Gasite pe o discheta
ALEASA
Nici carne din carnea mea
Nici suflet din sufletul meu
Dar, totusi, în mod miraculos, al meu si numai al meu
Sa nu uiti, nici macar o clipa,
Ca n-ai crescut lânga inima mea,
Ci în ea.
Anonim
Era povestea mea preferata în orice ocazie."Avusesem grija de copii ani de zile, dar, dupa o vreme, se intorceau 616f520g la parintii lor.Acum ne doream un copil al nostru, unul pe care sa-l pastram pentru totdeauna."
Când mama ncepea sa depene povestea, stateam de obicei în poala ei, dar, când am mai crescut, îmi placea sa stau in fata ei, ca sa-i vad chipul.Vazusem câtiva din copiii aceia în albumul cu fotografii: negri, albi, cafenii, dusi pe gânduri, privind drept în fata, sprijinindu-se de câine. În paginile cele mai recente, râzând la aparatul de fotografiat, era un bebelus rotofei, fericit, si aceea eram eu.
Mama continua :"Era în noiembrie 1947, si îngrozitor de frig - de fapt, a fost cea mai friguroasa iarna din ultimii 100 de ani.Trenul era deja în statie când am ajuns noi, si pufaia nori uriasi de abur.Nu mai fusesem nicaieri de ani de zile din cauza razboiului, asa ca, dupa ce ne-am urcat, n-am avut rabdarea sa stam jos, eram prea surescitati.Nu ne-a pasat nici de frig prea mult; totul era asa de frumos! Ţara-ntreaga parea sa fi inghetat.Totul era alb."
Mama se oprea întotdeauna în acest punct si zâmbea, iar eu îmi imaginam un tinut de basm, cu pomii învesmântati în gheata, turturi din care picura apa, fulgi de nea înghetati pe geamurile trenului în constelatii scânteietoare.
"Am ajuns în cele din urma si am luat un autobuz care ne-a lasat în fata unei case imense. Stapâna casei ne astepta si ne-a servit cu o ceasca de ceai ca sa ne incalzim. Apoi ne-a condus sa vedem casa. Se aflau acolo duzini întregi de copii! Fetite si baieti, unii cu parul blond, altii cu parul negru. Erau copii cu ochi albastri, iar altii cu ochi caprui, ca ai tai. Am privit de jur împrejurul nostru timp îndelungat - erau atât de multi si majoritatea erau atât de draguti. Chiar nu stiam, tatal tau si cu mine, cum sa alegem."
Daca stateam în poala, ma strângea atunci în brate, îsi cobora privirea asupra mea si ma saruta pe crestetul capului.Daca stateam în fata ei, îi vedeam privirea fixata în departare si fata luminata de amintiri. Muream de nerabdare sa aud si restul, si ma foiam ca un viermisor.
"Am ajuns dintr-o data, într-alta camera si acolo, în al doilea patut, te-am vazut pe tine.Fornaiai pe nas la noi, ca si cum ne asteptai de-o viata, iar noi am stiut imediat ca tu esti cea pe care o voiam, ca si noi te asteptasem pe tine. Ne-am gândit ca esti cel mai dragut bebelus din toata casa aceea, cu chipul tau masliniu si claia de par negru. Ni s-a spus ca te cheama Susan si ca ai patru luni.
Aceasta e aleasa? ne-a întrebat doamna, iar noi am spus:
Da , ea e, cu siguranta, aleasa.
Te-am înfasat si ne-am întors la gara. Oamenii din tren se tot perindau pe la noi.
O, ce copil frumos. E al dumneavoastra? Ne întrebau ei, iar noi raspundeam:
Da, tocmai am fost sa o alegem.
Ei, dupa privirea ei, ati facut alegerea cea mai buna.
Iar noi raspundeam:
Asa e.
Atunci ma faceam ghem si, rontaindu-mi degetele de la picioare, ma simteam aparte. Uneori îmi parea rau de copiii obisnuiti. Ani de zile, ori de câte ori mergeam cu trenul, ma gândeam ca perechile pe care le vedeam susotind în compartimentul nostru se duceau undeva sa faca rost de un copil care sa fie al lor.
Noi te-am ales pe tine trebuie sa fie cele mai dulci cuvinte în orice limba din lumea asta.
Bibliografie
Supa de pui pentru suflet de mama, Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Jennifer Read Hawthorne, Marci Shimoff, Editura Amaltea, 2001
|
