PRIMELE 3 LUNI
Numeroase studii au aratat ca noii-nascuti sunt clar diferiti unul fata de altul prin mai multe caracteristici: pasivitate sau agresivitate, sensibilitate la lumina, la sunet, la atingere, prin simtul sânului sau biberonului, prin temperament, tonus muscular, formula sanguina si echilibru hormonal.
Nici unul dintre copiii dumneavoastra nu va corespunde schemei generale de comportament prevazute de o anumita vârsta sau de un anumit grad de dezvoltare.
Nou-nascutul petrece cea mai mare parte a timpului dormind, uneori pâna la 20 de ore pe zi. De asemenea este, în primele trei luni de viata, o fiinta pasiva si placida: înca nu poate ridica capul, nu se poate întoarce ( decât accidental ) si nici nu poate misca degetele separat. Pe planul perceptiei, lumea îi apare ca un ansamblu enorm. Chiar daca începe imediat sa fie atent la fe 24424g61y te, nu le poate distinge înca unele de altele. Totusi, noul nascut poate înregistra deja în creierul sau un numar impresionant de lucruri. Tot ceea ce aude, simte sau vede. Poate demonstra placere vis-ŕ-vis de unele senzatii înca de la nastere. Veti putea începe sa va jucati cu copilul dumneavoastra punându-i la lucru acuitatea auditiva. Micutii au auzul foarte sensibil si tresar la zgomote puternice si bruste. Dar, le place sa auda vorbe si cântece spuse si cântate încetisor. Vor învata sa înceteze sa mai plânga la auzul zgomotului de pasi. Folositi aceste "usi magice" care sunt urechile copilului dumneavoastra Vorbiti-i si cântati-i. Faceti zgomote amuzante. Cântati la diverse instrumente. Lasati-l sa auda zgomote diferite cum ar fi tic-tac-ul unui ceas, zgomotul unui metronom, zgomotul unei lingurite lovite usor de un pahar. Desi pare ca nimic nu i se întâmpla la auzul acestor zgomote, totusi ele se înregistreaza în creierul sau. Astfel îi aduceti o stimulare senzoriala pozitiva.
Pielea este un alt teren privilegiat al stimularii. Copiii adora atingerile si mângâierile. Asa ca, masati-l usor, câte cinci minute dupa baie. Daca considerati aceasta ca pe o obligatie neplacuta pentru dumneavoastra, nu o faceti. Felul în care va purtati cu copilul trebuie sa va faca placere. Daca nu se întâmpla asa, si copilul simte raceala din partea dumneavoastra toate aceste actiuni nu au rost.
Puteti deasemenea sa faceti cu el câteva exercitii simple, sub forma unor jocuri corporale care îi vor asigura un bun tonus muscular. De exemplu: când este întins pe spate miscati-i bratele si picioarele usor. Daca întâmpinati rezistenta nu îl fortati.
si ochii pot fi un mijloc de stimulare senzoriala. Pentru început leaganul sau patutul reprezinta unicul univers al copilului. Ce trist. Îmbogatiti-i universul copilului dumneavoastra cu stimulatoare vizuale, atârnând deasupra diverse obiecte viu colorate sau stralucitoare. În primele sase saptamâni nu are rost sa suspendati obiecte mobile. Oricum nu este capabil înca sa întoarca capul pentru a le urmari. De asemenea este foarte important sa nu lasati copilul permanent în patutul sau. Din când în când asezati-l pe genunchii dumneavoastra astfel încât sa poata vedea lumea sub un unghi diferit, sau puteti deasemenea sa-l instalati într-un carucior si sa-l plimbati prin fiecare camera ca sa poata vedea ce se întâmpla. Aceasta poate da copilului unghiuri vizuale interesante.
Vorbiti si cântati copilului dar acesta înregistreaza totul în mod pasiv si nu va raspunde. Când va atinge vârsta de doua luni veti observa probabil o schimbare. Când îi vorbiti sau faceti zgomote absurde în jurul sau, veti putea descoperi ca micutul începe sa faca eforturi pentru a va "raspunde". Va deschide gura ca si cum ar încerca sa vorbeasca. Mai târziu, aceste "raspunsuri" se vor transforma în acea conversatie tipica de sunete fara sens care se stabileste între copil si mama.
Eforturile pe care le face copilul sa va raspunda, la aceasta vârsta sunt legate de o alta etapa a dezvoltarii care este, mai mult sau mai putin simultana: întelegerea dirijata prin vaz, una dintre primele mari descoperiri în încercarea copilului de a pune stapânire pe universul sau. Aceasta intervine în momentul în care este cababil sa vada un obiect, sa asculte, sa atinga, toate în acelasi timp, actiuni care îi deschid portile unei noi lumi.
Puteti stimula manifestarea acestei activitati, în jurul vârstei de doua luni, cu ajutorul unui sistem simplu pe care îl puleti confectiona singuri: luati o pereche de sosete de copil ( cele mai mici pe care le puteti gasi) de o culoare vie ( rosu sau galben). Taiatile la capat facând o gaura prin care sa poata trece un deget. Puneti-le pe mâinile copilului, scotând degetelele. În acest fel ati realizat doua banderole.
Mai întâi, când va agita mânutele, nu-si va da seama ca acestea îi apartin. Daca îi puneti aceste banderole îi dati posibilitatea sa realizeze mult mai devreme ca mânutele îi apartin si, în acest fel, veti stimula cunoasterea cu ajutorul ochilor.
Va mai propun un lucru pentru îmbogatirea universului sau vizual. V-ati gândit vreodata cât de monoton este pentru copil faptul de a fi schimbat? El sta pe spate, cu ochii în sus si nu vede nimic. Puneti o oglinda deasupra patului pentru ca micutul sa poata vedea miscarile dumneavoastra, alaturi de propriile sale miscari. Aceasta îi va spori interesul pentru lume ce îl înconjoara.
Copilul dumneavoastra nu are doar nevoie sa se afle într-un univers care sa-l intereseze, ci si într-unul la care sa participe. Acesta trebuie învatat ca poate face unele lucruri care sa înveseleasca acest univers. Am mentionat deja necesitatea de a-i vorbi si de a-i cânta. La fel de important este sa raspundeti la zgomotele pe care le produce. Copilul începe foarte devreme sa se joace cu sunetele. Daca raspundeti atunci când emite sunete nearticulate, prin aceleasi sunete îl veti amuza teribil. În acest mod el primeste reactia mediului înconjurator si aceasta îi face placere. Reactioneaza ca "un copil ce a descoperit o jucarie noua". Vrea sa mai pronunte aceleasi sunete pentru a i se raspunde din nou.
Copilul profita enorm din acest schimb de sunete. Asa învata si poate face unele lucruri care actioneaza asupra universului sau. Constientizeaza faptul ca traieste într-o lume la care poate participa. Aceasta lectie îl va ajuta înca de la cea mai frageda vârsta sa capete încredere în sine, si dorinta de a se exprima, chiar daca este într-un mod foarte primitiv.
Un alt sistem simplu, pe care îl puteti confectiona dumneavoastra însiva si care va da copilului sentimentul de participare este un pamatuf de stofa. Îl puteti realiza cosând împreuna bucati de stofa de texturi diferite. Copilul va putea pipai aceste bucati de stofa si va simti diferenta. O mica miscare spre o bucata de stofa de textura diferita va schimba experienta lui asupra lumii înconjuratoare si îl va stimula sa mearga mai departe în explorare si în concluziile pe care le poate trage din aceasta.
Iata un alt procedeu capabil sa dea copilului notiunea unei lumi la care poate participa: luati o bucata de elastic sau de sfoara si suspendati diverse obiecte care bineînteles sa nu prezinte pericol. Agatati elasticul deasupra lui, destul de aproape pentru a putea prinde obiectele. Asigurati-va ca elasticul este destul de întins, astfel încât copilul sa nu îsi poata înfasura mâinile sau picioarele.
Folosindu-va de aceste obiecte simple, pe care le puteti confectiona acasa, îmbogatiti personalitatea copilului care, se dezvolta fara încetare prin întâlnirea cu diverse obiecte si diverse situatii. Asa îl învatati ca actionând asupra a ceea ce îl înconjoara va afla raspunsurile.
|
