TREBUIE SĂ ŢINEŢI CONT DE AFECTIVITATE
Pentru a avea copii sanatosi din punct de vedere psihologic, dotati cu un robust concept despre sine, trebuie ca parintii sa-i lase sa-si exprime sentimentele. Realitatea este, din nefericire, diferita, marea majoritate a parintilor nepermitând asta copiilor lor.
Sa luam un exemplu. Am surprins într-o zi aceasta conversatie într-un parc: era 14414m1221o o mama cu cei doi copii ai sai, un baietel de vreo sase ani si o fetita de patru. Baietelul, care parea foarte suparat pe surioara lui, spunea: "Te detest, Susie!" Credeti ca mama i-a raspuns: " Tommy, explica-ne ceea ce simti, spune-i surioarei tale ce se întâmpla"? Nu. De fapt i-a spus: " Hai Tom, ai o surioara asa draguta, nu detesti, o iubesti." Aceasta este o minciuna si baietelul o stie. Mama este pe cale sa-i deturneze sentimentele. Bineînteles ca nu se pune problema sa îi transforme furia pe care o simte contra surorii lui. Tot ce poate reusi este sa-i imprime o atidudine falsa fata de ceea ce simte si sa-i "îngroape" impulsurile. În acest fel o bate pe surioara când mama nu este de fata.
Am putea cita numeroase alte exemple, ilustrând felul în care parintii împiedica, în general, pe copii sa spuna ceea ce simt. Acest lucru este adevarat pentru sentimentele pe care le consideram negative. Singurele sentimente de care nu încercam sa-i îndepartam pe copii sunt cele pozitive: dragoste, afectiune, etc. Pâna în prezent nu am vazut vreo mama împiedicând-ul pe copil sa-i spuna: "Te iubesc"
De ce aceasta atitudine din partea parintilor? De ce nu le dam voie copiilor nostrii sa-si exprime si sentimentele negative? Motivul este simplu. Fara îndoiala atunci când am fost copii, nici noi nu le puteam exterioriza. si asa, fara voie, transmitem copiilor aceleasi inhibitii psihologice.
Ar trebui sa dam copiilor toata libertatea pentru a-si exprima sentimentele, atât cele rele, cât si cele bune. Daca nu-i lasam sa se elibereze de furie si ostilitate, nu va mai ramâne loc pentru dragoste si afectiune.
Sentimentele reprimate favorizeaza o sanatate mentala defectuoasa. Ca regula generala, trebuie sa stim ca ai nostrii copii se exteriorizeaza pâna în momentul în care le cerem sa ascunda ceea ce simt. Din aceasta cauza, doi copii se pot bate într-o seara si pot deveni cei mai buni prieteni a doua zi dimineata. Din contra, daca parintii lor se cearta între ei, pot ramâne certati o buna perioada de timp.
Adultii care au probleme psihologice, învata gratie psihoterapiei, înainte de orice alt ceva, sa-si exprime normal sentimentele. Daca ar fi învatat asta de când erau copii, nu ar mai fi ajuns sa aiba probleme la vârsta adulta.
Copiii nu pot sa reprime numai anumite sentimente. Daca îi învatam sa-si reprime teama sau mânia, vom sfârsi prin a-i învata, în mod inconstient, sa-si reprime si sentimentele de dragoste si afectiune.
Copiilor nu le este suficient sa poata explica ce se întâmpla cu ei. Trebuie deasemenea sa fie convinsi ca parintii înteleg întradevar afectivitatea lor. Când sunt nefericiti, nervosi sau vexati, ei doresc sa fie întelesi. si cum aratam unui copil ca întelegem prin ce trece?
Puteti sa o faceti în mod superficial, spunându-i: " stiu ce simti." Dar este prea superficial si risca sa nu îl convinga. Exista un mijloc mai sigur sa convingeti copilul ca întelegeti ce simte. Aceasta metoda a fost descoperita în anii 40 de catre psihologul Carl Rogers. Este ceea ce a numit "sentimente reflectate"
|
