Copilul dumneavoastra începe sa fie constient de el însusi, de faptul ca s-a nascut. Sa comparam aceasta constienta de sine cu o pereche de ochelari. Pen 111s1817b tru fiecare din cele 4 etape ale dezvoltarii pâna la vârsta de 6 ani, copilul adapteaza o noua lentila ochelarilor sai. Lentila care corespunde fiecarei etape se adauga peste precedentele.
Sa examinam lentila primei vârste. Aceasta perioada începe cu nasterea si se prelungeste pâna în momentul în care copilul stie sa mearga. Pentru cea mai mare parte a copiilor aceasta perioada coincide cu primul an. Pentru cei care încep sa mearga foarte devreme, ea corespunde primelor noua luni; primelor 16 luni pentru unii copii, mai tardivi.
Unele mame privesc poate copilul în aceasta perioada initiala si îsi spun: "Nu se gândeste la nimic important. La urma urmei, un bebelus nu-i decât un bebelus. Cea mai mare parte a timpului o petrece dormind. Când se trezeste îi dam sa bea, îl schimbam, îl înbaiem. Asta-i viata unui bebelus. Este înca mult prea tânar ca sa învete ceva."
Nu exista greseala mai mare. Departe de faptul ca este prea tânar pentru a învata, copilul începe sa învete din momentul în care se naste. Optica constiintei de sine s-a format înainte de a deschide ochii. In timpul acestei etape care este prima vârsta, ceea ce copilul capata cel mai împortant, este viziunea fundamentala a vietii. Din punctul sau de vedere de bebelus, îsi stabileste propria filosofie a vietii si sentimentele esentiale asupra a ceea ce înseamna faptul de a trai.
Încrederea sau neîncrederea, sentimentul profund care se va stabili la copil, este determinata de mediul pe care i-l oferiti. Acest mediu va constitui un element al sistemului optic al constiintei de sine, prin care va vedea lumea. Daca i se da, în aceasta perioada, o pereche de "ochelari optimisti", va deveni un adult optimist. Daca nu, atunci copilul va deveni un adult pesimist.
Primul an este de o importanta de-a dreptul cruciala, mai mult chiar decât etapele ulterioare ale dezvoltarii sale psihologice. Asta deoarece micutul depinde complet de dumneavoastra în ceea ce priveste universul sau.
Îndata ce începe sa mearga, începe sa exercite un control mult mai mare asupra mediului sau. Învatarea exprimarii verbale va largi si mai mult acest control. Dar, un copil mic actioneaza putin asupra mediului înconjurator. Dvs. sunteti aproape singura persoana care hotarâti ce va deveni.
Ce trebuie sa-i asigurati bebelusului? Ce trebuie sa faceti pentru a dezvolta la maxim posibilitatile copilului dumneavoastra? Daca dumneavoastra, ca parinti, va dati seama când nevoile fundamentale ale copilului sunt satisfacute, acesta va atinge gradul cel mai mare de dezvoltare. Sa vedem, deci, care sunt aceste necesitati fundamentale.
Cea mai mare importanta o are nevoia de hrana. Bebelusul resimte foamea ca pe o realitate intensa si imediata. De foarte tânar, sa zicem la vârsta de o luna, senzatia dureroasa de foame îl trezeste. Dupa ce a baut, readoarme pâna ce durerile provocate de foame îl trezesc din nou. Apoi perioadele de veghe se prelungesc: nu mai adoarme imediat dupa ce a baut. Cum sa va comportati în fata acestei nevoi alimentare? Foarte simplu: satisfaceti-o. Pare extrem de simplu, si este de fapt simplu, dar societatea a complicat inutil ceea ce la început era un demers foarte natural pentru mame si copii.
|
