MINCIUNA SI CHIULUL

MINCIUNA sI CHIULUL

Minciuna

Minciuna reprezinta un fenomen des întâlnit, care poate fi abordat din multe puncte de vedere. Insa, acest fenomen reprezinta o sursa de îngrijorare pentru parin# 23523h72x 5;i abia începând cu vârsta primilor ani de scoala, deoarece, pâna atunci, copilul traieste într-o lume în care fantezia se împleteste cu realitatea.

De ce minte copilul? Cine îl învata? Cum poate fi "tratata" minciuna?

Consideram ca principalele cauze care îl determina pe copil sa minta sunt urmatoarele:

- climatul de neîncredere în care traieste copilul. Daca între copil si persoanele apropiate nu are loc o comunicare eficienta, atunci în relatia care se instaleaza poate aparea neîncrederea;

- frica. Daca familia îi solicita copilului mai mult decât poate el oferi, atunci acesta se va folosi de minciuna pentru a ascunde unele fapte: "Sa nu aud ca vii acasa cu o nota mai mica decât sapte!". în consecinta, când copilul va primi o nota mai mica decât sapte, parintele "nu va auzi".

- proasta impresie despre sine. Unii copii descopera ca denaturarea adevarului îi poate pune într-o lumina favorabila sau le poate aduce anumite avantaje. De aceea, ei prefera sa se "realizeze" pe plan imaginar, ignorând sau neglijând importanta adevarului.

Prin urmare, înainte de a cauta solutii pentru "tratarea minciunii", e bine ca parintele sa stabileasca un climat de încredere între membrii familiei, sa elimine frica si sa îmbunatateasca imaginea proprie a copilului. Dupa ce realizeaza toate acestea, s-ar putea sa constate surprins ca nu mai are ce "trata".

Chiulul

O problema cu care se confrunta parintii în mod frecvent o constituie absentele copiilor de la activitatile scolare.

Care sunt cauzele care îi împing pe copii sa chiuleasca de la ore? Cum poate fi oprit sau diminuat acest fenomen ?

E bine de stiut ca aparitia acestui fenomen reflecta un dezechilibru în relatia fami­lie - copil - scoala. Prin urmare, atunci când cercetam cauzele care contribuie la aparitia chiulului, trebuie sa avem în vedere natura relatiilor dintre acesti factori.

Se stie ca, de obicei, elevii chiulesc în grup. Prin urmare, grupul de prieteni reprezinta un factor deosebit de important în aparitia acestui fenomen. Totusi, se poate constata ca frecventa chiulului la vârsta scolara mica este mult diminuata.

Acest lucru se poate explica, pe de o parte, prin faptul ca în clasele mici grupul nu exercita o influenta atât de mare, iar, pe de alta parte, prin aceea ca modelul si autoritatea cadrelor didactice impun o disciplina si o responsabilitate de un nivel mai înalt.

Cea mai mare responsabilitate în aparitia absenteismului o are familia, din cauza metodelor educative folosite.

Cum se explica acest fapt?

Daca familia l-ar ajuta pe copil sa-si dezvolte autonomia, responsabilitatea si încrederea în fortele proprii, atunci acesta nu ar mai fi la fel de vulnerabil la influentele exercitate de grup. Prin urmare, e bine de stiut ca grupul are o influenta cu atât mai mare asupra copilului, cu cât golul lasat de lipsa afectiunii familiale este mai mare.

În plus, consideram important de subliniat faptul ca grupul are ca efect pierderea în anonimat a individului, prin eliberarea acestuia de constrângerile constiintei (FiceacB., 1998).

Astfel, copiii care chiulesc în grup nu se considera vinovati sau responsabili pentru faptele lor, deoarece "si ceilalti au facut la fel!".

Exista si cazuri în care copiii chiulesc nu din cauza ca asa au facut ceilalti colegi, ci, din motive personale, cum ar fi antipatia pe care o au fata de un profesor si fata de o materie de studiu ("Ł groaznic sa asisti la ora de ... ") sau indiferenta cu care trateaza fenomenul educational (" Ce rost are sa stau la ore?").

În aceste situatii, copiii manifesta lipsa de respect fata de autoritatea scolara. Asa cum am mai mentionat, daca parintele are o atitudine negativa fata de profesori, fata de scoala (profesorul de mate nu e bun de nimic! ", "Profesoara aceea sigur are ceva personal cu tine! "), iar copilul simte acest lucru, nu ne putem astepta ca el sa aiba o atitudine mai buna fata de sistemul de învatamânt.

Prin urmare, chiar daca atitudinea pe care o manifesta parintele fata de scoala sau dascali este îndreptatita, nu este bine sa fie cunoscuta de catre copil deoarece el va învata sa nu se supuna autoritatilor ceea ce va putea dauna evolutiei lui ulterioare.