe dos.

"Dacã acest tratament nu dã rezultate, oamenii noºtri de ºtiinþã îi otrãvesc pe demoni cu diferite substanþe chimice. Noi preferãm sã folosim arsenicul, antimoniul ºi compuºii de mercur. O, cât de mult a progresat ºtiinþa noastrã medicalã. Ascultã la mine, tinere, chiar ºi peste o sutã de ani de acum înainte medicii vor continua sã fie uluiþi de realizãrile noastre."

"Dar otrãvurile astea nu îi omoarã pe oameni?", întrebã Jonathan. Tocmai îºi aminti cã unchiul sãu folosea acasã asemenea substanþe ca sã ucidã ºobolani. ªi îºi mai aducea vag aminte ºi de faptul cã bãtrânii pomeneau cã, demult, se foloseau chimicale dintr-astea pentru a-i trata pe bolnavi. Dar parcã toate astea se petreceau cu multã vreme în urmã.

"N-avem ce face," spuse doctoriþa Flexner pe un ton liniºtitor. "Singurele tratamente eficiente sunt cele în care folosim cuþitul, ferãstrãul ºi otrava."

"ªi dau rezultate tratamentele astea?"

"Tratamentul reuºeºte sã distrugã demonii în sutã la sutã din cazuri. Iar în 27% din cazuri pacienþii reuºesc sã supravieþuiascã, ceea ce e absolut remarcabil."

Jonathan rãmase þintuit locului. Unul dintre doctori tãiase burta pacientului ºi stropi mari de sânge þâºnirã care încotro. "De ce anume suferã?"

"A, e vorba de putregai antimorfic la sacul nuciform," rãspunse doctoriþa Flexner. "Suntem siguri de asta."

"ªi nu poate fi vindecat ºi altfel?"

"Ha," pufni ea. "unii cred cã poate. Slavã Domnului cã impostorii ãºtia nu sunt autorizaþi sã prescrie tratamente. Vezi tu, nu-i suficient sã recunoaºtem calitatea medicilor noºtri pentru ca lumea sã apeleze la ei. În plus de asta trebuie sã interzicem dreptul de practicãtuturor acelor indivizi care pretind cã îi pot vindeca pe oameni folosind medicamente neautorizate, sau plante, ace, masaje, ori rugãciuni, ba chiar aerul curat, sau prescriind tot soiul de diete prosteºti, de exerciþii fizice ºi mai ºtiu eu ce. Dacã îþi vine sã crezi aºa ceva, sunt unii care pretind cã îi vindecã pe oameni prin râs. De fiecare datã când prindem asemenea ºarlatani îi azvârlim dupã gratiile grãdinii zoologice."

"Dar tratamentele astea dau vreun rezultat?"

"Ei, na! Simple coincidenþe," replicã doctoriþa Flexner. Jonathan privi cu mai multã atenþie la faþa ei umflatã, cenuºie ca ºi cerul încãrcat de nori. Nasul borcãnat ºi roºu era singura patã de culoare pe tot acel chip pãmântiu. Cât despre respiraþia doctoriþei - cu siguranþã cã putea ucide.

"Dar dacã vreun pacient doreºte sã încerce asemenea remedii? La urma urmei, cui aparþine viaþa fiecãruia?"

"Exact!" exclamã doctoriþa. Se pãrea cã Jonathan îi pusese întrebarea ei preferatã, aºa cã îl trase de lângã balustradã ºi, încruciºându-ºi mâinile în faþã astfel încât sã îºi poatã mângâia bãrbia cu una dintre ele, începu sã vorbeascã plinã de energie. "Cui aparþine viaþa fiecãruia? Unii din pacienþii ãºtia egoiºti cerd cã ei sunt proprietarii vieþii lor ºi uitã cã fiecare viaþã aparþine tuturor. Doar cu toþii alcãtuim un lanþ neîntrerupt dinspre strãmoºi cãtre descendenþi, cu toþii aparþinem Marelui Tot. Spre binele societãþii, existã profesioniºti pregãtiþi, care trebuie sã îi protejeze pe pacienþi chiar ºi de gândurile lor. Imagineazã-þi cã unii pacienþi chiar vor sã se sinucidã! Dar noi suntem mai bine pregãtiþi decât ei ca sã hotãrâm când ºi cum trebuie trataþi."

Doctoriþa se opri puþin ca sã îºi punã ordine în gânduri, dupã care continuã. "În plus, Consiliul Lorzilor e atât de generos încât plãteºte toate cheltuielile medicale ale locuitorilor. Muncitorii sãnãtoºi formeazã ºirul celor care plãtesc impozit - dupã capacitãþile lor, care sunt judecate de Consiliu. Pacienþii formeazã ºirul celor care aºteaptã sã fie trataþi, în funcþie de cum considerãm noi necesar. Cele douã ºiruri trebuie sã ajungã sã se potriveascã, aºa cã nu putem permite pacienþilor sã facã greºeli pe banii oamenilor."

Un geamãt de durere rãsunã de-a lungul camerei, ºi o nouã cantitate de sânge se scurse în bazinul de pe podea. Cei din jurul pacientului schimbarã între ei ordine noi, iar medicul care opera primi mai multe instrumente ºi pansamente. O umbrã de îngrijorare trecu peste faþa doctoriþei Flexner, care stãtea chiar lângã Jonathan. "Îmi dau seama cât îl doare," murmurã ea.

"ªi cum primiþi autorizaþii ca sã puteþi lua decizii de viaþã ºi de moarte în locul oamenilor?" întrebã Jonathan.

"O, e nevoie de mulþi, mulþi ani de pregãtire. Trebuie sã capeþi cunoºtinþe medicale ortodoxe ºi sã iei nenumãrate examene. Am fost autorizaþi de prietenii noºtri din Consiliul Lorzilor sã închidem una din cele douã ºcoli medicale de pe insula noastrã tocmai ca sã menþinem un standard ridicat de pregãtire medicalã ortodoxã. ªtii, standardele astea sunt rodul a mulþi ani de cercetare academicã ºi a tradiþiilor care se pierd în negura timpului. Binevoitoarea ºi Protectoarea Breaslã a Medicilor Ortodocºi este cea care oferã autorizaþii de practicã ºi care garanteazã membrilor ei cã vor fi remuneraþi astfel încât sã aibã un statut social ep mãsurã."

"Adicã le garanteazã salarii mari?" întrebã Jonathan.

"Gata cu întrebãrile." Doctoriþa îl privi pe Jonathan ca ºi cum ar fi ajuns la capãtul rãbdãrii ºi îl împinse afarã. Dar bãiatul nu se dãdu bãtut. "Cum ºtiþi care doctor e bun ºi care nu?"

"Facem tot posibilul sã punem capãt speculaþiilor nenecesare, astfel ca pacienþii sã nu poatã alege între medici. Nu existã medici proºti, tinere," spuse doctoriþa Flexner. "Toþi medicii autorizaþi sunt la fel de bine calificaþi. Sigur, mai apar zvonuri - cum cã unii sunt mai buni decât alþii. Ce vrei, nu putem pune capãt unor asemenea bârfe. Dar controlul pe care îl avem asupra rapoartelor ne asigurã cã nici una din bârfele astea nu e adevãratã." Doctoriþa se opri aici ºi, cu o miºcare uluitor de rapidã, îl împinse pe Jonathan afarã din spital ºi trânti poarta în urma lui.

Capitolul 33

VICEVERSA

Când ieºi din clãdire, Jonathan dãdu peste ªoareci, care rostogolea un ºobolan mort. "Îmi dau seama de unde ai asta, ªoareci. Dar nu mi-e foame, mulþumesc," zise el cu dezgust. Pisica începu sã îºi scarpine urechea, fãrã sã-i pese de refuzul lui Jonathan.

La un colþ în spatele Bazarului Guvernelor, bãiatul observã o femeie machiatã strident ºi îmbrãcatã cu o rochie strâmtã de un roºu þipãtor. Fiecãrui bãrbat care trecea pe lângã ea, femeia îi zâmbea ºi fãcea câþiva paºi cu el, încercând sã lege o conversaþie.

Nu pãrea sã cerºeascã. Nu, Jonathan se gândi cã poate încerca sã vândã ceva. Când eforturile ei nu dãdeau roade, aceastã vânzãtoare se întorcea brusc ºi încerca sã gãseascã un alt client. Jonathan se întrebã dacã ºi decoraþiile ei ostentative ºi lipsite de gust fuseserã declarate bun public de cãtre Lord Ponzi. Apoi vãzu o altã femeie machiatã puternic ºi purtând ciorapi negri sub o fustã foarte scurtã cu sclipici. Pãrea extrem de prietenoasã aºa cum se uita direct la Jonathan. Dar înainte sã poatã deschide gura ca sã vorbeascã, o dubã de poliþie veni în vitezã de dupã colþ ºi frânã puternic chiar în faþa lui.

Câþiva ofiþeri de poliþie îmbrãcaþi în negru sãrirã afarã ºi le luarã pe ambele femei, împingându-le în dubã, în timp ce ele þipau ºi se zbãteau. Bãrbaþii trântirã uºile ºi duba plecã. Unul dintre poliþiºti rãmase în urmã, luând notiþe într-un carneþel negru pe care îl scosese din buzunar.

Jonathan ar fi vrut sã fi fost tot atât de mulþi poliþiºti la îndemânã ºi când era el jefuit. De ce erau peste tot, dar nu ºi unde avea el nevoie de ei ? Poate cã de data asta va putea sã raporteze furtul ºi sã primeascã vreun ajutor. "Scuzaþi-mã, domnule, aº dori sã reclam un furt."

"Nu e departamentul meu," replicã poliþistul, fãrã mãcar sã-ºi ridice ochii din carneþel.

Jonathan se smþi blocat. "Care este departamentul dvs. ?"

"Imoralitate," spuse omul.

"Poftim ?"

"Departamentul de imoralitate, amice. La acest departament noi ne ocupãm de comportarea imoralã."

"Pãi, furtul pe care vreau sã-l reclam este cu siguranþã imoral." Nemaiprimind nici un rãspuns, Jonathan întrebã, "De ce au fost arestate femeile acelea ?"

"Nu-þi dai seama singur dupã hainele lor ?" Bãrbatul îºi ridicã în cele din urmã privirea din notiþe ºi vãzu expresia perplexã a lui Jonathan. "Femeile acelea se fãceau vinovate de a fi fãcut bãrbaþilor favoruri sexuale în schimbul banilor. Ar fi fost mult mai bine pentru ele dacã ar fi fãcut un schimb în naturã."

"Schimb în naturã ? Ce înþelegi prin asta ?" întrebã Jonathan, care în momentul acesta era mai puþin preocupat de problemele lui, dar din ce în ce mai curios cu privire la acele femei.

"Adicã," spuse poliþistul accentuând fiecare cuvânt, "femeile acelea ar fi trebuit sã-ºi distreze asociaþii dupã ce primeau o cinã, bãuturi, dans, ºi un bilet la teatru în loc de bani gheaþã. Ar fi fost mult mai bine pentru afacerile comunitãþii ºi perfect legal."

Jonathan era mai confuz ca niciodatã. "Deci pentru favoruri sexuale nu trebuie folosiþi niciodatã banii gheaþã ?"

"Existã ºi excepþii, desigur. De exemplu, banii gheaþã pot fi folosiþi dacã acþiunea e filmatã ºi arãtatã tuturor oamenilor din oraº. Atunci e un eveniment public, nu privat, ºi e permis. În loc sã fie arestaþi, participanþii pot deveni chiar celebri ºi pot câºtiga o avere cu contractele."

"Deci schimbul de bani gheaþã contra activitate sexualã pur privatã este cel imoral ?"

întrebã Jonathan.

"Existã excepþii ºi pentru tranzacþiile private cu bani gheaþã, în special când femeile poartã haine mai frumoase decât aceste femei de stradã," spuse bãrbatul cu dispreþ. "Târgurile pe termen scurt, pentru o orã sau o noapte, sunt ilegale. Dar dacã un cuplu încheie un contract permanent, pe viaþã, atunci se pot utiliza bani gheaþã. De fapt, pãrinþii îºi încurajeazã uneori copiii sã facã asemenea târguri. Cei care doresc sã intre în rândurile nobililor au fost adesea lãudaþi pentru acest tip de comportament. Este un mijloc legitim de a-þi îmbunãtãþi statutul ºi siguranþa socialã."

Poliþistul terminã de notat ºi cãutã într-o sacoºã. Scoase de acolo un bãþdepiatrã ºi câteva cuie. "Poþi sã-mi dai o mânã de ajutor ?"

"Sigur," spuse Jonathan. Încã se mai gândea la informaþiile pe care i le dãduse omul cu privire la morala societãþii.

Poliþistul se întoarse ºi se îndreptã spre un magazin din apropiere. Apucã câteva scânduri dintr-o grãmadã de pe trotuar ºi îi fãcu semn lui Jonathan. "Uite, þine de capãtul ãsta. Vreau sã bat scândurile peste ferestrele ºi uºile acestui magazin."

"De ce faceþi asta ?"

"Magazinul este închis," spuse el cu o voce scãzutã, fiindcã þinea câteva cuie în gurã. "Pentru cã proprietarul a fost gãsit vinovat de a fi vândut fotografii obscene. Acum putrezeºte la puºcãrie."

Ce este o fotografie obscenã ?" întrebã Jonathan cu naivitate.

"Pãi, o fotografie obscenã este cea care aratã o activitate stupidã ºi dezgustãtoare."

"ªi proprietarul magazinului fãcea aceastã "activitate dezgustãtoare" ?"

"Nu, el doar vindea fotografiile."

Jonathan trebui sã cântãreascã cu grijã toate astea. Poliþistul terminã de bãtut în cuie scândura de deasupra uºii. "Deci dacã vinzi fotografii ale unui act obscen te faci vinovat de acel act ?"

Fu rândul poliþistului sã se opreascã ºi sã cântãreascã întrebarea lui Jonathan. "Pãi, într-un fel, da. Oamenii care vând astfel de fotografii se fac vinovaþi de a promova activitatea respectivã. ªtii, consumatorii sunt influenþaþi cu uºurinþã."

Jonathan se lovi cu palma peste frunte. "Acum înþeleg. Ar fi trebuit sã fie biroul ziarului. Ar fi trebuit sã-i arestezi pe fotografii de ºtiri pentru cã fac fotografii cu rãzboi ºi crime ! Dar ziarele sunt oare vinovate cã promoveazã rãzboiul ºi crimele numai pentru cã tipãresc ºi publicã fotografii ale unor oameni care ucid ºi sunt uciºi ?"

"Nu, nu. Oh ! Blestematul de bãþdepiatrã !" exclamã ofiþerul, scuturându-ºi degetul de durere ºi dând drumul unui ºir de înjurãturi. Þintise pe lângã un cui ºi-ºi lovise din greºealã degetul. Luându-ºi uneltele, se pregãti sã plece. "Obscenã e numai activitatea sexualã. Activitatea sexualã obscenã este fãcutã de perverºi. Oamenii cinstiþi o condamnã. Pe de altã parte," spuse omul, "rãzboiul ºi crimele sunt lucruri pe care oamenii cinstiþi ºi perverºii, cu o îndrumare corespunzãtoare, le pot citi ºi face împreunã. De fapt, reportajele grafice despre rãzboi ºi crime pot câºtiga premii de ziaristicã."

Când ºi ultimul cui fu bãtut, Jonathan plecã. Înþelesese cã omul acesta era prea ocupat cu imoralitatea pentru a-l ajuta într-un simplu caz de jaf.

Capitolul 34

FRUCTELE PLÃCERII

"Psst ! Vrei sã te simþi bine ?" îi ºopti în trecere lui Jonathan o femeie plinuþã îmbrãcatã neglijent. Avea pãrul în dezordine ºi mirosea îngrozitor. Privi nervoasã în jur, apoi repetã cu o voce chinuitã, "Vrei sã te simþi bine ?"

Dupã ce aflase de la poliþist definiþia imoralitãþii, Jonathan nu era prea sigur ce rãspuns sã-i dea acestei femei. Totuºi, pãrea suficient de sigur cã ea nu încerca sã vândã favoruri sexuale. Aºa încât Jonathan, fiind un copil cinstit ºi sensibil, rãspunse sincer, "Oare nu vrea toatã lumea sã se simtã bine ?"

"Vino cu mine," spuse femeia, apucându-l bine de braþ. Îl conduse pe o alee, apoi intrã pe o uºã veche ºi întunecatã. Aceasta îi aminti prea mult lui Jonathan de celãlalt jaf ºi încercã sã opunã rezistenþã - þinându-ºi în acelaºi timp rãsuflarea pentru cã mirosea oribil. Dar înainte sã fi putut protesta, femeia închisese uºa ºi o încuiase. Îi fãcu un semn lui Jonathan sã se aºeze la masã. Scoase din geantã un pachet de þigãri ºi trase una afarã, aprinzând-o. Trase repede un fum lung ºi inhalã adânc, în tãcere.

Jonathan se foi stânjenit pe scaun ºi întrebã, "Ce doriþi ?"

Ea scoase o trombã de fum ºi spuse cu o voce rãguºitã, "Nu cumva vrei - fructe de plãcere ?"

" Ce sunt fructele de plãcere ?" întrebã Jonathan.

Ochii femeii se îngustarã suspicioºi. "Nu ºtii ce sunt fructele de plãcere ?"

"Nu," spuse Jonathan, începând sã se ridice de pe scaun, "ºi chiar cã nu mã intereseazã, mulþumesc."

Femeia îi ordonã sã stea jos ºi el se supuse fãrã tragere de inimã. Dupã ce trase din nou din þigarã ºi îl studie atent, ea spuse, "ªi ia zi, nu eºti de pe aici, nu ?"

"Nu chiar," spuse Jonathan încet. Începu sã fie îngrijorat cã ea o rã-l raporteze cã e un nou nou-venit.

Dar înainte sã poatã spune mai mult, femeia strigã, "Alarmã falsã ! Ieºi afarã, Dobbie."

Deodatã, în spatele unei oglinzi înguste ºi înalte se deschise o uºã ascunsã, ºi un ofiþer de poliþie în uniformã sãri prin ea. "Bunã, " spuse poliþistul, punându-ºi o mânã pe ceafa lui Jonathan. "Eu sunt Dobbie ºi ea este partenera mea, Mary Jane. Îmi pare rãu dacã te-am deranjat, dar suntem agenþi sub acoperire ºi încercãm sã eradicãm traficul cu fructe de plãcere." Întorcându-se cãtre Mary Jane, adãugã, "Mi-e o foame de lup. Hai sã ne revanºãm faþã de tânãrul acesta cu o micã gustare."

Amândoi scoaserã din dulap cutii, pachete, sticle ºi borcane de toate formele ºi mãrimile. Când totul era deschis ºi împrãºtiat pe masã, începurã amândoi sã se serveascã. În sfârºit, Jonathan rãsuflã uºurat ºi îi lãsã gura apã la vederea ospãþului. Erau pateuri de tot felul, pâine proaspãtã, unt ºi gem, felii de brânzã, bomboane de ciocolatã, ºi alte delicatese gustoase. Dobbie înºfãcã o bucatã de biscuit ºi puse pe ea unt ºi gem din plin, întinzându-le cu degetele. "Haide, ia," spuse el cu gura plinã. Arãtã cu mâna pe masã, "Pentru afaceri oficiale, nu ne ducem la cantina politicã, nu Mary Jane ?" Chicotind, ea aproape cã se înnecã cu bomboana pe care tocmai ºi-o îndesase în gurã.

Jonathan luã o felie de pâine cu gem ºi mâncã cu poftã. Fãcând o pauzã ca sã facã conversaþie, el întrebã din nou, " Ce sunt fructele de plãcere ?"

Mary Jane îºi turnã o ceaºcã de cafea ºi aruncã trei bucãþi de zahãr înãuntru. În timp ce amesteca niºte friºcã groasã în cafea, rãspunse, "Fructele de plãcere sunt niºte fructe ilegale în Corrumpo. Dacã ai fi încercat sã cumperi fructe de plãcere de la mine, te-ai fi dus la închisoare pentru zece ani sau mai mult." Mary Jane ºi Dobbie se uitarã o clipã unul la altul ºi izbucnirã deodatã în râs.

Jonathan înghiþi în sec atât de tare cã se auzi clar în camerã. Scãpase ca prin minune sã nu fie trimis la închisoare. "Dar ce e atât de rãu în fructele de plãcere ? Îi fac pe oameni bolnavi ? Sau violenþi ?"

"Mai rãu decât atât," spuse Dobbie în timp ce îºi ºtergea gemul ºi untul de pe obraji cu mâneca de la cãmaºã. "Fructele de plãcere îi fac pe oameni sã se simtã bine. Ei stau liniºtiþi ºi viseazã."

"Dezgustãtor," adãugã Mary Jane în timp ce aprinse o þigarã groasã pe care i-o întinse lui Dobbie. Luând un biscuit ºi întinzând pe el straturi generoase de brânzã topitã, ea murmurã, "E o evadare din realitate."

"Mda," spuse Dobbie, potrivindu-ºi mai comod centura ºi mormãind cu gura plinã de biscuiþi. Jonathan nu mai vãzuse niciodatã pe cineva care sã îºi îndese mâncare în gurã atât de repede. "Tinerii din ziua de astãzi nu-ºi mai asumã responsabilitatea vieþilor lor. Aºa cã atunci când recurg la fructe de plãcere ca sã evadeze, îi aducem înapoi la realitate. Îi arestãm ºi îi trimitem în spatele gratiilor."

"ªi asta e mai bine pentru ei ?" întrebã Jonathan, cãutând cu discreþie un ºerveþel.

"Sigur, " rãspunse Mary Jane. "Vrei o gurã de whiskey, Dobbie ?" Dobbie se strâmbã ºi îi aruncã un pahar murdar. Ea îl umplu ochi cu un lichid maro dintr-o cofã. Revenind la întrebarea iniþialã a lui Jonathan, rãspunse, "Vezi tu, fructele de plãcere dau obiºnuinþã."

"Cum adicã ?"

"Adicã vrei mereu sã mai mãnânci. Simþi cã trebuie sã le mãnânci ca sã continui sã trãieºti."

Jonathan se gândi o clipã la asta. "Vrei sã spui, ca mâncarea ?" spuse el, dar abia putu sã fie auzit din cauza râgâitului care explodã din Dobbie.

Dobbie chicoti mulþumit ºi dãdu pe gât al doilea pahar de whiskey, apoi trase adânc din þigarã. "Nu, nu. Fructele de plãcere nu au nici o valoare nutritivã ºi pot chiar sã fie nesãnãtoase. Dã-mi scrumiera, te rog, Mary Jane !"

"ªi dacã fructele de plãcere sunt nesãnãtoase," spuse Mary Jane, în timp ce ajuta o bomboanã de ciocolatã sã se ducã pe gât cu ajutorul cafelei, "atunci va trebui sã plãtim cu toþii pentru tratamentul medical al acestor nefericiþi, mai târziu în viaþã. Vezi tu, Consiliul Lorzilor ne-a cerut cu compasiune tuturor sã plãtim pentru tratamentul fiecãrei persoane, indiferent cât de imprudente sunt obiceiurile ºi comportarea lor. Deci, mâncãtorii de fructe de plãcere necontrolaþi ar fi o povarã pentru noi toþi."

Jonathan izbucni, "Dacã oamenii îºi fac singuri rãu, de ce trebuie sã plãtiþi voi pentru nebunia lor ?"

"E singurul lucru uman de fãcut," spuse Dobbie, puþin cherchelit. "Întotdeauna luãm impozite de la oameni ca sã rezolvãm problemele. Lorzii trebuie sã plãteascã pentru o mulþime de soluþii, ºtii, cum ar fi salariile noastre ºi marile închisori. ªi nu uita cã anul trecut

Consiliul Lorzilor a trebuit sã-i ajute pe fermierii cultivatori de tutun ºi zahãr ºi pe producãtorii de lactate sã treacã cu bine printr-un an prost. Oamenii trebuie hrãniþi, nu ºtii ? Impozitele sunt necesare ºi casã se aibã grijã de oamenii care se îmbolnãvesc. E singurul lucru decent, civilizat de fãcut. Te rog dã-mi whiskey-ul, Mary Jane."

Mary Jane îi dãdu carafa ºi încuviinþã. Apoi îºi luã o nouã þigarã din pachet ºi o aprinse de la mucul celeilalte. Dobbie nu mai putea fi oprit. "Pentru cã ni se cere sã-i ajutãm pe toþi, noi trebuie sã controlãm ce fac toþi."

"Noi ?" întrebã Jonathan.

"Grr !" râgâi Dobbie. "Scuzaþi-mã !" Luã o sticluþã de medicamente din buzunarul cãmãºii. "Când spun "noi" nu înþeleg eu ºi cu tine personal. Vreau sã spun cã liderii politici decid pentru noi ce este comportarea bunã ºi cine trebuie sã plãteascã pentru comportarea rea. De fapt, e o comportare bunã sã plãteºti pentru comportarea rea. Am spus bine, Mary Jane ? În orice caz, Lorzii nu fac greºeli în aceste decizii, aºa cum am face noi restul." Dobbie se opri ca sã ia câteva pastiluþe roºii. Începea sã bâlbâie cuvintele. "E totuºi ciudat. Cred cã întotdeauna spun "noi" când vorbesc despre ei. Mary Jane, nu vrei ºi tu câteva sã-þi calmezi nervii ?"

"Mulþumesc, dar nu, mulþumesc," spuse ea graþios. Îi strecurã o cutiuþã delicatã din metal adãugând, "Drãguþele mele calmante roz îºi fac efectul mult mai repede. Nici nu-mi pot începe ziua fãrã cafea ºi una din astea. Hai, încearcã una dacã vrei."

Jonathan reflecta la politicienii pe care îi întâlnise pânã atunci. "Sunt oare politicienii suficient de înþelepþi ca sã-i determine pe oameni sã se comporte corect ?"

"Sunt !" strigã Dobbie, care se clãtina uºor pe scaun. Mai trase o gurã de whiskey ca sã înghitã pastilele ºi se uitã la Jonathan. "ªi dacã oamenii nu se poartã corect, îi învãþãm fãrã îndoialã pe ticãloºi sã fie responsabili, atunci când ajung la închisoare !" Dobbie începu sã-i roage pe ceilalþi sã mai bea cu el o turã.

"Nu, mulþumesc," spuse Jonathan. "Ce înþelegeþi prin responsabilitate ?"

Mary Jane îºi turnã un pic de whiskey în cafea, apoi îi mai adãugã niºte zahãr ºi niºte friºcã. "Nu ºtiu cum sã - ãã, Dobbie, explicã-i tu oaspetelui nostru."

"Hmm. Lasã-mã sã mã gândesc." Dobbie îºi împinse scaunul înapoi ºi pufãi din þigarã. Ar fi putut sã arate înþelept, numai cã aproape îºi pierdu echilibrul. Revenindu-ºi, spuse, "Responsabilitatea trebuie sã fie - sã accepþi consecinþele propriilor tale acþiuni. Da, asta e ! Este singura cale sã creºti, ºtii, sã înveþi." Fumul din jurul lui se fãcea mai gros pentru cã trãgea din þigarã mai des, încercând din greu sã se gândeascã la responsabilitate.

"Nu, nu," întrerupse Mary Jane. "Asta-i prea egoist. Responsabilitatea înseamnã sã rãspunzi pentru alþii. ªtii - când îi împiedicãm sã se rãneascã, când îi apãrãm de ei înºiºi."

Jonathan întrebã, "Ce este mai egoist ? Sã ai grijã de tine sau sã-þi impui punctul de vedere asupra altora ?"

"Existã un singur mod de a afla," declarã Dobbie. Se ridicã drept în picioare, trântindu-ºi scaunul de podea. "Hai sã-l ducem la Marele Anchetator. Dacã poate cineva sã explice responsabilitatea, numai el este acela !"

Capitolul 35

MARELE ANCHETATOR

Umbrele se lungeau. Era dupã-amiaza târziu când Jonathan ºi cei doi însoþitori ai lui, Mary Jane ºi Dobbie, se întoarserã pe strãzi. Merserã pe jos pânã la un parc cu multã iarbã. Oamenii intrau în parc ºi se adunau pe un deluºor din centrul acestuia. "Bun," spuse Mary Jane. "Am ajuns devreme. În curând zona va fi plinã de oameni care vor sã audã adevãrul Marelui Anchetator. Veþi avea rãspunsuri la toate întrebãrile voastre." Se aºezarã pe iarbã. Mary Jane deveni tãcutã. Peste tot în jurul lor, oamenii se aºezau pe sub copaci ºi aºteptau plini de emoþie.

Deodatã în mijlocul mulþimii apãru un tip înalt, cu o figurã osoasã, îmbrãcat tot în negru. Ochii lui scrutarã lent feþele celor care se uitau la el. Murmurul mulþimii încetã ºi Jonathan nu mai auzi decât þârâitul câtorva greieri în iarbã.

"Pacea este rãzboi ! Înþelepciunea este ignoranþã ! Libertatea este sclavie !" Vocea durã a bãrbatului pãru cã vine chiar din pãmânt ºi pãtrunse toate fibrele trupului lui Jonathan. Acesta privi mulþimea extaziatã. Nimeni nu pãrea încurcat câtuºi de puþin de cuvintele Marelui Anchetator.

Aproape fãrã sã-ºi dea seama cã vorbeºte, Jonathan izbucni, "De ce spuneþi cã libertatea este sclavie ?"

Uimitã de îndrãzneala lui Jonathan, Mary Jane îl certã în ºoaptã, "Am spus cã vei avea rãspunsuri la toate întrebãrile tale - n-am spus cã poþi sã-i pui întrebãri."

Marele Anchetator îºi fixã o privire sfredelitoare asupra tânãrului care îi pusese întrebarea. Cine îndrãznea sã-i întrerupã conferinþa ? Nimeni nu miºca. Nimeni altcineva din mulþime nu avusese vreodatã obrãznicia sã-i punã întrebãri. Singurul sunet era ºuierul uºor al vântului prin frunze. Apoi Marele Anchetator lãtrã, jumãtate cãtre Jonathan ºi jumãtate cãtre mulþime, "Libertatea este cea mai mare dintre toate poverile pe care le poate suporta omenirea." Urlând cât îl þinea vocea, omul ridicã braþele ºi le încruciºã deasupra capului, "Libertatea este cel mai greu dintre lanþuri !"

Jonathan insistã, "De ce este libertatea o povarã ? Ce e rãu în ea ?" Nu se putea opri. Trebuia sã ºtie ce voia sã spunã tipul ãsta.

Fãcând doi paºi mari înspre bãiat, omul continuã, "Libertatea este o greutate monumentalã pe umerii bãrbaþilor ºi femeilor pentru cã ea cere, ba nu, obligã la folosirea minþii ºi a voinþei." Cu un geamãt de durere ºi oroare, Marele Anchetator îi preveni, "Liberul arbitru vã va face pe toþi responsabili pentru acþiunile voastre !" Mulþimea se dãdu înapoi la cuvintele lui, ºi unii îºi acoperirã chiar urechile cu palmele de fricã.

"Ce înþelegi prin "responsabil" ?" întrebã Jonathan cu o voce tremurândã. La urma urmelor, din cauza acestei definiþii îl aduseserã aici Mary Jane ºi Dobbie.

Iritat de o asemenea impertinenþã, Anchetatorul se decise brusc pentru o abordare diferitã. Pãru cã dã înapoi, iar faþa îi cãpãtã o expresie blândã. Se aplecã sã culeagã o tulpiniþã de lângã piciorul lui. "Unii dintre voi, iubiþi fraþi ºi surori, poate cã nu înþelegeþi pericolele despre care vã vorbesc. Închideþi ochii ºi imaginaþi-vã aceastã fragilã plantã din mâna mea." Vocea lui solemnã mângâia mulþimea.

Cu toþii, cu excepþia lui Jonathan, închiserã ochii strâns ºi se concentrarã. Hipnotic, Marele Anchetator începu sã descrie adunãrii o imagine.

"Aceastã micã tulpinã nu este decât o bucatã fragilã dintr-un arbust, cu rãdãcini în sol, fixat de pãmânt. Ea nu este responsabilã pentru acþiunile ei. Toate acþiunile ei sunt prestabilite. Ah, binecuvântarea unei tulpiniþe !"

"Acum, iubiþii mei, imaginaþi-vã un animal. Un ºoricel mic ºi drãguþ care scormoneºte în cãutarea hranei printre aceste plante fixate în sol. Aceastã creaturã cu blãniþã nu este responsabilã pentru acþiunile ei. Tot ceea ce face un ºoarece este predeterminat de naturã. Ah, natura. Fericit animal ! Nici plantele ºi nici animalele nu duc povara voinþei pentru cã nici una din ele nu are de înfruntat alegeri sau valori. Ele nu pot niciodatã greºi !"

Câþiva dintre cei aflaþi în mulþime murmurarã transpuºi, "Da, Mare Anchetator, da, da, aºa este."

Acest lider carismatic îºi îndreptã þinuta, dintr-o datã mai înalt, ºi continuã, "Deschideþi ochii ºi priviþi în jurul vostru ! O fiinþã umanã, care se prãbuºeºte în faþa alegerilor ºi valorilor, poate sã greºeascã vã spun ! Alegerile ºi valorile greºite vã pot rãni pe voi ºi pe alþii. Chiar ºi cunoaºterea rãului potenþial vã va face sã suferiþi. Iar acea suferinþã este - responsabilitate."

Oamenii se scuturarã ºi se strânserã unii în alþii. Un bãiat care stãtea lângã Jonathan strigã deodatã, "Oh, vã rog, maestre. Cum putem evita aceastã soartã ? Spuneþi-ne cum sã scãpãm de aceastã teribilã povarã."

"Va fi nevoie de o muncã grea, dar împreunã putem învinge aceastã ameninþare înfricoºãtoare." Apoi vorbi cu o voce atât de scãzutã încât Jonathan trebui sã se aplece în faþã ca sã-i prindã cuvintele. "Aveþi încredere în mine. Eu voi lua decizii pentru voi. Atunci veþi fi eliberaþi de toatã vinovãþia ºi suferinþa pe care o aduce libertatea. Eu voi lua toatã suferinþa asupra mea."

Apoi Anchetatorul îºi fluturã braþele ridicate ºi strigã, "Acum duceþi-vã, fiecare dintre voi. Strãbateþi strãzile ºi aleile, bateþi la fiecare uºã. Obþineþi voturile aºa cum v-am învãþat ! Victoria e uºoarã pentru mine, cel care ia decizii pentru voi în Consiliul Lorzilor !" Iar mulþimea aclamã, toþi se ridicarã ca unul ºi se repezirã în toate direcþiile. Se împingeau ºi se înghionteau, dornici sã fie primii care sã ajungã pe strãzi.

Nu mai rãmaserã acolo decât Jonathan ºi Marele Anchetator - ºi Dobbie care acum sforãia uºor. Lui Jonathan nu-i venea sã creadã. Urmãri dezmembrarea nebunã a grupului, apoi se uitã la faþa omului în negru. Anchetatorul privea dincolo de Jonathan, contemplând o viziune îndepãrtatã. În cele din urmã, Jonathan sparse tãcerea stranie cu o ultimã întrebare . "Ce virtute e asta sã lase toate deciziile în seama dvs. ?"

"Nici una, " rãspunse Anchetatorul pufnind dispreþuitor. "Pentru cã virtutea nu poate exista fãrã libertatea de a alege. Iar adepþii mei, turma mea de oi, preferã seninãtatea în locul virtuþii. Cât despre tine, micuþule cu prea multe întrebãri, tu ce preferi ? Ajutã-mã sã câºtig alegerile ºi-þi pot aranja tot ce doreºti. Lasã-mã sã iau decizii ºi în locul tãu. Atunci întrebãrile tale nu vor mai avea importanþã."

Fãrã sã poatã vorbi, Jonathan se întoarse pe cãlcâie ºi pãrãsi parcul. Auzi râsul Marelui Anchetator rãsunând în urma lui.

Capitolul 36

LEGEA CELUI CARE PIERDE

Jonathan se gândi cã e timpul s-o reîntâlneascã pe Alisa. Abia aºtepta sã-i povesteascã întâmplãrile prin care trecuse, aºa cã grãbi pasul. Dãdu colþul unei strãzi ºi ajunse pe un maidan aflat între Blocul A, Blocul B ºi Blocul C, unde era adunatã o altã mulþime, strigând ºi fluierând. Crezând cã e vreo urgenþã, li se alãturã în timp ce se împingeau cãtre platforma centralã. Spre surpriza lui, fiecare din mulþime purta un fel de centurã latã sau un ham pe spate.

Pe o platformã înaltã de un metru deasupra solului, cineva þipa cât îl þineau plãmânii, "În acest colþ - cântãrind 130 de kg - timp de cinci luni campionul neînvins al Concursului Internaþional al Muncitorilor - Teribilul Tigru în persoanã - Karl -"Zdrobitorul" - Marlow !" Mulþimea izbucni în strigãte, urale ºi aplauze.

Mai la o parte, un om cu o cicatrice pe faþã stãtea aºezat la o masã pãtratã, aranjând cu îndemânare un teanc de hârtii ºi grãmezi de bani. "Scuzaþi-mã, domnule." începu Jonathan.

"Pariazã, fiule. Mai ai numai câteva secunde înainte sã înceapã runda urmãtoare," lãtrã omul. Tocmai atunci Jonathan fu împins la o parte de o femeie bãtrânã, grãbitã, care aruncã pe masã o mânã de bancnote. "Cincizeci pe campion, repede !" ceru ea.

"OK, lady," spuse omul. ªtampilã un bilet ºi îl rupse din carnet. "Uite-þi chitanþa de pariu."

Apoi prezentatorul de pe platformã anunþã, "Iar în colþul opus, - cel care contestã titlul - cântãrind 135 de kg de muºchi curat - docherul sfãrâmãtor de încheieturi."

Întorcându-se cãtre omul de la masã, Jonathan întrebã, "E vreo problemã ? O sã fie o luptã ?"

"O luptã desigur, dar nici o problemã," spuse omul cu o grimasã. "Niciodatã n-a fost mai bine. Pe aici, o luptã este o adevãratã binecuvântare." Clopotul sunã ºi omul strigã spre mulþime, "Pariurile s-au închis !" Lupta începu cu ambii bãrbaþi plasând pumni ºi ferindu-se de loviturile adversarului.

Fãrã sã-ºi ridice privirea din pariurile ºi teancurile lui de bani, omul îºi dãdu seama cã Jonathan era îngrijorat din cauza violenþei. "Ascultã, fiule, n-ai de ce sã fii nervos. Atât învingãtorul, cât ºi cel care pierde aceastã luptã vor duce acasã o grãmadã de bani. Ei ºtiu în ce s-au bãgat - ºi amândoi vor lua câte un premiu." Unul dintre bãrbaþi cãzu deodatã la podea, trimis pe spate de un pumn zdravãn. Mulþimea fremãtã de entuziasm, în timp ce omul cu pariurile începu sã numere banii într-o cutie de metal.

"Amândoi vor lua un premiu ?" întrebã Jonathan.

"Sigur cã da," spuse omul. "Asta e cea mai popularã luptã de pe insulã pentru cã uneori cel care pierde poate lua mai mulþi bani decât cel care câºtigã."

Ochii lui Jonathan se lãrgirã. "Poate cineva, chiar ºi eu, sã devinã bogat pierzând ?"

"Nu oricine poate sã joace jocul," rãspunse omul. Uitându-se cu atenþie la Jonathan, îl întrebã, "Eºti un muncitor care lucreazã în aceastã comunitate ? Trebuie sã ai o slujbã de pierdut ca sã-l poþi provoca pe campion."

"Pãi, nu, deocamdatã nu," spuse Jonathan, ceva mai mult decât mirat. "Hei, nu înþeleg. De ce ºi-ar risca un muncitor slujba numai ca sã-l provoace pe campion ?" Clopotul sunã sfârºitul unei noi runde. Mulþimea tãcu ºi ei puteau vorbi acum fãrã sã þipe.

"Tocmai asta e ideea. N-ai auzit niciodatã de Legea celui care pierde ?" întrebã omul. "Unde ai fost ? Nu se aruncã toþi în ring, dar unora le place fiorul. Unii cred chiar cã pot fi noul campion. Iar Legea celui care pierde eliminã o mare parte din risc. Cel care pierde nu trebuie sã-ºi facã griji pentru plata lui sau nota de platã a doctorului."

"De ce nu ?" întrebã Jonathan.

"Pentru cã Legea celui care pierde spune cã patronul omului trebuie sã plãteascã tot. Dacã lucrurile se desfãºoarã corect, cel care pierde pote câºtiga bani mai mulþi decât atunci când lucra. N-ai fi putut sã vezi lupte atât de inspirate înainte sã se adopte Legea celui care pierde."

Jonathan îºi întinse gâtul pe deasupra mulþimii ºi vãzu cã unul din bãrbaþi se afla în colþ, în timp ce asistentul lui îl spãla pe faþã. "Dar un ºef n-ar trebui sã-l compenseze pe muncitor numai pentru rãnile primite în timpul slujbei ? Ce are de-a face patronul cu lupta asta ?"

"De fapt, nimic," spuse omul. "Ascultã, fiule, muncitorul spune cã a fost rãnit, da ? ªi cã nu se poate întoarce la muncã, da ?"

"OK," spuse Jonathan, încercând din rãsputeri sã-l urmãreascã.

"ªi dacã spune cã s-a rãnit la muncã, patronul trebuie sã aducã dovezi cã muncitorul minte. Aceasta este imposibil."

"Vrei sã spui cã muncitorul rãnit ar putea sã mintã ca sã ia mai muþi bani ?" spuse Jonathan.

"Pãi, asta s-a mai întâmplat," spuse omul cu o grimasã. "Sã nu mã înþelegi greºit, majoritatea muncitorilor din oraº nu mint. Dar Legea celui care pierde îi recompenseazã pe cei care o fac. ªi, pentru cã impozitele ºi costul asigurãrilor cresc ºi tot mai multe firme dau faliment, muncitorii care nu joacã jocul pierd oricum. Aºa cã pe zi ce trece avem mai mulþi jucãtori. Cei cãrora nu le place ideea de a se preface rãniþi, intrã doar în ring ºi îl înfruntã câteva runde pe Zdrobitor."

"Dar patronii nu pot dovedi minciunile ?" întrebã Jonathan.

"Pe mine mã doare spatele, fiule. Poþi dovedi cã nu e aºa ?" Omul arãtã spre mulþime adãugând, "Pe toþi ne doare spatele ºi cu toþii vom depune mãrturie unii pentru alþii cã s-a întâmplat la lucru. Ultima oarã când au dovedit o minciunã a fost în urmã cu 40 de ani."

Jonathan înþelesese în cele din urmã de ce purta toatã lumea centurile ºi hamurile acelea speciale. "Dar Consiliul nu face nimic împotriva minciunilor ?"

Omul chicoti, "Bess Tweed e cea mai bunã profesoarã pe care am avut-o vreodatã ! Ea ne va susþine orice am face - iar noi îi suntem loiali când vin alegerile. E o relaþie foarte comodã."

"Poliþia !" strigã cineva din mulþime. Omul de la masã închise repede cutia de tablã, plie masa ºi pretinse cã stãtea pur ºi simplu în mulþimea din jurul platformei. Începu sã fluiere nonºalant.

Jonathan se uitã prin mulþime încercând sã vadã poliþia. "Ce s-a întâmplat ? Lupta este cumva ilegalã ?"

"Slavã domnului, nu," rãspunse omul cu calm. "ªi poliþiºtilor le place un meci bun la fel de mult ca oricãrui om. Pariurile fãcute de particulari sunt ilegale. Consiliul Lorzilor spune cã e imoral sã pui pariu. Alegãtorilor le place un Consiliu care sã ia poziþie împotriva imoralitãþii. Cât despre Tweed, ea crede cã e mai bine sã ne economisim pariurile pentru alegeri."

Tocmai atunci clopotul sunã din nou, iar mulþimea întâmpinã lupta cu urale. Jonathan simþi o bãtaie pe umãr ºi se întoarse. Era Alisa, care-i zâmbea. "Unde þi-e pisica?"

Capitolul 37

BANDA DEMOCRAÞIEI

Jonathan nu avu timp sã rãspundã. Cineva începu sã strige, "Banda Democraþiei! Banda Democraþiei ! Fugiþi ºi adãpostiþi-vã !"

"Fugiþi, fugiþi," þipã un copil, depãºindu-l pe Jonathan care stãtea pe bordurã. Alisa sãri în sus cu o expresie de teroare pe faþã. "Trebuie sã plecãm repede de aici !" spuse ea cu teamã.

Primii care dispãruserã furã poliþiºtii. Oamenii se rãspândirã în toate direcþiile. Trei familii întregi, cu copii mici, alergarã în jos pe scãrile Blocului B, unii aruncând lucruri prietenilor care îi aºteptau jos. κi adunarã lucrurile ºi dispãrurã în mare grabã.

Câteva clipe mai târziu, strada era goalã. Doar cei care se miºcau mai încet, cu braþele pline de copii sau de bagaje, mai puteau fi încã vãzuþi îndepãrtându-se de locul cu probleme. Clãdirea din capãtul îndepãrtat al cartierului izbucni în flãcãri. Fãrã sã se fi miºcat din loc, Jonathan o apucã pe Alisa de mânã. "Ce se întâmplã ?" întrebã el. "De ce sunt toþi atât de speriaþi ?"

Zbãtându-se sã scape din strânsoarea lui, Alisa îl ridicã pe Jonathan în picioare ºi þipã la el, "E Banda Democraþiei ! Mai bine ai fugi de aici cât mai repede !"

"De ce ?"

"Nu e timp pentru întrebãri, hai sã mergem !" strigã ea. Dar Jonathan refuzã sã se lase tras ºi nici nu-i dãdu drumul. Speriatã de moarte, ea strigã, "Oh, lasã-mã sã plec, altfel or sã ne prindã pe amândoi !"

"Cine ?"

"Banda Democraþiei ! Pe cine prind, îl înconjoarã ºi voteazã ce sã facã cu el. Pot sã-þi ia banii, sã te încuie într-o ladã, sau chiar sã te oblige sã intri în banda lor. ªi nimeni nu poate face nimic pentru a-i opri !"

Lui Jonathan i se învârtea capul. Unde era acum poliþia aia omniprezentã ?! "Dar legea nu-i apãrã pe oameni de astfel de bande ?"

"Uite ce e," spuse Alisa, încã încercând sã scape din mâna lui Jonathan. "Hai sã fugim acum ºi vorbim mai târzu."

"Mai avem timp. Repede, spune-mi."

Ea privi peste umãr. Extrem de speriatã, înghiþi cu greu ºi începu repede. "Bine. La început când s-a format banda, poliþia i-a dus la tribunal pentru delictele lor. Banda a spus cã ei urmau doar principiul domniei majoritãþii, acelaºi principiu care este baza legii ºi a tribunalelor. Ei au susþinut cã votul determinã totul - legalitate, moralitate, totul !"

"ªi au fost condamnaþi ?" întrebã Jonathan.

"Dacã ar fi fost condamnaþi, ar mai fi trebuit sã alerg eu acum ? Nu, judecãtorii au decis cu trei voturi la douã în favoarea lor. Au numit asta "Dreptul Divin al Majoritãþilor". De atunci banda a fost liberã sã atace pe oricine care le era inferior numeric."

Regulile ºi stilul fãrã sens de pe aceastã insulã îl exasperau pe Jonathan. "Cum pot oamenii sã trãiascã într-un loc ca ãsta ? Trebuie sã existe un mod de a te apãra !"

"Singura apãrare împotriva Bandei Democraþiei este sã te alãturi unei alte bande, cu mai mulþi membri." Odatã cu asta, Jonathan porni în susul strãzii împreunã cu Alisa. În timp ce treceau în fugã pe lângã case ºi magazine, fata þipã, "N-aº mai alerga dacã aº avea voie sã cumpãr un pistol. " Alergarã mai departe, pe alei, prin porþi, în jurul colþurilor, traversând pieþe. Alisa cunoºtea oraºul ca în propria ei palmã.

Au continuat sã fugã pânã când au obosit. În cele din urmã, dupã ce trecuserã cu mult de strãyi ºi case, Jonathan ºi tovarãºa lui se cãþãrarã pe un deal abrupt, sperând sã fie în siguranþã sus, deasupra oraºului. Ultimele raze ale soarelui se stinserã în vest ºi Jonathan vãzu alte focuri izbucnind în oraº. Sunetul þipetelor ºi al strigãtelor îndepãrtate ajungea din când în când pânã la ei.

"Nu mai pot sã merg mai departe," gâfâi Alisa, cu pãrul ei lung, castaniu, rãvãºit pe umeri. Se sprijini de un copac, încercând sã-ºi recapete rãsuflarea. Jonathan se aºezã ºi el ºi se sprijini, epuizat, de o stâncã. În goana nebunã, rochia i se sfâºiase, iar pãrul îi era în dezordine. "Mã întreb ce s-a întâmplat cu ai mei," spuse ea cu tristeþe.

Jonathan începu ºi el sã fie îngrijorat gândindu-se la cei doi bãtrâni care avuseserã atâta grijã de el cu o noapte înainte - ºi la nepotul lor, Davy. Orice individ pãrea fãrã apãrare în aceastã lume ciudatã. "E tragic cã poporul tãu trebuie sã lupte tot timpul. Ce pãcat cã nu au un guvern bun care sã menþinã pacea."

Alisa se uitã lung la Jonathan ºi se aºezã lângã el. "Acum le-ai încurcat," spuse ea. Arãtã în direcþia luptelor, încã rãsuflând obositã. "De când ne putem aminti, oamenii au învãþat sã ia lucruri unii de la alþii cu forþa. Cine crezi cã le-a fost profesor ?"

Jonathan se încruntã ºi rãspunse, "Vrei sã spui cã cineva i-a învãþat cã este bine sã foloseascã forþa ?"

"Dar nu oricine. Majoritatea oamenilor au învãþat-o prin exemplu în fiecare zi a vieþii lor."

"Dar Consiliul Lorzilor de ce nu i-a oprit ?" spuse Jonathan. "Pentru asta existã guvernul, nu ? Sã-i apere pe oameni de folosirea forþei ?"

"Consiliul este forþa," spuse Annie subliniind cuvintele. "ªi majoritatea timpului este chiar tipul de forþã de care ar trebui sã îi apere el pe oameni. " Începuse sã se enerveze. "Eu am dreptul sã mã apãr, aºa cã aº putea cere altora, chiar ºi Lorzilor, sã mã ajute sã fac asta. Dar e greºit sã-i atac pe alþii, aºa cã e la fel de greºit sã cer cuiva sã-i atace pe alþii pentru mine." Vãzu cã Jonathan se uitã la ea ca ºi cum nu înþelege. Supãratã cã el nu are nici cea mai micã idee despre ce vorbeºte, îl împunse în piept cu degetul ºi spuse, "Ascultã, când vrei ceva de la cineva, ce faci ca sã-l obþii ?"

Jonathan rãspunse, încã mai simþind vânãtaia pe care i-o fãcuse arma hoaþei, "Vrei sã spui, fãrã sã folosesc o armã ?"

"Da, fãrã sã pui mâna pe o armã."

"Pãi, aº putea încerca sã-I conving," rãspunse Jonathan.

"Da. Sau ?."

"Sau - aº putea sã-i dau bani ?"

"Da, asta e tot un fel de a-l convinge. Altceva."

"Hmm. Sã mã duc la Consiliul Lorzilor ºi sã le cer o lege ?"

"Exact," spuse Alisa. "Cu ajutorul guvernului nu trebuie sã plãteºti sau sã convingi alþi oameni. Nu trebuie sã te bazezi pe cooperare voluntarã. Dacã ai câºtigat Consiliul Lorzilor de partea ta, fie prin voturi fie prin mitã, atunci îi poþi obliga pe alþii sã facã ce vrei tu. Desigur, dacã altcineva oferã Consiliului mai mult, atunci acela te poate obliga pe tine sã faci ce vrea el. Iar Lorzii câºtigã întotdeauna."

"Dar eu credeam cã guvernul este cel care þine societatea împreunã," spuse jonathan.

"Dimpotrivã," rãspunse Alisa. "Puterea de a-i forþa pe alþii distruge stimulentul pentru cooperare. Orice majoritate poate câºtiga tot ce vrea - iar minoritatea trebuie sã accepte. Este legal, dar minoritatea rãmâne neconvinsã, amarã ºi ostilã. Favoritismul ºi sãrãcia care rezultã de aici sunt privite cu urã."

Acestea îi reamintirã lui Jonathan de poveºtile pe care le ascultase în copilãrie despre ªeriful din Nottingham - care folosea un post corupt din guvern pentru a fura în aceeaºi mãsurã de la sãraci ºi bogaþi ºi a-ºi recompensa ortacii. Jonathan îºi amintea vag cã izbucnise în urale când aflase cã victimele se revoltaserã în cele din urmã împotriva tiranicului ªerif ºi a prietenilor lui.

Fata îi arãtã lui Jonathan focurile din vale. "Priveºte revolta de acolo," spuse ea. "Substanþa realã a societãþii este sfâºiatã de aceastã luptã continuã pentru putere. Pe întreaga insulã, grupurile care pierd prea multe voturi vor exploda de frustrare într-o bunã zi. Din nefericire, de obicei ei nu doresc sã punã capãt forþei. Nu vor decât sã o aibã de partea lor."

Jonathan rãmase pe gânduri o bunã bucatã de vreme, uluit de tot ce i se putuse întâmpla în aceste ultime douã zile. Privind spre Alisa, vãzu cã fata îºi gãsise o poziþie comodã ºi cãzuse într-un somn adânc. ªi, în timp ce se pregãtea ºi el de culcare, îºi spuse: "Fata asta nu-i o Phoebe Simon!"

Capitolul 38

VULTURI, CERªETORI, ESCROCI ªI REGI

A doua zi de dimineaþã, primele raze de luminã îl trezirã pe Jonathan ªoareci era preocupatã cu sãpatul unui mic ºanþ. Bãiatul se frecã la ochi ºi privi în jur. Deºi se mai zãreau pe ici pe colo coloane de fum, oraºul pãrea sã-ºi fi regãsit liniºtea. Jonathan îºi dãdu brusc seama cã-I e foame, aºa cã scoase din buzunar ultimele douã felii de pâine care îi rãmãseserã de ieri. O mâncã pe prima, iar pe cealaltã o aºezã uºor în palma Alisei, sperând cã fata nu se va trezi. Dar Alisa deschise ochii.

"Vreau sã urc în vârful muntelui, sã arunc o privire de acolo," îi zise el. Fata se arãtã de acord sã vinã ºi ea, aºa cã începurã sã se caþere împreunã pe poteca abruptã. În curând se cãþãrau ajutându-se ºi cu mâinile, þinându-se cât mai bine de mici colþuri de stâncã. Aflat mult în faþa Alisei, dar mult în urma lui ªoareci, Jonathan ajunse la o micã platformã ºi privi oraºul de la poalele muntelui. Încã puþin, estimã el, ºi continuã sã urce pe o pantã, trecând printr-o pãdure cu copaci piperniciþi ºi cu trunchiurile rãsucite.

"Oamenii !" se gândea el, exasperat. "Se împing unii pe alþii tot timpul. Se ameninþã mereu. Se aresteazã. Se furã ºi se rãnesc unii pe alþii."

În cele din urmã copacii se rãrirã, lãsând loc unor tufiºuri, apoi unei grãmezi de bolovani. Luna întreagã putea fi încã zãritã prin lumina zorilor, alunecând spre orizont. Aerul prin care înaintau era rece ºi plãcut. Pe culme se afla un singur copac, uscat ºi lipsit de frunze, iar pe una din ramuri stãtea un vultur mare, urât ºi negru. "O, nu," gemu Jonathan, care sperase sã gãseascã un loc mai primitor. Las în urmã o vale de vulturi, ca sã aflu pacea, ºi ce vãd ? Un vultur adevãrat !"

"Un vultur adevãrat !" auzi ca un ecou o voce profundã ºi asprã.

Jonathan înlemni. Numai ochii, mari deschiºi, i se miºcau încet, cercetând fiecare centimetru de pãmânt din faþa lui. Inima îi bãtea repede ºi o putea auzi în urechi. Cu buzele tremurând, vorbi, "Cine a spus asta ?"

"Cine a spus asta ?" îl imitã vocea. Pãrea sã vinã din copac.

Jonathan se uitã la vultur, care stãtea nemiºcat. "Tu ai vorbit? Dar vulturii nu pot vorbi." Apoi îºi dãdu seama cã totul pe insula aceasta era ciudat, aºa cã de ce nu ºi o pasãre vorbitoare ?

Jonathan se ridicã pe vârfuri ºi, þinându-ºi rãsuflarea, se apropie de copac. Pasãrea nu se clinti din loc, dar Jonathan avea senzaþia puternicã de a fi privit de aceasta.

"Ai vorbit cu mine ?" întrebã Jonathan, încercând sã-ºi controleze vocea.

"Cu cine altcineva ?" rãspunse vulturul arogant. Lui Jonathan i se înmuiarã genuchii ºi aproape cãzu. Se controlã ºi se aºezã în faþa copacului. "Dar tu - tu poþi sã vorbeºti ?"

"Sigur cã pot sã vorbesc," spuse pasãrea. "ªi tu la fel - numai cã nu pari sã ºtii ce spui." Pasãrea îºi roti uºor capul ºi spuse pe un ton acuzator, "Ce voiai sã spui când ai spus cã ai lãsat în urmã o vale de vulturi ?"

"Ã-ã-ã îmi pare rãu. Nu voiam sã spun nimic cu asta," se scuzã Jonathan. "Dar toþi oamenii aceia de jos sunt mereu atât de cruzi ºi brutali unii cu alþii. E doar o figurã de stil. Ei - ei îmi amintesc de, ãã,."

"Vulturi ?" Pasãrea îºi înfoie penele din josul gâtului golaº. Jonathan dãdu din cap cu sfialã.

Alisa apãru dintre copaci ºi, privind vulturul, rãmase cu respiraþia întretãiatã. "Existã!", strigã ea. Se grãbi cãtreJonathan ºi îl prinse de braþ, ºoptindu-i: "Marele Bard existã! Am crezut cã e doar o poveste, ºi nu mi-am imaginat.aºa mare ºi urât." Vulturul mormãi ºi fîlfâi din aripile mari, apoi se aºezã înapoi pe ramurã. "Mulþumesc pentru amabila prezentare pe care mi-ai fãcut-o, Alisa." Vãzând cã fata rãmãsese uimitã la auzul numelui ei, Bardul continuã: "Dacã tu ºtiai de mine, eu de ce n-aº ºti de tine ºi de prietenul tãu Jonathan?"

Alisa ºi Jonathan privirã muþi de uimire vulturul.

"Vã urmãresc pe amândoi de ceva vreme," zise Bardul, "mai ales pe tine, Jonathan, de când cu aventura ta pe mare. Eºti curajos ºi isteþ, dar te laºi prea uºor înºelat de cuvinte. Alisa e mai profundã, ea crede mai degrabã în acþiuni, nu în cuvinte."

"Nu înþeleg," spuse Jonathan.

"Pentru tine, toatã þara asta e formatã din vulturi. Ha ! Dacã ar fi adevãrat, ar fi o insulã mult mai bunã decât este." Pasãrea îºi lungi cu mândrie gâtul urât. "Ar fi mai exact dacã ai spune cã ai ajuns pe o insulã cu multe creaturi - cum ar fi vulturi, cerºetori, escrocii ºi regi. Dar tu nu-i recunoºti pe cei buni pentru cã te laºi amãgit de titluri ºi cuvinte. Ai cãzut pradã celei mai vechi ºmecherii, ajungând sã preþuieºti rãul."

Jonathan se apãrã. "Nu e nici o ºmecherie. Vulturii, cerºetorii ºi aºa mai departe sunt uºor de înþeles. De unde vin eu, vulturii ciugulesc oasele morþilor. E dezgustãtor !" Jonathan îºi încreþi nasul ca sã sublinieze ce spusese. "Cerºetorii sunt simpli ºi nevinovaþi. Escrocii sunt isteþi ºi amuzanþi - uneori rãutãcioºi.

"Cât despre regi ºi regalitate," adãugã Jonathan repede, cu o sclipire de interes în ochi. "Ei bine, n-am întâlnit nici unul în viaþa realã, dar am auzit cã trãiesc în palate frumoase ºi poartã haine grozave. Toþi vor sã fie ca ei. Regii ºi miniºtrii lor conduc þara ºi folosesc la protejarea tuturor supuºilor lor. Asta nu-i nici o ºmecherie."

"Nici o ºmecherie ?" spuse vulturul. Jonathan vãzu cã pasãrea pãstra pe faþã o expresie încruntatã. "Sã ne gândim la vultur. Dintre toþi patru, numai vulturul este singurul nobil adevãrat. Numai el face ceva valoros."

Pasãrea mare ºi neagrã îºi întinse din nou gâtul ºi se uitã la Jonathan. "De câte ori moare un ºoarece în spatele hambarului, eu curãþ. De câte ori moare un cal pe câmp, eu curãþ. De câte ori moare un om sãrac în pãdure, eu curãþ. Eu am ceva de mâncare ºi toatã lumea are de câºtigat. Nimeni n-a folosit vreodatã o puºcã sau o colivie ca sã mã convingã sã-mi fac treaba. Primesc vreun mulþumesc ? Nu. Serviciile mele sunt considerate murdare ºi prosteºti. Aºa cã vulturul "urât" trebuie sã trãiascã cu vorbe urâte ºi nici o apreciere.

"Apoi sunt cerºetorii," continuã vulturul. Ei nu produc, nu fac nimic bun pentru nimeni, în afarã de ei înºiºi. Reuºesc sã nu moarã în pãdure, desigur. ªi se poate spune cã le dau o senzaþie de bine binefãcãtorilor lor. Aºa cã sunt toleraþi.

"Escrocii sunt cei mai vicleni ºi au câºtigat un loc de frunte în poezie ºi legendã. Ei practicã minciuna ºi continuã sã-i înºele pe ceilalþi cu cuvintele pe care le fluturã. Escrocii nu fac nici un serviciu util, decât cã îi învaþã pe alþii neîncrederea ºi arta înºelãtoriei."

Ridicându-se ºi aruncându-ºi aripile înapoi, vulturul respirã adânc. Un miros uºor de mortãciune umplea aerul dimineþii. "În sfârºit, avem regii. Regii nu au nevoie nici sã cerºeascã ºi nici sã înºele, deºi adesea le fac pe amândouã. Ca ºi hoþii, ei furã ceea ce produc alþii prin forþa brutã pe care o comandã. Ei nu produc nimic, dar controleazã totul. Iar tu, cãlãtorul meu naiv, lauzi aceastã "regalitate" dar vorbeºti de rãu vulturii ? Dacã te-ai uita la un monument vechi," observã vulturul, "ai spune cã regele a fost mãreþ pentru cã numele lui e scris în vârf. Dar nu te gândeºti la toate scheletele pe care eu a trebuit sã le curãþ în timp ce a fost construit monumentul."

Jonathan vorbi, "Adevãrat. În trecut, unii dintre regi erau rãi. Dar astãzi alegãtorii îºi aleg conducãtorii în Consiliul Lorzilor. Aceºtia sunt diferiþi pentru cã - ei bine, pentru cã sunt aleºi."

"Lorzii aleºi sunt diferiþi ? Ha-ha !" strigã vulturul. "Copiii încã mai sunt crescuþi cu poveºti despre regi ºi, atunci când cresc, se aºteaptã sã regãseascã acelaºi lucru. Lorzii tãi aleºi nu sunt altceva decât regi pe patru ani ºi prinþi pe doi ani. Ei sunt o combinaþie de cerºetori, escroci ºi regi la un loc ! Ei cerºesc sau uneltesc pentru a obþine contribuþii ºi voturi ; flateazã ºi înºealã la fiecare ocazie ; ºi þopãie prin insulã cu aere de conducãtori. ªi, pentru cã reuºesc sã obþinã ceea ce vor, întotdeauna rãmâne mai puþin pentru cei ca noi care producem ºi servim cu adevãrat. "

Jonathan rãmase tãcut. Se uitã înapoi în vale ºi clãtinã din cap gânditor. "Mi-ar place sã mã duc undeva unde sã nu fie aºa. Crezi cã un asemenea loc existã ?"

Ridicându-ºi aripile mari, vulturul þâºni din copac ºi aterizã cu o bufniturã zgomotoasã chiar lângã Jonathan ºi Alisa. Aceºtia sãrirã repede înapoi, speriaþi de mãrimea pãsãrii. Vulturul se aplecã peste ei, aproape de douã ori mai înalt.

"Þi-ar place sã vezi un loc unde oamenii sunt liberi ? Unde lucrurile sunt fãcute drept ºi forþa este folositã doar în apãrare ? Þi-ar place sã vizitezi o þarã unde oficialitãþile se supun aceloraºi reguli de conmportare ca toþi ceilalþi ?"

"Oh, da !" spuse Jonathan repede.

Vulturul îl studie cu mare atenþie. Stând atât de aproape, Jonathan îi putea vedea ochii mari. Pãreau sã sfredeleascã direct în mintea lui Jonathan, cãutând semne de sinceritate. "Cred cã s-ar putea aranja. Urcã-te pe spinarea mea," spuse vulturul. Pasãrea se întoarse uºor ºi îºi coborî penele uriaºe ºi þepene ale cozii pânã la pãmânt.

Jonathan ezitã, amintindu-ºi cã tocmai fusese sfãtuit sã se încreadã în acþiuni ºi nu în vorbe. Ce acþiuni justificau sã îºi încredinþeze viaþa aripilor unui vultur uriaº ? Totuºi, ajunsese pânã aici, aºa cã ce mai avea de pierdut ? Învins de curiozitate, Jonathan se urcã cu grijã pe deluºorul moale dintre umerii pãsãrii ºi se uitã întrebãtor spre Alisa.

"Nu pot pleca," zise ea, "familia mea mã cautã. Aº vrea sã vin ºi eu cu tine, dar nu acum, altãdatã."

Imediat ce Jonathan îºi puse braþele în jurul gâtului pãsãrii, o simþi cã se încordeazã. Vulturul fãcu câteva salturi, apoi dintr-o datã îºi luã zborul ºi acum pluteau pe un curent ascendent. Privind în urmã, Jonathano putu zãri pe Alisa fãcându-i cu mâna. ªoareci stãtea cuminte la picioarele ei.

Navigând deasupra insulei, cu vântul în faþã, Jonathan se simþi exuberant. Deºi se despãrþise de niºte prieteni buni, era bucuros cã pleacã de pe insulã. Strãlucirea aurie a razelor soarelui marca rãsãritul unei noi zile, în timp ce luminile oraºului din vale pãleau. Oceanul vast ºi întunecat se întindea în faþa lor, iar el se întreba, "Oare unde mergem ?"

Capitolul 39

TERRA LIBERTAS

Cu Jonathan agãþat bine pe spatele lui, pasãrea cea mare fãcu câteva ocoluri deasupra insulei. Dupã ce se obiºnui puþin cu zborul, ea se îndreptã direct cãtre soarele care rãsãrea. Un vânt uºor îi bãtea în faþã, se scurserã câteva ore, iar miºcarea aripilor îl fãcu pe Jonathan sã adoarmã.

Visã. În vis, alerga pe o stradã îngustã urmãrit de figuri întunecate. "Opreºte-te, ticãlosule !" strigau acestea. Dar ele îl îngrozeau ºi Jonathan alerga cu disperare fãrã sã se opreascã. O figurã se detaºa în fruntea celorlalte - Lady Tweed. Îi auzea rãsuflarea în ceafã, în timp ce îºi întindea degetele groase ca sã-l prindã.

O zguduiturã îl trezi brusc pe Jonathan. "Ce ! Unde suntem ?" întrebã el, înfingându-ºi mai bine amândouã mâinile în penele dese ale pãsãrii.

"Te las aici pe ºuviþa asta de þãrm," spuse vulturul. "Mergi cam o milã spre nord ºi apoi te vei putea orienta singur." Aterizaserã pe o plajã care i se pãrea lui Jonathan oarecum familiarã. Petice mari de iarbã deasã ºi sãratã se vãlureau oºor pe dunele de nisip lungi ºi aurii, iar oceanul care lovea þãrmul arãta cenuºiu ºi rece. Jonathan, încã zãpãcit, se dãdu jos de pe spinarea pãsãrii.

Deodatã înþelese unde se afla. "Sunt acasã !" exclamã el. Începu sã alerge pe potecile de nisip ale plajei, apoi se opri ºi se întoarse cãtre vultur. "Dar ai spus cã mã duci într-un loc unde lucrurile sunt fãcute cu dreptate," spuse Jonathan.

"Aºa am fãcut," spuse pasãrea.

"Dar aici nu e aºa," se plânse Jonathan.

"Poate cã nu încã, dar vor fi când tu le vei face. Orice loc, chiar ºi Corrumpo, poate deveni un paradis când oamenii sunt liberi cu adevãrat."

"Corrumpo ?" se mirã Jonathan. "Mulþi dintre oamenii de acolo, cel puþin cei care încã nu sunt în lanþuri, sunt convinºi cã sunt destul de liberi. Lady Tweed le-a spus asta. Iar restul se tem de libertate, ºi sunt dispuºi sã se dea pe mâna Marelui Anchetator."

"Încrede-te în acþiuni, nu în cuvinte," îi reaminti vulturul. "Oamenii pot sã creadã cã sunt liberi atâta timp cât fac ceea ce li se spune. Adevãratul test al libertãþii vine atunci când cineva se hotãrãºte sã fie altfel. Acela este momentul lecþiilor ºi al ocaziilor."

Jonathan deveni deodatã foarte nervos. Nemaiavând astâmpãr, rupse o nuia ºi începu sã scrijeleascã nisipul cu ea. "Dar cum ar trebui sã fie lucrurile ? Am vãzut problemele - dar care sunt soluþiile ?"

Vulturul lãsã întrebarea lui Jonathan sã pluteascã între ei, în timp ce îºi aranja penele. Când toate furã curate ºi netezite, vulturul se uitã spre mare ºi spuse, "Tinere, cauþi cumva o viziune a viitorului ?"

"Presupun cã da," spuse Jonathan.

"Asta e o problemã. Conducãtorii au întotdeauna o viziune ºi încearcã sã-i forþeze pe ceilalþi sã intre în ea."

"Dar nu e nevoie sã ºtiu încotro mã îndrept ?"

"Pentru tine, poate, dar nu pentru alþii." Vulturul se întoarse din nou spre Jonathan, bãtând cu cãlcâiele nisipul. "Într-o þarã liberã, te încrezi în virtute ºi în procesul descoperirii. Mii de creaturi care îºi urmãresc propriile scopuri, fiecare strãduindu-se, vor crea o lume mult mai bunã decât îþi poþi imagina tu pentru ele. Ai grijã de mijloace mai întâi, ºi scopurile nobile vor decurge din ele."

Ca ºi cum o scânteie ar fi prins viaþã în el, Jonathan încercã sã priceapã. "Dacã oamenii sunt liberi, ei vor gãsi soluþii neaºteptate ? Iar dacã oamenii nu sunt liberi, ei vor gãsi probleme neaºteptate ! Nu-i aºa ?"

"Aceastã înþelepciune este suficientã pentru a ºti ce nu trebuie sã facã conducãtorii," adãugã vulturul. "Foloseºte urmãtoarea judecatã ca pe un test : Dacã tu nu ai dreptul sã faci un lucru, atunci nu ai nici dreptul sã ceri unui politician sã facã acel lucru pentru tine."

Jonathan spuse cu scepticism, "Cred cã am înþeles, dar nu cred cã alþii mã vor asculta."

"E bine pentru tine indiferent dacã alþii te ascultã sau nu. Cei care împãrtãºesc idealurile tale de libertate vor prinde curaj." Vulturul se întoarse spre mare ºi îºi luã rãmas bun.

"Stai," strigã Jonathan, "când îmi voi revedea prietenii?"

"Când paradisul tãu va fi gata, am s-o aduc pe Alisa sã-l vadã."

Jonathan urmãri pasãrea mare cum porneºte ºi îºi lanseazã corpul uriaº în bãtaia vântului. Dupã câteva clipe, ea dispãru în cerul înnorat. Jonathan se întoarse spre nord ºi începu sã meargã de-a lungul þãrmului.

Nu-ºi amintea prea multe despre drumul acela, în afarã de scârþâitul constant al nisipului sub paºii lui ºi vântul care îi biciuia trupul. Jonathan recunoscu canalul stâncos care marca intrarea în oraºul lui. În curând se apropia de o casã ºi un magazin din capãtul portului - casa lui.

Tatãl lui Jonathan, un bãrbat înalt ºi subþire, fãcea colac o frânghie în faþa casei. Ochii i se lãrgirã cu mirare când îºi vãzu fiul apãrând pe cãrare. "Jon," exclamã el, "Jon-bãiete, unde ai fost ?" κi strigã soþia care fãcea curat în casã, "Rita, uite cine s-a întors !"

"Ce-i cu tot scandalul ãsta ?" spuse mama lui Jonathan, arãtând ceva mai obositã decât ºi-o amintea el. Ieºi afarã din casã ºi, la vederea fiului ei, þipã de bucurie. În aceeaºi clipã îl luã în braþe ºi îl þinu aºa multã vreme. Apoi, îl împinse puþin înapoi, þinându-l la distanþã de un braþ ºi trecându-ºi cealaltã mânecã peste ochi ca sã-ºi ºteargã lacrimile de bucurie. "Unde ai fost, tinere ? Þi-e foame, Jon ?" Apoi îi spuse cu însufleþire soþului ei, "Aprinde focul, Hubert, ºi pune ceainicul pe foc !"

Cu toþii se bucurau de revedere. Dupã ce mâncã o ultimã felie din pâinea caldã fãcutã de mama lui, Jonathan oftã ºi se lãsã pe speteaza scaunului. Le povesti pãrinþilor despre cãlãtoria lui pe insula Corrumpo, omiþând cu grijã deocamdatã incredibila întâlnire cu vulturul. Magazinul cel vechi ºi locuinþa lor din spatele acestuia strãluceau în lumina focului. Umbra lui Jonathan se întindea pe peretele opus, din cauza focului. "Ehei, fiule, parcã ai mai crescut," îi spuse tatãl lui. "Ai de gând sã dispari iarãºi ?"

"Nu, tatã," spuse Jonathan, "m-am întors ca sã rãmân pentru o vreme. Sunt o mulþime de lucruri de fãcut pe aici."

EPILOG

Domnul Gullible, un înþelept care timp de mulþi ani mi-a cãlãuzit paºii, mi-a dãruit mai mult decât o simplã povestire a unor aventuri. În timpul acelor luni, ºi au fost multe, în care am stat împreunã de vorbã, el m-a fãcut sã înþeleg neobiºnuita sa filosofie de viaþã. Ea i-a permis de-a lungul anilor sã obþinã, în þara lui, rezultate remarcabile. Dar asta e deja o altã poveste. Acum te las, cititorule, sãguºti tu singur concluziile cu care domnul Gullible îºi încheie jurnalul.

"Filosofia mea se întemeiazã pe principiul proprietãþii asupra propriei persoane. Tu eºti singurul proprietar al vieþii tale. A nega acest adevãr înseamnã a permite unei alte persoane sã te poatã lua în stãpânire. Dar nici o altã persoanã sau grup de persoane nu este proprietarul vieþii tale, dupã cum nici tu nu eºti proprietarul vieþii altora.

Trãieºti în timp: în viitor, în prezent ºi în trecut. Asta e evident cu privire la viaþa ta, la libertatea ta ºi la produsele vieþii ºi libertãþii tale. A alege cu privire la viaþa ºi la libertatea ta este ceea ce îþi aduce prosperitate. Dacã îþi pierzi viaþa, îþi pierzi viitorul; dacã îþi pierzi libertatea, îþi pierzi prezentul; ºi dacã îþi pierzi produsele vieþii ºi libertãþii tale, îþi pierzi acea parte din trecutul tãu în care le-ai produs.

Proprietatea este produsul vieþii ºi al libertãþii tale. Ea este rodul muncii, produsul timpului, al energiei ºi al talentelor tale - ºi reprezintã acea parte din naturã cãreia i-ai conferit valoare. Alþi oameni îþi pot oferi proprietatea lor prin schimb voluntar ºi consimþãmânt reciproc. Doi oameni care schimbã de bunãvoie proprietãþi între ei obþin mai multe beneficii decât dacã schimbul nu ar avea loc. Cei implicaþi în schimburi voluntare sunt singurii îndreptãþiþi sã ia decizii pentru ei.

Uneori se întâmplã ca unii oameni sã foloseascã forþa sau minciuna pentru a-ºi însuºi bunurile altora fãrã consimþãmântul voluntar al acestora. În mod normal, când cineva iniþiazã acþiuni de forþã pentru a lua viaþa cuiva, acest lucru se numeºte crimã; când iniþiazã acþiuni de forþã pentru a lua libertatea cuiva, acest lucru se numeºte înrobire; ºi când iniþiazã acþiuni de forþã pentru a lua proprietatea cuiva, acest lucru se numeºte furt. ªi asta e adevãrat indiferent dacã asemenea acþiuni sunt înfãptuite de o singurã persoanã care acþioneazã pe cont propriu, de o majoritate care agreseazã o minoritate, sau chiar de guvernanþi cu cravate impecabile.

Eºti perfect îndreptãþit sã îþi protejezi viaþa, libertatea ºi proprietatea însuºitã pe drept de agresiunea la care ai putea fi supus din partea celorlalþi. Prin urmare, eºti perfect îndreptãþit sã ceri ajutorul altora. Dar nu ai nici un drept sã iniþiezi acþiuni de forþã împotriva vieþii, a libertãþii sau a proprietãþii altora. Tot astfel, nu ai nici un drept sã desemnezi o altã persoanã care sã iniþieze agresiunea în numele tãu.

Iarãºi, ai tot dreptul sã cauþi persoane care sã te conducã, dar nu ai nici un drept sã impui altora conducãtori. Oricum ar fi selecþionaþi guvernanþii, ei nu sunt decât oameni ºi prin urmare nu pot avea drepturi sau privilegii mai mari decât cele ale oricãrui alt om. De oricâtã imaginaþie am da dovadã pentru a numi comportamentul guvernanþilor cu alte cuvinte decât acelea pe care le folosim pentru a denumi comportamentul celorlalþi oameni, ºi oricâþi oameni ar fi dispuºi sã îi încurajeze pe guvernanþi, aceºtia nu au nici un drept sã ucidã, sã înrobeascã sau sã fure. Nu poþi transfera guvernanþilor drepturi pe care nu le ai.

De vreme ce eºti proprietarul vieþii tale, eºti rãspunzãtor de viaþa ta. Nu îþi primeºti viaþa cu chirie de la cineva cãruia îi datorezi astfel supunere. ªi nici nu eºti sclavul altora, care sã îþi impunã sacrificii. Tu singur îþi alegi scopurile în viaþã, pornind de la propriile tale valori. Succesul ºi eºecul sunt stimulente necesare pentru ca tu sã înveþi ºi sã te dezvolþi. Dacã acþionezi în numele altuia, sau dacã altul acþioneazã în numele tãu, aceste acþiuni sunt virtuoase numai dacã derivã dintr-un consimþãmânt voluntar reciproc. Pentru cã virtutea nu poate exista decât acolo unde e posibilã libertatea de a alege.

Acestea sunt bazele unei societãþi cu adevãrat libere. Ele nu sunt doar cele mai practice temeiuri cu putinþã pentru acþiunea umanã, ci ºi cele mai etice.

Problemele care derivã din iniþierea acþiunilor de forþã de cãtre guvern au o soluþie. Soluþia este ca oamenii sã înceteze sã mai cearã guvernanþilor sã iniþieze violenþa în numele lor. Oamenii rãi nu sunt singura sursã a rãului. Rãul provine ºi din faptul cã oamenii buni tolereazã iniþierea violenþei ca mijloc prin care sã îºi atingã scopurile. În felul ãsta oamenii buni au fãcut ca rãul sã aibã putere de-a lungul întregii istorii.

Dacã ai încredere într-o societate liberã, te vei concentra asupra procesului de descoperire a valorilor pe piaþã mai degrabã decât asupra unei viziuni pe care sã o impui altora. A folosi forþa guvernului pentru a impune altora propria ta viziune nu e nimic altceva decât lene intelectualã, care în mod obiºnuit are consecinþe neintenþionate ºi perverse. Pentru a avea o societate cu adevãrat liberã trebuie sã ai curajul sã gândeºti, sã vorbeºti ºi sã acþionezi - mai ales atunci când este mult mai simplu sã nu faci nimic.

- Jonathan Gullible

Întrebãri din capitole

2. Cei care o cautã cu lumânarea :

Care este scopul muncii ? Invenþiile care duc la economie de muncã sunt bune sau rele ? Pe cine afecteazã ele ? Cum previn oamenii astfel de lucruri ? Ce exemple pot fi date ? Ce probleme etice sunt implicate?

3. O tragedie comunã :

De ce nu au grijã oamenii de lucrurile care aparþin tuturor ? Dacã pescarul ar fi fost proprietarul lacului, ar fi avut el mai multe motive sã aibã grijã de peºte ? Ar fi aruncat gunoi în lac ? Cine beneficiazã de pe urma proprietãþii comune? Ce alte exemple mai sunt ? Ce probleme etice sunt implicate ?

4. Poliþia Alimentarã

De ce ar plãti cineva fermierii ca sã nu producã recolte? Ce efect ar avea acest lucru asupra preþului ºi a disponibilitãþii alimentelor pentru consumatori? Ce cazuri de dependenþã pot apare? Ce probleme etice sunt implicate ?

5. Lumânãri ºi haine :

Este bine sau rãu pentru oameni cã iau luminã ºi energie pe gratis de la Soare ? Ar fi bine sau rãu pentru oameni sã importe produse ieftine sau gratuite din alte þãri ? Cãror grupuri nu le place ca oamenii sã cumpere produse ieftine din alte þãri ? De ce ? Ce probleme etice sunt implicate?

6. Taxa pe înãlþime:

E corect ca taxele sã fie folosite pentru a manipula comportamentul oamenilor? κi modeleazã oamenii vieþile astfel încât sã plãteascã taxe mai mici? Sunt guvernanþii mai înþelepþi sau mai morali decât supuºii lor? E nedrept ca oamenii sã fie înalþi? Puteþi da exemple? Ce probleme etice sunt implicate?

7. Când o casã nu e un cãmin :

Ce probleme apar cu noþiunea de domeniu eminent? Dacã cineva poate în mod legal sã ia, sã utilizeze, sã controleze sau sã distrugã o casã construitã de o altã persoanã, atunci cine este în realitate proprietarul casei ? Este taxa pe proprietate un fel de chirie? Puteþi da exemple? Ce probleme etice sunt implicate?

8. Cele douã grãdini zoologice :

Ar trebui oamenii sã fie obligaþi sã plãteascã un impozit pentru grãdina zoologicã ? Existã motive legitime pentru a nu avea o grãdinã zoologicã ? Ce voia sã spunã Jonathan când se întreba cine face cel mai mare rãu oamenilor, cei dinãuntru sau cei dinafarã ? Ce probleme etice sunt implicate ?

9. A face bani :

Este bine sau rãu sã se tipãreascã o mulþime de bani noi ? De ce unii oameni sunt fericiþi, sau triºti, când existã o mulþime de bani noi ? Existã similaritãþi între falsificatori ºi cei care tipãresc banii în mod oficial ? Ce probleme etice sunt implicate ?

10. Maºina de vise :

Cum li se poate lua oamenilor care cer sã li se dea ? Al cui vis s-a îndeplinit cu adevãrat în poveste ? De ce ? Ce alte exemple mai sunt ? Ce probleme etice sunt implicate ?

11. Putere de vânzare :

Ce este mita ? Care este diferenþa între mita legalã ºi cea ilegalã ? Pot politicienii sã-i mituiascã pe alegãtori în mod legal ? Pot cei care oferã contribuþii pentru campanie sã-i mituiascã pe politicieni în mod legal ? Ce probleme sunt asociate cu mituirea ? Ce probleme etice sunt implicate ?

12. Adãpost nesigur :

Cine este afectat de legile privind controlul chiriilor, codurile în construcþii, sau zonare ? Cum ? Cum poate piaþa rãsplãti sau pedepsi practicile în afaceri care sunt bune sau rele ? Ce probleme etice sunt implicate ?

13. Delicte tot mai grave :

Ce se înþelege prin "creºterea gravitãþii delictului" ? Ce i se poate întâmpla cuiva care opune rezistenþã arestãrii ? Care sunt efectele legilor de autorizare a ocupaþiilor ? Ce se poate întâmpla în absenþa unor asemenea legi ? Ce probleme etice sunt implicate ?

14. Bãtãlii de bibliotecã :

Ar trebui oamenii sã fie arestaþi dacã nu doresc sã plãteascã pentru cumpãrarea unor cãrþi care nu le plac ? Este selectarea cãrþilor pentru o bibliotecã publicã un fel de propagandã sau cenzurã ? Ce probleme etice sunt implicate ?

15. Nimic :

Ce probleme apar când arta este finanþatã din impozite ? Ce probleme etice sunt implicate ?

16. Pavilionul intereselor speciale :

De ce credeau toþi participanþii la joc cã sunt câºtigãtori ? Erau ei câºtigãtori ? De ce erau fericiþi organizatorii pavilionului ? Ce probleme etice sunt implicate ?

17. Moº Cruvern :

Dã moº Cruvern înapoi la fel de mult cât primeºte ? De ce nu se plâng oamenii când le ia lucruri din casã ? Ce schimbãri s-au petrecut atunci când oficialii guvernului au preluat Crãciunul ? Ce probleme etice sunt implicate ?

18. "Broasca þestoasã ºi iepurele" într-o nouã prezentare :

Ce asemãnãri sunt cu monopolul actual al serviciilor poºtale ? Cum poate fi definitã justeþea în livrãrile poºtale ? Permite monopolul poºtal un control mai uºor asupra cetãþenilor ? Ar trebui permisã concurenþa ? De ce da sau de ce nu ? Ce probleme etice sunt implicate?

19. Comisia de 11311h723l digestie :

Existã în aceastã poveste paralele cu educaþia asiguratã politic ? Ce s-ar întâmpla cu ramura producþiei alimentare dacã ar fi tratatã la fel cu educaþia ? Care sunt asemãnãrile ? Ce probleme etice sunt implicate ?

20. "Dã-mi trecutul sau viitorul tãu !" :

Cum sunt viaþa, libertatea ºi proprietatea legate de timp? În ce fel un hoþ seamãnã cu un colector de taxe ºi în ce fel e diferit de acesta? De ce? Ce probleme etice sunt implicate ?

21. Bazarul guvernelor :

De ce ºi-a vândut omul o vacã pentru a cumpãra un taur ? Care erau asemãnãrile între guvernele care i-au fost oferite ? Ce probleme etice sunt implicate ?

22. Cea mai veche profesie din lume :

Existã vreo asemãnare între cei care susþin cã pot prevesti viitorul ºi unii economiºti? De ce au oamenii încredere în alþii care sã le spunã viitorul ? Cum ar putea cunoºtinþele despre viitor sã-i facã pe oameni bogaþi sau puternici ? Ce probleme etice sunt implicate ?

23. Producþia de încãlþãminte :

Þi-ar place sã fii plãtit ca sã nu munceºti ? De ce se oferã oficialul sã-i plãteascã pe oameni ca sã nu producã ? Ce produce el ? Ce probleme etice sunt implicate ?

24. Aplauzometrul :

Ar fi logic sã fie selectaþi liderii politici pe baza entuziasmului alegãtorilor, mai degrabã decât pe baza numãrului de voturi ? Care ar trebui sã fie baza deciziilor morale ? De ce spune Partidul Generic, "Noi credem ceea ce credeþi voi " ? Ce probleme etice sunt implicate?

25. Credinciosul autentic :

De ce voteazã de regulã alegãtorii pentru ca unii oameni sã deþinã funcþii? Putem avea încredere în politicieni? Avem dreptul sã ne plângem de efectele politicii dacã nu votãm? Existã vreo paralelã între comportamentul soþiilor maltratate ºi cel al alegãtorilor maltrataþi? Ce probleme etice sunt implicate ?

26. Dupã nevoi :

Ce s-ar întâmpla cu rezultatele ºcolare dacã cei cu punctajele cele mai proaste la teste ar primi notele cele mai mari ? Ce contradicþii predau ºcolile ? Ce probleme etice sunt implicate ?

27. Salariile pãcatului :

Care sunt diversele motive pentru care aceºti oameni au fost arestaþi fiindcã au muncit? Cine o duce mai bine ºi cine o duce mai rãu ca rezultat al acestor arestãri ? De ce ? Ce probleme etice sunt implicate ?

28. Noii nou veniþi :

Sunt grãnicerii responsabili de ceea ce li se va întâmpla refugiaþilor care sunt deportaþi? Care este diferenþa dintre nou veniþi ºi noii nou veniþi? De ce aceastã diferenþã? Ar trebui oare ca tinerilor sã li se cearã sã lucreze pentru armatã? Puteþi da exemple? Ce probleme etice sunt implicate ?

29. Ne daþi ori nu ne daþi ? :

De ce au vrut oamenii sã punã pâine în coºul cel mare ? Care au fost soluþiile oferite problemei din aceastã poveste ? Ce soluþie mai bunã existã ? Ce probleme etice sunt implicate ?

30. A cui e ideea strãlucitã ? :

Poate cineva sã fie proprietarul utilizãrii unei idei ? Asigurã patentele primirea recompenselor de cãtre inventatori ? Sunt posibile recompensele pentru inventatori fãrã monopoluri legale ? Care sunt motivele pentru invenþii ? Cum ar fi diferitã piaþa fãrã patente ? Ce înseamnã problemele de rãspundere ºi rãspundere limitatã ? Ce probleme etice sunt implicate ?

31. Procesul :

Ce este responsabilitatea? E moral ca responsabilitatea sã fie limitatã? Cum se schimbã comportamentul dacã responsabilitatea nu este limitatã? Ce este un bun public ºi cine decide lucrul acesta? Pot fi "bunurile publice" rele pentru public? Sunt beneficiarii clandestini substituiþi de cãtre guvern? Ce probleme etice sunt implicate ?

32. Doctrinarul :

Cine este proprietarul unei vieþi? Conteazã oare cine anume este cel care îl plãteºte pe medic, sau cine este cel care decide ce medic trebuie sã dea consultaþii? Ce diferenþã existã între autorizare ºi certificare? Sunt libera concurenþã ºi libera informare valoroase pentru medicinã? Puteþi da exemple? Ce probleme etice sunt implicate ?

33. Viceversa :

Cine îi rãneºte pe ceilalþi ? De ce ? Este legea contradictorie în privinþa acestor activitãþi ? De ce da sau de ce nu ? Care ar fi o definiþie consecventã a delictului ? Care este diferenþa între a dezaproba comportarea cuiva ºi a o scoate în afara legii ? Ce probleme etice sunt implicate ?

34. Fructele plãcerii :

Ai dreptul sã faci un lucru pe care alþii îl considerã nesãnãtos ? Ar trebui alþii obligaþi sã plãteascã pentru greºelile tale ? Care este semnificaþia responsabilitãþii ? Se poate cineva maturiza dacã nu i se permite sã facã greºeli ? Cine decide ? Se maturizeazã oficialii dacã iau decizii în locul tãu ? Ce probleme etice sunt implicate ?

35. Marele Anchetator :

Vor oamenii sã evite responsabilitatea ? Este oare vreo primejdie dacã politicienii sunt lãsaþi sã decidã pentru ceilalþi oameni ? Este necesar sã poþi alege pentru a fi virtuos ? Sunt importante alegerile ºi virtutea ? De ce da sau de ce nu ? Ce probleme etice sunt implicate ?

36. Legea celui care pierde :

Este OK sã laºi oameni nevinovaþi sã plãteascã pentru ghinionul altora ? Ar deveni oamenii mai necugetaþi dacã ar ºti cã alþii vor plãti pentru rãnile sau venitul lor pierdut ? Are importanþã ? Ce probleme etice sunt implicate ?

37. Banda democraþiei :

Este OK ca o persoanã sã ia bani de la alta prin forþã ? Este OK ca mulþi oameni sã învingã printr-un numãr mai mare de voturi pe alþii pentru a le lua bani cu forþa ? Ce lucruri pot face majoritãþile ? În legenda lui Robin Hood, cine era oficialul guvernului ? Poate guvernul sã fie cauza extremelor de bogãþie ºi sãrãcie ? Ce provoacã revoltele ? Ce probleme etice sunt implicate ?

38. Vulturi, cerºetori, escroci ºi regi :

Cine asigurã serviciile cele mai valoroase (mai puþin valoroase) : vulturii, cerºetorii, escrocii sau regii ? De ce este important sã acorzi încredere acþiunilor, ºi nu cuvintelor ? Ar trebui autoritãþile sã se supunã aceloraºi reguli de comportare ca toþi ceilalþi ? Ce probleme etice sunt implicate ?

39. Terra Libertas :

Este posibil, sau de dorit, sã avem o societate care nu acceptã iniþierea forþei sau fraudei ? De ce da sau de ce nu ? Care este procesul descoperirii într-o lume liberã ? Poate scopul sã scuze mijloacele ? Ce probleme etice sunt implicate ?