Perioada
scolara mica (6-10ani), de la intarea copilului in scoala si terminarea
ciclului elementar, este apreciata de unii psi 22522p1512w hologi ca fiind un fel de
sfarsit al copilariei. Specific este ca pentru toata aceasta etapa sunt
evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptarii scolare si ale
invatarii fara a se neglija ca unele structuri psihice se dezvolta ca
urmare a faptului ca, in copilaria timpurie si in perioada prescolara are
loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa si atitudinala.
Asadar, in perioada scolara mica, se dezvolta caracteristici importante si
se realizeaza progrese in activitatea psihica datorita constientizarii ca
atare a procesului invatarii - invatarea devine tipul fundamental de
activitate. Aceasta inseamna ca activitatea scolara va solicita intens
intelectul si are loc un proces gradat de achizitii de cunostinte prevazute
in programele scolii si in consecinta, copilului i se vor organiza si
dezvolta strategii de invatare, i se va cinstientiza rolul atentiei si
repetitiei, isi va forma deprinderi noi de scris-citit si calcul.
Primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea
gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina
in viata copilului.
Procesul de adaptare se intensifica si centreaza pe atentia fata de nu nou
adult si nu se mai limiteaza la parinti. Acest adult (invatatorul sau
invatatoarea) incepe sa joace un rol de prim ordin in viata copilului.
Pentru copil el este reprezentantul marii societati si in acelasi timp el
vegheaza la exercitarea regulilor societatii si scolii, dar si cel care
antreneaza energia psihica, modeleaza activitatea intelectuala a copilului
si organizeaza viata scolara, impune modele de a gandi si actiona.
Deosebit de sensibil devine copilul la o noua dimensiune a colectivului si
anume la neutralizarea (egalitatea) afectiva a mediului scolar, ceea ce ii
impune conditia de a castiga independent un statut in colectivitatea
clasei.
