PERIOADELE DEZVOLTĂRII - CREsTEREA sI DEZVOLTAREA COPILULUI

PERIOADELE DEZVOLTĂRII

CREsTEREA sI DEZVOLTAREA

Puericultura = cresterea copilului (puer = copil; cultura = crestere)

Puericultura ne învata cum putem asigura cresterea si dezvoltarea normala somatica si psihica a copilului în vederea mentinerii starii de sanatate a populatiei.

Puericultura reprezinta latura profilactica a pediatriei; ea ne învata fiziologia copilului normal, particularitatile metabolismului la diverse vârste, mecanismul cresterii, nutritia si alimentatia.

Viata copilului începe odata cu fecundatia ovulului care are loc între a 12-a si a 14-a zi a ciclului menstrual.

Viata prenatala (intrauterina) cuprinde 3 perioade:

perioada embrionara - 3 luni - organogeneza rapida; se subdivide în 2 perioade:

a)      blastogeneza - 2 saptamâni;

b)      embriogeneza - de la 2 saptamâni la 12 saptamâni.

perioada fetala precoce (trim. II de sarcina) - se desavârseste organogene 15515n138p za;

perioada fetala tardiva (trim. III de sarcina) - perfectionarea maturizarii histologice si biochimice a fatului.

Perioada post-natala "copilaria post-natala" cuprinde:

Prima copilarie - de la nastere pâna la 3 ani (se termina dentitia de lapte) care se împarte în:

a)          perioada de nou-nascut - corespunde primelor 28 zile de viata si are câteva particularitati:

crestere rapida staturo-ponderala;

existenta unor fenomene caracteristice: scaderea fiziologica în greutate, icterul fiziologic, criza genitala, febra de sete, infarctele uratice, albuminuria fiziologica, meconiul;

slaba dezvoltare a scoartei cerebrale si deci si a functiilor de relatie cu predominenta centrilor subcorticali;

importanta imunitatii transmisa transplacentar;

deficienta functiilor de bariera a pielii si mucoaselor;

tendinta infectiilor de a îmbraca aspect septicemic;

patologia dominata de malformatii congeniatle si afectiuni legate de actul nasterii (traumatisme, infectii).

b)      perioada de sugar (28 zile - 1 an) cu urmatoarele particularitati:

cresterea staturo-ponderala continua în ritm rapid;

dezvoltarea treptata a functiilor de relatie;

dezvoltarea functiei locomotorii care largeste sfera de cunoastere a copilului;

aparitia primului sistem de semnalizare;

aparitia dentitiei si dezvoltarea functiei digestive care permit diversificarea alimentatiei;

dezvoltarea imunitatii active proprii cu reducerea rolului imunitatii transplacentare;

patologia dominata de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii.

c)      perioada de copil mic (anteprescolar) 1-3 ani:

încetinirea ritmului de crestere;

modificarea proportiilor dintre cap, trunchi si membre;

completarea primei dentitii;

desavârsirea functiei motorii;

formarea reflexelor conditionate - cuvântul capata valoarea unui nou sistem de semnalizare

Prima copilarie este caracterizata printr-o functie de nutritie intensa ceea ce explica cresterea accentuata si dependenta de mediul înconjurator, ceea ce determina necesitatea unor îngrijiri speciale.

Copilaria a 2 a (3 - 6-7 ani - prescolar) - dentitia de lapte complet aparuta - încep sa apara primii dinti definitivi:

dezvoltarea complexa a S.N.C. si implicit a gândirii, vorbirii, locomotiei, ceea ce duce la cresterea independentii copilului;

ritm de crestere mai lent;

patologia dominata de boli contagioase, apar unele boli noi ca reumatismul articular acut, cardiopatiile câstigate, tuberculoza osteo-articulara.

Copilaria a 3 a (6-7 ani - pubertate) la fete pubertatea apare la 12 - 14 ani, iar la baieti la 14 - 16 ani.

maturizarea zonelor corticale ale creierului,

încetinirea cresterii în prima parte a perioadei urmata de o accelerare în perioada prepubera;

apar primii dinti definitivi;

boli contagioase rare datorita imunizarii spontane (îmbolnavire) sau provocate (vaccinari)

Pubertatea - corespunde aparitiei menarhei la fete si dezvoltarii functiei sexuale la baieti:

se încetineste ritmul cresterii staturale;

se accelereaza cresterea în greutate;

se modifica dimensiunile unor segmente - înfatisarea este armonioasa apropiata de cea a adultului.

Cresterea seculara - fenomen favorizat de conditiile socio-economice bune si de progresele realizate în domeniul nutritiei. Este vorba de o crestere progresiva a valorilor medii ale diferitilor indicatori antropometrici în special cei ai taliei si greutatii. Instalarea mai precoce a pubertatii la fete si îndepartarea vârstei menopauzei la femei. Copiii de astazi au valorile medii ale taliei si greutatii mai mari decât copiii de aceeasi vârsta de acum 50-60 de ani în urma. Aceasta schimbare în dezvoltarea copilului este denumita "tendinta secolului".

CREsTEREA sI DEZVOLTAREA

Cresterea reprezinta o acumulare continua prin care un organism îsi mareste substanta, masa sa.

Odata cu cresterea se produce si saltul calitativ - dezvoltarea - diferentierea structurala si functionala, maturarea treptata a structurilor si functiilor organismului. Cresterea si dezvoltarea sunt rezultatul unui proces complex genetic, nutritional, socio-economic, cultural, dar în primul rând constituie rezultatul procesului de asimilare care depaseste dezasimilarea.

Vom expune:

legile cresterii;

mecanismul cresterii;

factorii care influenteaza cresterea.

Legile cresterii

Molcianov a subliniat urmatoarele legi generale ale cresterii:

ritmul de crestere scade odata cu înaintarea în vârsta;

ritmul de crestere accelerat în primul si al doilea an de viata, scade ulterior, se accentueaza prepubertar si scade din nou la stabilirea maturitatii sexuale;

cresterea si dezvoltarea nu se fac simultan în aceleasi proportii în întreg organismul, diferite segmente cresc inegal;

variatiile de crestere oscileaza în cadrul unor limite fiziologice, fiind conditionate pe de o parte de substratul ereditar, iar pe de alta parte de influenta factorilor de mediu.

Diferitele segmente ale corpului cresc variat de la nastere pâna la vârsta adulta. Fiecare tinde spre un ciclu de schimbari care formeaza asa-zisa directie de dezvoltare. Aceste schimbari apar initial în regiunea cefalica si progreseaza catre extremitatea caudala a toracelui. La membre sensul dezvoltarii este proximo-distal. Aceste schimbari determina o crestere relativ importanta a partii inferioare a corpului, astfel ca mijlocul corpului este mereu coborât în jos.

Pc la n.n. = 35 cm; la 1 an = 45 cm; la 2 ani = 48 cm; la 6 ani = 50 cm; 10 ani = 52 cm; 15 ani = 54-55 cm.

Pc = T/2 (

În luna II intrauterin - înaltimea capului = ˝ din lungimea corpului;

La n.n. - înaltimea capului = Ľ din lungimea corpului;

La 2-3 ani - înaltimea capului = 1/5 din lungimea corpului;

La 6 ani - înaltimea capului = 1/6 din lungimea corpului;

La 12 ani - înaltimea capului = 1/7 din lungimea corpului;

La 18 ani - înaltimea capului = 1/8 din lungimea corpului;

Pt la n.n. = 34 cm. I.P. = G reala/G ideala

La 1 an = 44 cm; 0,90 - 1,10 - copil eutrofic

2 ani = 48 cm; 0,89 - 0,76 - distrofie gr.I

4 ani = 50 cm; 0,75 - 0,60 - distrofie gr II

6 ani = 55 cm; <  0,60 distrofie gr. III

12 ani = 65 cm; I.N. = G reala/G ideala pentru talie

Raportul Quetelet = G (g) / T (cm) = 60 g/cm - la n.n.

(sau pondo-statural) 120 - 130 g/cm - la 1 an

Raportul Manouvrier = T-B /B = 0,50 la n.n. si sugar

0,90 la pubertate

la adult

Indicele Pignet (sau de robusticitate) = T - (G _(kg) Pt) = 17 la sugar - este un indice invers proportional ( cu cât este mai mic cu atât copilul este mai slab dezvoltat).

Indicele Ciulitkaia (sau al maselor musculare) = (3b c g)-T=20 la 2 luni

23-25 la 1 an

Cresterea în lungime în viata intrauterina se afla:

pentru primele 5 luni înmultind nr. lunii de sarcina prin el însusi:

L = V²

peste 5 luni - înmultind nr. lunii de sarcina cu 5:

L = V x 5

Creierul creste mult mai rapid în perioada fetala atingând la nastere 25% din volumul creierului adult, în timp ce greutatea corpului atinge numai 5% din greutatea adultului.

T la n.n. = 50 cm cu variatii între 47-55 cm. Cresterea în lungime este expresia cresterii scheletului. În timp ce greutatea poate fi modificata de cea mai mica tulburare digestiva, cresterea în lungime este mult mai greu influentata. De aceea se spune ca sugarul are vârsta taliei si nu a greutatii sale.

T = distanta de la vertex la plante

Dupa nastere sugarul creste în talie:

luna I - 4 cm;

luna II, III - 3 cm/luna; 1 an T = 70-72 cm

luna IV - 2 cm;

Luna V - XII - 1 cm/luna

Sau:

0 -3 luni - 3 cm/luna;

4 - 6 luni - 2 cm/luna;

7 - 12 luni - 1 cm/luna.

Între 1-2 ani creste cu aproximativ 1 cm/luna la 2 ani T = 80-82 cm.

Peste 2 ani T se calculeaza cu ajutorul formulei lui Geldrich:

T = 5xV (V=vârsta în ani)

Cresterea în înaltime are în general un caracter ondulant. Se pare ca exista o alternare regulata a perioadelor de "plenitudine" si "înaltare":

1-4 ani - prima plenitudine;

5-7 ani - prima înaltare;

8-10 ani - a doua plenitudine;

11-15 ani - a doua înaltare.

Cresterea în lungime se opreste la fete între 20-22 ani si la baieti între 23-25 ani. De fapt între 19-20 ani la baieti si 17-18 ani la fete adaosul anual masoara numai câtiva mm.

Cresterea ponderala

Greutatea medie a n.n. la termen este 3000 g, cu variatii între 2500 - 4500g. Copiii cu Gn cuprinsa între:

2500-2800 se numesc subponderali;

- peste 4500g se numesc supraponderali;

sub 2500 g se numesc copii cu greutate mica la nastere.

Factorii care influenteaza greutatea fatului la nastere sunt

factorul constitutional: robustetea mamei, pubertatea precoce;

factorul geografic: Gn mai mare în tarile nordice; în India, 1/3 din copii au Gn mai mica de 2500g;

alimentatia mamei;

sexul - Gn a baietilor este mai mare ca Gn a fetelor;

factor sezonier - vara Gn este mai mare decât iarna;

vârsta si paritatea mamei - între 28 - 35 ani, Gn este mai mare, apoi scade;

patologia genitorilor - mai ales boli materne: diabet, obezitate, etc.

Dupa nastere, copilul scade în greutate în primele 4-5 zile cu 200-300g (7-10%) din greutatea sa, apoi în urmatoarele 4-5 zile ajunge la greutatea initiala. Aceasta se numeste scaderea fiziologica în greutate si se datoreste pierderilor necompensate prin eliminare de urina si meconiu, distructie de hematii si leucocite, dar mai cu seama regimului de foame si sete la care este supus n.n. în primele zile de viata.

Sporul în greutate este:

Lunar:

lunile I, II, III, IV - 750g/luna =3000g;

lunile V, VI, VII, VIII - 500g/luna=2000g;

lunile IX, X, XI, XII - 250g/luna =1000g.

Greutatea la 1 an = 9000g

Între 1-2 ani creste cu aproximativ 250g/luna.

Greutatea la 2 ani = 12kg

Dupa vârsta de 2 ani se foloseste formula lui Herman:

G = 2xV + 9 Kg (V = vârsta în ani)

Diferentele între greutatea baietilor si a fetelor persista pâna la 10-11 ani când greutatea fetelor depaseste pe cea a baietilor (perioada prepubertara) - prima încrucisare a curbelor ponderale. La 14-15 ani, greutatea baietilor depaseste pe cea a fetelor - a doua încrucisare a curbelor ponderale.

Mecanismul cresterii unui organism rezida în doua fenomene principale care se combina în cursul dezvoltarii si anume: hipertrofia (marirea de volum a celulelor) si hiperplazia (multiplicarea lor).

În general ambele procese coexista si organismele cresc atât prin multiplicare celulara cât si prin marirea de volum a fiecarei celule.

În esenta, cresterea înseamna hipertrofie celulara, adica sinteza de proteina - si hiperplazie, adica multiplicare celulara.

Cresterea se realizeaza prin trei mecanisme principale:

proliferare celulara - epitelii, organe limfatice;

hipertrofie celulara - muschi;

diferentiere celulara - organe genitale, organe de simt, unele parti ale sistemului nervos.

Factorii de crestere sunt: endogeni, exogeni si patologici.

Factori endogeni (hormoni).

În prima parte a copilariei cresterea este influentata preponderent de hipofiza si timus. Pe masura reducerii activitatii timusului, creste cea a tiroidei. La pubertate actiunea gonadelor si suprarenalei devine de prima importanta.

Tiroida - prin tiroxina si triiodotiroxina stimuleaza cresterea . Ambii hormoni maresc metabolismul bazal, intensifica oxidarile, maresc termogeneza. Tiroida actioneaza prin intermediul hipofizei. Tiroida si hipofiza determina cresterea numarului de celule. Tiroida, se pare ca ar fi singura glanda cu actiune asupra cresterii dintilor.

În deficienta tiroidiana se produc întârzieri în aparitia punctelor de osificare, scheletul nu se dezvolta, persista cartilajul de conjugare, iar proliferarea celulelor cartilaginoase este inhibata. Tiroida intervine si în dezvoltarea creierului, mai cu seama în dezvoltarea mentala si psiho-afectiva.

Hipofiza - cea mai importanta glanda care influenteaza cresterea, prin intermediul hormonului somatotrop secretat de celulele alfa, celulele eozinofile din hipofiza anterioara. STH-ul stimuleaza retinerea de azot, potasiu, fosfor, sugerând un anabolism proteic însemnat. Provoaca si retinerea de sodiu. STH-ul stimuleaza sinteza de proteine, intensifica catabolismul grasimilor, cu mobilizarea acizilor grasi nesaturati din depozite (rol fundamental) si scade coeficientul respirator. Prin marirea catabolismului grasimilor creste energia disponibila sintezei proteinelor.

STH-ul stimuleaza proliferarea celulelor cartilajului seriat cu cresterea în lungime a oaselor. Cresterea continua fara închiderea cartilajului de crestere. Este stimulata deasemenea dezvoltarea musculara si viscerala.

Valorile normale la copil ale STH circulant în sânge sunt de 12,4 3,1mg/L. În nanism ajunge la 3,6mg/L.

STH-ul nu actioneaza direct asupra cartilajului de crestere ci prin intermediul somatomedinei care ar proveni dintr-o fragmentare a hormonului si a carei biosinteza are loc în ficat, rinichi, muschi.

Cresterea se pare ca se face întâi sub actiunea genetica si tiroidiana, STH intervenind dupa 3-4 ani. Unii autori sustin interventia STH-ului de la vârsta de 1 an sau chiar mai devreme.

Insulina - hormon pancreatic, anabolizant. Favorizeaza încorporarea aminoacizilor în molecula de proteina, mareste sinteza de proteine prin cresterea ratei de oxidare a glucozei.

Se pare ca STH-ul este implicat mai ales în sinteza de AND, deci în înmultirea celulelor, iar insulina în sinteza de ARN, în sinteza de proteine si, deci, în marirea de volum a celulei.

Glucagonul - actiune opusa insulinei - inhiba cresterea, mareste glicoliza, transforma glicogenul în glucoza1-fosfat si da hiperglicemie. Este un puternic catabolizant, da un bilant azotat negativ. Creste ureea în urina, scade aminoacizii din sânge si duce la o scadere în greutate.

Glandele sexuale - au actiune inhibitoare asupra cresterii - stimuleaza calcificarea cartilajului de conjugare cu închiderea prematura a cartilajului de crestere, ceea ce duce la oprirea cresterii staturale.

Timusul - glanda copilariei - stimuleaza cresterea. Extirparea lui la animal duce la diminuarea cresterii si este cu atât mai grava cu cât animalul este mai tânar.

Epifiza - are rol inhibitor al cresterii - extirparea ei accelereaza cresterea. Extractul de glanda pineala injectat duce la oprirea cresterii.

Glandele suprarenale - hormonii glucocorticoizi au efect negativ asupra cresterii. Cortizonul mareste catabolismul proteic, negativeaza bilantul azotat, creste eliminarile de potasiu si calciu.

Hormonul paratiroidian este indispensabil cresterii, intervenind în calcificarea normala a sistemului scheletic si la constituirea matritei osoase.

Factorii genetici.

Cresterea si dezvoltarea pare a fi hotarâta genetic, iar factorii care intervin ulterior nu pot decât sa le devieze în plus sau în minus, într-un mod mai mult sau mai putin reversibil.

Astfel, acest patrimoniu ereditar anunta o crestere frumoasa la un copil a carui ascendenti prezinta o talie frumoasa de-a lungul mai multor generatii si invers.

Influenta factorilor genetici mai poate fi constatata în:

diferente de rasa: negrii îsi alungesc mai repede membrele inferioare decât albii;

diferenta de sex: fetele sunt în avans fata de baieti cu 2 ani la pubertate.

Factori exogeni de crestere

Cresterea si dezvoltare fatului este mult influentata de raporturile umorale mama-fat.

STH-ul, gluco si mineralocorticoizii trec usor prin placenta, trec greu prin placenta hormonii tiroidieni si insulina.

Placenta secreta gonado-stimuline care actioneaza asupra gonadelor fetale. Prolactina secretata de placenta are actiune asemanatoare cu STH.

Influenta organismului matern asupra fatului are loc si prin principiile alimentare care trec transplacentar. Prin placenta trec aminoacizii, glucoza, unii acizi grasi. Calciul, potasiul, fosforul si magneziul au o trecere selectiva prin placenta prin transport activ.

Factorul alimentar

Ratia alimentara trebuie sa cuprinda caloriile necesare atât pentru refacerea pierderilor prin functiune si uzura, cât si pentru crestere. Ratia trebuie sa cuprinda albumine, grasimi, glucide, saruri minerale, vitamine, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali într-o anumita proportie, deci sa fie echilibrata.

Proteinele au un important rol plastic si ele trebuie sa reprezinte 12-15% din valoarea calorica a regimului. 50% din proteine trebuie sa fie de origine animala deoarece acestea contin toti aminoacizii esentiali. Cu unele proteine ca lactalbumina, cazeina, ovalbumina se obtin cresteri normale, cu altele ca gliadina cresterea înceteaza.

Unii aminoacizi esentiali ca lizina, leucina, valina, histidina, triptofanul, arginina, metionina sunt indispensabili cresterii.

Acizii grasi esentiali, în special acidul linoleic si arahidonic sunt necesari pentru o buna dezvoltare a sugarului. Acidul linoleic trebuie sa reprezinte cel putin 1% din totalul caloriilor, necesarul optim fiind de 5%.

Sarurile minerale au rol plastic - constituenti ai scheletului- si rol reglator. Lipsa de sidiu si potasiu împiedica cresterea. Foarte importante sunt si unele oligoelemente: Zn, Cu, Fe. Apa intra în compozitia tuturor celulelor corpului - cu cât celulele sunt mai tinere, cu atât sunt mai bogate în apa.

Vitaminele - actioneaza ca biocatalizatori. Carenta în vitamina A duce la încetarea cresterii la animalul de experienta cu aparitia osteoporozei si oprirea osteogenezei.

În absenta vitaminelor B₁ si B₂ înceteaza cresterea.

Vitamina D intervine în metabolismul fosfocalcic si prin acesta în procesul cresterii osoase.

În experiente pe animale, dar se pare ca si la om, influenta factorilor alimentari la începutul vietii determina numarul celulelor care iau nastere. Astfel, numarul celulelor adipoase este hotarât în primele luni de viata prin regimul alimentar, iar daca numarul lor este mic nu sunt temeri ca individul sa devina obez. Numarul celulelor nervoase se hotaraste prin alimentatie în primele saptamâni de viata.

Mediul fizic influenteaza cresterea.

Cresterea ar fi mai mare primavara si mai mica toamna. Lumina influenteaza favorabil cresterea - razele X în doze mici stimuleaza, iar în doze mari inhiba cresterea. Cresterea în greutate este mai mare toamna, iar în talie mai mare primavara. Exercitiile fizice efectuate cu regularitate, durata sederii în aer liber si expunerea la razele ultraviolete stimuleaza cresterea.

Factorii socio-economici - influenteaza cresterea prin modul de viata, obiceiuri alimentare, copii unici, copii din mediu social mai favorizat sunt mai mari decât cei din mediu defavorizant.

Stresul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil influenteaza negativ procesul cresterii pâna la starea de "nanism psiho-social".

Factorii patologici

endocrinopatii infantile: mixedem, nanism hipofizar, etc;

factori care actioneaza asupra gravidei:

infectii acute, cronice (lues, malarie)

intoxicatii cronice (alcoolism, saturnism, tabagism);

tulburari de nutritie: subalimentatie, pelagra;

factori care actioneaza asupra copilului:

tulburari cronice de nutritie si digestie (nanism intestinal)

afectiuni organice ale SNC;

boli congenitale de cord (nanism cardiac);

boli congenitale renale (nanism renal);

rahitism, acondroplazie.