Parintii sunt primii educatori din viata copilului. Modul
in care ei abordeaza anumite etape din dezvoltarea sa, ii vor servi drept model
pentru felul in el va stii sa reactioneze mai tarziu.
de Laura Zaharia
A fi parinte este
de fapt un curs de invatare continuu, din care copilul incepe sa invete inca
din momentul in care se naste. Increderea sau neincrederea, sentimentele
profunde de care se bucura, toate sunt determinate de mediul care ii este
oferit. Acest mediu va constitui un element al sistemului de orientare al
constiintei de sine, prin care va vedea lumea.
Daca parintii ii vor sadi in interior copilului optimism si curaj, atunci el va
deveni un adult plin de viata, care va vedea totdeauna luminita de la capatul
tunelului. Prof. dr. Benjamin Bloom, de la Universitatea din Chicago, a facut
numeroase cercetari care privesc psihologia copilului si a constatat ca un
copil atinge jumatatea nivelului sau de inteligenta la varsta de 4 ani, la 8
ani se mai adauga 30%, iar restul de 20% din maximul de inteligenta care poate
fi acumulat se intregeste abia la varsta de 17 ani. Asadar, se poate spune ca
primii ani de viata sunt cei mai importanti pentru alcatuirea unei scari de
valori adecvate, iar adultii sunt cei care trebuie sa incerce sa evite greselile
de educatie care sa-i marcheze copilului intreaga viata.
Arata-i ca-l iubesti!
Prof. dr. Harry Harlow subliniaza in cartea sa 'Reconfortul contactului fizic'
faptul ca cei mici au o nevoie fundamentala de a fi mangaiati si alintati.
Copilul nu poate sti ca este iubit, daca aceasta dragoste nu este demonstrata
intr-o maniera fizica, adica sa fie luat in brate, alintat, leganat sau sa i se
cante ceva duios. In sprijinul acestei idei, vin si studiile efectuate pe copii
crescuti in institutii de plasament, care scot in evidenta aceleasi fenomene.
Chiar si hraniti satisfacator, acesti copii nu primesc din partea personalului
mangaieri sau alinturi materne, iar aceasta atmosfera sterila si nestimulativa
ii duce in cele din urma la diverse grade de intarziere psihologica.
Atentie la rasfat insa!
Satisfacerea tuturor capriciilor pe motiv ca e 'mic si nu stie' sau coborarea
stachetei in ceea ce priveste modul de comportare si responsabilitatile
copilului, au efecte nocive in deprinderea unor atitudini pozitive.
