SENSIBILITATEA LA STIMULAREA INTELECTUALĂ

SENSIBILITATEA LA STIMULAREA INTELECTUALĂ

În timpul acestei etape de dezvoltare prescolara, copilul traverseaza o perioada pe parcursul careia este foarte sensibil la stimularea intelectuala. Cu stimularea potrivita, îsi va dezvolta aptitudinile si starea de spirit esentiala pe care o va pastra pâna la sfârsitul vietii.

Inteligenta unui copil se poate defini simplu ca fiind suma aptitudinilor deprinse. De fiecare data când stimulati aceste aptitudini, faceti sa creasca inteligenta.

În testele de inteligenta pentru copii, veti gasi probe care testeaza capacitatea de a urma ordine, e a asculta atent o poveste, de a face un rezumat, de a-si aminti cuv 22522f518w intele sau ordinea cuvintelor într-o fraza, de a pune la un loc bucatile unui puzzle, de a face din cuburi un desen care sa corespunda aceluia care se gaseste pe foaie. Acestea sunt exemple de aptitudini de baza pe care un copil trebuie sa le aiba între trei si sase ani. Sunt anii în care "învata sa învete".

Cum estimam daca copilul primeste o cantitate suficienta de stimulari intelectuale si emotionale în timpul acestei perioade? Unul din modurile cele mai sigure este sa-l trimiteti la o gradinita de calitate în jurul vârstei de trei ani. Totusi, cum procedati sa alegeti cea mai buna gradinita pentru copilul dumneavoastra? În calitate de psiholog, având numeroase raporturi cu tot felul de gradinite, trebuie sa recunosc tristul adevar ca multe mame aleg gradinita în functie de comoditatea pe care o reprezinta pentru ele. Este aproape de domiciliu, sau exista un autobuz special pentru acea gradinita. Sunt consternata în fata unei astfel de atitudini.
Trebuie sa facem diferenta între diversele gradinite în functie de urmatoarele trei criterii: profesorii, echipamentul, programul. Cele mai importante sunt echipamentele si personalul. O educatoare calificata si experimentata, calda si destinsa joaca un rol determinant.

Nu ezitati sa stati de vorba cu educatoarea, sa-i puneti întrebari asupra cunostintelor sale. Este dreptul dumneavoastra sa stiti. În cele din urma este copilul dumneavoastra acela pe care îl încredintati îngrijirilor ei.

Marea majoritate a parintilor nu stiu mare lucru despre echipamentul si programul de studiu al gradinitelor. Observati atunci când vizitati gradinite, daca acestea au în dotare jocuri educative si în aer liber. În ceea ce priveste metodele de studiu, ar trebui sa stiti ca exista numeroase divergente în ceea ce priveste gradinitele.

Un grup este partizan al învatamântului traditional si al activitatilor manuale care ajuta copilul în dezvoltarea emotionala.

Copilul gaseste aici mijloace pentru a-si dezvolta musculatura prin intermediul aparaturii în aer liber, jocurilor de constructie cu cuburi mari sau a tricicletei. În interior se va putea juca cu argila, sa picteze cu degetele sau cu pensula, sa deseneze si sa se serveasca de instrumente variate pentru dezvoltarea muschilor scurti, al simtului creativitatii si emotiilor. Copilul este ghidat de educatoare în învatarea relatiilor sociale cu ceilalti copii.

O alta metoda este aceea pe care o putem numi "demersul cognitiv". Aceasta pretinde ca nu este nimic rau în metoda precedenta, dar ca ar trebui îmbogatita. Partizanii acestei metode sunt de parere ca micutul ar trebui supus la diferite tipuri de stimulare senzoriala în acesti primi ani, fara a face presiuni asupra sa sau a schimba atmosfera destinsa a primei sale copilarii într-o clasa formala, inadaptata acestei vârste. Pentru acest gen de metoda cognitiva gasim material educativ nou si alte metode de învatare. Ma refer la numaratoare, magnetofoane, material pentru imprimare, material pentru dezvoltarea limbajului, marionete sau material pentru învatarea lecturii.

Pedagogii din gradinite par a fi împartiti între aceste doua metode. Partizanii traditiei sunt de parere ca trebuie sa ramâna fideli activitatilor cum ar fi jocurile de constructie din cuburi, pictatului cu degetul, etc.

Ei cred ca a învata sa citeasca un copil de gradinita înseamna a face presiuni asupra lui si într-un fel de "a-i fura copilaria". Altii insista asupra faptului ca micutii sunt pregatiti sa învete sa citeasca si trebuie doar sa le dam ocazia.

Eu sunt în mod ferm partizana metodei cognitive. Nu vad motivul pentru care metodele folosite în gradinite trebuie sa fie aceleasi cu cele din 1930 sau 1940. Peste zece ani vom vedea daca se vor mai gasi educatori care sa creada ca furam copilaria micutilor, învatându-i sa citeasca. Am acumulat o masa considerabila de date stiintifice care dovedesc ca este important sa stimulam cunostintele unui copil, daca dorim sa-l ajutam sa atinga maximul de inteligenta mai târziu în viata. Nu exista nimic altceva decât legende si povesti care sa afirme ca stimularea cunostintelor copilului implica riscul unei prabusiri pe plan emotional.

Gradinita pe care o veti alege pentru copilul dvs va practica, probabil, vechea metoda. Daca aceasta practica arta si activitatile manuale dar are totusi educatori si personal calificat, este bine. Copilul va profita. Daca totusi puteti gasi o gradinita mai noua, care favorizeaza stimularea cognitiva, este si mai bine.

Faceti-va timp sa vedeti aceasta gradinita în activitate. Lasati copilul în seama cuiva si vizitati gradinita timp de jumatate de zi. Nu luati copilul cu dumneavoastra , deoarece va veti petrece timpul supraveghindu-l, în loc sa aveti ocazia sa observati ce face posibila lui viitoare educatoare. În acest mod luati contact cu un aspect autentic al activitatilor care se petrec zilnic în acea gradinita.

Daca nu vi se permite sa vizitati sau sa observati, aveti grija!

Va trebui fara indoiala sa va informati asupra tehnicilor si metodelor de învatamânt parcurgând o lucrare despre gradinite. Altfel este posibil sa nu recunoasteti un învatamânt de calitate, vazându-l în actiune în fata dumneavoastra. Deseori, o educatoare foarte experimentata vorbeste foarte putin si este mai tot timpul în spatele clasei; nu intervine decât daca constata ca este pe cale sa izbucneasca un conflict. Daca nu sunteti informata, ati putea crede ca educatoarea nu face nimic. Nu veti reusi sa remarcati arta si finetea cu care ghideaza grupul.

Un alt aspect important al gradinitei, pe care îl puteti aprecia fara a avea nevoie de cunostinte de specialitae este climatul care domneste în clasa. Exista o atmosfera calda si destinsa în care copiii se pot exprima liber? Sau atmosfera este tensionata unde se aplica pedepse si constrângeri morale. Ma îndoiesc ca ati dori sa înscrieti copilul la o astfel de gradinita unde va fi supus unei atmosfere critice si represive.

Chiar daca trimiteti copilul la gradinita sau recreati la dumneavoastra acasa un mediu asemanator, cu cât veti sti mai multe lucruri despre tehnicile pedagogice, cu atât mai bine veti putea ghida si directiona copilul. Daca gasiti o carte care sa va placa, asupra acestui subiect, ar fi o investitie buna sa o cumparati.

Ultimul an de gradinita este un an decisiv în formarea copilului.

Datorita faptului ca se ofera atâtea posibilitati, iar copilul este asa de pregatit sa învete, este trist si regretabil faptul ca atâtia copii nu pot profita de acest lucru. Aceasta situatie deplorabila tine de faptul ca exista zone fara gradinite, sau ca au fost desfiintate din lipsa de spatiu.

Ce solutie trebuie sa adoptati daca nu exista o gradinita publica în cartierul dumneavoastra? Un singur lucru va spun: daca mijloacele financiare va permit, atunci gasiti o gradinita privata de calitate si înscrieti copilul acolo. Multi parinti fac împrumuturi pentru a trimite copiii la liceu sau la facultate, dar nimeni nu face asa ceva pentru a-i trimite la gradinita. Totusi acesti primi ani de învatamânt sunt atât de importanti încât, dupa parerea mea, ati face mai bine sa împrumutati bani pentru gradinita decât pentru universitate. Cum pregatiti copilul pentru primul an la gradinita? Daca urmati sfaturile pe care le dau în capitolul 11 (scoala începe acasa) , copilul va fi perfect pregatit. Daca gradinita nu include si ultima clasa, sugestiile pe care le-am facut în capitolul 11 nu vor putea sa o înlocuiasca, nici sa se substituie la tot ce aduce aceasta, în mod particular, contactele cu alti copii de cinci ani.

În acest capitol am parcurs un teren imens, ceea ce nu are nimic surprinzator, deoarece se produce o enorma dezvoltare a copilului de la trei la sase ani. Sa rezumam ceea ce se întâmpla în timpul acestor ani.

Sa aruncam o privire asupra lucrurilor pe care copilul le-a putut învata în timpul acestui stadiu de dezvoltare.

si-a satisfacut nevoile biologice de dezvoltare musculara, pentru aproape toti muschii.

A învatat sa-si controleze pornirile instinctive.

S-a separat de mama sa.

A învatat schimbul cu ajutorul caruia se fondeaza relatii ca semenii sai.

A învatat sa-si exprime sau sa-si reprime sentimentele.

Apartenenta sa la unul din sexe este definitiv precizata.

si-a fixat atitudinea fundamentala cu privire la sexualitate.

A rezolvat în mod progresiv idila din familie.

A traversat o perioada a dezvoltarii sale în timpul careia era foarte sensibil la stimularea intelectuala, si, este de dorit, a primit maximul acestei stimulari.

Acesta este copilul dumneavoastra. Daca ati urmat sfaturile din aceasta lucrare, copilul ar trebui sa aiba acum un concept despre sine cât mai robust si bazele unei personalitati sanatoase si stabile. Daca totul s-a derulat normal, copilul ar trebui sa aiba un sentiment fundamental de siguranta, de încredere în sine si o puternica constiinta a individualitatii sale. Pentru dumneavoastra, care l-ati ajutat sa-si creeze baze solide în timpul acestor primi cinci ani ai vietii esenta muncii a luat sfârsit.

Dupa ce v-am antrenat în acest fel de-alungul acestui studiu cronologic, voi trata în mod detaliat în urmatoarele doua capitole un subiect vital pentru educatia copilului. Nu numai pentru acesti primi cinci ani, dar pentru tot timpul în care copilul va fi responsabilitatea dumneavoastra Este vorba de problema perpetua a disciplinei.