STRESUL sCOLAR
" Nu ma mai stresa atâta! ", " Vai ce zi stresanta am avut azi! ", " Ma tot streseaza copilul cu întrebarile lui! "
Aceste expresii le auzim zi de zi. Ele fac parte din limbajul activ al adultilor si exprima epuizarea, enervarea, irascibilitatea, starea de indispozitie etc. 19419o1419t însa, pe cât de normale ni se par atunci când le auzim spuse de catre adulti, pe atât de amuzante sau lipsite de sens ni se par când sunt exprimate de catre un copil.
Ce înseamna a fi stresat? De câte feluri este stresul? Cine "are voie" sa fie stresat? E bine sa stresam copiii?
Asa cum probabil multi dintre cititori cunosc, stresul reprezinta o stare de încordare nervoasa sau o reactie care este declansata de un anumit eveniment. în limbajul uzual, obisnuim sa asociem notiunea de "stres" cu cea de "indispozitie", însa, probabil, putini cunosc faptul ca aceasta poate exprima:
de o stare de activare, de tonifiere a
organismului, indispensabila functionarii
sale adecvate, care are drept
consecinta cresterea performantei (eustres);
sau
o stare de supraîncarcare, tensionare,
dezadaptare a organismului, care are o
intensitate crescuta si
care duce la scaderea performantei individului (distres) (Baban
A., 1998).
În cele ce urmeaza vom lua în discutie influenta distresului asupra performantelor scolare ale elevului.
Distresul poate aparea în anumite situatii particulare (examene, concursuri sportive, în general evenimente care sunt percepute ca fiind importante) sau poate constitui o trasatura a personalitatii individului ("Copilul acela este vesnic stresatl").
Daca, în primul caz, acest tip de stres (acut) este firesc si poate coplesi pe oricine, în a doua situatie (stresul cronic) lucrurile sunt mai grave, iar parintii ar trebui sa ia masuri pentru prevenirea, ameliorarea sau eliminarea starii respective.
Este noimal si caracteristic speciei umane sa îsi doreasca sa evolueze, sa atinga noi obiective, sa progreseze din ce în ce mai mult. Dar cu ce costuri?
Aceasta întrebare este bine sa fie formulata de catre toti parintii care asteapta foarte mult de la copiii lor si le cer sa realizeze în permanenta activitati solicitante.
Astfel, se pot întâlni cazuri de parinti care, de fiecare data când copilul lor a realizat o performanta, se grabesc sa formuleze alte pretentii, fara a-i da copilului ocazia sa se bucure de reusita.
De exemplu, au existat situatii în care copilul a venit fericit la parinte si i-a spus ca a terminat de citit cartea pe care o avea ca tema însa, parintele, în loc sa aprecieze cum se cuvine efortul depus, s-a grabit sa spuna: "Acum, sa îmi citesti si celelalte doua carti de pe raft! "
E ca si cum ar zice: "Ai învatat limba engleza? Oh, dar asta nu e nimic! Sa vedem daca poti sa înveti pakistaneza!"
În mod incontestabil, trebuie apreciat interesul si efortul parintilor care solicita ore suplimentare (meditatii) pentru activitatea scolara a copiilor lor, cu scopul ca acestia sa-si poata dezvolta orizontul academic. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea numeroasele situatii în care acest efort nu este încununat de succes, din cauza necunoasterii capacitatii reale de efort de care dispune copilul si a ignorarii dorintelor si preocuparilor acestuia.
Daca un adult, întorcandu-se de la locul de munca, ar fi pus în situatia de a presta aceeasi activitate în mod suplimentar, la un moment dat aceasta ar duce la suprasolicitare, epuizare, distres, deci, implicit, la scaderea productivitatii.
Daca solicitam unui copil ca, dupa orele de la scoala, pe lânga temele de casa ce trebuie efectuate pâna a doua zi, sa mai participe la ore suplimentare (meditatii), oare efectul nu va fi acelasi?
"Sigur, vor zice unii, dar capacitatea de efort a copiilor este mai mare decât a adultilor. în plus, acum trebuie sa învete."
"Sigur, vom zicem noi, dar trebuie sa avem în vedere dozarea efortului pentru a putea fi facut în momentele cele mai importante ale vietii, deoarece resursele energetice ale copiilor sunt si ele limitate."
|
|
|
Ore suplimentare |
Vi s-a întâmplat sa întâlniti vreodata juniori cu performante exceptionale în competitiile sportive, însa pe care nu i-ati mai întâlnit la seniori? Ati cunoscut elevi premianti pe tot parcursul vietii de scolar care au fost îndemnati de parinti sa ia numai note maxime la toate disciplinele, iar în momentul în care au fost pusi în situatia de a-si continua studiile la nivel universitar au cedat, epuizati? Noi
|
